2,758 matches
-
dar nu întâlni decât mutre străine, țapi ghiftuiți de cărnuri și brânzeturi, tumefiați de băutură, având același aer comun de buimăceală și veselie tâmpită. Faptul că toți parcă dinadins i se așezau în față, îl înfurie atât de rău că ameți. Închise ochii, gâfâind, izbit de-un parfum răcoros, de tămâie. Când și-i deschise, prietena prietenei lui sta în picioare, în rama unei oglinzi sparte, îngropată-n evlavia nerușinării, expusă ca o marfă strălucitoare. Berea, șampania și coniacul băut pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
o pună sub perna băiatului. Crucea s-a vestejit din prima noapte, dovadă că bănuielile ei erau întemeiate. Numai o minune și îndurarea Maicii Domnului, la rugăciunile ei, îi mai puteau salva băiatul. Ziua, când i se uita în ochi, amețea. Flăcările iadului fierbeau acolo. Surâdea mereu dusă pe gânduri, privind în depărtare, de parcă ar fi întrezărit umbra Necuratului gonind spre ea pe-un cal negru sau cine știe ce altă fantasmă. Asta se-ntâmpla înainte de război. La-nceputul războiului, Toma plecase și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
de ochiul ciclopic al reflectorului. "Uf, gemu, am scăpat! Am scăpat!" Dar ce-l aștepta! Trebuia să se cațere ca o pisică, să urce pe vagon și de pe vagon pe vagon, sărind și menținându-și echilibrul, silindu-se să nu amețească și să cadă, să ajungă la prizonieri. Greutatea mare, însă, nu era asta. În zgomotele trenului nu putea fi auzit, nici zărit de jos căci, norocul lui, nu era lună. Încă nu răsărise luna, motiv în plus să se grăbească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
lui Tudor. Numai lupii se numeau Seco. Așa-i striga Tudora lătrându-le numele și-i amenința cu chefnituri scurte, clănțănind dinții ascuțiți de ragilă și cremene, să-i țină la distanță. Tudora nu era acasă. Ceruse voie și plecase, amețită de aerul rece, de ninsoare și de zăpezile căzute, la stâna din marginea pădurii, în nuntire. Avea să lipsească trei zile. Trei zile și trei nopți, câinii ciobănești și zăvozii din sat aveau să-i dea târcoale, mârâitori și pofticioși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
Mircea Cărtărescu sau la bărbăteasca preferință pentru carne friptă și salată a lui Neagu Djuvara fie că sui înspre amestecul de Viena și Budapesta ce pulsează în textele semnate de Adriana Babeți și Livius Ciocârlie ori te lași cu drag amețit de „sacul bunicii“ Adrianei Bittel și de hâtrul bunic vâlcean al lui Marius Chivu, de cartofii făcuți roate pe plită, bureții, laștele, gulașul și sălvăița din copilăria Ioanei Nicolaie, de prăjiturimea aristocrată evocată de Ioana Pârvulescu, de provocatorul aliaj de
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
nu mai bea niciodată, apoi, dezmeticindu-se așa cum te trezești după o spălare pe creier, comandă vodcă și gheață. Inginerul avea o mutriță satisfăcută. Voi face totul ca să-i fiu pe plac, gîndi el. Simon nu scotea o vorbă. Puțin amețit înainte chiar de a fi băut, nu- și lua ochii de la pian. E vinul de la cină, își spuse el. Nici o privire către ceilalți clienți. Vreo zece-doisprezece la mesele de alături. Toți așteptau cuminți. Aproape în tăcere, se auzeau doar niște
Christian Gailly - O seară la club by Claudiu Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/2700_a_4025]
-
se mi-xează: cum să cred că acel lumpen dănțuitor, producător de icnete și plescăituri, are în job-description educarea tinerei generații de români?! Dacă leg acest episod grotesc (și n-am cum să nu-l leg!) de isprăvile liderilor sindicali, ce amețeau de încântare la gândul că profesorimea va primi de la guvern bani de nădragi și teneși, lucrurile prind coerență. Aduși la sapă de lemn de aproape douăzeci de ani de dispreț cinic, dascălii alcătuiesc cea mai largă pătură a lumpenproletariatului din
Chermeza năucilor by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8621_a_9946]
-
care fac baie în băltoace, neam cu care de altfel graurii conviețuiesc pașnic. Pe bulevard larma e din nou de nesuporat: motoare ca de formula I și frîne care-ți dau fiori, un soi de aspirator sonor continuu care te amețește, a cărui vrajă rea nu e ruptă decît de cîte un claxon cu efect de împușcătură dintr-un thriller american. De altfel, strada e un thriller: oameni care merg dezlînat și dau peste tine, mașini care lasă în urmă valuri
Un graur la București – Utopie neagră by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/12508_a_13833]
-
curios de forme și experiențe, și cu cât înainta în vârstă i se părea a descoperi la foarte multe femei, mai cu seamă tinere, un prestigiu al bărbatului matur, rece și îndrăzneț cu nepăsare. Ioanide avea un mod de a ameți pe unele femei prin excentricitatea lui volubilă, prin artifîțiile de idei și tensiunea lui spre o faptă glorioasă inedită, care-i procura succese neașteptate de el, în vreme ce nu le avea acolo unde le căuta. Dacă după o perorație arunca ochii
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
strică? Încântată de a fi ghicit suferința lui Ioanide și de a-l găsi docil, merse la bufet și pregăti tizana. Însă gestul arhitectului însemna următoarele: "Cînd te gândești că sunt prins aici într-o rețea de nesinceritate! Zăpăcitul îmi amețește pe Pica, o dă în brațele acelui Mirabeau de Dunăre și-mi înstrăinează astfel într-un moment progenitura în care pusesem atâta nădejde. Cel puțin dacă aș salva pe fată." - la, Ioanide, să vezi, e aproape agreabilă. - Ce e asta
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
copiilor și, isteț, după căscături repetate, voia să se ridice. - Copii, zise, să trăiți și să fiți fericiți, că numai pe voi văam, așa să-mi ajute Dumnezeu, vă mulțumesc pentru atenție. Mă duc să mă culc puțin, m-a amețit șampania. - Cum, tată, se miră drăgăstos, dar imperios ofițerul, pleci tocmai când vine cafeaua, se poate așa ceva? Hagienuș, care se ridicase pe jumătate de pe scaun, șovăind o clipă, se reașeză la loc, neavând puterea de a contrazice. De altfel cafeaua
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
zveltă și părul gros și mai puțin vrâstat cu alb. Joacă popice și ping-pong. N-am auzit vreodată să fie bolnav, în ciuda feței palide și scobite în obraji. E așa de prudent în toate, încît nu l-am surprins niciodată amețit de băutură. De fapt bea la reuniuni și banchete, dar fiindcă toate gesturile lui sunt mai lente decât ale altora, în timp ce alții beau două sau trei pahare, el bea numai unul, astfel încît nu se bagă de seamă abstențiunea sa
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
clerului și misionarism și că l-au dat afară pentru misticism. - Păi ce, domnule Ioanide, seminarul e instituție de tortură? Îi intrase în cap, cine știe de pe urma cărei lecturi, că preotul trebuie să fie ascet, să disprețuiască lumea. L-a amețit pe seminariști, le-a sucit capul. Au început să mănânce numai jumătate din porții, să refuze carnea și vinul când li se dădea. Doi din ei au părăsit seminarul și s-au călugărit. Atunci, făcîndu-se anchetă, s-a descoperit că
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
să intervin. Mai târziu faci ce vrei. Gavrilcea e părtaș la asasinarea lui Dan Bogdan, nu știu în ce măsură, străin nu este, oricum, te rog să mă crezi. Neliniștea mea e mare în privința lui Tudorel. Să fi alunecat așa de jos, amețit de alții, încît să ajungă un criminal? Să salvăm ce se poate salva. Nu se poate ca tu, fata lui Ioanide, din sentimentalism rău plasat, să te vâri în această speluncă. Vei fi arestată, dacă nu, implicată măcar indirect. Scandal
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
roșeață în obraz. Rușine, vexațiune, un complex de turburări îl invadau. Aflând că Ioanide se retrăsese pe neașteptate, Pomponescu își concentră toată maledicția împotriva arhitectului. Acesta era în fond adevăratul vinovat, începea s-o scuze pe Indolenta. Ioanide, cinicul, o amețise. Dacă Pomponescu ar fi admis că era posibil ca Ioanide să comită o asemenea faptă din pasiune adevărată, l-ar fi scuzat pană la un punct, sau, mai exact, nu l-ar fi scuzat, dar ar fi explicat un efect
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Gavrilcea nu mai are gloanțe, nu fără a păstra precauție ca nu cumva asediatul să profite de apropiere spre a deschide focul. Pica mișcă cu dificultate lada din fața intrării și deschise ușa, care, zgâriind jos pavajul, scoase o scârțâitură sonoră. Amețită de diferența optică între întunericul dinăuntru și benzile oscilante de lumină de afară, precum și din incapacitatea de a-și imagina, în ciuda realității, o semnificație mai gravă a lucrurilor, toată întîmplarea părîndu-i o reprezentație inexplicabilă, uită să aplice recomandarea lui Gavrilcea
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
sat. De la ea știu că au făcut jurământ să se ia și fata s-a hotărât să aștepte până ce băiatul devine major și termină măcar liceul. Îl ajută ea, cu bani. Și de data asta n-a avut noroc. Băiatul, amețit de alții, s-a dus în Spania, unde a murit în războiul civil. Deci vezi cum e ea. Nu ține socoteală de vârstă; mai tânăr, mai bătrân, nu importă, totdeauna de fapt un bărbat mai slab decât ea, fie prin
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
de pe bucata de bazalt. Pomponescu scoase din alt sertar o coală mare de hârtie cafenie și se apucă să împacheteze zodiacul. . - Dacă îl găsești așa de important, dă-mi voie să ți-ldăruiesc. O mică amintire din partea mea. Hagienuș plecă aproape amețit de bucurie, dar în drum spre casă se opri. A fi văzut de copiii săi cu bucata de bazalt i se părea primejdios. Se întoarse și o luă spre Ioanide. După ce-i trecu puțin entuziasmul și Hagienuș dată cu aproximație
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
De ce nu putem și noi doi... Cuvintele îi fură retezate de un curent ca de gheață care mătură dintr-odată podeaua, aducînd cu sine o putoare sărată de ierburi putrezinde. Lanark simți că se află pe buza unei prăpăstii cumplite. Ameți și se ghemui pe poadea, fiindu-i teamă să-și miște picioarele și înspăimîntat că se va prăbuși. Rămase chircit în întuneric mult, mult timp. în cele din urmă văzu lumina din hol strălucind prin cadrul ușii. Apăru o figură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
parte zăpada cu mîneca hainei, apoi îngenunche și-și lovi fruntea de trei ori, strigînd din adîncul sufletului: „Dă-mi voie să ies! Dă-mi voie să ies! Dă-mi voie să ies!“ După o vreme se ridică în picioare, amețit de lovituri, dar, fără să ia în seamă hainele îmbibate de apă și trupul care îl durea. Se simțea ciudat de vioi. Unele din obeliscurile de pe colină radiau o lumină gălbuie, scăldînd baza altora și trasînd conturul cîtorva, așa că o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
închise nasturii rochiei. — Scoală-te! spuse ea brutal. El se ridică încet și începu să se îmbrace. Gura îi atîrna la fel de prostește. O dată sau de două ori se opri și privi cu asprime podeaua, dar ea-l grăbi. Simți că amețește, și o rugă: — Permite-mi să stau jos puțin. — Nu-mi pot permite să risc, o auzi spunînd cu o voce mai blîndă. — Nu-i ce crezi. Nu-i contagioasă și nici infectată. Scoase trei lire din buzunarul din spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
în formă de torpedo. încearcă una, sînt noi. înghite una, și peste o clipă, o căldură plăcută i se răspîndește prin trup. Se uită la ea cu dragoste. — Să nu iei mai mult de patru pe zi, pot să te-amețească. Mergem la Mallaig, vrei să te ducem pînă acolo? El pășește într-o frîntură desprinsă din America. Scaunele par tapițate cu piele moale de bizon, în atmosferă sînt cinci grade peste căldura pielii, undeva cîntă o mică orchestră. Motorul e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
și o împinse cu atenție, dorind să atingă ușor marginea, dar greutatea crescu odată cu înclinarea și trebui să folosească mai multă forță decît se aștepta, iar șocul contactului îl scăldă într-un brusc Dang sonor. Pe jumătate asurzit, pe jumătate amețit de sunet, rîse tare, dădu drumul limbii și o împinse la margine cu ambele mîini, se ghemui cînd aceasta se balansă și se ridică din nou. Detonarea loviturilor deveni inaudibilă. Simți doar un mare clopot zumzăitor care reverbera în podul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
o boare de vînt. „Este... este... este...“ zicea. „Este... dacă... este...“. își dădea seama că jumătate din stele vedeau cealaltă jumătate și schiță un zîmbet, nefăcînd diferența dintre sus și jos sau nepăsîndu-i care dintre ele erau, de fapt. Apoi, amețit de infinit, nu adormi, ci păru că plutește și intră în el. Data următoare se trezi într-un azuriu palid și rece. Era deasupra unei cîmpii cu nori ca de zăpadă, cu o umbră albastră în formă de pasăre care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
e de înțeles. La naiba cu luările de poziție, treapta de sus o apuci! Toate pariurile sînt aranjate, previziunile anulate, oricine are mingea! Totu-i aranjat, se merge ca pe gheață... ce se întîmplă cu vocabularul meu? Trabucul ăsta m-amețește. Bine c-am observat: la naiba, stinge-l, fii calm, bea-ți paharul... Știu de ce se numește curcubeu alb. E limpede ca apa, și pe limbă, totuși, simți toată culorile din paleta unui artist care desenează un păun înu sună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]