2,520 matches
-
un puternic potențial liberator. Însăși ideea că limba nu este unificată permite accesul la fragmente din medii diferite cultural într-un singur text. Îi avertizează pe cititori de importanța limitată a autorului individual și de imposibilitatea de a respinge complet alteritatea ideologică și socială. A realiza că fiecare text este un mozaic pe mai multe straturi, purtînd amprentele diferitelor comunități și ale controverselor dintre ele, reprezintă un discernămînt esențial. Acest lucru este demonstrat de analiza Anamnezei. Ideea unei pluralități discursive ușurează
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
apare atunci cînd te gîndești în termeni ridicoli la tot ce presupune îndoiala epistemologică ("nu mai este o femeie"), anunță postmodernismul, iar expresia "pierdută în timp și spațiu" (disséminé), cu tenta sa derridiană, articulează acea trecere. Faptul că "femeia" ca "alteritate" cade pradă unei adevărate nebunii a cadrelor nu e o coincidență, desigur. Această dezintegrare într-o succesiune vizuală și plată este doar intensificată atunci cînd Marcel încearcă să o pareze "fixînd-o" pe Albertina printr-o "lumină" răsfrîntă, pe ea și
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
incluse, realitatea evenimentelor "de acolo" și realitatea raportorului etnocentric; pe durata unei analize anterioare, naratologul presupune că narațiunea este structural autosuficientă și, în acest caz, fictivă. Am experimentat utilitatea unei asemenea integrări a nerăbdării antropologice pentru înțelegerea cu adevărat a alterității și a disciplinei naratologice aplicate analizei textuale la Biblia evreiască, în particular la Cartea judecătorilor, care pune un număr de probleme profunde de alteritate. Am fost cu adevărat șocată că trei concepte legate de personajele feminine în general, cele de
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
caz, fictivă. Am experimentat utilitatea unei asemenea integrări a nerăbdării antropologice pentru înțelegerea cu adevărat a alterității și a disciplinei naratologice aplicate analizei textuale la Biblia evreiască, în particular la Cartea judecătorilor, care pune un număr de probleme profunde de alteritate. Am fost cu adevărat șocată că trei concepte legate de personajele feminine în general, cele de fecioară, concubină, prostituată (o serie care nu este aleasă la întîmplare) par să fie redate inadecvat, atît în traduceri cît și în comentarii, în
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
din secțiunea finală a Cărții. Dar care este interacțiunea interdisciplinară pe care o puteam observa aici? Să presupunem că am învățat de la Geertz cum să suspendăm conținutul categoriei subiectului deoarece el a sugerat să luăm incongruențele aparente drept evidență a alterității, nu a prostiei. Astfel, antropologia "trece pe primul loc". Ca rezultat, m-am ferit să mă întreb, cum m-ar fi îndemnat psihologia realistă modernă, ce ar fi gîndit fiica lui Iefta despre iminența propriei morți și în schimb am
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
o problemă de stabilire a cunoașterii și nu o metodă. Chestiunea metodologică e lăsată în suspensie față de realitatea cuprinsă în analiza structurală. Această suspensie, în mod paradoxal, este necesară pentru apariția unei viziuni mai puțin egocentrice cu privire la realitate sau la alteritate. Cu alte cuvinte, naratologia și antropologia se întrepătrund, în mod constant și polemic. Acest tip de interacțiune este cu atît mai relevant cu cît adresează naratologiei o provocare majoră, și anume cea a implicării sociale a narațiunii altfel spus, a
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
după care trecerea la diferite faze în viață reprezintă momente de o importanță crucială, ori din ideologia modernă care proiectează exclusivismul sexual ca preocupare majoră a narațiunii antice. Analiza naratologică ne-a ajutat să răspundem la aceste întrebări, făcînd dreptate alterității. Ne-a ajutat, de asemenea, să detectăm mai clar natura alterității în asemănare: și anume, în ce măsură aceste traduceri moderne se bazează pe o ideologie tipic masculină, reprimînd în acest mod preocupările legate de problematica feminină. * * * Deci, o dată ce am dezbătut analiza
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
o importanță crucială, ori din ideologia modernă care proiectează exclusivismul sexual ca preocupare majoră a narațiunii antice. Analiza naratologică ne-a ajutat să răspundem la aceste întrebări, făcînd dreptate alterității. Ne-a ajutat, de asemenea, să detectăm mai clar natura alterității în asemănare: și anume, în ce măsură aceste traduceri moderne se bazează pe o ideologie tipic masculină, reprimînd în acest mod preocupările legate de problematica feminină. * * * Deci, o dată ce am dezbătut analiza fabulei, nu ne rămîne decît să trecem la expunerea procedurii. În
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
certitudini în acest caz este doar credința umană. 4. Legăturile sociale sunt revalorizate ca urmare a apelării la diferite forme de divinație. Noile cercetări în domeniul antropologiei sociale și culturale demonstrează că principala problemă a societăților contemporane este cea a alterității, a relaționării cu celălalt. Într-o lume în care reprezentările religioase și a fortiori magice nu ocupă un loc esențial, poate părea că aceste elemente nu constituie un obiect de studiu suficient de bogat. Raționalizarea raporturilor sociale și a comportamentelor
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
altfel decît DUMNEZEU, emitent și receptor unic al unor autogenerate stări, semnificații sau intenții, Idee-Absolută care nu are nevoie decît de propria sa energie/informație pentru a se manifesta. În spațiul acestei autoconsistente existențe se pare că substanța fizică în calitate de "alteritate" a ideii, de semnificant fizic pentru un semnificat conceptual nu putea să își găsească locul. Germenele unei (păcătoase?) dorințe de a afla originea binelui și a răului (sub semnul căruia se ascunde, printre altele, și minciuna) ne îmboldește, însă, să
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
perfectă. Trei categorii de răspunsuri pot fi asociate acestei tensionante întrebări, descriind tot atîtea ipostaze ale existenței lui Dumnezeu. 1) Ipostaza existenței lui Dumnezeu ca realitate virtuală, nemanifestată, presupune ca ceva pe care generic l-am putea numi negativitate (negație, alteritate, tensiune, polaritate, dualitate, coincidentia oppositorum, exterioritate, desfășurare etc.) să se întîmple în interiorul sau în exteriorul divinității însăși, îngăduind manifestarea unui altceva: creația însăși. Acest ""ceva" care stă în locul a "altceva" și are (dobîndește, n.n. T.D.S.) semnificație pentru "cineva"" [Peirce, 990
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
astfel de ipostază poate fi asumată, în termenii cunoașterii moderne, prin supoziția că nu există "cîmp informațional" care să nu presupună în subsidiar, cel puțin, existența unei substanțe-energii manifeste. 3) Ipostaza manifestării simultane a lui Dumnezeu ca interioritate și exterioritate (alteritate) este rezultatul opiniei că nu se poate marca o distincție între potențialitatea și actualitatea lui Dumnezeu. O atare dihotomizată imagine a lui Dumnezeu ar fi deopotrivă "falsă" și "blasfematoare", întrucît ar presupune "că în El s-ar putea opera o
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
înșelătoare", pur speculative sau fără de suport empiric, să le luăm consemnăm în manieră comparativă pe primele nouă [Propp, 1970:30-42]: 1) absența (plecarea de acasă a eroului, înstrăinarea, moartea etc.) poate fi simbolic echivalată cu creația însăși (cu exterioritatea, cu alteritatea lui Dumnezeu în creatură, cu jertfirea); 2) interdicția (eroului i se specifică o poruncă interdictivă) se regăsește în imperativul adresat omului de a nu mînca din fructul cunoașterii; 3) iscodirea (un răufăcător încearcă să afle cum stau lucrurile) echivalează cu
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
din acest volum) s-au fundamentat și ele pe scrierile Școlii Engleze (Der Derian, 1987; Linklater, 1998). Membrii Școlii Engleze au fost interesați multă vreme de diversitatea culturală în politica internațională și au precedat, într-un fel, cercetările postmoderne spre "alteritate" (otherness). Cel de-al patrulea capitol al lucrării lui Wight International Theory: Three Traditions (1991) demonstrează un interes particular pentru studiul colonizării. După cum notam, analizele lui Bull și Wight asupra expansiunii societății internaționale demonstrează o preocupare specială pentru revolta împotriva
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
că astfel de considerații sunt acum mult mai importante în teoria relațiilor internaționale. Însă investigația politică de inspirație marxistă constituie numai o ramură a teoriei critice contemporane. Abordări precum feminismul, postmodernismul și postcolonialismul tratează subiecte ca patriarhatul, construcțiile identității și alterității în contextul politicii naționale și globale, care nu s-au numărat printre dimensiunile centrale ale studiilor marxiste asupra politicii mondiale. Cu toate acestea, versiunea de materialism istoric a lui Cox a luat în considerare recentul avânt al politicii identitare asociată
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
formă de viață. Ideea emancipării universale ca diminuare și eradicare a inegalității de clasă este depășită de o viziune a societății bune în care există o mai mare înțelegere umană și în care nimeni nu îl privează "pe celălalt de alteritate" (Habermas 1994: 119-20). Logica din spatele acestui argument datorează mult "spiritului" lui Marx și marxismului, însă "litera" sa respinge ceea ce numeroși marxiști consideră esența poziției lor, respectiv întâietatea paradigmei producției. Aceasta ridică întrebarea cum ar trebui aceia care își găsesc afinități
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
teritorializează democrația și responsabilitatea, limitând-o între frontierele statului suveran. Dar Campbell, ca și Connolly, este interesat de dezvoltarea unui spirit de pluralitate democratică ce ar promova toleranța și multiculturalismul în cadrul și dincolo de granițele statului. Promovând o afirmare activă a alterității, acest spirit ar rezista logicii statului suveran, de teritorializare și captură. Etica postmodernă Postmodernismul pune următoarea întrebare: ce s-ar întâmpla cu semnificația eticii în afara paradigmei subiectivității suverane? Există două variante legate de etică ce se dezvoltă ca urmare a
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
este Emmanuel Levinas, care a fost influențat mai mult de teologia iudaică decât de filosofia greacă. Într-adevăr, diferențele dintre cele două stiluri de gândire sunt mereu prezente și analizate în raționamentul lui Levinas ca diferență între o filosofie a alterității și o filosofie a identității sau totalității. Levinas inversează ierarhia dintre ontologie și etică, dând prioritate eticii, văzută ca punct de pornire. Etica pare să funcționeze ca o condiție ce face posibilă lumea ființelor. Levinas oferă o nouă descriere a
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
totalitarism (Levinas 1969: 44; Campbell 1998a: 192). În schema lui Levinas, subiectivitatea este constituită prin, și ca, o relație etică. Efectul abordării lui Levinas este că reanalizează noțiunile de subiectivitate și responsabilitate în lumina unei etici a celuilalt, sau a alterității. "Etica redefinește subiectivitatea ca ... responsabilitate heteronomă" (Levinas, citat în Campbell 1994: 463, 1998a: 176). Astfel ia naștere o noțiune a eticii ce se abate de la principiul kantian al generalizării și simetriei ce poate fi găsit în teoria critică. În loc să înceapă
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
comunitate de egali, Levinas începe cu Celălalt. Celălalt are anumite cerințe pentru Sine, astfel existând o relație asimetrică între Sine și Celălalt. Rezultatul final este avansarea unei "configurații diferite a politicii, una a cărei scop este lupta pentru sau în numele alterității, și nu lupta pentru a pune în umbră, a șterge sau a eradica alteritatea" (Campbell 1994; 477, 1998a: 191). Însă, așa cum a arătat Michael Shapiro (1998b: 698-9), acest etos ar putea să nu fie atât de diferit de etica kantiană
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
existând o relație asimetrică între Sine și Celălalt. Rezultatul final este avansarea unei "configurații diferite a politicii, una a cărei scop este lupta pentru sau în numele alterității, și nu lupta pentru a pune în umbră, a șterge sau a eradica alteritatea" (Campbell 1994; 477, 1998a: 191). Însă, așa cum a arătat Michael Shapiro (1998b: 698-9), acest etos ar putea să nu fie atât de diferit de etica kantiană a ospitalității ce încurajează toleranța universală a diferenței ca mijloc de reducere a violenței
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
140 "realism științific", 43, 221 "revoluționar", 103, 121 "stare de urgență", 193 "teoria discursivă a moralității", 148 "viața nudă", 192 Absolutism, 109, 216 actori dominanți, 26 actori non-statali, 200, 217, 240 adevăr, 182 alegere rațională, 36 aliniere, 50, 52, 195 alteritate, 124, 149, 205 ambientalism anarhie (internațională), 22, 24, 33, 34, 37, 39, 40, 44, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 58, 60, 61, 62, 64, 65, 68, 72, 73, 74, 81, 101, 104, 106, 108, 124, 168, 186, 188
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
de anumite fundamente metafizice. De altminteri, în prima parte a eseului, unde analizele conturează profilul omului polemic, exegeta face o arheologie a polemicii și dezvăluie ceea ce s-ar putea numi straturile ontologice ale acesteia. Bunăoară, relația osmotică dintre identitate și alteritate este aceea care face să irupă la un moment dat, în atitudinile comportamentului uman, spiritul polemic, figura acestuia din urmă profilându-se dinspre fondul magmatic al ființei umane, un aluat tensionat și conflictual care-i structurează natura intrinsecă. (O disciplină
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
și el lucrează în spațiul logic al binomului identitate-alteritate. Cu alte cuvinte, energia polemică va fi activată ori de câte ori identitatea unui eu singularizat sau, foarte adesea, a unui eu ce-și asumă interesele și obiectivele unui "noi" se opune acut unei alterități percepute ca ostile sau doar diferite și, prin urmare, susceptibilă de intenții potrivnice. În forma ei cea mai generală, dimensiunea polemică se conturează acolo unde predispoziția conflictuală și impulsivă din adâncurile oricărei ființe umane (nucleu semnificativ al psihologiei individuale) intră
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
lui și tocmai de aceea cercetarea resorturilor sale intime, a mecanismului care declanșează reacții spontane mentale și/sau viscerale, ofensive sau defensive, de respingere sau de adeziune ne dezvăluie dinamica evolutivă a relațiilor interumane. Orice confruntare presupune, mai întâi, conștientizarea alterității și, apoi, percepția unui anume grad de adversitate în raport cu aceasta. Fie că e vorba de pericol, fie că empatic există nesincronizări sau pur și simplu avem de-a face cu o reacție ofensivă gratuită, abordarea conflictului (evitare, implicare, declanșare) ține
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]