3,081 matches
-
să cred că era o relație frumoasă. Mă străduiam din răsputeri să deviez undele de șoc și durere și să mă prefac, în fața lui Margaret și a lui Paul, că totul era bine. Dintr-odată, pe când alunecam în prăpastia unei amărăciuni care mă împietrea și îmi întorcea stomacul pe dos, Margaret a spus: —Rachel, trebuie să mergi acasă. Tata a plătit deja avansul la Cloisters. Și, în clipa aia, am simțit că mi se aruncase un colac de salvare. Cloisters! Cloisters
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
să fiu foarte prietenoasă. îmi propusesem să păstrez o distanță strictă, dar să fiu întotdeauna plăcută și politicoasă. în fond, eram sigură că viețile lor erau și așa destul de nenorocite. Nu era cazul să mai adaug și eu ceva la amărăciunea lor. Tu pentru ce ai fost internată? m-a întrebat Davy. —Pentru droguri, am răspuns eu cu un zâmbet care spunea „îți vine să crezi așa ceva?“. Nimic altceva? m-a întrebat Davy cu speranță. — Nu, am spus eu nedumerită. Părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
mea. Nici măcar n-a tresărit. — Atunci înseamnă că nu te pricepi prea bine la arhitectură, mi-a trântit-o ea plină de ifose. Așa-mi trebuia dacă încercasem să fiu rea! Mă pusese la punct! Da, m-am gândit cu amărăciune, mă pusese la punct. Data viitoare o să fiu și mai a dracului. Apoi Chaquie a început să-mi povestească despre casa ei. Avea o slăbiciune bolnăvicioasă pentru băile en-suite. —Casa noastră e perfectă, o casă de revistă! mi-a declarat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
elibereze calea. Iar acum, răspunzând unui semnal pe care numai ea îl putea auzi, Chaquie începuse să funcționeze la turație maximă. Toți cilindrii munceau la greu, iar pedala accelerației era apăsată cu putere până la capăt. Esența monologului ei plin de amărăciune era că nu poți avea încredere în nimeni. De la ginecologi până la lăptari și la soți. Mai cu seamă soți. Cuvintele ei înotau amețite către mine. —... i-am spus că marțea nu trebuia să aducă un litru de lapte pentru că eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
și că întreaga familie i-a fost masacrată. Iar n-avem pâine prăjită, a spus altcineva. Iar n-avem pâine prăjită. Iar n-avem pâine prăjită. Mesajul a făcut înconjurul mesei. —Grăsanul ăla nenorocit de Eamonn, a bolborosit cineva cu amărăciune. Am fost uimită să descopăr că era vorba de Chaquie. Având de ales între ouăle care-mi întorseseră stomacul pe dos, cârnații nevegetarieni și costiță, nu am mâncat mai nimic. Ceea ce nu era rău, am hotărât eu. Dar eram așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
un calcul rapid, mi-am dat seama că trebuia să mai aștept cel puțin până la trei, când în New York avea să fie ora zece dimineața. Of, de ce nu pot să sun acum? A dracului diferență de fus orar! Plină de amărăciune, am blestemat faptul că Pământul era rotund. în adâncul meu știam că ora zece, într-o duminică dimineața, era probabil încă mult prea devreme. Probabil prea devreme cu mai multe zile. Dar nu-mi păsa. Trebuia să fie suficient. După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
care îți servea o scuză complicată fiindcă nu te invita în apartamentul lui. Genul de bărbat pe care aș ajunge să fiu recunoscătoare să-l prind în laț dacă nu luam măsuri grabnice, m-am gândit cuprinsă, dintr-odată, de amărăciune. Chaquie mi-a întors spatele și a început să discute cu Dermot cu voce scăzută. Nu că ar fi avut vreo neînțelegere sau ceva de genul ăsta. Camera era plină de oameni care discutau cu voce scăzută. Nu aveau de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
fost observat atât în cultura chineză, cât și în cea irlandeză, am reparat eu gafa. Aduce... —Noroc? m-a întrerupt nerăbdător băiețelul-fetiță. Exact. —Mulțumesc. —Cu mare plăcere. — Ar fi putut să ne cumpere ceva de băut, a observat Brigit cu amărăciune. L-am privit întorcându-se la grupul lui de prieteni - care erau la fel de tineri - și explicându-le ceva foarte entuziasmat. Tipul a trasat cu degetul, pe masă, mai multe cercuri. După care a făcut o pauză, a privit masa agitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
o mișcare a capului pe Luke și-a continuat: — Dar ai grijă la tipu’ ăla. Bate fieru’ cât e cald! Apoi a dispărut în pași de dans, crezând probabil că era grozavă. Iar eu am rămas privind în urma ei cu amărăciune. După câteva minute, am încercat din nou să evadez, dar Luke a insistat galant, dar ferm să-mi ofere ceva de băut și să mă conducă acasă. Când am ajuns la apartament, s-a autoinvitat la o cafea. Am încercat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
au fost foarte drăguți cu mine. Mi-au oferit batiste de hârtie și umeri pe care să plâng, dar eu aproape că nici nu-mi dădeam seama de prezența lor. Mă aflam într-o altă lume, una în care toată amărăciunea din univers era deversată peste mine. Am încercat să mă dilat, ca s-o pot primi, dar, cu cât amărăciunea era mai mare, cu atât mai pregnant o simțeam. — Ce s-a întâmplat? s-a auzit o voce îngrijorată. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
aproape că nici nu-mi dădeam seama de prezența lor. Mă aflam într-o altă lume, una în care toată amărăciunea din univers era deversată peste mine. Am încercat să mă dilat, ca s-o pot primi, dar, cu cât amărăciunea era mai mare, cu atât mai pregnant o simțeam. — Ce s-a întâmplat? s-a auzit o voce îngrijorată. Se putea să fie Mike. Ba chiar Chris. Nu știu, am spus eu printre lacrimi. Nici măcar n-am adăugat „Scuze“, așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
jind. Poate că într-o zi o să fim împreună, în New York, teribil de îndrăgostiți unul de celălalt... Tocmai atunci Misty a fost chemată să sară, iar eu am simțit că explodez de invidie. — Mă îmbolnăvesc aici, am spus plină de amărăciune. Pe bune! Să ne oblige să ne amintim de copilărie! —Nu ăsta e scopul, a răspuns Chris uluit. Jocurile astea ne fac plăcere și ne relaxează. Și oricum, ce e rău în a-ți aminti de copilărie? N-am spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
după mult timp. A lăsat capul în piept și a arborat o figură atât de umilă, încât era limpede că era un truc. Probabil că repetase totul cu Luke în avion. —Acum ești mulțumită? am zis eu rânjind, plină de amărăciune. — Nu, s-a văitat ea și, spre uimirea mea, a izbucnit în lacrimi. De ce plânge? Ăsta e dreptul meu! Josephine a spus cu multă blândețe: — Poți să spui grupului de ce ești așa de supărată? N-am vrut să fac asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
handicap pe care ți l-a transmis și ție. E un om bun, dar nu întotdeauna și un părinte bun. Am simțit o furie sălbatică ridicându-se în mine împotriva mamei. Ce vacă bătrână și crudă, m-am gândit cu amărăciune. Mă făcuse să mă simt o cretină neîndemânatică toată viața. Nu era de mirare că toate relațiile mele fuseseră dezastruoase. Nu era de mirare - am încercat eu să mă leg de idee - că fusesem nevoită să iau așa de multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
băutorii de Cola, nu. îl uram pe Chris, mă uram pe mine, uram faptul că nu eram beată. Sau, idealul, că nu eram umflată de cocaină. Sunt mult prea tânără ca să fiu marginalizată în felul ăsta îngrozitor, mă gândeam cu amărăciune. Toată viața mă simțisem lăsată pe dinafară, iar acum chiar așa ajunsesem. Disperată, într-o încercare, sortită eșecului, de a fi normală, am început să discut, forțat, cu Chris. Dar gestul meu nu păcălea pe nimeni. Mai ales pe mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
cât de supărată eram. Mult noroc cu, ăăă, contractul ăla. — Freddy poate să te conducă acasă. Eu sunt destul de aproape ca să merg pe jos până la birou, mi-a explicat el ridicându-se de la masă. Mă rog, m-am gândit cu amărăciune. Crezi că nu cunosc codul? „Sunt destul de aproape ca să merg pe jos“ înseamnă: Aștept un minut după ce pleci tu, mai merg câteva străzi și mă duc la Marquee ca să agăț niște manechine brazilience. Ce nu mersese bine? Am încercat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
spus, atunci mai bine nu zici nimic“. Declarația că nu e sigură dacă-i place de Vivian însemna că mama era pe picior de război. — Eu sunt sigură că nu-mi place de ea, am răspuns, copleșită, dintr-o dată, de amărăciunea de a fi nevoită să mă întorc la serviciu a doua zi. Așteptasem săptămâni întregi vizita asta în Iowa - și cu toate că fuseseră douăzeci și patru de ore minunate, ele zburaseră într-o clipă. Acum trebuia să revin la realitate, să mă întorc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
de muncă era absolut nebunească și, în anumite circumstanțe, până și egomania ei putea fi considerată un avantaj. Era frumoasă, sclipitoare. Totul era în favoarea ei... și totuși, eu nu mai întâlnisem o altă persoană care să emane atâta furie și amărăciune. și asta era marea problemă. Ce se întâmpla dacă o femeie, la fel de capabilă ca Vivian, avea să fie în stare să-și și trateze angajații cu respect și decență? Nimic n-ar mai fi putut sta în calea unei astfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
-l mai pot scoate de la el e să-l fac să iasă cu câinele la plimbare. Probabil că-i lipsesc copiii, spuse Mavis. Știu că așa stau lucrurile cu Patrick. — Asta pentru că are ce să-i lipsească, îi răspunse cu amărăciune Eva. Henry nu poate stoarce din el nici măcar atâta energie cât să facă unul. — îmi pare rău, Eva. Am uitat, se scuză Mavis, ajustând concomitent poziția florii de lupin, astfel încât să se asorteze mai semnificativ cu floarea de mușcată. — N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
Peter Braintree, holbându-se la el. — Exact cum ai auzit. — Eva ți-a zis „dragul meu penis“? Nu-mi vine să cred! — Prea bine. Treci și tu pe-acolo și vezi cum îți spune ție, îi replică Wilt, plin de amărăciune. Și nu da vina pe mine dacă se apucă să-ți sugă sfârcurile oral, asta dacă tot se pune pe treabă! — Doamne Dumnezeule! Asta te-a amenințat c-o să-ți facă? — Asta și multe altele, zise Wilt. — Nu pare să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
gloriei. Mai întâi păpuși gonflabile și după aia lipsa vreunui cadavru. O să iasă curat ca lacrima. — Oricine-i în stare să pună la cale o asemenea poveste trebuie să fie nebun, zise sergentul. — Sau un afurisit de geniu, completă cu amărăciune Flint. Iisuse, ce mai caz! oftă el și-și stinse țigara, îndesând mucul cu furie în scrumieră. — Ce propuneți să fac? întrebă Yates. Să mai încerc o dată cu el? — Nu. De el o să mă ocup eu. Tu du-te la Tehnic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
le pună capac la toate, vine și asta! Directorul ridică un ziar unde, în capul paginii a doua, se putea citi titlul CURSURILE DE SEX îI îMPIETRESC PE ELEVI! — Sper că ați remarcat cu toții foarte clar fotografia, continuă directorul cu amărăciune în glas, arătându-le o imagine imensă, luată dintr-un unghi nefericit, care o prezenta pe Judy agățată de macara. în articol se spune că... dar ce mai contează? îl puteți citi și singuri. Mai degrabă aș vrea să aud
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
covor și izbucni în plâns, timp în care parohul se holbă la ea prin lentilele ochelarilor, închise ochii, se rugă cu o voce șovăitoare, deschise iar ochii, tremură și, în general, se comportă într-o manieră gândită special să provoace amărăciune și disperare în presupusul cadavru, iar atunci când, într-o ultimă încercare disperată de a o determina pe Eva Wilt cea decedată să-și ocupe locul care îi era sortit în corul ceresc, trânti fără veste o rugăciune în care spunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
cinci dimineața șase zile pe săptămână, s-a văzut limpede că le învăța bine. Dezavantajele muncii erau atât de evidente, de omniprezente, de zdrobitoare, încât, dacă nu găseai o modalitate de a le ignora, erai condamnat la o viață de amărăciuni și văicăreli permanente. Programul lung de lucru, leafa mică, pericolele fizice, lipsa mișcării - toate erau date și bătute în cuie și nu puteai spera să le schimbi după cum nu puteai spera să schimbi vremea. De câte ori o auzise pe mama spunând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
o spui tu, s-ar zice că e un lucru rău, Nathan. Nu e așa. Sunt foarte, foarte fericit. — După ce i-ai făcut, aș fi zis că vrea să te omoare. — Așa am crezut inițial, dar acum a trecut. Supărarea, amărăciunea. Bietul de el mi s-a aruncat în bațe și m-a rugat să-l iert. Îți închipui? A vrut ca eu să-l iert pe el. Dar tu ești cel care l-a trimis pe el la pușcărie. — Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]