2,720 matches
-
așeze pe cap și să ți se spârcâie acolo ! Chiar peste umeri i-a trecut, mai să-i atingă obrazu cu aripile, și-acu are-n urechi pocnetul lor, fâl-fâl-fâl-fâl, mulți, de-a umplut curtea... Câți să fie ? Mulți, de amețești când te uiți la ei ! Parc-ar fi rufe pe sârmă când le bate vântu. Ale dracu lighioane, n-o pune jigodia de motan ghiara pe voi ! Vezi că s-a cuibărit și ei pe un’ s-a putut, că
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
topit... Rămăsese în locul ei ceva ciudat, un sentiment aproape măgulitor pentru ea, și pentru el un gen de milă. Un bărbat orgolios suportă greu superioritatea femeii lui - cam aceasta era ideea care reieșea din frazele lui încâlcite. Continuase să bea, amețindu-se din ce în ce mai tare, vorbea ușor incoerent și articula cuvintele cu dificultate. — Eu sunt singurul vinovat, tu nu ai nici cea mai mică vină... repeta. își justifica pentru prima oară în fața ei aventurile galante de o viață și plecările de acasă
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
parale ! Ce mai știu ei ce însemnează dragostea ? Și nici bărbații noștri nu au mai fost bărbați, cum erau cei de altădată ! Care știau să aprecieze femeia ! Dați dracului erau ! Știau cum s-o-ntoarcă, s-o sucească, s-o amețească, s o... Ha-ha-ha, ce hazlie ești, madam Delcă ! Mai vino și pe la mine când ai vreme ! Mai stăm de vorbă ca acum, mai... Și de ce spui că a pus Ivona fotografia aici ? — Păi io știu ! A dat de ea și
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
terminat cu ăl dinainte. Mă Întorc să-l văd pe Bogdan, să-i văd reacția. Pajiștea din care m-am ridicat tremură gelatinos la cîțiva kilometri distanță, iar din ea mă urmăresc o duzină de perechi de flăcări albăstrui. SÎnt amețit de uluială. Mă Încurajez singur, dar nu am cu ce să-mi alung stupoarea - de ce eu? Pe ce criterii ne alege? De ce doar noi patru? Patru din bateria noastră, dar mai sînt răcani și În celelalte baterii. Ce dracu’ ar
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
așteaptă pe un peron și despre o mamă care plînge neconsolată, iar altcineva bate ritmul În valiză. Dar toată treaba iese atît de delicat și de gîtuit Încît ai senzația că nu cîntă un vlăjgan, ci un fluture de noapte, amețit de foame și frig. După alte cîteva ore de așteptare, plecăm mai departe cu un personal de noapte care nu dă semne că ar vrea să ajungă vreodată undeva. Și călătoria durează pînă spre dimineață, cînd coborîm odată cu zorile Într-
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
la pămînt sau făcîndu-ne să pornim șarje Împotriva unui inamic nevăzut. De multe ori, apare o amenințare chimică și ne ordonă să ne punem măștile de gaze și să Înaintăm tîrÎș. Are momente În care pare că Își pierde mințile, amețit de admirație de sine. — Salt Înainteee! cîntă el. — Auzi, bă caporale, sigur nu ești rudă cu Napoleon? țipă la el Gărăgău, trîndăvind undeva În iarbă - nu se văd din el decît două șiruri de fildeși albi, avînd forma unui rînjet
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
mă tem să nu fie o continuare a episodului cu CI-stul de la Hațeg și-mi propun să fiu mai atent cu lucrurile pe care le scot pe gură. Ideea de a mă Întîlni iar cu un astfel de animal mă amețește. Maiorul mă primește În birou și Îmi Înmoaie aerul ostil arătîndu-mi ordinul de mutare. — Te muți la o unitate de artilerie de lîngă Caracal. Probabil că ai o relație foarte tare dacă ți-a obținut un transfer așa de aproape de
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
un topor cu o batistă. A plecat de-acolo livid și lac de transpirație, nu-și amintea ce anume a reușit să scoată pe gură. Poți să-i vorbești unui securist despre poezia lui Emily Dickinson fără să te simți amețit din pricina anacronismului? Și cam ce dracu’ o fi În capul americanului ăstuia? N-a auzit de Cortina de Fier? Se pare că nici editura n-a mai fost așa de mulțumită de calitatea muncii lui, din redactor a ajuns corector
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
că ar fi ceva din cauza căruia ar trebui să te prefaci că nu știi nimic. Treaba asta am simțit-o ieri toată ziua În spital, o simt acum și la maică-mea, care schimbă subiectele cu o viteză care mă amețește. O să mai vină Într-una din zilele următoare, după ce face rost de carne - am reținut esențialul. Chiar dacă ar fi ceva de spus, mă Îndoiesc că mi-ar spune. Ca să mă ferească, În primul rînd. Fumăm În capătul coridorului, e seară
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Diane, conștientă că era conștient de prezența ei, se simți fericită. Potirul bătut în pietre scumpe - donația unui Newbold de mult răposat - se înclină spre gura ei și vinul dulce, îmbătător, îi hrăni foamea și-i încălzi trupul și-i ameți plăcut mintea. Se întoarse la locul ei, cu capul plecat și cu senzația fugară că ar fi cu totul altă ființă. Preotul rosti cuvintele de încheiere a slujbei. Urmă o tăcere și apoi un vag fâșâit când membrii congregației se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Se poate să nu-l audă, dar le afectează nervii“, îi spusese odată cineva, cu mare seriozitate, directorului Institutului, Vernon Chalmers, care a încropit pe dată, ținând-o în rezervă, o mică monografie asupra efectului terapeutic al sunetului. Zăpăcit, aproape amețit de zgomotul pe care nu-l auzea, John Robert plutea, cu pântecul lui uriaș, ca de balenă albă, înainte. Mâinile mari, ca niște labe înotătoare, i se mișcau ici-colo în spațiul bazinului, ținându-l la suprafață, în timp ce apa fierbinte curgea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
vede că-s beată. Când tăcu, Tom își repetă întrebarea: — Tu l-ai adus pe George la Papuc? — Nu. S-a dus singur. Cât despre ce a făcut domnișoara Meynell, tu ești cel care trebuie să știe. Diane era din ce în ce mai amețită de băutură, dar simțurile îi erau foarte treze. Teroarea că s-ar putea ca George să o surprindă cu Tom o părăsise. Acum se uita la băiat și se gândea cât e de înalt și ce frumos păr buclat are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Simt că organismul începe să scape de sub control temperatura organismului, aceasta începând să crească peste limitele normale, deși nu am niciun termometru să mi-o iau. Caniculă în atmosferă, asfaltul emană fierbințeală cu miros de gudron, iar eu încep să amețesc și parcă să iau foc. Mă asaltează un sentiment de panică pe care totuși îl țin sub control. A-mi pierde controlul acum, a intra în panică nu ar face decât să agraveze și mai mult starea ce o am
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
sprijin în baston ca să nu mă plec până la pământ. De multe ori m-am ambiționat să rămân drept, să merg înainte înfruntând canicula, și tot de atâtea ori, după scurt timp simțeam că nu mai am putere, că încep să amețesc și că trebuie să mă resemnez. In acele momente, canicula era un fel de dușman declarat al meu. Astăzi, ea este învinsă, nu de mine, ci de nori, dar, oricum, simt o satisfacție deosebită și-i spun acestui dușman invizibil
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
în biserică, că lupta dintre Cel Bun și Cel Rău nu a contenit și că forța credinței asigură biruința Binelui. Biscornet s-a adâncit și mai mult în gânduri. Sumedenie de întrebări au început a i se învălmăși în minte, amețindu-l: „Oare voi reuși vreodată?” era întrebarea care îl frământa cel mai tare. A mai privit o dată ușile. Chiar pe cea centrală era reprezentată Judecata de apoi. Un diavol cu rol de portar, împodobit cu două coarne frumoase și o
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92335]
-
iar nu cu viclenie. Cu toate acestea, experiența vremurilor noastre ne arată că principii care au săvârșit lucruri mari au fost aceia care n-au ținut prea mult seama de cuvântul dat și care au știut, cu viclenia lor, să amețească mintea oamenilor, iar la sfârșit i-au înfrânt pe aceia care s-au încrezut în cinstea lor. Trebuie să știți că există două feluri de a lupta: unul bazat pe legi, iar celălalt, pe forță: cel dintâi este propriu oamenilor
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
fata și inspira și expira puternic de 5 ori. Este un exercitiu perfect pentru a-ți începe dimineața, fiind în acest fel mai calm/ă și mai relaxat/ă întreaga zi.Există posibilitatea ca după oricare dintre aceste exerciții să amețești sau să ai o vagă durere în piept. Nu trebuie să te ingrjorezi - este doar o reacție a organismului tău la un mod de respirație cu care el nu este obișnuit. Pentru a scapa de incordare, specialistii in sanatate recomanda
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare =. In: Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
sunt mai lungi și razele soarelui poposesc mai mult pe crengile copăceilor din grădină. Astăzi, de dimineață, o rază jucăușă l-a gâdilat în trunchi și în rămurelele subțiri. Începuse să se dezmorțească. Micul copăcel somnoros revenea la viață. Era amețit de soare și mai ales de gălăgia vrăbiilor ce zburau de colo-colo schimbându-și locul tot timpul între rămurele. O boare plăcută îi cuprindea acum pe toți copăceii și... când sau privit... din loc în loc le-au apărut mici umflături
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
când mi-am dat seama că nimerisem în marginea unei mlaștini care semăna cu cea din spatele gării, numai că era plină de flori grase și strălucitoare. Mirosul dulce al florilor se amesteca cu mirosul grețos al mlaștinii și, împreună, te amețeau. M-am apropiat să culeg niște flori, dar m-am oprit la timp. Dacă mai înaintam un pas, pământul gelatinos m-ar fi prins ca într-o capcană. La întoarcere, tot uitîndu-mă la urmele pe care le lăsasem mi-am
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
când ea s-a desprins mi-am dat seama de nebunia mea, vroiam să-i explic. Și, probabil, aș fi ajuns-o dacă nu m-aș fi împiedicat afară de arțarul tăiat. M-am lovit destul de rău la cap și am amețit. Când mi-am revenit, am văzut-o, la lumina unui fulger, dispărând în stufăriș. Trenciul îi flutura ca o nălucire albă. Atunci m-am dezmeticit cu totul. "Doamne, ce era să fac?" mi-am zis îngrozit. Imediat a început să
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
să stabilesc un echilibru, care constituia axa firii mele. Pe atunci era greu să-mi dau seama de geneza apucăturilor mele ciudate. Azi știu că un orgoliu mai puternic decât orice pasiune mi-a dirijat latent întreaga mea viață sufletească. Amețeam iubitele cu jurăminte, le copleșeam cu atenții și măguliri și, după ce-mi cedau, le părăseam brutal, necruțător, definitiv. De ce? Cine mă împingea la fapte atât de crude, pe care uneori le reprobam eu însumi? Ce rost tainic, irezistibil, declanșa
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
în vârtejul dansului. O strîn-geam cu putere la piept și ea sesizîndu-mă, Se lipea tot mai mult de mine, strivindu-și sânii mici. Mi-a șoptit, într-o românească fermecător de stâlcită, închizînd ochii, ca-n extaz: ― Chit vrei se amețești la mine în noapte asta! ― Și eu, Wally! la fel! Fără altă explicație (nutream se vede aceeași dorință), ne-am strecurat la garderobă, iar de acolo, în stradă. După o oră de hoinăreală pe străzile pustii, am nimerit într-un
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
până la Ploiești vă duc și vă aduc. Face, pre legea mea. S-a ținut de vorbă: ne-a dus într-adevăr la Ploiești. Acolo alt chef, la Berbec, de rândul ăsta cu șoferul. În revărsatul zorilor ne-am întors acasă amețiți de băutură și frânți de oboseală. ... Mă chinuiam să adorm învîrtindu-mă când pe o parte, când pe cealaltă, dar somnul nu se lipea de mine. Timpul curgea anevoie, cu picătura. Fără vrere, am înregistrat auditiv toată activitatea matinală a mansardei
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
acasă? ― Soră-mea e în deplasare și nu se întoarce decât poimâine. O, ce bine! Atunci poți rămâne oricât, fără nici o grijă. Am mai destupat o sticlă. Se făcuseră cinci și până la douăzeci și una aveam de străbătut un drum lung. Mihaela amețise, fredona o romanță la modă, cam deocheată, lucru care mă mira mult. Dar se opri pe la jumătatea cântecului, speriată. ― A plecat masa cu mine... ― Vino să te odihnești puțin... Am luat-o în brațe, pe sus și am pus-o
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
cu jumătate de gură. ― O înlocuim cu alta. Renunțăm la munți în favoarea mării. Și vom fi singuri două săptămâni, de capul nostru. Alexa n-are de unde să știe că tu ai plecat în altă parte. Avalanșa mea de cuvinte o ameți. Conducătorul fluieră plecarea. Trenul se puse în mișcare. Am apucat-o de mînă: ― Sus! Sus! Ne-am urcat la timp. Trenul începu să alunece încet cu noi ca un complice care nu pregetă să ne dea o mână de ajutor
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]