4,800 matches
-
a-fi-în-afara-lumii”; viața pozitivă, dată de imposibilitatea de „a-fi-în-tine”, care te împinge să găsești noutatea „în-lume”, ajungând în felul acesta la „situațiile-limită”; viața ca existență posibilă, care este o alternare între momentele de misticism și cele de pozitivism, reprezentând întoarcerea la ambiguitate. Important pentru relațiile pe care le au cu sănătatea mintală, „situațiile-limită” descrise de K. Jaspers rezumă modificări ale echilibrului psihic și ale personalității în totalitatea sa, diferite de cele ale cadrelor clinico-psihiatrice. Dintr-un asemenea motiv, este necesară analiza acestor
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
Domnia lui Carol I a coincis, În planul delimitărilor politico-doctrinare, cu o etapă de ambiguitate și echivoc, În care solidaritățile personale, pragmatismul, oportunismul și rolul individualităților au precumpănit adesea asupra componentei ideatice și a programelor politice. După cum s-a observat deja, nu se poate vorbi, la nivelul partidelor epocii, de un caracter doctrinar bine definit
IDENTITĂȚI DOCTRINARE ÎN PRIMA PARTE A DOMNIEI LUI CAROL I: CAZUL VASILE BOERESCU. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SIMION-ALEXANDRU GAVRIŞ () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1275]
-
lui Boerescu apare ca una eclectică și obscură. Structura intelectuală dependentă de moștenirea iluministă eluda, practic, dihotomia liberalism-conservatorism. Situarea Într-o atare genealogie Îi permitea tânărului doctrinar inconsecvența aproape sistematică, evitarea adeziunii precise. Am arătat deja că, pe termen lung, ambiguitatea avea să fie promovată la rang de strategie politică. Anii formării intelectuale au avut un impact decisiv asupra identității doctrinare târzii a lui Vasile Boerescu. Caracterul eclectic a fost Însă completat prin puncte de convergență ale discursului său. Este vorba
IDENTITĂȚI DOCTRINARE ÎN PRIMA PARTE A DOMNIEI LUI CAROL I: CAZUL VASILE BOERESCU. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SIMION-ALEXANDRU GAVRIŞ () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1275]
-
Îmbogățirea propriei exprimări presupune o înțelegere justă a elementului nou, a formei și, mai ales, a sensului cuvântului. Pentru îndrumarea limbajului elevilor sunt necesare adeseori recomandări care să ajute la evitarea superficialității; a însușirii aproximative a unor elemente lingvistice, a ambiguității. Este important să-i deprindem a nu folosi cuvinte numai cu aproximație, cu sensuri „deduse” din anumite enunțuri. În ajutorul celor ce nu au siguranță în exprimare se recomandă a se apela la instrumente normative: pentru corectitudinea formală - la Îndreptarul
Fixarea cunoştinţelor şi formarea deprinderilor ortografice la lecţia de limba română. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” by Bacal Victoria () [Corola-publishinghouse/Science/570_a_1135]
-
mai semnificative și mai frecvent enumerate sunt: calmul și răbdarea, capacitatea de a asculta, viziunea pozitivă asupra oamenilor, deschiderea în relațiile cu cei din jur, capacitatea de comunicare interpersonală și implicit de interrelaționare, deschiderea la schimbare, capacitatea de a tolera ambiguitatea, simțul umorului, onestitatea și sinceritatea, realismul, capacitatea empatică și ascultarea, capacitatea de a accepta oamenii așa cum sunt ei cu calitățile și defectele lor. În afară de aceste caracteristici personale, consilierul pentru a fi eficient trebuie să dispună de o bază teoretică solidă
VI. ELEMENTE DE PSIHOLOGIA BOLNAVULUI ŞI CONSILIERE PSIHOLOGICĂ GHID PENTRU KINETOTERAPEUŢI. In: ASPECTE METODICO - PRACTICE ALE KINETOTERAPIEI LA DOMICILIU by Camelia Soponaru () [Corola-publishinghouse/Science/300_a_632]
-
cu mine mă-ntreabă/ cu glas mieros pasărea măiastră/ ia-i îi răspund și învață-i să/ zboare prin sângele meu/ ca și când ar fi al tău/ și al lor” (Poem cu pasăre măiastră, din Cred în tine ca în Dumnezeu). Ambiguitatea temporală, în sensul plutirii peste timp, într-un amestec al trecutului și al viitorului, recursul la logica proteică a basmului, laitmotivele care susțin cenzurarea carnalului (culoarea albastru, argintul etc.), trimiterea constantă la divinitate, ca personaj alături de cuplul celor doi îndrăgostiți
ŢONE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290223_a_291552]
-
subobiecte, forme primitive ale obiectelor”). Pare o nouă poetică, în care erosul este primordial, similară, într-un chip, cu necuvintele lui Nichita Stănescu. Artere de taină (1979) include versuri sub pecetea misterului, cu un motiv esențial - roua - și cu multă ambiguitate, pe care o susțin oglinzile, zidurile, cercurile și cristalele aproape esoterice. Poetul se vede prins între dor și efemer, între amintiri și resemnare, trăind într-un timp aproape barbian („după rouă”), iar tăcerea dă glas tuturor tomnatecelor amurguri: „Nu mă
TORYNOPOL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290233_a_291562]
-
Constantin Brâncuși, dar și de interlocutor. În fine, Mica prăvălie cu orori (1997) este o culegere de proze scurte, subintitulate „11 romane”, populate de personaje misterioase: vagi informatori, aristocrați decadenți, adolescenți rebeli, cupluri în destrămare etc. Stilistica tranșantă alternează cu ambiguitatea poetică, cu sugestia nostalgică sau cu notații ce definesc o feminitate discretă. Sunt surprinse evenimente politice, sunt restituite revelații asupra unor personaje, de asemenea certitudini, decepții, mici bucurii, toate definind o epocă de veșnică tranziție. SCRIERI: Una și aceeași iubire
TURCONI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290308_a_291637]
-
istorică prin confruntarea dintre promotorii recentelor transformări sociale și inamicii acestora, retrași în munți, de unde acționează împotriva noii ordini de stat. Romanul, conformist ideologic, e dezavantajat și de hibriditatea formulei narative, aliaj de monografie sociografică și epos baladesc. Discontinuitatea relatării, ambiguitatea artificială a comportamentului unor personaje, vălmășagul de întâmplări tind să sugereze starea de provizorat, atmosfera confuză a anilor de după război. Confruntarea politică violentă din aceeași perioadă este o componentă esențială și în romanul Solemnitățile umiliților (1991), care încheie o trilogie
ŢUGUI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290294_a_291623]
-
pur literară a discursului care desfășoară aceste idei. Insolitul nu este cultivat ca insolit, ci luat ca punct pentru un realism reflexiv al nefamiliarului. Contururile lumilor din Marilyn Monroe pe o curbă închisă sunt livrate nu o dată cu multe indeterminări și ambiguități, o receptare au ralenti, îngreunată de structura vagă și de progresia nonlineară, focalizată pe stil și pe secvență, iar nu pe partea de divertisment/ acțiune. Nuvela amplă care dă titlul culegerii, cea mai cunoscută a autorului, speculează confuzia între realitate
UNGUREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290343_a_291672]
-
vine din insuficienta prelucrare a materiei, care oscilează între anodin și pitoresc. În schimb, Ț. se remarcă aici prin trei aptitudini exploatate la capacitate maximă în romanele ulterioare: decupajul precis al detaliilor, finețea analizei psihologice și abilitatea de insinuare a ambiguității într-un discurs aparent inofensiv. Citabile sunt îndeosebi Trompete după-amiaza, unde se narează eșecurile burlești a doi cineaști în tentativa de a regiza un film deja „regizat” - sugestie a relațiilor imprevizibile dintre „artă” și „realitate”, și nuvela titulară a volumului
ŢOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290210_a_291539]
-
narativă este grevată de un repertoriu redus de funcții, organizate sub forma unui cuplu de roluri: erou-martor, maestru-discipol, model-copie ș.a.; rolurile sunt însă interșanjabile, ele putând fi asumate, simultan sau succesiv, de un personaj sau de altul. Altă particularitate este ambiguitatea funciară a discursului, care funcționează ca o armă cu două tăișuri și, prin aceasta, face greu de precizat dacă miturile, parabolele și „șopârlele” vizează cadrul sau doar „cazul” narațiunii; de asemenea, deplasarea sistematică a poveștii spre actul povestirii (concretizată prin
ŢOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290210_a_291539]
-
prin carențe în planul motivațiilor și al economiei narative, ca și printr-o reducție voluntară a impactului politic al romanelor. Însă tot ea reprezintă un câștig indubitabil sub raport literar: dramatizând funcționarea mecanismelor ideologice indiferent de aria lor de aplicație, ambiguitatea împiedică romanele să devină un simplu pamflet politic, permițându-le, grație reflecției asupra caracterului deopotrivă ciclic și haotic al istoriei, recontextualizări de durată. În Galeria cu viță sălbatică Chiril Merișor joacă rolul de agent dublu: erou fără voie al unui
ŢOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290210_a_291539]
-
relatarea se face la persoana a treia, iar acțiunea, inconsistentă, câștigă totuși în profunzime prin aura de mister ce învăluie unele personaje (tipuri umane bine conturate, cu istorii zbuciumate, care le conferă credibilitate și substanță), prin notele de fantastic și ambiguitatea ce funcționează ca un liant între episoade aparent disparate. Satul Ridiș, principalul reper geografic al literaturii lui U., este topos și pentru următorul roman, Vara bunei speranțe (1979). Maniera narativă se modifică: acum se analizează trei perspective care converg, căci
UNGUREANU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290346_a_291675]
-
mult prin raportarea continuă la existența consătenilor, el suferă în urma unei iubiri pierdute. Incertitudinile și întrebările se lămuresc pe măsura desfășurării evenimentelor, iar zbuciumul protagonistului, straniu la prima vedere, își dezvăluie treptat sensurile, suferința sa implicând chiar o dimensiune tragică. Ambiguitatea construcției este de atmosferă, dar și efect al modalității de a nara. Registrele temporale se întrepătrund, notațiile din prezent alternează cu ecourile subiective ale unor întâmplări petrecute în trecut. În Răzbunare ratată. Noaptea papagalilor (1982), carte în care sunt incluse
UNGUREANU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290346_a_291675]
-
Jertfă & Steag (1999), cu prudență subintitulat „povestire”. U. operează acum cu subiecte pretențioase și grave: tradiția, mitul, confruntarea între raționalism și epifanie obscură, crima ritual-sacrificială etc., totul abordat sub semnul deriziunii și al bufonadei satirice, dar și al unei productive ambiguități. O carte importantă - în epocă, probabil că și pe termen lung, deși relativ ignorată - este masivul roman Lia Mora (2001), chintesențiere a optzecismului după aproape trei decenii de la primele lui manifestări. Despre experimentalismul, plurisemantismul și caracterul autoreflexiv al cărții, cititorul
UNGUREANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290344_a_291673]
-
într-un stil inflamat, participativ, artist, mai rar întâlnit în critica anilor ’80, unde dominau rigorile, tirania verdictului și teoriile scientiste, în dauna esteticii calofil-emoționale. Ce e drept, însăși poezia lui Emil Botta era o suculentă invitație la baroc, la ambiguitate, la extaze, ratări, alcooluri ludic folclorizante, la histrionism, bufonade tragice, lirică a rolurilor și ipostazierilor, la grotesc, parodie, degradare, la ecorșeuri (termen drag autoarei) de tot felul și la „stadiul estetic” kierkegaardian. Formele teatralității și analiza bahtiană a sărbătorescului se
URICARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290378_a_291707]
-
celebrele sale „portrete”, care nu sunt fizice sau anecdotice, ci țin de caracterologia istorică. GEORGE IVAȘCU Extraordinar [...] este că Ureche a putut să pară de la început un clasic. Selectarea lui uimitoare arată că nu s-au simțit nici efortul, nici ambiguitatea expresiei. Ureche s-a impus ca un maestru al artei primitive, deși deloc rudimentare, eroice și monumentale, dar fără emfază, cu care a știut să învie trecutul. Clasicitatea lui constă, în fond, în măreția naturală și aproape impersonală cu care
URECHE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290371_a_291700]
-
la polul opus un retorism despletit, farsa înlocuiește dezvăluirea dezacordului adânc dintre esență și aparență” (Mihai Cimpoi). Mulțimea de alegorii și simboluri, limbajul aluziv al protagoniștilor duc, dincolo de intriga construită în esență pe viața într-o gospodărie colectivă, la amplificarea ambiguității. Proza lui V., dominată de o viziune pitoresc carnavalescă, este modernă, conținând semnificații adânci. SCRIERI: Trișca, Chișinău, 1961; Răsărise un soare în vie, Chișinău, 1961; Ale tale două mâni, Chișinău, 1964; ed. Chișinău, 1993; Două mere țigance, Chișinău, 1964; Povestea
VASILACHE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290443_a_291772]
-
documentară e cea mai abilă dintre strategii: scoase din contextul istoriei în interiorul căreia au loc, „conspirațiile” sale ar putea deveni niște simboluri ale absurdului, în rețeaua cărora o existență poate cădea cu ușurință. Particularizarea lor istorică (într-un halou de ambiguitate ce le sporește valența de metafore narative ale destinului) le dă, în mod paradoxal, nu valoare „documentară” (fie și în sensul romanțării faptelor), ci concretețe ficțională. MARIAN PAPAHAGI SCRIERI: Despre purpură, Cluj-Napoca, 1974; Rug și flacără, Cluj-Napoca, 1977; ed. (Stele
URICARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290379_a_291708]
-
condamnați, ca până la urmă adevărul să triumfe (Adunarea la care totuși s-a fumat). Romanul Mlaștina (1971) prezintă un triunghi de îndrăgostiți, narațiunea fiind împânzită cu prea multe detalii și digresiuni, cu lungi fragmente de dicteu automat, menite să sporească ambiguitatea sentimentală și neliniștea personajului principal. Mai dinamic, O partidă de remi (1974) are în centru aventura unui profesor onest și entuziast, venit să predea într-o școală sătească. El intră în conflict cu directorul, un tip de activist „corect” din
ZEHAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290731_a_292060]
-
convingă interlocutorul prin „jocul raționalității“. Din păcate, în realitate, lucrurile nu se petrec astfel. Argumentarea apare pentru receptor cu destule elemente ce nu țin de traiectul ei rațional, ci mai degrabă de forța ei persuasivă: jocuri de cuvinte, interogații retorice, ambiguități intenționat plasate, figuri și procedee retorice. Pentru ca o argumentare să fie eficientă este necesar ca probele (argumentele) să fie susținute și să nu să se anihileze reciproc, în sensul că una contrazice pe cealaltă. În acest caz, argumentarea va avea
ARGUMENTAREA ÎN STĂRILE CONFLICTUALE. In: Arta de a fi părinte by Paula Antonescu () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1415]
-
zaruri, ca și în Memoria fulgerului (1999), S. optează pentru proza scurtă de factură clasică, urmărind linia realismului. Pornește de la fapte aparent mărunte, banale, dovedindu-și talentul de povestitor și înclinația spre latura analitică a evenimentului transpus, îmbogățit de o ambiguitate cu tentă parabolică, mergând până în pragul fantasticului. În narațiuni cititorul va descoperi simboluri - istorii ciudate, stranii, fenomene inexplicabile -, fiind de apreciat felul în care neverosimilul trece în firesc: războiul și traumele lui, copilăria (Păpușa), depășirea frontierei inocenței (Progerie, Prințesa), căutarea
STROCHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289984_a_291313]
-
S.: pe de o parte, miturile abundente din scrierile deceniului precedent sunt concurate de o componentă etică atestând implicarea poetului în actualitate; pe de altă parte, discursului sincopat și digresiv i se preferă acum o frază tăioasă, care reduce vizibil ambiguitatea spre folosul denotației. Arborescenței retorice i se substituie parabola morală, care spulberă simulacrele printr-o privire „dezvrăjită”, ce intuiește inautenticitatea vieții sociale: „în fața porții grădinii, împodobiți în chip/ fantastic, alergând de colo/ colo scoși din minți... Unul, reprezentând/ cele trei
STOICIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289956_a_291285]
-
standardele profesiei de asistent social; este plin de neclarități, amestecuri de domenii și activități; este lipsit de repere pentru un profil specializat. Acest fapt confirmă că uneori, chiar la nivelul unor factori de decizie în protecția socială, apar multiple confuzii, ambiguități și incoerențe în definirea profesiei de asistent social care conduc, în mod iresponsabil, la fragmentarea sa. Astfel, prin autonomizarea unor activități ce aparțin profesiei de asistent social, dar care primesc denumiri specifice, adesea din cele mai ciudate, se creează o
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]