1,929 matches
-
Dar farfuria ajunsese deja acolo, în umbră, unde corpul Deliei răspândea căldură. Dogorea. Dragoș se aplecă să ia o îmbucătură cu furculița. Dacă râdeau cu toții, n-aveau decât. Dragoș! Fata de pe placa de patefon cânta cu glas cristalin, în ritm amețitor cascade de triluri argintii. Zburda. Zburda peste tot, peste șotroane desenate cu creta pe cenușiul asfaltului și fustița se umfla de aer când ateriza pe pătratele de cretă. Lăsați-l, doamnă, spuse Delia încercând să-și ascundă stânjeneala. Nu mă
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
săptămânii următoare, instructorul, un cipriot, mângâindu-și mustața cu degetele, îi confirmă ceea ce ea bănuia deja: — Știți, domniță, cred că puteți da examenul de-acum. Carol exulta din nou; dar, de data asta, nu mai era vorba de senzația aceea amețitoare, ci de o bucurie mai calmă, mai domestică, ce se combina cu o conștientizare limpede a relațiilor de cauzalitate ce guvernează realitatea, de forma: dacă faci A, se va întâmpla B. Evident, ar fi absurd să insinuăm că până atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
plină cu dulciuri. Poate din cauză că de acolo vin bebelușii. Alan visa cu ochii deschiși, jucându-se cu figurinele de lut, în timp ce aștepta ca un alt artritic chinuit să intre în cabinet. Alan, în ciuda intelectului său mult lăudat, avea un stil amețitor și plictisitor de a monologa. Să fie cumva vorba despre o altă manifestare alambicată a complexului virginei/prostituatei în psihicul masculin? Nu putem să recunoaștem realitatea vizuală a fofoloancei, pentru că asta ar însemna să recunoaștem și pișatul, ciclul și capetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
strica reputația, dar asta e, ne-am născut și trebuie să ne ia și pe noi. Sau nu. Iată acum, pasta condensată și magma lichidă care pare să fi ajuns trupul apei verzi și negre în același timp se apropie amețitor. Este infinită și nu poți să nu-ți dai seama, în ultimele secunde, că ea a devenit totul, a înghițit chiar și cerul, atât de cumplită este. Inutil să mai spun că valurile sunt atât de mari, încât noi, eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
și formând munții, bisericile uriașe, întemeind scheletul ființei pe care-o locuiau, Pământul. În tot acest timp, ploaia aștepta o de mult uitată comandă, undeva între Lumea de Deasupra și Cea de Dedesubt. Curenții ce purtau gândurile navigau cu aceeași amețitoare viteză ce îi caracteriza, umpleau spațiile goale, le dezgoleau apoi pe cele pline, lăsau din loc în loc cele cerute de oameni și, împreună cu nebunele timpane ale furtunii și casele valurilor, cele care boscorodeau necontenit vorbe și șoapte înțelese numai de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
înțelegeau mai deloc dar, în mod absolut ciudat, se iubeau. Angestaitn, pianistul, se unduia într-un dans știut numai de el, verificând indicatoarele și cesulețele unor aparate mici și negre, zbenguindu-se apoi de zor prin fața boxelor de o înălțime amețitoare. Retras în marginea uriașei platforme de lemn care era scena, nervos, încercând din răsputeri să se calmeze, Zulfik controla pentru ultima dată setările synthesizer-ului său cu o singură clapă și un singur buton. Naybet, cu părul său vâlvoi care îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
în ochii ei, în acel moment perfect absolut în care toate lucrurile neînsemnate ale întregii lumi deveniseră de importanță nebănuită, ca parte a peisajului în care ne aflam noi... parcă întreg universul se amesteca și se aranja într-un vârtej amețitor al verii, iar noi ne aflam în mijloc, și era nemaipomenit de bine... Eu am plecat așa de-acasă, am fost până în deal, mi-a mai spus ea referindu-se la hainele lejere și saboții de grădină pe care-i
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
un adevăr care se petrecea chiar fără să facă ea nimic anume, absolut nimic în mod special, numai prin faptul că se afla într-un anumit loc, la un moment dat, acel loc devenea începutul întregului univers, totul se învârtea amețitor, iar timpul se atemporaliza, etern... infinitul miraculos era prezent instantaneu, și orice minune era posibilă... Eu simțeam aceste lucruri, însă aveam convingerea că nu oricine observa adevărul întreg dincolo de aparențe. Nu aveam nicio îndoială că eram pe cale să descopăr solzii
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
deschis ușa, am dat cu ochii de Iasomia, exact la intrare. Bineînțeles că am plonjat instantaneu în alt nivel de percepție, învăluindu-mă imediat o emoție inexplicabilă, dar miam revenit oarecum după un moment de perplexitate, încercând să depășesc vârtejul amețitor care cuprinsese încăperea. Bună, i-am spus în treacăt, străduindu-mă să mi păstrez un ton neutru și să mă preocup de adunarea în sine, deși apariția ei fascinantă, într-o rochie bleu cu alb, ca un cer senin infinit
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
cuvant, străbatu grădina în goană îndreptându-se spre locul unde debarcase. Luntrea se mai afla încă lăngă mal. El a sarit în ea și a împins-o spre larg. Zadarnic a încercat a o cârmi; aceasta porni cu o forță amețitoare, neoprindu-se decât la un mal îndepărtat acoperit de o pădure deasă și plină de întuneric. Aici, Rinaldo, împresurat de altfel de vrăji, decât de acelea cărora li se împotrivise cu puțin înainte, a fost aruncat într-un șanț adânc
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
de cădere. Zgomotul armurii sale la atingerea pământului a speriat calul lui Mandricardo care acum rămăsese fără căpăstru. Animalul o rupse la fugă fără a mai ține seama la copaci, la stânci sau gropi. Înfricoșat el gonea cu o iuțeală amețitoare, iar stăpânul său, în culmea furiei, striga și-l lovea cu pumnii, nefăcând cu aceasta decât să-i intețească fuga. După vreo trei leghe și mai bine de alergătură, un șanț adânc li se ivi în cale. Cal și călăreț
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
de cele mai multe din haine. În nebunia turbată a miezului verii din Manhattan, în coloanele care se clatină de-a lungul străzilor, femeile își unduiesc superba feminitate a ființei lor, acest sân extra și această pulpă extra și emanațiile, dulci transparențe, amețitoare zațuri. Bărbații se târăsc palizi prin arșiță. Până și Fielding își trădează iritarea. „R o cățea, spune el. Slick, n-avem cum să i ne opunem. Așa că mai bine intrăm și noi în horă.“ Tot propune chefuri orgioase, un tur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
lumina filtrată prin vitralii. În partea dreaptă a odăii se ridica un șevalet uriaș, din lemn închis, care, nu știu de ce, îmi evocă deopotrivă imaginea înfricoșată a unui tron sumbru și pe cea a unei trambuline aflate la o înălțime amețitoare. Și bunica mea picta, dar șevaletul ei părea o scobitoare în comparație cu impresionantul instrument. De pe o etajeră, în dreptul geamului, m-au privit dintr-o fotografie înrămată Ioana și Sergiu, tineri, mergând cu ace lași pas, în același ritm, pe o stradă
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
o putem compara cu o mreajă a păcatului care dansează în fața noastră zilnic, încercând să ne ademenească în ale ei ritmuri pierzătoare. Dansul a reprezentat o invitație la păcat, invitație care se perpetuează în toate timpurile. Din ale lui valuri amețitoare puțini sunt cei care îl refuză sau se trezesc la cunoștință. Sfântul Ioan devine astfel un model de jertfă curată pentru dreptate, pocăință și sfințenie. Jertfa lui primește o dimensiune providențială. Prin moartea sa el nu este numai un propovăduitor
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
oameni înstă riți. Putea să fie cine știe ce apă ieftină de colonie, mă gândeam, din cele ce se vindeau odinioară în sticluțe în formă de automobil... De fiecare dată îmi propuneam să alerg după fata care mirosea atât de monstruos și amețitor, să o-ntorc de umăr și să o-ntreb: „De unde te cunosc?“ sau „Cum se numește parfumul tău?“ sau „Vrei să te măriți cu mine?“, întrebări care mi se păreau, în exaltarea mea, perfect echivalente. N-am făcut-o niciodată
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
fără să înțeleagă nimic. Era insuportabil să le privească în timpul strălucitoarelor sacrificii ale cultelor imperiale. Când era mic, mama sa îi acoperea fața cu mantia ei, pentru că voma. Animalele simțeau mirosul violenței. „Violența miroase“, spunea Germanicus. Mirosul acru, insuportabil și amețitor al unei legiuni când, sub comanda centurionilor, înainta în fața dușmanului, în bătaia soarelui, fără zgomot, numai zornăitul înspăimântător al armurilor, bătaia armelor pe scuturi. Mirosul oribil, persistent al prizonierilor germani înlănțuiți, zăcând unii peste alții pe jos, care te priveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
de parcă zilele fericite de odinioară s-ar fi întors. Își spuse: „Dacă voi putea, într-o zi voi împodobi templul lui Isis asemenea celor ale vechilor phar-haoui, în amintirea acestei nopți“. Călătoria lentă și tristă se transformă într-o procesiune amețitoare printre două șiruri de oameni: tovarășii de arme ai tânărului general mort, poporul care ovaționase în el antiaristocraticul, veteranii care evocau memoria învingătorului lui Arminius, populares și bătrânii republicani care se temeau de consolidarea puterii imperiale, vechii dușmani ai lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
imperiale, vechii dușmani ai lui Tiberius și ai Liviei, toți strigau într-un glas că ucigașul era Calpurnius Piso și că în spatele lui se afla împăratul. Gajus se cufundă parcă în ireal, ceea ce-i ușura durerea. Sosirea la Roma fu amețitoare și, într-un fel, triumfală. Ca și cum Tiberius nu s-ar fi aflat în Domus Tiberiana, ca și cum spionii și pretorienii n-ar fi fost răspândiți prin oraș, o mulțime mult mai mare decât cea care îl aclamase pe Germanicus viu ieși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
aceeași clipă. Iar zeii se vor bucura privind. Herodes căzu o clipă pe gânduri, apoi spuse: Putem s-o facem. O s-o facem. Cu ușile închise, printre cântece, dansuri, libații, în aerul greu de parfumuri, la capătul unei exaltări colective amețitoare, prinții prizonieri, răsuflând greu din pricina violenței ritului, abandonară fetele pe perne, se ridicară și, adunându-se, le adresară zeilor, prin vechea formulă rostită de glasul lui Rhoemetalkes, rugăciunea care îi obliga să se supună: — Gajus Caesar Augustus imperator. Dacă s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
în viitor. Gajus se îndepărtă cu zâmbetul pe buze. Ajunse pe insula Capri într-o după-amiază senină de la sfârșitul lunii octombrie. „Ultimele zile înainte ca vremea să se strice“, prezisese în timpul călătoriei gubernator-ul rapidei biremis. Prima senzație, neașteptată, fu parfumul amețitor, incomparabil al aerului. Pe chei îl întâmpină, cu o impecabilă rigoare militară, un tribunus, un ofițer de rang înalt, urmat de escorta somptuoasă a gărzilor imperiale, Augustinienii. Îl invită să urce pe cal, îl observă de-a lungul urcușului și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
îndrăgitului mannulus pe care îl lăsase pe malul fluviului Rhenus. — Haide... Incitatus. Repetă, aplecându-se lângă urechea calului: — Incitatus! Calul răspunse imediat, încordându-și ritmic mușchii puternici. Odată cu pavajul străzii care aluneca pe sub copitele calului, dispărea și trecutul. Senzația era amețitoare. De o parte și de alta a străzii, lumea se oprea și saluta. Pe promontoriul aflat în mijlocul golfului se afla, singură pe o stâncă, la capătul unui urcuș în serpentine, vila - una dintre nenumăratele locuințe imperiale - de unde se spunea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
imediat la numele - Incitatus, „cel dezlănțuit“, „cel iute“ - acelui mannulus pe care trebuise să-l abandoneze pe malurile fluviului Rhenus pe când era copil. Calul acesta era puternic, cu plămâni buni, liniștit și mândru, dar se putea lansa într-un galop amețitor. Broderiile de aur străluceau pe mătasea mantiei Împăratului. Drumul urca pe coline. Comandantul escortei povesti: — Se spune că în vila Quintililor, acolo, e ascunsă o statuie a reginei din Aegyptus. Era cu desăvârșire goală, dar regală, și avea diadema pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
într-o ședință de consiliu, s-a adoptat încă un amendament, la hotărârea inițială. Anume, să fie taxată, absolut fiecare utilizare a acestei dependințe. Calculele, privind aproximația sumelor ce urmau a fi adunate,în vistieria orașului, erau mai mult decât amețitoare. Încă o problemă; cum se va putea contabiliza fiecare utilizare a closetului, în răstimpul unei zile și în al unei nopți? S-a găsit, ac, și pentru cojocul eventualei fraude, din acest punct de vedere: contorizarea! Au fost procurate și
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
și amare că viața se scurge independent de voința omului. Li se aduce ciorba. Vine și unchiul său care îi întreabă din priviri cum se înțeleg. Bălăuță este entuziasmat. Când îl privește pe flăcăul tăcut din fața lui simte iar aerul amețitor al Bucureștiului și are senzația că întinerește. Parcă s-ar vedea într-o oglindă, același tânăr student aruncat în valurile vieții. Unchiul său nu se aștepta să facă impresie chiar atât de bună cu această facultate și îi spune lui
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
scrise cu litere de mână. Afișele lipite pe stâlpii de telefon se amestecă cu reclamele trimise prin poștă. Cântecele muzicanților de stradă se amestecă cu muzica de mall, cu strigătele vânzătorilor ambulanți, cu talk-showurile de la radio. Trăim într-o babilonie amețitoare. Într-o realitate a cuvintelor neobosite. Într-o supă de ADN în care se clocește dezastrul. Universul natural a fost distrus; ne-a rămas doar universul acesta haotic al limbajului. Fratele cel Mare cântă și dansează, iar noi nu avem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]