3,682 matches
-
oricărei petreceri, îi place să citească autori valoroși. Foarte dotat pentru științele abstracte; puțin interesat de celelalte; cunoaște temeinic matematica și geografia; tăcut, plăcându-i singurătatea, capricios, semeț, extrem de egoist, concis și energic în replicile sale, cu mult amor propriu, ambițios și aspirând la orice; acest tânăr este demn să fie protejat”. Un alt profesor a avut o viziune ceva mai profetică: „Corsican de origine și caracter, acest tânăr va ajunge departe dacă împrejurările îl vor ajuta”. Și, deocamdată, împrejurările îl
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92339]
-
Franța și-a îndreptat privirile către Africa și a declanșat expediția asupra Egiptului. în fruntea armatei franceze nu putea fi altul decât Napoleon. Din două motive, esențiale. Primul: experiența de mare comandant de oști dobândită până în acel moment. Al doilea: ambițiosul general devenise prea popular și ținerea lui cât mai departe de Paris era o soluție convenabilă Directoratului. După ce Malta a capitulat, vijeliosul Napoleon Bonaparte a ocupat Alexandria. Sub umbra veacurilor din preajma anticelor piramide, mamelucii au fost biruiți de francezi. Numai
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92339]
-
ruleze în jurul degetului mijlociu. Încearcă să-și ascundă gândurile sub această mină preocupată. Înțelege de ce principele s-a apucat să le acorde anumitor magistrați o retribuție. Pentru a depolitiza finanțele statului. Le-a trântit ușa-n nas patricienilor și plebeilor ambițioși, dornici să propună noi impozite sau cine știe ce alte cheltuieli controversate și extravagante. Războaie, clădiri, subvenții ori tot felul de pomeni aducătoare de câștig electoral personal. — Nu sunt decât niște funcționari, cum ești și tu, reia Augustus. Punctează cu degetul în
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Dă drumul unui nou suspin. Știe însă că n a acționat din interese meschine, ci în folosul Romei. Apucă un colț al togii și își suflă cu putere nasul. Le-a fost dat să trăiască vremuri extrem de tulburi. Câți indivizi ambițioși nu s-au folosit de numele Senatului și al poporului roman pentru a-și masca dorința de dominație! Dar atât el, cât și Asinius Pollio au înțeles că substratul războaielor civile era tocmai răsturnarea guvernării poporului și instaurarea haosului. Libertatea
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
trei ani de zile. Se scutură înfiorat. Trei ani care au zgâlțâit imperiul din temelii. Probabil cel mai mare pericol la adresa Romei de la războiul cu Hannibal încoace. Slăbiciunea a fost alarmantă. Fundațiile pe care Augustus și-a construit politica lui ambițioasă s-au dovedit firave și nesigure. Poate a fost și vina lui. A subestimat rezistența răsculaților. Noroc că forțele rebele nu și-au unit eforturile de la bun început. Altminteri, întreaga poziție din Illyricum s-ar fi prăbușit. Așa, a reușit
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
dificil să te transferi la o astfel de companie, ea a reușit. Atacul cu gaz sarin a avut loc imediat după transfer, chiar în timp ce se ducea la serviciu. Doamna Izumi se autodefinește ca fiind o persoană dornică să învețe, optimistă, ambițioasă și care privește numai înainte. Îi place să vorbească, chiar dacă e puțin cam pedantă uneori. În plus, nu suportă compromisurile. Dacă nu ar fi lucrat pentru compania aceasta, și-ar fi dorit să fie secretara unui politician. Adevărul e că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
la fel ca acum, tineri, tehnicieni, savanți au renunțat la locurile promise în societatea japoneză și au plecat pe un continent care părea plin de oportunități. Cei mai mulți erau tineri, foarte talentați, bine educați, și aveau în minte viziuni noi și ambițioase. Considerau că, atâta timp cât vor rămâne în Japonia, o țară cu o structură coercitivă, nu vor putea să-și folosească energia interioară în mod eficient. Tocmai din cauza aceasta au plecat în căutarea unui teren experimental, chiar dacă asta presupunea abaterea de la viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
genul: „Cele cinci națiuni trăiesc în armonie“, „Toată lumea trăiește sub același cer“ au început să devină simple vorbe independente, iar, pe fundal, inevitabilul vacuum al moralității, care apăruse, a fost îngropat în realitățile sângeroase ale acelei perioade. Apoi acești tehnocrați ambițioși au fost înghițiți de vârtejul violent al istoriei. În ceea ce privește secta Aum, deoarece toate au avut loc de curând, este prea devreme să mă pronunț în legătură cu insuficiența de aici. Oricum, cred că această situație „asemănătoare cu cea din Manciuria“ poate fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
era complect convențională și totdeauna complezentă. Tot ce explica Ioanei, și o entuziasma, erau interpretări arbitrare ale realității, totdeauna subtile, dar nu se pricepea să sufere fără să-și mai discute suferința. Ioana îl asculta cu admirație, îl repeta deseori, ambițioasă se forța să înțeleagă cărțile lui grele, dar imediat ce rămânea singură, fără nimeni care să-i schimbe preocupările, revenea la Racine. Mi-a repetat iarăși rolul neînsemnat pe care l-a jucat dragostea intre ei, căci așa trebuie să mă
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
defectuoasă“ (Dialogues con cerning Natural Religion, V). Near rămâne, în acest caz, perspectiva unor frumoase și ciudate presupuneri. „Se cuvine atunci să mergem mai departe; să presupunem că nu există univers în sensul organic, unificator, pe care îl are acest ambițios cuvânt. Dacă există, rămâne să-i presupunem cuvintele, definițiile, etimologia, sinonimiile din tainicul dicționar al lui Dumnezeu.“ Neam situa astfel în umbra - și deopotrivă în lumina discretă - a unui dicționar inepuizabil ca atare. Comentând enumerarea borgesiană din Limba analitică a
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
defectuoasă“ (Dialogues con cerning Natural Religion, V). Near rămâne, în acest caz, perspectiva unor frumoase și ciudate presupuneri. „Se cuvine atunci să mergem mai departe; să presupunem că nu există univers în sensul organic, unificator, pe care îl are acest ambițios cuvânt. Dacă există, rămâne săi presupunem cuvintele, definițiile, etimologia, sinonimiile din tainicul dicționar al lui Dumnezeu.“ Neam situa astfel în umbra - și deopotrivă în lumina discretă - a unui dicționar inepuizabil ca atare. Comentând enumerarea borgesiană din Limba analitică a lui
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
primească ordinele Juntei, care fixează în amănunt cum va decurge debarcarea; fără solemnitate, fără manifestații, cu un anumit număr de urale pentru Congres, Constituție, Regele constituțional și familia regală. Joîo VI era prizonierul Congresului provizoriu, alcătuit dintr-o seamă de ambițioși și de iluminați ai masoneriei, care vorbeau în plină Adunare de "Supremul arhitect". Câteva luni în urmă, la l octombrie 1822, Regele e silit din nou să jure pe Constituție... Și, cu toate acestea, o bună parte din populație e
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
păstreze exclusiv în mâinile sale conducerea rebeliunii anti-migueliste. Saldanha era un bun militar care învățase în Brazilia vocabularul liberalismului; sărac, avea un anumit complex de inferioritate față de aristocratul Palmela și față de întreaga lui clasă socială. Ducele de Terceira - mediocru, dârz, ambițios - adunase, în insulele Azore, o armată de aproape trei mii de oameni, pentru izbânda revoluției. La sosirea lui Don Pedro în Europa, se începe cu febrilitate pregătirea războiului civil. Anglia și Franța îi dau tot ajutorul. Sub un pretext oarecare
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Dar Joîo Franco, fără voia lui, slujește revoluția, parodiindu-i tehnica, formulele și mistica. Este cea mai evidentă confirmare a necesității abolirii ordinii vechi și a instaurării unei ordini noi, revoluționare și paradisiace. José Alpoim, șeful disidenței progresiste, era un ambițios care credea că totul i se cuvine. Nu era lipsit de geniu, dar nu se putea concentra: scria zilnic un articol la ziar și cincizeci de scrisori, se agita pe culoarele Parlamentului, ținea admirabile discursuri, făcea vizite, primea foarte multă
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
împrăștiate când toți catolicii vor vota pe candidații Centrului, sacrificând pe cei ai partidului din care fac parte. Căci scopul ultim al Centrului este să cucerească puterea politică și să apere interesele Bisericii, creștinând în același timp instituțiile țării. Program ambițios - această cucerire a puterii - în care ne îndoim că Salazar credea cu adevărat; el cunoștea prea bine forțele politice ale Portugaliei și înțelegea că spiritul revoluționar și anticatolic era departe de a-și fi istovit posibilitățile de realizare istorică. Ceea ce
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
pe cel care e investit cu autoritate; a nu uita, când cineva comandă, în numele cărei dreptăți o face; și a nu uita, când cineva ascultă, virtutea sacră a celui care comandă - ce extraordinară revoluție! Este Puterea dezbărată de orice aviditate ambițioasă, de obstacole inoportune, de revoluții periculoase; este libera autoritate și respectul celui asupra căruia se exercită ea; este legea umană înnobilată de justiție, puterea limitată de legea lui Dumnezeu și drepturile conștiinței; este ordinea asigurată prin ascultarea sufletelor". Iar mai
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
cer Președintelui Republicii demisia Guvernului - iar Guvernul cere aceluiași Președinte închiderea Camerelor. Asociația Comercială din Lisabona ține o adunare extraordinară în care atacă violent regimul. "Țara nu este în Palatul Parlamentului, unde se găsesc, cu atitudini arogante și provocatoare, creaturi ambițioase și incompetente" Antonio Maria da Silva, însă, nu e de loc intimidat de acest violent scandal politic. De politicieni nu îi e frică, chiar când aceștia izbutesc să organizeze campanii de presă și manifestații populare. Singura lui teamă este armata
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
chiar pe civili; erau aceeași prieteni politici care izbutiseră să zădărnicească de la început orice caracter revoluționar al mișcării. Din fericire pentru Portugalia, Cabeçadas, care era un mare naiv și un om lipsit de spirit politic, nu era și un mare ambițios. S-a supus, și a părăsit Președinția Guvernului pe care, fără îndoială, era sigur că el îl făcuse posibil. Trei membri ai Guvernului se solidarizează cu el și își înaintează demisiile. Lucru, firește, care nu l-a impresionat prea mult
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
acum o perioadă tristă în istoria revoluției militare portugheze. Gomes da Costa își ia în serios rolul de dictator. Excelent militar, erou pe câmpurile de luptă, dovedește o nemăsurată naivitate în treburile politice. Se înconjoară de o serie de oameni ambițioși și sterili, care îi fac de la o zi pe alta impopular. Schimbă funcționarii și modifica guvernele după bunul lui plac. Trăiește pe deplin sentimentul puterii, lovind în dreapta și în stânga fără să pună nimic în loc. Toate acestea, firește, amenințau să compromită
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
celuilalt, chiar și în timpul războiului.) A fost scris cu creionul, pe niște hârtie de corespondență pe care mama noastră o șterpelise cu câțiva ani înainte de la hotelul Bismark, din Chicago. Îmi răspundea la ceea ce a fost, cu siguranță, cel mai ambițios bloc de scrieri din câte am comis în anii aceia. Era anul 1940 și încă locuiam amândoi în apartamentul foarte aglomerat al părinților noștri, de pe una din străzile Seventies, în East Side. Eu aveam douăzeci și unu de ani și eram liber
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
filează lămpile Împielițatule... A-i reclamat abandonarea lucrării iar acum Îmi provoci necazuri, băgându-ți nasul În treburile altora. Fi-i om de Înțeles, deschide porțile, după cum vezi alte cifaroame cu beton au sosit și nu se pot Întoarce Înapoi...! Ambițios, preotul nici nu vroia să audă. Jubila În sinea lui de isprava făcută făcând semn muncitorilor să părăseacă cimitirul, Încercând să ajute la strângerea uneltelor de lucru. Exasperat, Tony Pavone distruse Încuietoarea cu aceeași lovitură de târnacop, repezindu-se la
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
această nereușită evadare ceva a rămas tipărit În memoria mea...! Grănicerii români, Înarmați până În dinți, În loc să păzească teritoriul românesc de dușmanii care vor să ne atace, armele lor sunt fixate În poziție de tragere Împotriva propiei populații...!” La câteva zile, ambițiosul tânăr fu chemat la cercetări și nu se mai Întoarse. Tony Pavone consolându-se, poate, anchetatorii Îi va trimete alți tineri cutezători dornici de-a trăi În libertate, sperând, ajutând timpul să treacă mai repede. Timpul...!? Cât de lung urmează
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
duș se Înghesuiau zece, doisprezece arestați din care la unii nu ajungea nici măcar câteva picături de apă pentru acei ce Întradevăr doreau să se spele. Tony Pavone avea nevoie de cele câteva ore de repaus duminical. Renunță Însă În favoarea unei ambițioase investigații pentru al descoperi pe omul caruia i se datora arestarea sa. Se dovedi extenuantă căutarea. De fiecare dată când efectua așa zisul control prin camere, era asaltat cu Întrebările În legătură cu Decretul de Grațiere a unor infracțiuni penale și drept
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
cort de circ. Jina a pornit cu mașina pe străzile curățate cu abur din Danville, trecând pe lângă brutărie, pe lângă cinematograful Blockbuster preferat și pe lângă Safeway-ul unde își făcea cumpărăturile aproape în fiecare luni. Ca adolescentă visătoare, ca soție tânără și ambițioasă, ca rafter pe râuri, niciodată n-ar fi crezut c-avea să ajungă într-o suburbie din San Francisco, acolo unde singura culoare recognoscibilă era griul, iar viețile mărginite, dar sofisticate erau în floare. Aici Jina avea o casă, prieteni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
al culoarului pe care erau prezentate romanele de dragoste, acolo unde zăcuseră cândva cărțile cu coperte simple semnate de Alice. Jina a izbucnit în râs, gândind că titlul e o glumiță inventată de departamentul de marketing sau vreun editor junior ambițios. Până în ultima secundă, a fost sigură că un secret împărtășit între prietene e cel mai prețios lucru de pe pământ. Că e o comoară protejată între zidurile unei fortărețe. Ușor ezitantă, Jina s-a apropiat de baloturile cu cărți. Îi era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]