2,101 matches
-
ac. lactem) > rom. lapte, lat. ovum > rom. ou. azimă și cir Aceste două cuvinte, moștenite în limba română din latină, provin în latină din greacă. Ca și alte cuvinte vechi grecești care s-au transmis românei prin latină (verbele (a) amăgi, (a) cuteza, (a) mângâia sau substantivul mărgea), ele au pătruns în latina dunăreană. Azimă, cu sensul „turtă din făină de grâu sau de secară, făcută din aluat nedospit și coaptă sub spuză“, există și în dialectele sud-dunărene (aromână și meglenoromână
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
influențelor grecești, însă la grecizarea tracilor nu s-ar fi ajuns, căci pentru greci patria și raza de activitate era marea, nu uscatul”. În legătură cu aceste împrumuturi, se face precizarea că ele „au în românește fonetismul vechi al elementelor latine”: a amăgi, urgie, mărgea, a mângâia, spân, azimă, zeamă, broatec, a căsca, a cuteza, mic, mutră, martur, papură, proaspăt, trufie, farmec etc., multe dintre ele neacceptate ulterior ca grecisme. Apropierile dintre română și albaneză au în concepția lui S. Pușcariu mai multe
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
căuta și va sta cramponat în hedonism, pentru că e o compensație pentru niște goluri ce se cer umplute, dar nu știu cum și cu ce (decât prin plăceri materiale, fizice, imediate, palpabile). Atunci ce te face să te simți bine, să-ți amăgești fericirea și împlinire? Drogurile, alcoolul, plăcerile culinare până la bulimie, uneori dulcele, dependențele sub orice formă. Atunci cauți plăceri tot mai multe pentru, chipurile, a te simți bine. Vezi cum iubirea adevărată te elevează, te înalță și îți dă putere? Când
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
cărți naște de fapt o altă întrebare, în afara aceleia care ne cere să optăm între universalitatea farfuriei globaliste și tradiția băștinașă: există, de fapt, o bucătărie românească? Adică, revenind la dilema Sandei Nițescu, avem posibilitatea unei reale opțiuni, sau ne amăgim vorbind despre gastronomia „noastră“? Totul este împrumut în cratița românilor, sau avem un patrimoniu culinar demn de a fi lăudat și protejat? Aceste întrebări i-au preocupat pe prea puțini autori români de cărți de bucate. Cei clasici, precum Sanda
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
se poate identifica".228 În analiza miturilor din contemporaneitate trebuie adusă în discuție și perspectiva lui Roland Barthes, care în critica lui stângistă asupra societății de consum afirmă că miturile moderne "nu sunt decât imposturi cu care societatea burgheză își amăgește membrii, prizonieri ai unor imagini create artificial de așa-zisa civilizație" (ilustrându-și teza prin eseuri asupra luptelor de catch, a margarinei sau a detergenților).229 Pentru el, mitul se definește laconic: "un tip de discurs" (deci se definește prin
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
de îndoială... Pădurarul simți un junghi în inimă, și‟i veni să plângă. Lina, nevastă-sa, care mesteca mămăligă în ciaun, pe plită, își șterse ochii de lacrimi cu dosul palmelor, știind cât de greu i-a venit s-o amăgească. Dar, după nicio săptămână, Frăsânica a închis ochii pentru totdeauna... iar Toma, pădurarul, o vreme n-a mai povestit nimic nimănui. Durerea care le-a încleștat inimile la toți din casă, nu poate fi înfățișată în cuvinte. Frunțile lor nu
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
Să nu stai prea mult, Bernie, Îmi zise, dându-și jos cordonul și apoi pantalonii, rămânând doar În chiloți. Dar În baie m-am privit Îndelung În oglinda care acoperea un perete Întreg și m-am Întrebat fără să mă amăgesc cu iluzii de ce o zeiță ca aceea care desfăcea acum lenjeria din satin alb avea nevoie tocmai de mine, dintre toți oamenii, să o ajute să justifice o sumă mare pentru serviciile curățătoriei. Nu era, desigur, fața mea de băiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
bucuria lor fu tulburată, în tot satul, de telegrame morbide, care mai puneau, deasupra ușii de la intrare, câte o bucată de atlas negru, ținut, la mare cinste și cu preț întreit, în dughenile evreilor din târgul Hîrlăului. Saveta se lăsă amăgită de presimțirea cumnatului. Oftă, gândindu-se la Ghiță, amintindu-și cum o furase de la horă și o ținuse, câteva zile, în podul șurii, până când taică-su o luase acasă, amenințându-l pe viitorul ginere să nu-i calce pragul. Anii
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
vocație, nici prin palmares, ceea ce se numește un globe-trotter. Dar mă întreb dacă nu cumva tocmai cei care vântură lumea în toate părțile o cunosc cel mai puțin. Când să reflecteze la ceea ce au văzut? Abia au vreme să se amăgească, poate, că lumea nu mai are secrete pentru ei. Odinioară, în vreme ce Stephens își deschidea drum cu securea în mână spre templele și piramidele civilizației maya, Prescott, aproape orb, scria pe tăblița sa de ardezie Cucerirea Mexicului, descoperind lumii, fără să
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
aur. Un Cortes și ceilalți spanioli din Estremadura, "leagănul conchistadorilor", care recunoșteau cu insolență că n-au mers în America să are pământul. Săgeata gotică devenise catarg de corabie. Alchimiștii îi cedaseră locul lui Columb. Acum, omul nu se mai amăgea că ar fi în stare să creeze aur. Mai realist decât cei ce se îmbătaseră cu iluzia că-l vor crea ei înșiși, vroia să-l smulgă din mâinile celor care-l aveau. Noii aventurieri ai aurului nu mai erau
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
mei, mereu e împins spre acte creștinești, căci rele face prin însăși natura lui, am două alternative acum, să devin un om obișnuit, un bun cetățean și creștin, împăcat cu dumnezeu sau să mă răzvrătesc împotriva acestui fapt ratând totul, amăgindu-mă că am geniu după două pahare de vodcă și două fumuri în piept de iarbă tare, am ales acest copil care nu e al meu tocmai pentru că Dumnezeu crede contrariul, crede că voi fugi din fața acestei datorii înalte, Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
mereu peste ore întregi? 37tc "37" Spre ușurarea și bucuria lui Ashling, Marcus a sunat joi seara și a deschis conversația cu întrebarea: —Ai planuri sâmbătă seara? Ea știa că ar trebui să îl necăjească, să îl chinuiască, să îl amăgească o vreme, să facă pe inabordabila, să îl facă să transpire. — Nu, spuse ea. —Bine, atunci. Te scot să luăm cina. Cina. Sâmbătă seara - e combinație plină de înțelesuri. Însemna că nu era supărat pe ea pentru că nu se culcase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
știa că el știa că ea știe și dintr-odată nu mai conta. Deși era arătos și bine făcut, Jack ar fi înnebunit-o. Nu îi păsa destul de lucrurile care pentru ea erau vitale. Nu făcuse altceva decât să se amăgească cu fantezii legate de el - Oliver era de fapt bărbatul după care suferea. Beck se agita, cerșindu-i atenție. —Vreau să te întreb ceva. —Ce? Pentru a scoate cuvântul ăsta fusese nevoie să adune energie și din vârfurile degetelor de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Fritzie numea „corditorii autorizați ai Daliei“. Majoritatea făceau parte din eșalonul de trepăduși din lumea filmului: agenți, descoperitori de talente și regizori de probe care-și făceau veacul la Schwab’s Drugstore, unde vânau naive starlete potențiale, pe care le amăgeau cu promisiuni pe buze și prezervative în buzunare. Ei ne-au povestit - mândri sau rușinați - niște povești de alcov la fel de jalnice ca și poveștile lui Betty despre fericirea din clipele petrecute cu armăsarii în uniformă. Până la urmă bărbații din carnețelul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
din jur să ți se Închine și să te recunoască. Eu am o sfântă Încredere În steaua ta; ceilalți doar te invidiază. Fii precaut. Ascute-ți ochiul și mintea, să nu te pierzi În oceanul de artificii cu care ne amăgește viața. Luptă mai departe cu tine Însuți. Fii mai departe tu!“ Iată câteva panseuri pythiatice ale Aurei, după ce ne-am despărțit. (acum) „Tu n-ai nimic al tău, ești goală ca masca de clovn pe care o bați În cuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
nuanțele tot mai murdar, În râuri se-ncinge materia la soarele-același Pe câmp crește iarba ferice cu iepurii-adormiți pe răzor Doar eu nu știu de ce dracu-ncolții din sămânță De ce Întâmplarea mă-mpinse afară din dulce-ntuneric Poți să mă amăgești cu vorbe meșteșugite, Că stelele atârnate de-orbite-n spațiu sunt altele acum Că soarele-i palid, bolnav de stomac de un veac Cunosc toată gama de triluri - spanac! Când foamea-i tot foame și burta Îți ghiorțăie fără-a fi mândră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
În act, de fiecare dată Îmi spune: „Nici un bărbat din lume nu face doi bani În fața ta!“. Prin mine a redevenit femeie, cel puțin așa se laudă de câte ori ne iubim: „Nu credeam că plăcerea senzuală este atât de mare, mă amăgeam cu performanțele mele: gheața, muntele, dar nimic nu Întrece bucuria de a mă iubi cu tine“; expresia feței este concentrată atunci când vorbește; mă privește cu partea ei de sinceritate, o cred, nu pot să n-o cred; albastrul suav din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
să te copiez În literă și spirit. Am crezut că am scăpat de teroarea ta, fugind În străinie, dar nu reușesc să mă smulg din păienjenișul puterilor tale de stăpân. Tu rămâi mai puternic, oricât Încerc să mă eliberez. Mă amăgesc că exist doar, sub imperiul aparent al libertății. Comoditatea este zeul meu; nimeni și nimic nu mă mai poate schimba. Vreau să fiu fericită, vreau să fiu eu. (Vezi câte expresii ți-am preluat!) Nu știu ce numesc alte femei fericire, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
pe când lucram la revistă erau de două feluri. Cei ce nu voiau decât o tăvăleală de o noapte și cei deloc preocupați de asta, adică cei care se preocupă prea mult de dragostea platonică și nu fac decât să te amăgească. Ți s-a întâmplat? - Să fiu amăgită? Firește. Nu e deloc plăcut. - Bineînțeles că nu e. Nu-mi convine niciuna din aceste două ipostaze. Cu mici excepții, de pildă când am și eu chef de o tăvăleală fără complicații. Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
va sfârși în brațele unui bărbat oarecare, ce o va lasa să se prăbușească în pace. Un prost care n-o cunoștea, care nu știa cât este de prețioasă, care îi ignora suferința. Ea se lăsa luată pentru a se amăgi că există încă, își întorcea capul pe pernă și plângea când el nu putea s-o vadă. Eu o vedeam. În zilele acelea am aflat ce erai. Aveai picioarele strânse spre spate. Manlio te-a lovit ușor, a apăsat sonda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
de frig. Bialik 1, spre exemplu, susține că stelele l-au Înșelat. Au promis și nu s-au ținut de cuvânt. Ca și cum ar fi stabilit o Întâlnire și n-ar fi venit. Dar lucrurile stau invers: nu stelele ne-au amăgit pe noi, ci noi pe ele. Am promis și nu ne-am ținut de cuvânt. Ne-au chemat și am uitat să venim. Au vorbit - și am refuzat să le ascultăm. Cocorii s-au rotit - și au dispărut. Spuneți un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
William și lui Alice le-ar fi plăcut să primească un astfel de suvenir de la eveniment și așternu grăbit un bilețel care să Îl Însoțească. „Pun acest «poster» țipător Într-un plic, În această după-amiază plină de emoții, ca să mai amăgesc ceasurile până la... 8.30... și ca să vă fac să Înțelegeți cât de tare mă tem. Semnele, slavă cerului, sunt relativ bune. Dar ce sunt semnele? Domine, in manus tuas! În asemenea clipe, omul are nevoie de religie. Dar mâna Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
fixate în memorie cântecele, chiar dacă parțial: „Înainte, înainte, îndeamnă fanfarele luminii, / înainte, înainte, frica-i e străină junimii...“ Pentru a-l dezvinovăți pe băiat și pentru a mă dezvinovăți, prin urmare, pe mine, nici măcar nu se poate spune: am fost amăgiți! Nu, noi ne-am lăsat amăgiți, eu m-am lăsat amăgit. Dar, dacă ceapa ar putea să spună și ea ceva, ar murmura peltic, indicând pasaje ce au devenit ilizibile: dar n-ai de ce să-ți faci griji, n-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Iar după aceea, când, cu hârtia ștampilată, dezinfectat și cu ultima mea rație zilnică, am fost eliberat în zona ocupată de britanici, am ajuns într-un amplu hățiș mărginit de ruine; acolo urma să fie gustată libertatea necunoscută mie. Ceea ce amăgește la prima vedere este faptul că atunci când jupoi ceapa, ochii încep să-ți lăcrimeze. Astfel, se aburește ceea ce cu ochii limpezi ar fi lizibil. Cu mai multă claritate reține chihlimbarul meu ceea ce a rămas închis în el: mai întâi ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
care nu mai existase până atunci. Tot timpul cât se aflaseră sub apă se certaseră, dar acum exista Între ei un spirit de echipă. Viitorul constituie o problemă reală, continuă Harry, numai că noi nu vrem s-o admitem. Ne amăgim că putem Întrevedea viitorul mai bine decât putem s-o facem cu adevărat. Leonardo da Vinci a Încercat să construiască un elicopter În urmă cu cinci sute de ani, iar Jules Verne a prezis submarinul acum o sută de ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]