67,494 matches
-
Ca o datorie față de încrederea ce mi-o arătase, primul, cînd, căzîndu-i niște versuri de-ale mele, întîmplător, în mînă, m-a declarat poet! Ba a venit acasă la mine ca să-l convingă și pe taică-meu! De ce mi-am amintit de toate astea? Fiindcă, de cîte ori mă întîlnea, îmi spunea: Dar cît se poate face chestia asta? Am zile în care durerea mea nu mai știe să fie înțeleaptă, înnebunește brusc, îmi sleiește sufletul în mișcări dezordonate, umilitoare, de
„Sois sage, ô ma Douleur, și ține-te tranchilă.” by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13546_a_14871]
-
admire ecoul propriilor gânduri, umbla discret în zona inghinală ca să se mântuiască de complexul pantalonilor croiți prea strâmt și demara din nou, energic, cu o nesățioasă poftă a rostirii remarcabilă. Tinel primea puhoiul de cuvinte cu o dezinvoltură admirabilă (îmi amintea de dialogurile lui Ion cu șefa), își aprindea țigara și se uita pe geam, îl ignora, din când în când își aducea aminte de instructor, îi pretindea să mai repete fraza insinuând că nu-i înțelesese adâncimile, Ioviță i-o
Viața la țară by Constantin Mateescu () [Corola-journal/Imaginative/13194_a_14519]
-
nu sunt apt nici să primesc porunci fără să explodez și nici să dau comenzi, nu eram croit nici să fac sluj și nici să hotărăsc asupra sorții altora - am adormit târziu, într-o cumplită stare de agitație și, îmi amintesc, în noaptea aceea n-am mai visat ca altădată îngeri. *** Dintr-un carnet de însemnări din epoca aceea, păstrat într-un sertar ascuns și prăfuit și neumblat, descoperit printr-o minune mi-a atras atenția abundența și diversitatea „planurilor” pe
Viața la țară by Constantin Mateescu () [Corola-journal/Imaginative/13194_a_14519]
-
la țară și se acomodau treptat cu soarele, nu ca noi care ieșim, nepregătiți în vipia de afară, nu se lasă domnul cel pesimist. Nu ați văzut la televizor, cîți au ajuns la spital din cauza căldurii? Ascult zîmbind și-mi amintesc de Mărin al lui Coadă, care a murit pe cîmp, la prășit, într-o vară fierbinte din copilăria mea. S-au speriat rudele, s-au mirat oamenii ce soartă a avut bietul om, să moară cu sapa în mînă, dar
Luna lui Cuptor by Elena Brădișteanu () [Corola-journal/Imaginative/13748_a_15073]
-
accept că, în realitate, frumusețea ei era destul de banală, deseori chiar dezagreabilă din cauza unui rictus de voracitate ce-i înflorea subit pe buzele cărnoase și lejer întoarse. Cei mai mulți dintre bărbații care au cunoscut-o și au iubit-o nu-și aminteau nimic altceva decât pielea ei incandescentă, frenezia ei devoratoare și râsul ei umed și voluptuos. Ea însăși, la răstimpuri, își recunoștea cu o anumită mândrie cochetă slăbiciunile și nerușinările. Obrazul său de copil etern i se îmbujora, își cobora ochii
O proză de Constantin Stoiciu by Constantin Stoicu () [Corola-journal/Imaginative/13439_a_14764]
-
am mutat într-un apartament de bloc înainte de a fi retrimis la munca de jos, iar cum Stalin murise - atunci am vărsat primele lacrimi politice -, ne-am apucat amândoi într-o seară, tăcuți, să zdrobim busturile cu ciocanul. Nu-mi amintesc să-l mai fi simțit vreodată atât de aproape de mine ca atunci. Am regăsit mai târziu, după moartea lui și a mamei, unul din busturi, Lisa îl folosea să-și agațe colierele de perle și de pietre false pe gâtul
O proză de Constantin Stoiciu by Constantin Stoicu () [Corola-journal/Imaginative/13439_a_14764]
-
peste tot. Nu mă simțeam singur, ci stingherit. Deseori, de-a dreptul paralizat. Plicul, pe care l-am găsit în cele din urmă, venea din Paris și purta în colțul stâng, sus, o minusculă stemă tipărită în negru, ce-mi amintea stema Komarovskylor, și adresa unei cutii poștale. M-am dus spre ieșire, să văd mai bine. Ploua și mai tare. Sus, în colțul stâng, scrisoarea avea imprimată aceeași stemă și aceeași adresă. Cel care semna indescifrabil mi se adresa cu
O proză de Constantin Stoiciu by Constantin Stoicu () [Corola-journal/Imaginative/13439_a_14764]
-
din mână, și din gură". Desigur, eu știu că, în acele zile, el reprezenta în același timp și un simbol, și o valoare. Reprezenta el și un model? Greu de spus. Evenimentele care-au urmat se pare că i-au amintit și poetului de bună credință următorul proverb " Cine se bagă între lupi trebui să urle". Și au urmat, pe ecranele televizoarelor noastre, alte și alte povești pline de hazul și farmecul... nu-i așa?... care ne-au readus, pe traseu
Vremea proverbelor by Dina Hrenciuc () [Corola-journal/Imaginative/13773_a_15098]
-
pleoapă închisă la birou / manuscrise, table, bonton; acasă Șaliapin / la patefon... “), readuse în memorie cu un soi de elegantă oboseală, variantă a spleenului simbolisto-decadent, detensionat, însă, și lipsit de “nevroze”. Fluența muzicală a poemelor servește în chip ideal această atmosferă amintind oarecum de “crepuscularul” italian Guido Gozzano și de a sa Signorina Felicità. Pe deplin stabilizat stilistic apare universul poetei mai ales o dată cu apariția volumului Opinii despre durere, în 1980, urmat de Inima ca un pumn de boxeur (1982). Nota de
Note despre poezia Norei Iuga by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/13548_a_14873]
-
începeam s-o și aud, da, auzeam bîzîitul, nu, nu bîzîitul, clocotul minuscul al luminii pe obiecte, parcă ar fi fiert apa încetișor. Foarte palid ce-am spus eu acum. Cred că, mai precis zis, lumina sfîrîia. Și iată-mă amintindu-mi de o altă întîlnire corp la corp cu dînsa. După-amiază. Sînt la prof. Secrieru, de istorie, bem votcă și mîncăm (ce deliciu!) scrumbii afumate preparate în ceapă. Avea un scrînciob în care m-am legănat la infinit, ceasuri întregi
Clocotul minuscul al luminii pe obiecte by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13791_a_15116]
-
trei tipuri de focuri existente, cel "natural", cel "nenatural", și cel "împotriva naturii", focul feminin ar aparține celui de-al doilea tip, care hrănește trupurile și acoperă cu aripile sale goliciunea naturii, apărând în forma unei "fumée blanche", care ne amintește clar "flacăra rece" a Rașelicăi. Ulterior Gaston Bachelard însuși asociază arhetipul focului cu femeia, caracterizându-l ca o căldură care atacă lucrurile din afară și diferențiindu-l de focul masculin, care este mai intim și care atacă lucrurile dinăuntru: "au
Flacăra rece a unei flori negre by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Imaginative/13716_a_15041]
-
nu numai la fața ei și-i vede, pe lîngă obraji, și fesele "îmbujorate" de emoție! Iar Rudin, la 35 de ani, credeți că privea altfel? "Natalia se opri apoi, dar nu se întoarse (s.n.)". Ce intuiție din partea ei! Vă amintiți: Rudin o strigă după ce ea își smulge mîna dintr-a lui și pleacă. Rudin are 35 de ani. Natalia 17 ani. La ce se uită un bărbat de 35 de ani cînd are în față, la cîțiva pași, o fată
"Natalia se îmbujoră toată și tăcu" by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13841_a_15166]
-
Mai subțiri/ Ca doi miri/ Înspre bis/ Ce s-a zis/ A fi seu/ de la deu." Barochismul, chiar concettismul acestor poeme îl plasează pe Adrian Bodnaru în linia poeților ermetici și nu chiar, la paritate cu oniriștii și de ce nu, amintește pe alocuri de Leonid Dimov sau de Emil Brumaru, asemănare pe care eu aș afirma-o cu destulă siguranță, pentru unele versuri mustoase și pline de erotism șăgalnic și parșiv, umor și tehnică elaborată. Să mai cităm niște haiku-uri
LECTURI LA ZI by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Imaginative/13893_a_15218]
-
urmă umbla fără rost pe ulițele satului său. Un tinerel, despre care nimeni nu putea să spună dacă este prost sau deștept, este descoperit ca valoare de un patron din lumea presei Asemenea răsturnări de situați, asemenea întorsături spectaculoase care amintesc cumva de cazul tezei la matematică, trebuie să fi populat imaginația unui tânăr încolțit de asprimile vieți, trebuie să fi fost avute în vedere ca o eventuală soluție. Oricum ar fi, acesta este momentul când se vorbește pentru prima dată
Portretul artistului la tinerețe by George Geacăr () [Corola-journal/Imaginative/13798_a_15123]
-
redacție la "Evenimentul zilei", a primit o sumă importantă de bani vânzând manuscrisul povestirii Calul lui Dinu Nicodim prin intermediul criticului. În memoria afectivă a romancierului, toate acestea nu echivalează cu sprijinul primit de grupul din jurul revistei "Albatros". Iată cum își amintește Al. Cerna-Rădulescu figura tânărului Preda: Era un tânăr firav, de statură mijlocie, mai degrabă mărunt, purta un fel de palton ponosit, cu stofa roasă și țesătura rărită, iar în picioare niște pantofi scâlciaț, gata să se desfacă din cusături. Un
Portretul artistului la tinerețe by George Geacăr () [Corola-journal/Imaginative/13798_a_15123]
-
pe scări și pe culoar, înainta intensificându-se viforos; * despre Mateiu Caragiale, cu fața rasă contractată, cu lăsarea mușchilor obrajilor în jos într-o morgă solemnă, rigid în protocol, corectitudine înțepată, afectare rece ca un majordon din case vechi. Am amintit construcțiile solide din domeniul romanului ( Enigma Otiliei și Bietul Ioanide), radiografii ale unor mentalități, cu tipuri unitare, privite și prin prisma caricaturizării, a comicului sarcastic. Ce am înfățișat până aici a fost edificiul impresionant în critică, în proză, care a
Cazul G. Călinescu by S. Damian () [Corola-journal/Imaginative/13846_a_15171]
-
mai citesc, obligat fiind, de la un capăt la altul, cartea asta care-i un dulap ratat (pentru că ar fi fost cu adevărat o izbîndă dacă-l alcătuiam din lemn, nu din versuri). Pentru că a venit vorba de dulap, mi-am amintit că, pe vremuri, vreo cîțiva ani m-am gîndit cum să scriu un poem (scurt): cana. Doream să fac o cană din cuvinte, una esențială. Nu mi-a ieșit decît o strofă și aceea, parcă, blagiană. Și n-am mai
Iar pentru femeile cu sînii nebuni aș avea sutiene de forță! by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13925_a_15250]
-
apariție, prozele de debut ale lui Monciu-Sudinski continuă să pună probleme criticii și istoriei literare, ele pot fi delimitate ca un melanj original de violență, mizerie și poeticitate. Acesta îngăduie "realității" să derapeze într-o zonă a grotescului sordid, ce amintește de filmele lui Quentin Tarantino sau de Punch-Drunk Love -ul lui Paul Thomas Anderson. Pe linia absurdului vieții cotidiene, ele pot fi asociate Paginilor bizare urmuziene, dar și literaturii rusului Daniil Harms, ale cărei ingrediente de sadism suav (băbuțe sărind
Pe urmele lui Monciu-Sudinski by Ion Manolescu () [Corola-journal/Imaginative/13772_a_15097]
-
la Stockholm, Ulrica Cugler mi-a arătat manuscrisul. Sortit să rămînă necunoscut timp de aproape patru decenii, textul va apărea la Editura Fundației Culturale Române chiar în anul în care autorul lui ar fi împlinit 100 de ani. Să mai amintim că Editura Cogito din Oradea a publicat în 1996 un volum cu titlul Apunake și alte fenomene, ediție îngrijită și prefațată de Mircea Popa, și că Editura Limite din Madrid a publicat în 1975, îngrijit de Ștefan Baciu, un volum
Grigore Cugler omagiat în Peru by Dan Shafran () [Corola-journal/Imaginative/13928_a_15253]
-
tăcut. Gîndul său se îmbăta cu reveriile imensități. Lacrimi înspumate ce tălăzuiau plaje lunare. Și, de necrezut, aerul din încăperile ce-l închideau - căpăta mai întîi o vîscozitate răcoroasă... Începînd să vălurească treptat, pînă își schimba consistența întrutotul. Cînd își aminteau de el să-l mai cerceteze și cercau să deschidă ușa, puhoaie de apă sărată dedeau năvală măturînd tot den cale. Îl găseau mai apoi, taman cum îl lăsaseră. În fotoliu, picior peste picior. Ușor distrat de la cele din jur
Capitis Deminutio by Angela Marinescu () [Corola-journal/Imaginative/13799_a_15124]
-
beată a pianului. Un balamuc de sunete și tot îi palpita lui în lăuntru; frămîntîn- du-l, mucegăindu-l și uimindu-l cu fiecare șoaptă ce îi strecura. Lucruri pe care el nu le știa despre sine; dar Satie i le amintise... O dîră sonoră; ca un autosărut; o dragoste fastuoasă - în care el își sieși moștenea atingerile; în care nu mai se găsea nimic să intervină și nimeni să se interpună. Satie îl doborîse mușcînd din el, restituindu-i ceva vechi
Capitis Deminutio by Angela Marinescu () [Corola-journal/Imaginative/13799_a_15124]
-
iar Moștenitorul își învălui proprietatea cu privire de adorator aflat în fața unei racle: - Ne populăm spațile cu objecte pentru a avea după ce ne ascunde. Împingem în față utilitatea scrumierei cînd, în fapt, scrumiera și fotoliul au rolul comun de-a aminti de bîrlog, piteală, scorbură sau băgat după. Ne furișăm în spatele utilități obiectelor pe care le posedăm... ...Și de e viața dulce, a mea e doar un fum. Mormîntul ce-o încape nu-i groapă ori cosciug... This is my private
Capitis Deminutio by Angela Marinescu () [Corola-journal/Imaginative/13799_a_15124]
-
Ioana Postelnicu Evocările mele conține întîmplări care nu se derulează cronologic, ci așa cum ies la iveală, după cum mi le amintesc, odată mai pregnant, altădată consemnînd la întîmplare ceea ce a căpătat forță mai multă și un conținut apărut cu o semnificare mai bogată de trăiri, demne de a fi evocate la un moment dat. Devotata Roza consemnează cuvînt cu cuvînt ceea ce
Evocări spontane by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/13845_a_15170]
-
deodată interesul meu se trezi ca dintr-o amorțeală la perceperea unui articol din pagina a doua: 20 de ani de activitate literară sărbătoriți de marele critic E. Lovinescu. Nu știu dacă în momentul în care consemnez acest eveniment îmi amintesc exact titlul articolului din ziarul "Dimineața". Desigur, au trecut de atunci peste 70 de ani, dar el răspunde și astăzi cu prospețime unei stări afective pe care o păstrez în inima mea. Semnau acolo, autori importanți. Am parcurs cu febrilitate
Evocări spontane by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/13845_a_15170]
-
rostite cu un aplomb pe care nu mi-l cunoșteam. Tonul meu sigur produse o impresie falsă în urechea lui E. Lovinescu. Mă confundase cu o veche cunoștință a lui și convorbirea telefonică se înfiripă pe un diapazon nedorit. Îmi amintesc cu o claritate luminoasă, momentul în care am urcat scările pînă la etajul I al blocului aflat pe bulevardul Elisabeta, parcă zburînd, unde se mutase de curînd E. Lovinescu. Am sunat la ușă și m-am trezit înaintea unui bărbat
Evocări spontane by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/13845_a_15170]