9,447 matches
-
Vlad. Și, totodată, unul din cele mai bune romane apărute anul trecut. Despre el s-au pronunțat deja admirativ și Carmen Mușat, în „Observator cultural”, și Alex Goldiș, în „cultura” (până acum, un prim episod). Ambii comentatori sugerează, în legătură cu Ploile amare, o curioasă întrepă- trundere a două tradiții. Prima este aceea a prozei ardelenești de largă respirație. Nu spun, sunt convins, lucruri necunoscute. E vorba despre o serie de caracteristici care, în măsuri mai mici sau mai mari, se întâlnesc la
Tradiții și talent personal by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4929_a_6254]
-
e fast. Compozițional, cele două tradiții sunt greu de conciliat. Dacă, separat, fiecare dintre ele i-ar fi asigurat cel puțin un succes de stimă lui Alexandru Vlad, puse laolaltă, acestea îi complică serios misiunea. Subiectul în sine al Ploilor amare contează mai puțin. El e de altfel prins aproape fără rest în câteva fraze, aflate în capul paginii 323: „Aveau acea perplexitate vecină cu paralizia pe care o au micile comunități atunci când trec prin experiențe limită care le privesc în
Tradiții și talent personal by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4929_a_6254]
-
mai slab reprezentat chiar decât Anca, cea a cărei moarte fusese ani de-a rândul camuflată), Alexandru Vlad, s-a investit personal mai mult decât în oricare altul. Ceea ce face acest Robert Buchet pe spații mici face și autorul Ploilor amare pe parcursul celor aproape 500 de pagini. Preia două tradiții de succes, le pune față-n față, le exploatează atât cât se cuvin ele exploatate, alege două momente istorice majore, situate la două decenii distanță unul de celălalt, inventează o sumedenie
Tradiții și talent personal by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4929_a_6254]
-
cartofi și căpșuni, precum și întregul sector agricol din regiune. Fermierii se plâng că "din nou, nu s-a ținut cont de sectorul primar", aflat deja în situație critică, după cum apreciază ei - și nici nu s-a luat în considerație "realitatea amară a agriculturii".
Fermierii spanioli plâng după lucrătorii români () [Corola-journal/Journalistic/59845_a_61170]
-
că Mihai Găinușă și Codruț Keghes, alias Cătălin Dezbrăcatu', au ales să părăsească echipa emisiunii Cronica Cârcotașilor de la Prima TV. Șerban Huidu a scris, miercuri seara, pe contul său de Facebook: "Am trăit ieri si azi unele dintre cele mai amare zile ale vieții mele! Mihai Găinușă și Dezbrăcatu' au ales în fața tuturor colegilor să părăsească echipa Cronicii în care citez: "Nu se mai regăseau"! Probabil vor urma și alții sau nu... Rămân anii de muncă, ideea și o emisiune care
Mihai Găinuşă și Dezbrăcatu' au părăsit Cronica Cârcotaşilor by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/59844_a_61169]
-
arată scandalizat de ingerințele fiscalității: „Am ajuns, am admis / Să plătesc taxă pe stele,/ Să achit taxă pe vis?" (Taxă). Frămîntarea i se alină întrucîtva printr-o comparație fiziologică al cărei termen îl silabisește spre a fi mai explicit: „Lumină amară îmi oferă clipa,/ O beau cum aș bea un pahar plin,/ Sînt însetat./ În-se-tat". Dar care soluție, vai, nu-i este suficientă: „Să rabd îmi este tot mai greu,/ Dacă sorb îmi este și mai sete" (Lumină amară). Demersul liric
„Zbaterile, inclusiv pîlpîirile poemului” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6005_a_7330]
-
explicit: „Lumină amară îmi oferă clipa,/ O beau cum aș bea un pahar plin,/ Sînt însetat./ În-se-tat". Dar care soluție, vai, nu-i este suficientă: „Să rabd îmi este tot mai greu,/ Dacă sorb îmi este și mai sete" (Lumină amară). Demersul liric devine o căutare a unor tactici de adaptare la o lume în care „mirajul se destramă": „Nu trebuie să șoptești / Nici un cuvînt, nici o silabă,/ În numele tău vorbesc trandafirii (...) Nu-i nevoie să arunci/ Nici o privire în preajmă,/ Un
„Zbaterile, inclusiv pîlpîirile poemului” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6005_a_7330]
-
însoară" (Stare). După ce ne mărturisește defel sfios: „Rîdeam de șapca lui Vladimir Ilici,/ De rubașca lui Iosif Visarionovici (Răspuns), Petre Got asemuiește fulgerele care „se bat cap în cap" cu „strategiile Orientului Mijlociu" (Un nor se arată). Petre Got: Lumina amară, Ed. Limes, 2010, 92 pag.
„Zbaterile, inclusiv pîlpîirile poemului” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6005_a_7330]
-
autoritățile ar trebui să rezolve problemele de acest gen, înaintea campionatului european de fotbal din 2012, informează . Țara vecină va găzdui competiția sportivă de anul viitor împreună cu Polonia. Iar activistele se tem că vizitatorii vor pleca acasă cu un gust amar. Pentru a-și transmite mesajul cât mai clar, ele au scandat sloganul "deschideți robinetele cu apă caldă fiindcă vin fanii europeni."
Protest inedit în Ucraina: Activiste pentru drepturile femeilor, în lenjerie în fântâna arteziană - GALERIE FOTOvf () [Corola-journal/Journalistic/60090_a_61415]
-
de la bijuterii la iahturi și mașini, pe care proprietarii au puține șanse să le mai răscumpere și care sunt vândute în țări precum Germania, potrivit cotidianului elen Kathimerini. O privire rapidă pe un site de socializare scoate la iveală "poveștile amare" ale grecilor care au fost nevoiți să-și vândă bijuterii pentru a face rost de bani pentru plata facturilor și altor cheltuieli. "M-am întâlnit cu un prieten șomer și l-am întrebat cum se descurcă. «Mi-am vândut cruciulița
Unde ajung iahturile şi maşinile amanetate de greci din cauza crizei financiare () [Corola-journal/Journalistic/59390_a_60715]
-
au tras cel mai mare profit din respingerea lui Băsescu. Dar liderul lor, Victor Ponta, nu ar trebui să sărbătorească prea curând. Victoria lui copleșitoare înseamnă doar că alegătorii au optat pentru răul mai mic dintre alternativele legitime”. „Un gând amar s-a conturat în rândul alegătorilor români, dintre care mai puțin de 43 la sută au mers la urne. Niciuna dintre tabere nu este mai bună decât cealaltă în materie de corupție, nepotism și eforturi de a-și asigura propria
Presa germană: Eșecul categoric al ARD arată cât de nemulțumiți sunt românii de Băsescu () [Corola-journal/Journalistic/57151_a_58476]
-
în sensul biblic, nu prin sentințele de acolo, ci prin parabole. Anecdoticul deghizează un sens, paradoxul reflectă nu un impas al sofistului și nici absurdul existenței, ci lumescul oricărei contradicții, sâmburele de gratitudine și înțelegere în locul reacției impulsive sau al amarelor ruminații filozofice. Ceea ce lipsește din celălalt este ceva esențial, și anume dragostea de viață, gratitudinea, un cât de mic sâmbure de bucurie. Este remarcabil felul în care amprenta stilistică a discursului unuia se ciocnește de o anume directețe a discursului
Negru pe alb by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5730_a_7055]
-
americanii văd singuri ce se întâmplă în România și "n-au nevoie să fie dirijați, intoxicați, otrăviți de oameni ca Gitenstein". Nicolăescu a mai declarat că Mark Gitenstein "nu a făcut decât rău" României. În primul rând, fac o glumă amară, mi-ați stricat dimineața aducându-mi aminte că mai există domnul Gitenstein în România, pentru că până acum, din punctul meu de vedere, nu ne-a făcut decât rău sau modul în care ne-a tratat a arătat că ne desconsideră
Nicolăescu: Americanii nu au nevoie să fie otrăviţi de oameni ca Gitenstein () [Corola-journal/Journalistic/57359_a_58684]
-
În întuneric. Primul volum, apărut la Tipografia Neamului Românesc, strânge schițe și povestiri din lumea moților, întipărind figuri dure, scene de viață grea, obidită, fără model în literatura noastră de până atunci. Peste lumea asta scrijelită în piatră se proiectează, amară, umbra unui Sisif-femeie, Fefeleaga... În întuneric apare la Minerva și cuprinde, în bună parte, articolele din Ramuri, din 1907, despre viața căutătorilor de aur de la Bucium-Șasa, unde Agârbiceanu era preot. O notiță a lui Mateiu Caragiale, în franțuzește (descifrată de
Anul literar 1910 by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5740_a_7065]
-
friguros, iarna... Mă uit și nu pot să-mi dau seama unde ar fi putut fi instalat obiectul tuciuriu; în cafeneaua veche a celor doi „urâți” dominând de sus încăperea, unul cu pălărie, celălalt cu tichie, prezenți acolo de atat amar de vreme, încă de pe când cafeneaua era un simplu magazin de marfuri exotice... Nu am pe cine să întreb. Așa încât renunț și îmi rotesc ochii în jur salutând lumea, obișnuiții localului. „Hello Hemi, îi strig văzându-l bronzat pe romanicerul
O cruce ortodoxă pentru Descartes by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/5743_a_7068]
-
mă întorc la ce începusem să spun despre relația dintre critici și scriitori, de prea puține ori idilică, pentru că intervin mereu neînțelegeri între părți, mai totdeauna așteptând altceva una de la cealaltă. De aici supărările, dezacordul, dezamăgirile. Am mai citat aceste amare reflecții ale lui Pompiliu Constantinescu : „Niciun scriitor nu e mulțumit de niciun critic; fiecare vrea să-și transforme criticul într-un Ioan Botezătorul, care să vestească venirea lui Mesia; fiecare scriitor vrea să fie apreciat de critic în măsura în care el însuși
Scriitori și critici by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5903_a_7228]
-
ceva, dar hohote și mai mari de rîs i-au acoperit glasul, acesta lăsîndu-se, pînă la urmă păgubaș, în aplauzele și rîsul general al tuturor”. Dan Eugen Dumitrescu ne oferă o generoasă colecție de secvențe ale comicului cu un reziduu amar, așa cum e, în principiu, comicul de bună condiție, sugerînd o complexitate circulară a sufletului uman. Dan Eugen Dumitrescu: Mari scriitori ai lumii în anecdote, maxime, cugetări, aforisme, Ed. Cartex, 2009, 546 pag.
Scriitorii în anecdote by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5918_a_7243]
-
cât de serios e organizat. Magna cum laude Citind dosarul pe care Iaromira Popovici l-a coordonat, în paginile DILEMEI VECHI (1-7 iulie 2010), pe marginea situației dramatice în care se află studiile clasice, Cronicarul a rămas cu un gust amar, dar nu fiindcă n-ar fi bănuit proporțiile dezastrului din învățămîntul filologic, ci fiindcă, spuse de gura unor specialiști în domeniu, detaliile prăbușirii capătă o tentă sumbră. Cînd pînă și profesorii universitari constată căderea liberă a nivelului de pregătire la
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6221_a_7546]
-
Bociorișvili, apărută în colecția „Cartea de pe noptieră", în 2006. Rodica Mandache a făcut o adaptare și ne-a invitat la un spectacol lectură. Cred că a fost mai mult decît atît. „Ce-s cuvintele? Nimic, apă de ploaie." Ironia însoțește amar un tur de forță al confesiunii autoarei și, în același timp, al actriței care își asumă fiecare nuanță, fiecare paranteză, care își construiește o complicitate aparte cu publicul, misterioasă, la limita legalității. Șoapta este un lux în teatru. Duminică la
Fafocika- Papocika by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6037_a_7362]
-
comentariilor fac din volum o lectură care prinde cititorul, suita de situații bizare dînd cărții aerul unei narațiuni care, dacă nu e dramatică, negreșit e încărcată de suspans. E admirabilă ușurința cu care pacientul își contemplă nenorocirea, ba chiar umorul amar cu ajutorul căruia iese din situații stînjenitoare. Singurele dăți cînd autorul e patetic sunt pasajele în care, atins de duioșie, simte nevoia să-și exprime recunoștința față de medici, caz în care, proza lui Mirel Cană cade în tiparul convențional al elogiilor
Mușcătura bursucului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6059_a_7384]
-
solitaire catedra, avînd colaboratori de valoare (în primul rînd pe Edgar Papu). Nu era susținut de nimeni, nu avea prea mulți colegi-amici. Iar el își ascundea ade-vărata-i identitate (p. 125). „Doar masca mea o veți avea, dușmani! În tot acest amar de ani S-a întocmit puterea măștii mele Ascunse-n sine, trainică la rele." Aceste versuri din poemul Hombre secreto au fost revelate de fiul său. Tudor Vianu era supus umilințelor intelectuale de tot felul, marginalizat și exclus, pentru vina
Vianu și Vianu (I) by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/6060_a_7385]
-
un fapt pozitiv că editorii nu s-au zgârcit - cum nu s-au zgârcit la nici una din aparițiile anterioare din cadrul colecției - și au oferit o culegere cvasi-completă a poeziei lui Topîrceanu: volumele Balade vesele și triste, Parodii originale și Migdale amare, 24 de texte recuperate din periodice și 14 postume. Nu sunt reproduse, desigur, variante, iar textele nu sunt însoțite de note explicative, căci nu avem de-a face cu o ediție critică. Însă îngrijitorii au respectat norma critică a reproducerii
Topîrceanu, azi by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/6168_a_7493]
-
un adolescent. Nu știm nimic despre viața ulterioară a lui Bobby, însă cele câteva zile în preajma lui Ted îi deschid ferestrele către lume, către o înțelegere a ei, către bucuria de a trăi fiecare minut. Pentru Ted, înțelepciunea are ceva amar, clipele petrecute în preajma acestor suflete curate sunt Atlantida lui, ținutul misterios, magic al copilăriei care revine la suprafață pentru un moment singular, poate și ultimul. De fapt există puține întâlniri adevărate între un adult și un copil, întâlniri care să
Et in Atlantida ego... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6170_a_7495]
-
și îl voi mai întâlni după întoarcerea de la Stochkolm. Pe Cioran îl prefer celorlalți mari creatori ai perioadei interbelice. În România, el este oarecum mai puțin iubit, pentru că a cam dat cu copita la adresa neamului românesc, pentru că vedea lucrurile foarte amar. Dar nu e deloc adevărat că nu își iubea țara. Dimpotrivă, el iubea România. Niciodată nu a ezitat să își afirme identitatea. O anumită atitudine reținută avea totuși, pentru că fusese învinuit de poliția franceză că fusese legionar. Din cauza asta nu
NEAGU DJUVARA - „Cred într-o forță care ordonează, care mă vede și la care mă rog“ by Lucia Toa () [Corola-journal/Journalistic/6198_a_7523]
-
că se adresa unui superior ierarhic - pe linie de partid sau de Securitate. Dacă, în schimb, în raza privirii acoperite de stuful abundent al sprâncenelor - ceva între Cro Magnon și Brejnev - intra vreun amărât fără suprafață socială, era vai și-amar de el. Ca scos din minți, politrucul începea să urle, avid să strivească tot ce întâlnea în cale. După 1990, s-a cocoțat în fruntea unui săptămânal intitulat - nici nu se putea sfidare mai mare! -Democrația. În limbajul de mahala
Vara nebunilor by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6163_a_7488]