3,481 matches
-
care el vedea obiectivul ultim al activității filozofice. A lucrat mult și a avut impresia că înaintează în munca lui. L-a ajutat însă să lucreze și să se simtă mai bine, într-o măsură greu de apreciat, și acea ambianță intelectuală și afectivă pe care i-au oferit-o noii săi prieteni de la Cambridge. Prietenii reprezintă un capitol aparte în viața lui Wittgenstein, asupra căruia se cuvine să stăruim. Spre deosebire de filozoful modern tipic, care intră în posesia ideilor sale prin
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
căutat să-i îndepărteze pe cei în prezența cărora nu se simțea bine și nu putea gândi bine.77 Deoarece orele petrecute cu studenții erau ore de intensă concentrare, ore în care „lucra“, Wittgenstein s-a străduit să creeze o ambianță cât mai puțin formală. După ce a folosit o scurtă perioadă de timp spațiile Universității, el și-a invitat studenții în propriul apartament de la Trinity College. În încăperea în care îi primea nu era loc mult și intra un mic număr
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
pe care cu greu îi pot întâlni în lumea universitară. Cea mai rară și mai prețioasă virtute a filozofului este sinceritatea și simplitatea. Este însă tocmai însușirea pe care un tânăr o va putea păstra cel mai greu într-o ambianță intelectuală rafinată și snoabă. Atunci când Drury i-a povestit despre un prieten al său care a investit trei ani de zile de muncă susținută pentru a scrie o teză de doctorat în filozofie și a renunțat apoi să o prezinte
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
sale. 39 L. Wittgenstein, Geheime Tagebücher 1914 1916, ed. cit., p. 70. 40 Ibidem, p. 74. 41 Paul Engelmann, op. cit., p. 96. Mărturiile lui Engelmann au constituit punctul de plecare al unui șir de lucrări care discută Tractatus-ul pe fundalul ambianței culturale vieneze a epocii. 104 GÂNDITORUL SINGURATIC 42 Răspunzând unor observații ale lui Russell, Wittgenstein îi scria la 19 august 1919: „Acum mi-e teamă că tu nu ai sesizat cu adevărat afirmația mea esențială, față de care întreaga chestiune privitoare
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
au expresiile limbajului în variate contexte ne ajută să ne împotrivim tentației puternice de a accepta că noi înțelegem o expresie doar în relația cu ceea ce se petrece în noi atunci când o pronunțăm sau auzim, și nu cu o întreagă ambianță din trecut și din prezent. Cu referire la expresia „a vorbi ca un automat sau ca un papagal“, Wittgenstein evocă ideea că deosebirea dintre ceea ce desemnează această expresie și una care stă pentru vorbirea omului care reflectează la ceea ce spune
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
vorbirea omului care reflectează la ceea ce spune s-ar reduce la aceea că a doua expresie se raportează la un proces mintal care lipsește atunci când folosim prima expresie. Sunt pierdute astfel din vedere multe elemente ale acelei 276 GÂNDITORUL SINGURATIC ambianțe în care noi folosim asemenea expresii. „Tot așa acțiunea intenționată sau neintenționată este, în multe cazuri, caracterizată mai degrabă printr-o multitudine de împrejurări în care are loc acțiunea decât printr-o experiență subiectivă pe care o desemnăm drept caracteristică
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
ne putem elibera de fascinația pe care o exercită asupra minții noastre asemenea întrebări. Dacă ne vom putea detașa de tendințele imperiale ale filozofilor, dacă vom fi gata să examinăm mai îndeaproape modul cum sunt folosite aceste cuvinte în diferite ambianțe și în diferite situații, atunci ne va deveni clar că, oricare ar fi răspunsurile pe care le-au dat sau le vor da ei acestor întrebări, ele nu pot fi decât înșelătoare. Russell era convins că se câștigă în claritate
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
să se joace voluntar și involuntar. Dar ce anume face mișcările jocului voluntare? - Cum ar fi dacă ele ar fi involuntare? Tot așa, aș putea întreba: ce face ca aceste mișcări să fie cele ale unui joc? - Caracterul lor și ambianța lor.“ „Care sunt semnele mișcării involuntare? Ea nu urmează ordine, ca și acțiunea voluntară. Există un «Hai aici!», «Du te acolo!», « Fă această mișcare cu brațul!»; dar nu «Fă să-ți bată inima!»“ (Zettel, pp. 102 103.) 86 L. Wittgenstein
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
faptul că raportările limbii la alte realități din sfera umanului au un rol însemnat în determinarea esenței și a modului ei de funcționare, oferind în plus viziunea corectă a unei entități ce există și se transformă o dată cu alte elemente ale ambianței (spirituale, sociale, materiale etc.) în care coexistă vorbitorii limbii 9. Se poate, de aceea, afirma că tematica filozofiei limbii este deosebit de vastă și de complexă, încît obiectul ei se poate stabili numai printr-o treptată abordare a problemelor relevante oferite
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
căruia cuvîntul își concretizează și își actualizează semnificația prin sens, așa cum limba își actualizează posibilitățile în vorbire. În sens, semnificația și desemnarea devin funcționale prin orientarea spre un anumit obiect și prin implicarea într-o structură sintagmatică, astfel încît, în ambianța comunicativă, semnul lingvistic își pro-bează capacitatea de nominație și își reînnoiește anvergura socială. Tot în asemenea împrejurări, cuvîntul poate căpăta însă și valențe noi de conținut, ce pot rămîne la nivelul accidențelor sau se pot socializa prin propagare și, astfel
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
adus în discuție. De obicei, se crede că despre o știință a limbii, deci despre lingvistică, se poate vorbi abia începînd cu primele decenii ale secolului al XIX-lea, cînd o pleiadă de învățați, mai ales de origine germană, în ambianța creată de romantism, încep studiul istoric și comparativ al limbilor, îndreptîndu-și atenția asupra aspectului popular al acestora. De fapt, în ultimă instanță, se statornicește acum ideea valorii inerente a limbilor vorbite, indiferent de originea lor și indiferent de raportul lor
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
numai implicită și cu posibilități reduse de a fi intuită și determinată 174. Curentul lingvistic neogramatic, care a avut mulți aderenți începînd cu a doua jumătate a secolului al XIX-lea, se înscria, prin fundamentul filozofic și prin metodologie, în ambianța creată de pozitivismul ce urmărea apropierea de realitatea cercetată și adecvarea la ea prin găsirea unor mijloace eficiente de investigare. Ca atare, în activitatea de cunoaștere și de explicare a fenomenelor, lingviștii și-au construit o sumă de concepte specifice
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
succesiune de determinări care însoțesc semnul lingvistic, orientîndu-i întrebuințarea, particularizîndu-i referința, concretizîndu-i desemnarea și atribuindu-i un sens. Ca atare, știința lingvistică a vorbitorului cuprinde sub acest aspect atît regulile de raportare la realitate, cît și regulile determinării, adică ale ambianței în care se folosește semnul respectiv. Pe această știință, care constituie fundamentul vorbirii, se întemeiază competența lingvistică și se structurează conștiința lingvistică. Ca orice cunoaștere, adică avînd aspect procesual, știința lingvistică este o realitate care evoluează, se schimbă, pe măsură ce evoluează
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
în actele de vorbire. Pe terenul gramaticii generative, s-a făcut distincția între o competență universală, formată din reguli înnăscute pe care se bazează gramaticile tuturor limbilor, și o competență particulară, formată din regulile specifice ale unei limbi, determinate de ambianța lingvistică. De exemplu, sintagmele nominale SN 1 și SN 2 din structura SN 1 + V + SN 2 sînt identice dacă sînt coreferente, adică dacă au aceeași referință (Petru spală pe Petru), și atunci se produce o transformare reflexivă (Petru se
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
substantivală), iar în lexicologie "sens" sau "semnificație (valorile unui cuvînt polisemantic). Ferdinand de S a u s s u r e303 crede însă că se poate face distincție între semnificația și valoarea cuvîntului, aceasta din urmă, valoarea, fiind dată de ambianța lingvistică ce determină o anumită poziție a semnificației cuvîntului în limbă și în vorbire (sinonime, antonime, paronime, contex-te). De aceea, la acest lingvist, valorile sînt diferențieri pure, definibile negativ, prin raporturile cu alte elemente ale sistemului, iar nu pozitiv
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
etc. Este deci la latitudinea filozofului dacă și cît va folosi din sugestiile limbii sale pentru crearea discursului propriu și pentru a insinua prin aceste sugestii anumite fundamente de filozofare. Fiind, măcar în măsură redusă, tributar spiritului culturii sale și ambianței ideologice în care s-a format, care au drept componentă importantă limba literară, filozoful nu poate fi total indiferent față de limba sa, care i se relevă permanent cu sugestii, iar, uneori, chiar cu soluții. Pe de altă parte, fiind prin
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
diversificare aproape nelimitată a concepțiilor care explică fundamentele lumii, cu mijloacele limbii naturale. S-ar putea spune, de aceea, că, asemenea artei, filozofia este o construcție individuală care se propune ca ceva universal. Gînditorul filozof este marcat, desigur, și de ambianța comunitară (națională) și de specificul epocii în care trăiește, chiar dacă încearcă uneori să se prezinte ca fiind detașat de asemenea determinări. Acești factori se manifestă totuși de obicei în mod indirect, prin amprenta asupra spiritului creatorilor de concepții filozofice, numai
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
a semnificației, situație ce rezultă dintr-o mobilitate intensivă (a intensiunii) a noțiunii ce stă la baza semnificației respective. Acesta este motivul pentru care semnificația acestor nume se manifestă într-o manieră apropiată sensului, adică printr-o dependență accentuată de ambianța contextuală, de textul în care se dă expresie unui sistem de gîndire sau altuia. Absența verificării cu realitatea este însă substituită de consecvența și de coerența logică a structurii textului, bazate pe demonstrație și pe raționament. Ținînd cont că textul
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
facultate", putință "posibilitate", simțămînt "sensibilitate", simțitor "sensibil" etc. Eminescu proceda astfel cu toate că, în vremea sa, limba română literară depășise fazele în care calcurile erau mijlocul de bază pentru îmbogățirea ei, iar calcurile realizate de înaintași nu mai erau în uz. Ambianța culturală a vremii nu mai predispunea la utilizarea unor astfel de elemente și, de aceea, s-ar părea că, în asemenea condiții, el încearcă mai degrabă să reconstituie unitatea armonică a limbii, opunîn-du-se unei distanțări prea mari între stilurile funcționale
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
g a, considerat a fi adus cea mai mare contribuție la crearea unui sistem filozofic românesc și a fi realizat cea mai fecundă aplicație a speculației metafizice la realitățile culturale românești, pe care le-a proiectat ca valori specifice în ambianța general europeană. Cercetarea limbii din perspec-tiva filozofiei se înscrie la Blaga în efortul îndelungat și intens de a determina orizontul stilistic specific spațiului etnic românesc, care s-ar putea privi ca o continuare a încercării de a descoperi "geniul limbii
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
orice moment; SEISSO: asigurarea curățeniei Întregului spațiu afectat locului de muncă și a tuturor obiectelor care se află În perimetrul respectiv. TEHNICA CELOR "5S" presupune completarea activităților anterioare cu următoarele două operații: SEIKETSU: menținerea unei igiene perfecte și a unei ambianțe plăcute la locul de muncă; SHITSUKE: respectarea strictă a procedurilor de lucru stabilite. Numitorul comun al celor cinci categorii de activități Îl constituie realizarea și Întreținerea unei atmosfere de ordine și curățenie. De precizat Însă că, așa cum s-a sugerat
Managementul calitatii proiectelor by Cretu Gheorghe () [Corola-publishinghouse/Science/1696_a_2955]
-
teoretic. Caracterizarea generală a clasei (În 5 dintre documente se nuanțează diferit de la autor la autor. Pentru autoarele "Caietului Învățătorului", Editura Polirom, Iași, de exemplu, caracterizarea generală a clasei Înseamnă: componența clasei, motivația pentru Învățare a colectivului, calitatea comunicării didactice, ambianța În care se desfășoară activitatea instructiv-educativă, În timp ce autorii "Caietului dirigintelui" apărut la Cluj -Napoca, referindu-se la aceeași problemă, indică următoarele repere: performanțe școlare, relații interpersonale, microgrupuri și liderii lor, surse de conflict potențiale sau manifeste, dominante În
CUNOAŞTEREA GRUPULUI ŞCOLAR by NUTA ELENA () [Corola-publishinghouse/Science/1818_a_3162]
-
publicau cinci poeme), premiat la concursul Editurii "Albatros" din 1979, Liviu Ioan Stoiciu atrăgea atenția, anul următor, cu placheta La fanion; debut editorial relevant! Un "fanion" e un steguleț cu care la calea ferată se anunță plecarea unui tren. Nu ambianța montană a marcat existența poetului (originar din Dumbrava-Roșie, aproape de Piatra-Neamț), ci singurătatea de la "Cantonul 284" (lângă Adjud-Vrancea); aici se instalase familia modestului feroviar care-i era părinte. În biografia tânărului cu "diplomă de bacalaureat în buzunar" abundă, ca la unii
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
repulsie față de școală. Mobilurile învățării se formează, se dobândesc la fel ca orice achiziție umană. Înclin să cred că angajarea tuturor copiilor în activitatea de dobândire a cunoștințelor, încurajarea și stimularea lor printr-o gamă variată de mijloace, crearea unei ambianțe de încredere și de muncă reprezintă cheia succesului în prestația învățătorului. Sunt și copii cu o dotare intelectuală mai modestă, care progresează lent în învățare și care necesită un tratament special, o atenție sporită. Învățătorul îi descoperă pe aceștia încă
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
să învețe la școli de elită din străinătate, gândiți-vă și la bieții părinți români, care sunt nevoiți să-și dea copiii pe mâna unor învățători și educatoare cu o pregătire precară și cu o deontologie profesională îndoielnică. Crearea unei ambianțe educative propice, educația deontologică și spiritul normalist s-au constituit în alte priorități didactico-educative ale colectivului didactic al Școlii Normale „Vasile Lupu". Preocupările pe această linie au vizat: educarea viitorilor dascăli în spiritul dragostei și respectului față de copii și față de
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]