9,188 matches
-
diminutivul. O femeie tînără, o trestie tremurătoare Îl Învăluie În neliniștile ei, Își desface părul, Îi Întinde pe apă ca pe un năvod: vino rață de-l răsfață și tu pește de mi-l crește, cheamă necuvîntătoarele blînde, Înduplecă stihia, alungă cu brațul chipul letargic al lunii de la fereastră, așteaptă ziua Înaltă, cadența ei imperială. Maximilian se naște azi, În venele lui subțiri se pregătește Într-o sacră alchimie sîngele nostru viitor. E un ceas de rugăciune acesta, un ceas suprem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
miei și ne strigau vorbe porcoase. Era un aer impregnat de parfumuri dulcege, grele, irezistibile. La fiecare pas descopeream o senzație nouă care purta În ea povara unei plăceri interzise. Seara mă rugam cu fervoare Domnului Nostru Isus Cristos să alunge ispitele din sufletul meu și să mă păstreze curată spre a fi mireasa lui. Voiam să devin călugăriță, să am mîinile albe, pergamentoase ca Mater Margaretha pe care o iubeam. Era Întîia primăvară cînd Începusem să văd că băieții sînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Nino cu glasul lui moale unduindu-se monoton pe volutele fumului de țigară, - „Îndrăgisem o pasăre de lemn cu două cuie mari În loc de picioare iată apa peste care coboară lumina dacă joc nu mă crede nimeni dacă stau cine mă alungă au fost toate plătite din necunoscutul trup nu a fugit nimeni doar apa țiuie nebăgată În seamă“ Și gîndul meu fixînd deodată imaginea ca un instantaneu, gîndul meu de atunci, o precauțiune a memoriei strîngătoare: „băieții ăștia slabi care seamănă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
stabiliment public cu instalații sanitare, cu om de serviciu și firmă la intrare. Lucrarea nu Înainta, În schimb, În adîncurile ei se depozitau reziduurile biologice ale tuturor rătăciților pe aceste meleaguri. Curînd acest loc de seducție sui generis amenința să alunge băștinașii din așezările lor cum altădată fuseseră izgoniți din cauza pomului cu pricina primii oameni din rai. Firește, s-au luat măsuri și groapa aceea compromițătoare a fost acoperită cu table de acoperiș, vechi caroserii auto, uși de frigidere și alte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
simplă cu două necunoscute după care se pune semnul egalității și apoi urmează misteriosul imprevizibil. Și deodată fără nici o explicație apare imaginea cu o fetiță Într-un șorțuleț negru, În curtea mînăstirii, mușcînd dintr-un săpun roz. Aș vrea să alung această halucinație, apa ei tulbure care tinde să mă acopere cu un somn ce nu-i al meu... veți sări desigur peste aceste elucubrații. Ele nu sînt Întâmplările nimănui, doar niște vești răzlețe pe care cineva nu le-a putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Uite-l pe cel care a semnat acum o oră desfacerea unui contract de muncă sau acolo, În dreapta, fata care și-a lepădat azi noapte pruncul Într-un părculeț printre șobolani sau bătrîna aceea nemaiștiind la ce stație să coboare, alungată de acasă de fiii ei, tatăl sobru care Înainte de a pleca la servici și-a violat fata pentru că semăna leit cu maică-sa Îngropată acum o lună, blonda aceea În sînul căreia se umflă euforic ciorchinii cancerului, tînărul care plănuiește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
lemne, chiar și preotul, pentru că acolo stăteau ei de dimineața până seara, iar preotul a spus că numai Satana bărbierește cu mâna stângă. Asta i-a mai lipsit! I-au tras nenorocitului o bătaie soră cu moartea, apoi l-au alungat din sat. L-au găsit a doua zi la marginea păduricii, în dosul capelei. S-a spânzurat, pentru că ăla era al șaptelea sat unde pățea la fel. Nimeni nu s-a atins de el, așa că după-amiază ciorile bisericii începuseră deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
a amestecat un fel de otravă după o rețetă proprie, pe care au băgat-o în mine. Tanti Amália n-a fost de acord nici cu asta, nici cu altceva, nu ea era stăpâna casei, dar avea drepturi și a alungat cu draperiile lumina lunii, „pentru că e mai bine așa“ iar șapte nopți la rând mi-au murit sub pernă șapte pui de mâță negri, în locul meu. Cu asta poate că am și schițat liniile de forță dintre ei. Disputa lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
nu-i vedea, dar îi simțea, îi atenționa cu un fluier de polițist și se răstea la ei -, ca să nu mai vorbim de urs, căci dacă îndrăznea să coboare pe malul celălalt, tanti Amália trecea lacul cu barca și îl alunga, așa că i-a pierit cheful să mai coboare. Pe preot nici nu-l putea suferi, căci ea se avea bine numai cu Dumnezeul personal și se întâlnea de mai multe ori pe zi cu El, când avea timp. Dar mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
cânte, din corzi răzbat bule de aer, mașinăria e mută. Iar de teamă, mieii o iau la goană printre copacii putreziți. Dau fuga la mal. Pe malul lacului apar o mie de miei morți. Da, așa e bine. I-a alungat afară un mediocru timid. Când Engelhard m-a strigat, am tresărit. M-a surprins în timp ce mânam mieii. N-ai observat că a răsărit soarele? m-a întrebat el. — Am întârziat - i-am răspuns. Sigur c-a fost frumos. — Dumneata crezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
ce caut sau dacă era ceva de găsit. La nimereală am intrat în dormitor și am rămas în picioare, simțindu-mă ca o proastă, neștiind de ce mă aflu acolo. Probabil că vocea rațiunii avea dreptate, cea care îmi spunea să alung tentația și să las treaba asta pe seama profesioniștilor. Dar eram deja acolo, trebuia măcar să fac ceva... am deschis ușa dulapului. Buzunarele hainelor lui Lee scoteau la iveală șervețele mototolite, bonuri fiscale, câteva monede rătăcite. Am verificat cele două pardesie ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
Gândindu-mă mai bine îmi convenea decizia luată. Am luat o înghițitură de bere ca să sărbătoresc, apoi încă una. M-am întrebat pentru un moment dacă am să fiu în stare să mă ridic de pe scaun fără ajutor, dar am alungat gândul. Nu-mi place să fiu negativistă. Oricum, dusă la extrem, aș putea oricând să mă prăbușesc. * * * Duminică dimineață m-a găsit în casa de pe Castle Road cu o mahmureală cruntă. Săptămâna se încheiase așa cum am început-o. în mod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
spun nimic, după care vine și toarnă totul la tine. Uneori pur și simplu îl urăsc. —De asta nu mi-ai spus nimic joi despre muncă? am provocat-o. Pentru că ți-a spus Paul să nu vorbești despre asta? A alungat cu un gest gândul. Nu fac ce-mi spune el să fac. Fac ce vreau eu. Oricum, nu e mare scofală. — Ce s-a întâmplat? A dat din cap și a luat o gură zdravănă de ceai, de încurajare. — Totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
zece minute. îmi comanzi ceva bun de mâncare, orice crezi tu că mi-ar plăcea. Haide, Johnno, a spus Simon aproape la fel de repede. Harriet are dreptate, o să vină ea mai târziu. Johnny și-a scuturat capul ca un animal care alungă o muscă. —Bine, a spus. în regulă, mergem. Harriet și Simon au răsuflat vădit ușurați. —Harriet, ne vedem acolo în zece minute sau voi ști motivul... i-a spus Johnny. Și tu - s-a uitat la Nat, arătând cu degetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
Nat. Ani de experiență m-au învățat să nu caut comportamentului masculin o explicație rațională, dar uneori tentația e prea mare ca să-i rezist. Și lucrezi tot timpul la galerie? îl auzeam pe Tim că mă întreabă. Nu, am răspuns alungându-mi gândurile legate de Nat. Sculptez. îmi iau slujbe ciudate când rămân fără bani, ceea ce se întâmplă destul de des. Și uneori țin locul unei femei care e antrenoare la o sală de fitness. Nu mă plătește mult, dar am ocazia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
Oleg, arta și iubirea puteau nu numai să deplaseze munții, dar chiar să provoace năvăliri de ape în uscăciune, să topească gheața cu focul din inimi, grăbind astfel apropierea primăverii, înnoirea. Prin dans și cântec - născute din iubire -, lumea putea alunga frigul, topi gheața, plasându-se mereu în ciclul armonios al primenirii. Totul era cum trebuia să fie, pregătit minuțios pentru feerie. O mulțime gălăgioasă năvălea pe gheață cu sticle de kirsch în mână. Era neprevăzutul care avea și el un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
însuși de această bruscă schimbare. Se întreba dacă nu cumva spiritul acelui Rudi, despre care mai vorbise cu Tua și după ce aflaseră că murise în ziua în care ei se întâlniseră și se îmbrățișaseră pentru prima oară, îl ajutase să alunge din el superficialitatea, punând în loc un spirit înflăcărat. Mai înainte nu îndrăznea să le privească pe fete, tremura de nervozitate când vreo fată dansa mai strâns cu el. Avusese ochi reci de iepure care o speriaseră pe Tua la început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
în plus, încărcat negativ din pricina stării de nervozitate a Sultanei, am încercat să schimb subiectul. Dar el a insistat. Dumnezeule. L-am luat de mână. Ne știam de mult și de aceea vroiam să-i curm orice suferință, să-i alung orice neliniște. Astfel că am intrat în camera de alături, camera mea de vizionări și de adus gagici ușoare. Am acolo toate filmele mari care s-au făcut vreodată. Ce pula mea. Ținîndu-l încă de mână, l-am așezat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
înjunghie inima, făcându-l să se îngrijoreze profund de sănătatea minții lui? Dumnezeule, el chiar voia să facă asta? Ha, ha, râse el, nu-i adevărat... nu poate fi adevărat, e un vis... un vis urât și rău... Dansând liniștit, alungând ca pe-o himeră tot ce se întâmplase până mai adineauri, convins că totul e o glumă, Ionel se îndreaptă liniștit spre scaunul său. Deodată însă, un zgomot rău prevestitor, fără nume, un ton nepriceput, scurt, asurzitor și foarte straniu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
de nedrept? De ce totuși oamenii chiar mureau, iar vise, speranțe, planuri și povești de dragoste se duceau toate pe apa sâmbetei? De ce se prăbușise totul? Unde era inocența aceea pierdută cu care trăiseră oamenii până nu de mult? De ce o alungaseră? Chiar trebuia totul sacrificat pentru supraviețuire? Se pare că da. Sau poate că nu, căci de fiecare dată când o civilizație ajungea la o asemenea percepție morbidă asupra vieții, imediat o alta, mai tânără și mai puțin experimentată, prelua controlul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
întreba dacă nu cumva Deathclock nu putea să indice și timpul rămas până la sfârșitul universului. Sau până când avea lui să-i vină să facă pipi din nou. Ceea ce urmă, însă, era atât de ieșit din comun, încât avea să-i alunge orice alte gânduri despre nemernicul de Deathclock, despre curul său sau orice altceva. La televizor apăruse Ray Kurzweil, celebrul inventator și om de știință american. Iar ceea ce spunea părea absolut incredibil. - Ceea ce vă voi dezvălui astăzi depășește orice imaginație, afirma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
întrebările care îi treceau prin cap puteau fi adevărate: oare chiar era bine ce făcea? Oare chiar vroia să moară? Nu cumva era totul o greșeală care se datora unei minciuni uriașe în care se scălda întrega lui civilizație? Abdulah alungă repede aceste gânduri, liniștindu-se când își dădu seama că astfel de îndoieli îi trec prin cap oricărui mare martir în clipa în care face un sacrificiu ca al lui. Mulțumit, Abdulah își apropie mâna de declanșatorul centurii explozive. Deodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
straie maro. În fine, privirea-i plină de umor, evident, maro, cu care mă cerceta la rândul său în amănunt, așa cum rareori văzusem pe cineva făcând, mă convinse de faptul că era un tip deosebit de inteligent, ceea ce mă bucură nespus, alungându-mi totodată orice umbră de îndoială. Era omul meu. - Am spus că Euripide e nebun, șopti el precaut, aplecându-se spre urechea mea. Să ai grijă. Eu mă numesc Maro, mai spuse el. Încântat de cunoștință. Abia acum înțelegeam. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
o calitate stranie. În plină fericire, era suficient să-mi închipui că fericirea aceasta nu este de durată, ca să și simt cum se sfârșește. Și senzația de fericire dispărea nu pentru că ar fi dispărut condițiile care o creau; ea era alungată de gândul că aceste condiții își vor înceta existența brusc și în foarte scurt timp. Imediat ce realizam acest gând, fericirea dispărea, iar condițiile care continuau să existe nu reușeau decât să mă irite. Când am trecut din nou de pe centură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
a lui Beethoven și am luat-o la goană pe scări. Mă grăbeam, așa cum te grăbești să chemi doctorul când un prieten e pe moarte. Știi că doctorul nu poate să-l scape, dar simți că, mișcându-te și gonind, alungi de la tine imaginea suferinței care te umple de un sentiment insuportabil de milă. Scara se sfârși. În sala de mese de la subsol, picioarele se adaptară de la sine la dalele lunecoase de un alb-albăstrui. Ultimul geam mă orbi cu o rază
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]