19,795 matches
-
asta nu însemna deloc că mintea sa ar fi fost aidoma! "domnule dihrector, am aphreciat întotdeauna talentul dumnea voasthră înnăscut de, hm, să-i zicem, de a suphraviețui, de a depăși toate stăhrile phrimejdioase în care sînteți obligat să vă amestecați... S-ahr putea ca inteligentul dumneavoasthră instinct de consehrvahre să nu fie altceva decît, hm, să-i spunem un hrezultat al îndeplinihrii cohrecte a datohriei de dihrector al Sehrviciului. În definitiv, nu puteți salva, dacă ahr fi de salvat, desiguhr, țahra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
-mi pot permite să..." În acea clipă Basarab Cantacuzino îl opri cu un gest împăciuitor, fluturîndu-și palmele mari, uriașe, ca două aripi de răpitoare, "nu vreau să știu nimic, domnule Mihail, în afacerile dumneavoastră e mai bine să nu fii amestecat, să nu știi, pe mine nu mă interesează ce hotărîre ați luat, eu n-am vrut decît să vă atrag atenția că e momentul să luați o decizie, nimic mai mult, a fost, hm, cum să zic, un gest prietenesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
stupid să mori fără să suferi cît de cît, suferința dă valoare vieții pe care o părăsești, nu-i așa?" Mai stătuse de vorbă cu Șerban Pangratty în cîteva rînduri și de la început observase că are un prost obicei, să amestece lucrurile, dădea aceeași greutate, aceeași importanță și unor fapte mărunte și fără rost, și celor adevărate, hotărîtoare. Chiar și nenorocirea asta, oricum, pentru el și pentru Serviciu era într-adevăr o nenorocire, nici nu putea aprecia ce consecințe va avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
nici nu m-am mirat foarte mult văzîndu-l acolo, o lume amestecată, domnule Mihail, tare amestecată..." Era destul de comic să-l vezi pe Șerban Pangratty sincer îngrijorat, mai îngrijorat decît dezgustat, de faptul că în casa unui Cantacuzino lumea era amestecată și asta pentru că toți știau felul scandalos în care el însuși se "amesteca" în cele mai bizare medii. Mihail cunoștea că avusese legături cu socialiștii încă înainte de război, îl însoțise pe agitatorul sindical Gheorghiu Ștefan pînă în Egipt, îl vizitase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Mihail, tare amestecată..." Era destul de comic să-l vezi pe Șerban Pangratty sincer îngrijorat, mai îngrijorat decît dezgustat, de faptul că în casa unui Cantacuzino lumea era amestecată și asta pentru că toți știau felul scandalos în care el însuși se "amesteca" în cele mai bizare medii. Mihail cunoștea că avusese legături cu socialiștii încă înainte de război, îl însoțise pe agitatorul sindical Gheorghiu Ștefan pînă în Egipt, îl vizitase prea des pe Frimu, casierul socialiștilor din Cîmpineanu, fusese amestecat, nu se știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
el însuși se "amesteca" în cele mai bizare medii. Mihail cunoștea că avusese legături cu socialiștii încă înainte de război, îl însoțise pe agitatorul sindical Gheorghiu Ștefan pînă în Egipt, îl vizitase prea des pe Frimu, casierul socialiștilor din Cîmpineanu, fusese amestecat, nu se știa cît, cu exactitate, în atentatul de la Senat, unde fusese grav rănit sfinția-sa Roman Ciorogariu, după aceea nu se astîmpărase și se învîrtise în preajma comuniștilor, fusese semnalat în apropierea lui Cristescu Plăpumaru și acum, să nu crezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Dar sînt semne, exact ca și în cazul bățului de undiță, se mai infiltrează apa prin lemn către mîna care ține contactul cu realitatea, mai scade apa și partea uscată a realității se întinde, așa și în viață, se mai amestecă lucrurile, între cele reale se mai amesteca pete, stropi ai imaginației. Sînt limpede, domnule Mihail?" Directorul Serviciului îl privi îndelung, de parcă ar fi vrut să spună că lumea e plină de nebuni, de unii trebuie să ții seama, de alții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
cazul bățului de undiță, se mai infiltrează apa prin lemn către mîna care ține contactul cu realitatea, mai scade apa și partea uscată a realității se întinde, așa și în viață, se mai amestecă lucrurile, între cele reale se mai amesteca pete, stropi ai imaginației. Sînt limpede, domnule Mihail?" Directorul Serviciului îl privi îndelung, de parcă ar fi vrut să spună că lumea e plină de nebuni, de unii trebuie să ții seama, de alții nu. Deocamdată mai ține seama. "E clar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
le ceară să aibă răbdare și stăpînire de sine încît să deschidă încetișor o ușă care după toate aparențele va ceda la prima izbitură dată în grabă? De aceea cred că Bîlbîie nu aprecia corect situația, Balbo nu s-ar amesteca într-o chestie atît de provincială, niște ofițeri zănateci care se joacă de-a puciștii într-o țară în care lucrurile merg în general de la sine, fără prea multă bătaie de cap. Oricum, Bîlbîie mi-a zis că există un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
bine să fie de partea Serviciului decît unul dintre conspiratori. Oricum, după ce trecuse prin ce trecuse, Mihail îi inspira cît de cît legitimitate, seriozitate, constanță, ceva la care se putea raporta. Ceilalți, Doamne, ceilalți erau numai haos, în care se amesteca totul, în care se putea întîmpla orice cu oricine. Cea mai simplă dovadă în acest sens era chiar sfîrșitul lui Bîlbîie, care în trioul Popianu-Pangratty și el ar fi trebuit scutit, pus la adăpost de orice nefericire. Și tocmai lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
național al domnului Caraiman, precum și al persoanelor ce se află în preajma sa. Toată această activitate febrilă Mihai Mihail o urmărea cu discreție, înregistrînd de fiecare dată ezitările, reacțiile prompte la ordinele primite. El nu avea de ce și cum să se amestece, dar trebuia să știe. Spre miezul nopții simți că oboseala îl cuprinde atît de puternic, încît nu va mai fi în stare de nimic a doua zi. Rapoartele continuau să sosească, introduse cu discreție de șeful cabinetului, care arăta din ce în ce mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Îi spuse: „Ia șalul ăsta. Sus e răcoare ca‑n străfundul fântânii“. Și‑i Înfășură gâtul cu el. „Prea mult țin pregătirile“, zise Petru. „Zăbovește atât ca să se lase soarele la asfințit și să se mistuiască sub vălul nopții“, se amestecă unul din ucenicii lui Petru. „Rămâi cu bine“, spuse Simon și o sărută pe frunte pe Sofia. „Adio“, Îi zise unul dintre ucenicii lui Petru. „Și ai grijă să nu răcești.“ Simon Își făcu vânt, precum cocoșul, cu ambele picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
nedreptății sociale și al luptei de clasă, rostind vorbele Înciudat, de parcă‑l citea pe Bakunin, și nu se putu abține să nu desfășoare secvențele acelui destin ca și cum răsfoia un album de familie. (Și am impresia că printre acele imagini se amestecau, involuntar, și amintiri ale copilăriei sale.) Un subsol Într‑o penumbră maladivă, În fumul țigării și al miasmelor de vin; scene jalnice cu certuri de familie, bătăi, urlete, plânsete cu sughițuri; ploșnițe plesnind sub torța hârtiei de ziar, pe când flacăra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
mirosul de vite, În clipa În care fură așezați toți trei În carul tras de boi, unde erau așternute pielicele de miel. Cu capetele Înălțate pe perne moi, zăceau În car ca‑ntr‑o corabie, deslușind scârțâitul molcom al roților amestecat cu cântări și gemete. Vrând să‑și mijească pleoapele sub care se prefirase lumina, va fi săgetat de o durere precum tăișul lamei de oțel a briciului pe pupilă, după care va privi În jur, În stânga și‑n dreapta, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
chiar a condiției sale sociale. Pedeapsa trebuia să fie exemplară. Condamnatul abia dacă deslușea câte‑o vorbă din torentul monoton al silabelor care Îi bubuiau În ureche precum răpăitul tobei. Timpul se oprise‑n loc. Trecutul, prezentul și viitorul se amestecaseră, Își simțea tâmplele zvâcnind din pricina pulsului agitat, iar tobele duduiau aidoma sunetelor Îndepărtate ale bătăliilor câștigate, ale convoaielor triumfale și ale asalturilor, aidoma bubuiturilor altor tobe Înfășurate În doliu, dar care pe atunci vesteau nu moartea sa, ci pe a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
ca ultimă dorință care i se rezervase prin protocolul caritabil, nu va cere un pahar de apă, cu toate că‑l ardeau măruntaiele, ci o țigară, așa cum pe vremuri unul din strămoșii săi ceruse câteva fire de tutun pe care, după ce le amestecase, le scuipase În față, călăului. Ofițerul bătu din călcâie și Îi oferi tabachera sa de argint. („Domnilor, vă dau cuvântul meu de onoare, nu‑i tremura mâna mai mult decât Îmi tremură mie, când țin paharul ăsta. Cin! Cin!“) În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
pur literare, dacă este să‑i dăm crezare), diverși autori vin cu diverse supoziții: de la cincisprezece luni până la patruzeci de ani. Deci În timp ce Graves descoperea cartea lui Maurice Joly și o Învia din morți, oasele autorului ei erau demult descompuse, amestecate cu țărână și glod, căci de la moartea sa trecuseră aproape patruzeci și cinci de ani. Maurice Joly, fiul unui consilier municipal și al unei italience pe nume Florentina Corbarra, se va Înscrie În baroul avocaților În anul 1859. În succinta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
primul lui semn s‑o pornesc imediat. Am petrecut „binecuvântate nopți Într‑o febră mistuitoare“ prin hoteluri de provincie, camere cu chirie colcăind de ploșnițe. Îmi amintesc, dacă am dreptul să‑mi amintesc, tulburarea când, pentru prima oară, ne vom amesteca lucrurile de‑a valma Într‑un hotel din Baku: hainele ni se vor Împreuna În dulapuri, pe umerașe, Într‑o intimitate lascivă. (De data asta mă voi abține de la orice comentariu pe marginea interpretării pe care Nina Roth‑Swanson o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Fontaine: „Cei care s‑au iubit În timpul vieții, care au lăsat cu limbă de moarte să fie Îngropați unul lângă altul, n‑or fi chiar atât de țicniți precum se crede. Poate că țărâna lor s‑o contopi, s‑o amesteca și s‑o uni... Mai știi? Poate că țărâna lor nu și‑o pierde orice simțire, orice amintire a Însușirii primordiale; poate că‑n ea mai mocnește suflul cald al vieții... Oh! Sofia mea, Îmi rămâne, așadar, nădejdea, că v
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
celui care a făcut același lucru de un milion de ori și știe că n-are timp de pierdut. La sfârșit, îi șterse cu un petic curat de pânză picăturile de sânge care ieșiseră din câteva dintre rănile aproape invizibile, amestecându-se cu vopseaua neagră, apoi mormăi cu o voce răgușita: Ajunge pentru azi. Dar mai pot, protesta Tapú. Știu, răspunse bătrânul, incepand să-și strângă instrumentele într-un coșuleț din lemn de palmier. Pielea e puternică, dar vreau să văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Habar n-am, răspunse bătrânul cu sinceritate. S-a înfruntat cineva față-n față cu ucigașii? —Eu! Toți se întoarseră către tânărul Tapú Tetuanúi. Era clar că majoritatea adulților se simțeau ofensați de faptul că un puști îndrăznește să se amestece în discuție și, de aceea, Hiro Tavaeárii îi aruncă una dintre acele priviri severe, care îl intimidau atât de mult. Închide gură și fii mai respectuos! îi porunci cu un ton neobișnuit de aspru. Dar e adevărat... Eu... — Liniște!... Vocea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
fie Consiliul cel care să decidă. Dacă Anuanúa apucă să debarce în Bora Bora, nimeni, nici macar Consiliul, nu vaîndrăzni să-i conteste autoritatea, argumenta cu seninătate Tapú Tetuanúi, adăugând apoi cu subînțeles: Iar Arioii cu atat mai puțin. Nu-i amestecă pe Arioi în povestea asta, replică Roonuí-Roonuí, cu un ton ușor amenințător. Cred că nici lor nu le convine situația asta. Știi tu ce știi! răspunse el repede. Dar eu n-am de gand să trăiesc sub conducerea uneia care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
înjunghie cineva într-un film de succes și ești faimos. Cu alte cuvinte: prizonier. Inky spune: — Nulitățile sunt noile celebrități. Bețivul de la Global Airlines are o sticlă de vin înfășurată într-o pungă maro de hârtie. Vinul, spune el, e amestecat în părți egale cu apă de gură, sirop de tuse, și apă de colonie Old Spice, și după câte o dușcă, toți patru o iau la plimbare în întuneric, prin parc, acolo unde nu te-ai duce niciodată noaptea. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
E mirosul dulceag de mâzgă neagră pe care Lady Zdreanță îl va fi găsit pe fundul unui tomberon. E mirosul gurii mânjite, lipicioase, a unui camion de salubrizare. Mirosul de vomă de câine și carne veche. O pastă mestecată, înghițită, amestecată în stomac. Mirosul de cartofi vechi topindu-se într-o băltoacă neagră sub chiuvetă. Ținându-ne respirația, încercând să nu inspirăm, ieșim pe bâjbâite din camere și o luăm prin bezna holului, prin întuneric, înspre locul de unde se aud strigătele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
dispoziția întregului personal. Primul venit, primul servit. Imediat. Cora s-a simțit ca și cum ar fi condus un milion de miliarde de kilometri cu viteză prea mare, fără centură de siguranță, și ar fi dat de un prim semafor roșu. Resemnare amestecată cu ușurare obosită. Cora, doar un tub de piele, cu câte un orificiu la fiecare capăt. Un sentiment groaznic, dar a ajutat-o să-și facă un plan. În ziua următoare, la lucru, n-o vede nimeni intrând în camera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]