2,761 matches
-
și a examenelor de evaluare a competenței profesionale, în vederea eliberării atestatelor pentru personalul navigant de la bordul navelor aparținând Ministerului Afacerilor Interne. Articolul 6 Absolvenții Academiei Navale "Mircea cel Bătrân" Constanța și ai Școlii Militare de Maiștri Militari a Forțelor Navale "Amiral Ion Murgescu", formați pentru nevoile MAI și încadrați în posturi corespunzătoare studiilor absolvite, susțin examenul înaintea susținerii examenului de definitivare pe post. Capitolul III Cursuri organizate de MAI pentru personalul navigant în vederea specializării și atestării Articolul 7 (1) În vederea îndeplinirii
INSTRUCŢIUNI nr. 111 din 17 iulie 2013 (*actualizate*) privind atestarea personalului navigant care încadrează ori urmează să încadreze posturile de specialitate de la bordul navelor aparţinând Ministerului Afacerilor Interne. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/273971_a_275300]
-
înroleze la 1 aprilie 1905 la Kiel cadet în marina militară imperială. Cu aspirații la o carieră militară și dezavantajat că nu făcea parte din clasa socială aristocrată a junkerilor, Canaris s-a declarat a fi fost rudă îndepărtată a amiralului grec Konstantinos Kanaris, decedat cu zece ani înainte de nașterea lui Wilhelm, fapt neconfirmat cu documente. În 1907 Canaris s-a îmbarcat la bordul crucișătorului "Bremen", pornit spre America de Sud „pentru a proteja cetățenii germani aflați în această zonă turbulentă”. Dotat cu
Wilhelm Canaris () [Corola-website/Science/301001_a_302330]
-
și șeful Securității, RSHA). Canaris și-a reluat activitatea în serviciul de informații în 1931, iar, după preluarea puterii de către naziști, a fost numit la 1 ianuarie 1935 șef al serviciului de informații al armatei, „Amtsgruppe Abwehr” („Departamentul Apărare”). Cariera amiralului Canaris a fost marcată de mari decorații germane: În cadrul Marelui Stat Major al armatei germane, majoritatea ofițerilor provenea din clasa junkerilor, a aristocrației militare prusace, care antipatiza ideologia nazistă. În 1938, conducerea armatei, în frunte cu șeful Marelui Stat Major
Wilhelm Canaris () [Corola-website/Science/301001_a_302330]
-
și Hans Bernd Gisevius, au supraviețuit războiului și au depus mărturie la procesele de la Nürnberg despre curajul lui Canaris în lupta împotriva lui Hitler. În timpul procesului intentat principalilor crimanli de război naziști, Lahousen a amintit de o convorbire avută de amiral cu feldmareșalul Wilhelm Keitel în care Canaris îl avertiza pe Keitel că, în cele din urmă, responsabilitatea pentru atrocitățile din Polonia va cădea asupra armatei. Keitel a răspuns că nu se simțea responsabil, atâta vreme cât cel care emitea ordinele era Hitler
Wilhelm Canaris () [Corola-website/Science/301001_a_302330]
-
Gh. Petrescu, maiorul Constantin Ionescu Micandru ș.a.) Moruzov a stabilit contacte directe cu serviciile de spionaj ale Frantei, Angliei, Italiei și Germaniei. Legătura cu Abwehr-ul a fost cea mai strânsă, deși Abwehr-ul colabora atunci susținut cu Italia, Japonia și Ungaria. Amiralul Canaris îi mărturisea lui Moruzov, în decembrie 1939, că era primul șef al unei structuri de informații cu care se întâlnea direct și că pentru contactul cu celelalte servicii partenere Canaris delega cel mult un adjunct. Canaris a fost de
Wilhelm Canaris () [Corola-website/Science/301001_a_302330]
-
de la București. La întoarcerea în patrie Moruzov a fost arestat și apoi asasinat la Jilava. Potrivit unor speculații, Canaris ar fi fost vexat de faptul că Moruzov ar fi avut spioni în Germania (între alții pe Horia Sima). La întrevederea amiralului Canaris cu Ion Antonescu la București, a doua zi după puciul anticarlist (la 7 septembrie 1940) este foarte probabil că s-a discutat și despre Mihail Moruzov, în favoarea căruia șeful Abwehrului nu a intervenit. „Operațiunea Mercur” () a început în dimineața
Wilhelm Canaris () [Corola-website/Science/301001_a_302330]
-
pe Hitler de legăturile sale cu complotiștii. La 29 iulie Walter Schellenberg, însoțit de doi agenți a venit să-l aresteze la domiciliu, lăsându-i pentru o oră opția de a-și „rezolva singur problemele personale" (de a se sinucide). Amiralul s-a spălat, s-a bărbierit și s-a urcat în mașina care-l aștepta. Canaris nu s-a sinucis deoarece - cunoscând tentativele de negociere ale lui Himmler cu Aliații occidentali pentru capitularea Germaniei - a mizat pe o fisură între
Wilhelm Canaris () [Corola-website/Science/301001_a_302330]
-
judecătorii Înaltei Curți germane au reconfirmat sentințele tribunalelor naziste declarând că asasinatele au fost legale și că regimul nazist a avut dreptul lagal să-i execute pe trădători. În 1996, în urma unei acțiuni demarată de o grupă de studenți germani amiralul Canaris, pastorul Bonhoeffer și alți rezistenți antihitleriști au fost reabilitați oficial, post mortem, de către justiția germană care a anulat sentința de înaltă trădare a tribunalului nazist. Istoricul israelian Danny Orbach a încercat în anul 2005 să pornească procedura de recunoaștere
Wilhelm Canaris () [Corola-website/Science/301001_a_302330]
-
pastorul Bonhoeffer și alți rezistenți antihitleriști au fost reabilitați oficial, post mortem, de către justiția germană care a anulat sentința de înaltă trădare a tribunalului nazist. Istoricul israelian Danny Orbach a încercat în anul 2005 să pornească procedura de recunoaștere a amiralului ca "Drept între popoare" cu titlu postum, fără succes. Motivele refuzului au fost două: La 5 august 2009 rabinul Beniamin Lipshitz, secretarul localități habadnice (habotnice) israeliene Kfar Habad, în numele conducerii grupării religioase Habad (hasidim ai rabinului Ițhak Iosef Șneurson, al
Wilhelm Canaris () [Corola-website/Science/301001_a_302330]
-
habotnice) israeliene Kfar Habad, în numele conducerii grupării religioase Habad (hasidim ai rabinului Ițhak Iosef Șneurson, al șaselea Admor de Lubavici, salvat de Canaris împreună cu încă alți 500 de evrei) s-a adresat oficialităților Israeliene pentru redemararea procedurii de recunoaștere a amiralului ca "Drept între popoare". Această cerere se bazează în special pe cartea lui Danny Orbach publicată în 2009. "„Am probe”", a declarat Orbach, "„că amiralul și-a riscat viața în salvarea evreilor și că a subminat războiul hitlerist prin faptul
Wilhelm Canaris () [Corola-website/Science/301001_a_302330]
-
alți 500 de evrei) s-a adresat oficialităților Israeliene pentru redemararea procedurii de recunoaștere a amiralului ca "Drept între popoare". Această cerere se bazează în special pe cartea lui Danny Orbach publicată în 2009. "„Am probe”", a declarat Orbach, "„că amiralul și-a riscat viața în salvarea evreilor și că a subminat războiul hitlerist prin faptul că l-a convins pe dictatorul Spaniei, Franco să nu intervină de partea naziștilor”". În urma intervenției lui Orbach din anul 2002, ajutorul lui Canaris, av.
Wilhelm Canaris () [Corola-website/Science/301001_a_302330]
-
de știri Reuters. Călătorește, în 1933, la Moscova, unde ratează, din păcate, să obțina un interviu cu Stalin. Lucrează, mai apoi, ca agent-bursier, cu Rowe & Pitman, la Bishopsgate. În 1939, Fleming este recrutat în Armata Regală, ca asistent personal al amiralului John Godfrey. La început, este locotenent în rezervă, apoi locotenent-comandant, și, în cele din urmă comandant, cu codul personal 17F. În 1940, Fleming și Godfrey i se adresează lui Kenneth Mason, profesor de geografie la Oxford, pentru pregătirea rapoartelor destinate
Ian Fleming () [Corola-website/Science/300077_a_301406]
-
(n.29 septembrie 1758 - d.21 octombrie 1805), amiral britanic este cunoscut în istorie, înainte de toate, ca învingător al flotei franco-spaniole la Trafalgar. A fost un conducător exemplar, cu o personalitate puternică. Curajul său a fost la limita nebuniei, iar pasiunea vieții sale a fost riscul. O altă pasiune
Horatio Nelson () [Corola-website/Science/301513_a_302842]
-
a contribuit mult la "succesul din acea zi". Victoria este primită foarte bine în Marea Britanie, Jervis este făcut Lord de St. Vincent, iar Nelson Cavaler de Bath, iar în 20 februarie, în funcție de vechimea sa și nu în legătură cu lupta, este numit amiral și i se acordă "Ordinul Naval". În 27 mai 1797, Nelson la comanda vasului HSM Theseus, primește ordinul de a merge în largul Cadizului pentru a supraveghea flota spaniolă și a aștepta sosirea navelor spaniole cu comori, din coloniile americane
Horatio Nelson () [Corola-website/Science/301513_a_302842]
-
i se permite să se retragă. Expediția este un faliment, un sfert din forțele britanice sunt morți sau răniți. Britanicii rămân la Tenerife trei zile, iar în 16 august escadrila se unește flotei lui Jervis, la Cadiz. Considerând că un amiral stângaci nu este util, Nelson îi scrie lui Jervis: "Un amiral stângaci nu va fi considerat niciodată util, prin urmare cu cât mai repede primesc o căsuță umilă cu atât mai bine, și voi face loc unui om mai bun
Horatio Nelson () [Corola-website/Science/301513_a_302842]
-
sfert din forțele britanice sunt morți sau răniți. Britanicii rămân la Tenerife trei zile, iar în 16 august escadrila se unește flotei lui Jervis, la Cadiz. Considerând că un amiral stângaci nu este util, Nelson îi scrie lui Jervis: "Un amiral stângaci nu va fi considerat niciodată util, prin urmare cu cât mai repede primesc o căsuță umilă cu atât mai bine, și voi face loc unui om mai bun, pentru a servi statul" Se întoarce în Anglia, la bordul lui
Horatio Nelson () [Corola-website/Science/301513_a_302842]
-
este reîntâlnirea cu Lady Emma Hamilton, soția ambasadorului englez la Neapole. Cu toate că amândoi erau căsătoriți, povestea lor de dragoste a durat mulți ani. Deși relația pe care cei doi au avut-o a fost subiect de bârfă în toată Anglia, amiralul Nelson a fost văzut de toată lumea ca un erou. În septembrie, Lady Hamilton organizează o recepție cu 1800 de invitați, pentru a-l sărbătorii pe Nelson, care împlinește patruzeci de ani. În Marea Britanie se crede că Nelson a fost învins
Horatio Nelson () [Corola-website/Science/301513_a_302842]
-
și repatrierea lor în siguranță în Franța. Nelson, la bordul lui "Foudroyant", este indignat și sprijinit de regele Ferdinand, susține că rebelii trebuie să se predea necondiționat. Îi preia sub pază armată pe cei care s-au predat, inclusiv pe amiralul Francesco Caracciolo, care fusese la comanda flotei napolitane pe timpul lui Ferdinand, dar schimbase tabăra și trecuse de partea iacobinilor. Nelson ordonă să fie judecat de Curtea Marțială, respingând cererea lui Caracciolo de a fi judecat de ofițeri britanici și nici
Horatio Nelson () [Corola-website/Science/301513_a_302842]
-
războiul, iar Nelson se întoarce pe mare. Pacea de la Amiens nu durează mult și Nelson este numit comandant al Flotei Mediteraneene și primește comanda vasului HMS "Victory". La bordul lui "Victory" se alătură flotei britanice în 27 septembrie, luând locul amiralului Cuthbert Collington. Petrece următoarele săptămâni, examinând și pregătind tactica pentru lupta ce părea inevitabilă. Decide să împartă flota în escadrile, în loc de o tradițională linie de luptă paralelă cu inamicul. Flota franco-spaniolă este compusă din treizecișitrei de nave de luptă, sub
Horatio Nelson () [Corola-website/Science/301513_a_302842]
-
în două coloane, una sub comanda vice-amiralului Collingwood, la bordul lui "Royal Sovereign," cealaltă comandată de el, la bordul lui "Victory". Manevra (așa numita "atingerea lui Nelson") era în mod decis neobișnuită față de modul tradițional de luptă și arată genialitatea amiralului englez: principalul dezavantaj consta în extrema vulnerabilitate a navelor amiral și a celor ce le urmau, care în mod voluntar se puneau într-o poziție în formă de T, expuse focului încrucișat al flotei inamice. Avantajul consta în posibilitatea de
Horatio Nelson () [Corola-website/Science/301513_a_302842]
-
lui "Royal Sovereign," cealaltă comandată de el, la bordul lui "Victory". Manevra (așa numita "atingerea lui Nelson") era în mod decis neobișnuită față de modul tradițional de luptă și arată genialitatea amiralului englez: principalul dezavantaj consta în extrema vulnerabilitate a navelor amiral și a celor ce le urmau, care în mod voluntar se puneau într-o poziție în formă de T, expuse focului încrucișat al flotei inamice. Avantajul consta în posibilitatea de a trage din toate părțile, spre deosebire de franco-spanioli, care erau constrânși
Horatio Nelson () [Corola-website/Science/301513_a_302842]
-
la bordul unei barje, însoțit de Lordul Hood, Sir Peter Parker și Prințul de Walles. Sicriul rămâne la Amiralitate în timpul nopții, în prezența capelanului lui Nelson, Alexander Scott. A doua zi, 9 ianuarie, un cortegiu funerar format din 32 de amirali, peste o sută de căpitani, și o escortă de 10000 de soldați, au preluat sicriul pentru a fi transportat la catedrala Saint Paul. Patru ore mai târziu, este înmormântat într-un sarcofag sculptat inițial pentru cardinalul Thomas Wolsey. Soldații însărcinați
Horatio Nelson () [Corola-website/Science/301513_a_302842]
-
în Boston sub comanda lui Artemius Ward și s-a îndreptat în marș forțat să apere orașul. Vasele britanice aduceau întăriri și materiale în cursul primăverii. În august, Howe comanda 32 000 de soldați din care 9000 erau mercenari germani. Amiralul lord Richard Howe, fratele mai mare al generalului, a sosit din Anglia cu o flota de război: zece vase de linie și 20 de frigate, câteva sute de corăbii de transport și 10 000 de marinară. Cel mai mare corp
Revoluția Americană () [Corola-website/Science/301533_a_302862]
-
trimise de Howe, au capturat depozitele americane de la Peckskill din New York și Danbury din Connecticut. În iulie, Howe și-a îmbarcat trupele la New York,o armată de 245 de vase de transport, escortate de 16 vase de război sub conducerea amiralului, lordul Howe. Washington a urmărit drumul flotei britanice și și-a mișcat trupele. Aflându-se la Philadelphia ca să resolve treburile administrative, a întâlnit un nobil francez, marchizul de La Fayette, Marie-Jospeh Paul-Roch Yves Gilbert, senior du Motier, baron de Vissac, senior
Revoluția Americană () [Corola-website/Science/301533_a_302862]
-
frontierei erau favorabile britanicilor. Trupele britanice au încercat, sub comanda generalului Prevost, să ocupe Savanna în decembrie 1778. După o lună, au cucerit Augusta. Atacurile americanilor conduși de generalul Benjamin Lincoln în martie 1779, Georgia fiind complet recucerită de britanici. Amiralul d’ Estaing s-a întors în toamna 1779 pe coastele Americii și a cooperat cu generalul Lincoln în asedierea Savannah în septembrie. Asediul s-a prelungit, iar la cererea francezilor, asaltul a început pe 9 octombrie. Respinși cu mari pierderi
Revoluția Americană () [Corola-website/Science/301533_a_302862]