2,082 matches
-
în timp scut, orientarea în spațiu. Cele mai multe jocuri dinamice se desfășoară pe bază de întrecere și sub formă de ștafetă. Uneori i-au forma parcursurilor aplicative sau a parcursurilor cu obstacole. Un element important al jocului îl constituie regulile acestuia, alternanța acțiunilor și rezultatul acestora. În cadrul fiecărui joc, regulile determină elementele cele mai constante în așezarea jucătorilor și cele mai tipice în deplasarea acestora, precizează caracterul comportării, drepturile și obligațiile participanților, stabilesc mijloacele de conducere a jocurilor, procedeele și condițiile de
Iniţierea în judo : jocuri şi exerciţii cu partener by Marin Chirazi () [Corola-publishinghouse/Science/364_a_641]
-
ale copilului integrat; înscrierea într-o clasă obișnuită, cu frecvență parțială, și frecventarea alternativă a unei unități speciale (grupă sau clasă), unde copilul beneficiază de educație specială (inclusiv de intervențiile specifice necesare); înscrierea într-o unitate specială, frecventată parțial, în alternanță cu activitățile dintr-o clasă obișnuită; frecventarea exclusivă a unei clase sau unități speciale de învățământ; înscrierea într-o școală specială, frecventată alternativ cu o clasă obișnuită; înscrierea într-o școală specială, cu frecventarea alternativă a unei clase sau unități
Psihopedagogia persoanelor cu cerinţe speciale: strategii diferenţiate şi incluzive în educaţie by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/874_a_1657]
-
La schema în punte se utilizează două asemenea montaje, unul pentru comanda tiristoarelor T1, T3 și altul pentru T2, T4 din figura 1.1. Functionarea circuitului se poate urmări comod, analizând formele de undă prezentate în figura 1.4. În timpul alternanțelor pozitive ale tensiunii ku1, tranzistorul T5 este blocat. Condensatorul C se încarcă la un curent constant, asigurat de grupul R1, DZ, R2, T1,deci panta de creștere a tensiunii în timp va fi liniară. Unghiul de comandă α se modifică
Aplicaţii în electronica de putere by Ovidiu Ursaru, Cristian Aghion, Mihai Lucanu () [Corola-publishinghouse/Science/311_a_653]
-
ieșirea circuitului integrat. Blocul logic și etajele de ieșire formează impulsuri rectangulare de durată tp și le furnizează la cele două ieșiri ale integratului, pinul 14 respectiv pinul 10. Se obțin astfel, la pinul 14, impulsuri de aprindere sincronizate cu alternanța pozitivă, iar la pinul 10 impulsuri de aprindere sincronizate cu alternanța negativă. Deoarece ieșirile sunt de tip “colector în gol” pentru apariția impulsurilor este necesară conectarea rezistențelor R7 și R8 ca în figura 4.1 la tensiunea de alimentare a
Aplicaţii în electronica de putere by Ovidiu Ursaru, Cristian Aghion, Mihai Lucanu () [Corola-publishinghouse/Science/311_a_653]
-
rectangulare de durată tp și le furnizează la cele două ieșiri ale integratului, pinul 14 respectiv pinul 10. Se obțin astfel, la pinul 14, impulsuri de aprindere sincronizate cu alternanța pozitivă, iar la pinul 10 impulsuri de aprindere sincronizate cu alternanța negativă. Deoarece ieșirile sunt de tip “colector în gol” pentru apariția impulsurilor este necesară conectarea rezistențelor R7 și R8 ca în figura 4.1 la tensiunea de alimentare a integratului. În ceea ce privește modul de utilizare al circuitului integrat, putem spune că
Aplicaţii în electronica de putere by Ovidiu Ursaru, Cristian Aghion, Mihai Lucanu () [Corola-publishinghouse/Science/311_a_653]
-
o conexiune între pinul P4.4 din portul 4 și pinul P1.5 din portul 1-RT2, cu funcție alternativă de ’’reset’’ extern pentru timerul T2. Această conexiune va permite generarea formei de undă PWM cu ajutorul timerului T2 prin repetarea unei alternanțe complete la fiecare 20.000 microsecunde. Prin folosirea celor trei inversoare se poate observa că din sistemul de control sunt generate numai trei semnale, câte unul pentru fiecare fază a invertorului. Pinul P4.5 va fi ieșire de ’’strobare’’ pentru
Aplicaţii în electronica de putere by Ovidiu Ursaru, Cristian Aghion, Mihai Lucanu () [Corola-publishinghouse/Science/311_a_653]
-
Q6, Q5, Q7 împreună cu, D6, R5 și R8 constituie un întrerupător care desface legătura între rezistorul R4 și punctul A, cât timp triacul TC se găsește în conducție. Tensiunea la bornele triacului este divizată prin R1, R5 și comandă în alternanța pozitivă pe Q7 și în cea negativă pe Q6. Deci, dacă TC conduce, tensiunea pe RS este prea mică și Q5, Q6, Q7 vor fi blocate. Atunci când TC iese din conducție rezistența R4 se conectează la punctul A prin D6
Aplicaţii în electronica de putere by Ovidiu Ursaru, Cristian Aghion, Mihai Lucanu () [Corola-publishinghouse/Science/311_a_653]
-
Q7 și în cea negativă pe Q6. Deci, dacă TC conduce, tensiunea pe RS este prea mică și Q5, Q6, Q7 vor fi blocate. Atunci când TC iese din conducție rezistența R4 se conectează la punctul A prin D6, Q7 în alternanță pozitivă și Q5, Q6 în cea negativă. Acest întrerupător intervine în comanda sarcinilor inductive. Tranzistoarele Q1, Q2, Q3 formează circuitul comparator. S-a folosit tranzistorul compus Q2, Q3 pentru ca impedanța în paralel cu condensatorul CG să fie mare și pentru
Aplicaţii în electronica de putere by Ovidiu Ursaru, Cristian Aghion, Mihai Lucanu () [Corola-publishinghouse/Science/311_a_653]
-
și din exterior conectând o rezistență sau o sursă de c.c între bornele 1 și 2, sau 2 și 10 ale circuitului. De îndată ce UCG>VREF începe să conducă Q1, comută direct tiristoarele cu poartă anodică, T1 sau T2, după cum alternanța este pozitivă sau negativă, permitând descărcarea condensatorului C în circuitul poartă - catod al triacului TC și acesta amorsează. Curentul de poartă este limitat de rezistorul RP. Dacă sarcina este inductivă și uCG devine mai mare ca VREF în momentul în
Aplicaţii în electronica de putere by Ovidiu Ursaru, Cristian Aghion, Mihai Lucanu () [Corola-publishinghouse/Science/311_a_653]
-
că-l aștept la masă, după ce-și face sauna. M-am îndreptat emoționat, către farfuriile din care obiectul adorației mele de-o viață mă tenta, cvasi-discret. Și de-aici... vă imaginați ce-a urmat! Hăpăială de epidermă meseriașă, cu alternanțe profesioniste: votcă-șoric-murături-șoric-șpriț de vin alb sec-șoric-mură turi-șoric-votcă-șoric-șpriț-șoric... nu mult, cam opt ore, non-stop. Erau în preajmă vreo cinci-șase oameni care mă priveau uimiți! Cum e posibil ca un rumîn țăcănit (așa-mi spuneau, uneori!) să termine doar într-o zi
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
măsoară indicele de refracție (n) în domeniul VIS sau UV, vor oscila doar dipolii care se obțin prin polarizare electronică (Pel). Dipolii obținuți prin celelalte forme de polarizare (Pat și Por), au o inerție care nu le permite să urmeze alternanțele rapide ale câmpului electromagnetic. Introducând relația (47) în relația (46), se obține polarizarea electronică (Pel) sau refracția moleculară (Rm): Prin urmare, refracția moleculară (Rm) reprezintă o componentă a polarizării moleculare (Pm) calculată pe baza indicelui de refracție (n) determinat în
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
este anul în care se oficializează finalul primei lungi guvernări conservatoare, cea a lui Lascăr Catargiu, urmată de debutul administrației I.C. Brătianu. Este un eveniment ce marchează „domesticirea“ liberalismului muntean și reconcilierea sa cu monar hul, dar și oficializarea unei alternanțe care se va înte meia pe existența marilor partide liberal și conservator. Clarificările instituționale sunt dublate de cele ideologice. Colaborarea, punctuală, dintre junimiști și guvernarea liberală este explicabilă în acest context al trecerii spre centru a familiei liberale, sub impulsul
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
concomitent mai multe activități, cu condiția ca măcar unele dintre ele să fie relativ automatizate (dirijate de regiuni parțial înhibate ale scoarței cerebrale și care nu cer controlul atenției). Simultaneitatea se realizează și în cadrul unui câmp perceptiv mai larg, prin alternanța rapidă a atenției de la o activitate la alta, pe seama extinderii focarului de excitație optimă. 5) Mobilitatea constă în deplasarea și orientarea atenției de la un obiect la altul în intervalele cerute de desfășurarea activității. Mobilitatea este rezultatul deplasării rapide a focarului
by MIHAELA ŞERBAN [Corola-publishinghouse/Science/1002_a_2510]
-
Faptele educative și definirea paradigmelor / 28 1.5.2. Paradigme microparadigme / 30 1.5.3. Paradigme macroparadigme / 31 1.5.4. Paradigme metaparadigme / 34 1.6. Alternativele metodologice și schimbarea de paradigmă / 36 1.6.1. Practica și nevoia de alternanță metodologică /36 1.6.2. Diversitatea posibilităților aplicative / 38 1.6.3. Formarea educatorului și pentru alternanță metodologică / 42 Capitolul 2. Finalitățile educației: paradigma priorității formării competențelor versus paradigma transmiterii și însușirii cunoștințelor / 45 2.1. Finalitățile educației în fața schimbării
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
31 1.5.4. Paradigme metaparadigme / 34 1.6. Alternativele metodologice și schimbarea de paradigmă / 36 1.6.1. Practica și nevoia de alternanță metodologică /36 1.6.2. Diversitatea posibilităților aplicative / 38 1.6.3. Formarea educatorului și pentru alternanță metodologică / 42 Capitolul 2. Finalitățile educației: paradigma priorității formării competențelor versus paradigma transmiterii și însușirii cunoștințelor / 45 2.1. Finalitățile educației în fața schimbării de paradigmă / 45 2.2. Capacități și competențe versus cunoștințe și priceperi / 48 2.3. Conceptul de
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
educat schimbarea de priorități în instruire / 97 4.2. Principii psihologice ale explicării eficacității învățării / 101 4.3. Centrarea pe învățare și componentele instruirii / 108 4.4. Centrarea pe educat și contextul clasei / 111 4.5. Centrarea pe educat și alternanța metodologică / 113 4.6. Centrarea pe educat (pe învățare) versus centrarea pe educator (pe predare) / 117 4.7. Centrarea pe educat și reevaluarea rolului autoeducației 127 Capitolul 5. Metodele de învățare: paradigma priorității metodelor constructiviste versus paradigma metodelor clasice de
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
de soluționare, de reașezare conceptuală, de schimbare paradigmatică. • Mai ales în planul practicii metodologice poate avea loc afirmarea și diversificarea paradigmelor (micro-, macroși metaparadigme) în fiecare dintre structurile procesului educațional. Dar această complexitate nu poate fi realizabilă eficient decât prin alternanță flexibilă și integrată a soluțiilor de abordare efectivă, în spiritul căreia trebuie format și educatorul însuși. Pe acest fond interpretativ, corelat și cu metaparadigmele tratate în volumul anterior, a fost necesară aducerea acum în prim planul analizei a macro și
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
le prevină, corecteze • extinderea educației pentru adulți în dezvoltarea individuală specifică, • educația pentru obținerea succesului fiecăruia, • dezvoltarea ecologică a personalității, după mediul individual propriu ș.a. 1.6. Alternativele metodologice și schimbarea de paradigme 1.6.1. Practica și nevoia de alternanță metodologică O soluție metodologică pentru schimbarea de paradigme s-a dovedit a fi găsirea și folosirea de alternative, ca o condiție semnificativă a eficienței actuale a metodologiei educației și care s-a impus cu certitudine, până la a primi valoare paradigmatică
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
s-a impus cu certitudine, până la a primi valoare paradigmatică: diversificarea soluțiilor conceptuale, metodologice, descentralizarea lor, adaptarea la contexte și situații, la dinamica și varietatea realității, a indivizilor și a experiențelor, a afirmării creativității procedurale și manageriale. Dar însăși paradigma alternanței, conturată astfel, este supusă schimbării: de la sensul tradițional oficializat al alternativelor educaționale instituționalizate (Pedagogia Montessori, Pedagogia Waldorf, Step by Step, Pedagogia Freinet ș.a.), la sisteme de concepere a procesualității în învățământ bazate pe comunicare sau orientate spre acțiune sau interacționale
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
ș.a.), la sisteme de concepere a procesualității în învățământ bazate pe comunicare sau orientate spre acțiune sau interacționale sau informaționale (Cerghit, 2002, pp. 22-168) și până la sensul actual metodologic, aplicabil în rezolvarea efectivă a oricărei componente a procesului educațional. Motivarea alternanței, a diversificării în concepere și realizare a educației se află, nu neapărat numai în insatisfacțiile față de educația tradițională, ci și: • în interpretările, abordările date educației pentru dezvoltarea conform particularităților individuale sau a diferențelor contextuale, situaționale, • în fundamentările psihologice (pentru diferite
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
educației pentru dezvoltarea conform particularităților individuale sau a diferențelor contextuale, situaționale, • în fundamentările psihologice (pentru diferite modalități de compensare a dezvoltării psihice sau a recuperării, corecției sau a dezvoltării speciale, pentru aplicarea diferitelor teorii asupra învățării), • în definirea consecințelor pedagogice (alternanța obiectivelor, definirea curricula, a strategiilor, a criteriilor și metodelor de evaluare), • în raportarea la influențele, așteptările sociale (după diferite comunități, grupuri formale și nonformale, familii, rase, diferențe de gen), • în determinările economice (pentru formarea competențelor, a pregătirii pentru viața profesională
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
ca soluții conceptuale și metodologice. Procesul mai arată că, plecând de la căutarea eficienței practicii, de la analiza critică a problemelor ei conturate în aplicarea vechilor paradigme, se pot verifica variate ipoteze conturate, se pot construi modele aplicabile în noi condiții, programe. Alternanța metodologică curentă, nu numai cea instituțională, este cerută și de realitatea pregătirii pentru exercitarea unei profesiuni sau de integrare socială, ca o competență esențială, pe lângă cele de bază specifice, unde sunt necesar a fi activate, mobilizate integrativ cunoștințe și competențe
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
cel puțin o alternativă, completă sau parțială, argumentată științific sau empiric, oficială sau privată, indiferent de vârsta educaților și se concretizează la nivelul fiecărui element al procesului educațional sau autoeducațional, la nivel școlar sau extrașcolar. Desigur că nu vom confunda alternanța metodologică, ca mod de schimbare rațională, oportună, reflexivă, prin cercetare, cu instabilitatea, nesiguranța, empirismul procedural cauzat conjunctural, prin imitație, neargumentat, fără un studiu, o analiză minimală a cerințelor și posibilităților contextului, a experiențelor, a așteptărilor, a dificultăților. Educatorul poate să
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
performanță, a direcțiilor de reflecție critică asupra posibilităților de inițiativă. Căci toate acestea modifică atunci rolurile educatorului, prin corelare cu paradigma centrării pe educat și cu cea a leadershipului: ghid, mentor, asistent, facilitator, cercetător, observator, antrenor, consilier, îndrumător ș.a. Oricum, alternanța metodologică nu apare educatorului practician decât ca o succesiune teorie-practică, pe bază de acțiune-cercetare, o sursă pentru aprofundarea profesionalizării, pentru înțelegerea rolului și a parteneriatului, a câmpului de comunicare și colaborare, pentru abordarea procedurală a unei sarcini complexe, pentru depășirea
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
stabilirea obiectivelor și în alegerea metodelor folosite de către educați, sub îndrumarea educatorului, ele devenind alternative de organizare, desfășurare. Fiind reluate în contextul paradigmei precizate, acum pot fi doar enunțate cele șapte categorii de teorii ale învățării care oferă câmp aplicativ alternanței metodologice: teoriile asupra înțelegerii, teoriile învățării prin rezolvarea de probleme, teorii ale construcției învățării în grup în situații formale sau nonformale, teorii asupra implicării operațiilor superioare ale gândirii critice, diversificarea prin combinarea diferitelor teorii, teorii asupra proiectării învățării în domeniul
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]