1,733,188 matches
-
fie a nimănui. Am cules aceste păreri dintr-un articol al lui Mircea Cărtărescu din Curentul (10-11 august) și dintr-o notă redacțională din Observator cultural (13-19 august). Ar fi cîte ceva de spus pe marginea celor două reacții. De ani buni scriitorii optzeciști încearcă să ne convingă că în literatură, după 1989, nu se mai poate ca înainte. O realitate nouă cere o literatură nouă, o altă critică, alt fel de cronică literară etc., etc. În această privință, M. Cărtărescu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14889_a_16214]
-
care utilizează fără milă numele "Eminescu". Dintr-o astfel de iritare, de enervare au ieșit și aceste studii. Ilina Gregori nu a stat cuminte în bibliotecă doar ca să aducă mici și utile contribuții în exegeza eminesciană. Isteria �eminescoidă" declanșată de anul jubiliar a adus-o pe cercetătoare la capătul răbdărilor: Deși, logic vorbind, nu puteam respinge ideea că, favorizat de circumstanțe, cultul lui Eminescu amenința să se manifeste exacerbat în anul jubiliar și să îmbrace forme dintre cele mai grotești, inhibiția
Despre Eminescu, așa cum trebuie by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/14897_a_16222]
-
și utile contribuții în exegeza eminesciană. Isteria �eminescoidă" declanșată de anul jubiliar a adus-o pe cercetătoare la capătul răbdărilor: Deși, logic vorbind, nu puteam respinge ideea că, favorizat de circumstanțe, cultul lui Eminescu amenința să se manifeste exacerbat în anul jubiliar și să îmbrace forme dintre cele mai grotești, inhibiția pe care prognoza o producea în rîndul spiritelor lucide, mi se părea totuși nu numai de neînțeles ci de-a dreptul alarmantă." Această frică de public nu mai este normală
Despre Eminescu, așa cum trebuie by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/14897_a_16222]
-
un ritm al criticii actuale, fără călinescianisme, fără intruziuni nepermise ale operei în biografic și invers. Capitolul "Berlin - orașul furnicar" este, din acest motiv, un eseu de referință. Criticul interpretează literal sintagma "orașul furnicar" și are dreptate pentru că Berlinul acelor ani trecea într-adevăr prin niște schimbări cu totul excepționale. Populația cunoscuse un salt fără precedent. Transportul era revoluționat. Se construia enorm. Toate această revoluție avea și urmări nefaste, puse în scenă cu umor de Ilina Gregori: "Dar nu mai puțin
Despre Eminescu, așa cum trebuie by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/14897_a_16222]
-
și) un "rău" de natură intelectuală - analizabil ca atare, dacă nu chiar elucidabil. E vorba de un criticism de tip scientist care s-a impus în gîndirea sa, atacîndu-i unele dintre presupozițiile cele mai prețioase. Cum am mai spus, în anii studiilor la Universitatea Friedrich-Wilhelm, tînărului român trebuia să-i fi apărut drept evident că "omul științific" îl detronase în ierarhia culturii occidentale celei mai noi pe artist". Eminescu își îndreaptă astfel atenția către o "știință" care avea să fie dominantă
Despre Eminescu, așa cum trebuie by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/14897_a_16222]
-
Pavel Șușară În ultimii ani, au apărut și la noi cîteva importante cărți despre artă, panorame ample ale unor spații artistice la fel de vaste, care întregesc în mod semnificativ fondul documentar al bibliotecilor și umplu cîteva goluri ce păreau, la un moment dat, componente ineluctabile ale
Cărți despre artă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14909_a_16234]
-
antichitate și pînă la începutul secolului XX, cu una dintre marile conștiințe umaniste ale sec. XIX, Jacob Burckhardt, conceptul de Renaștere a făcut el însuși o carieră ieșită din comun. Deși nu este mai veche de o sută patruzeci de ani (Cultura Renașterii în Italia a apărut în 1860), denumirea de Renaștere a fost atît de rapid și de puternic asimilată în istoria culturii încît primul impuls este de a o considera un proiect, o formulă care a precedeat fenomenul și
Cărți despre artă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14909_a_16234]
-
Renaștere a fost atît de rapid și de puternic asimilată în istoria culturii încît primul impuls este de a o considera un proiect, o formulă care a precedeat fenomenul și nicidecum una retroactivă, lansată după mai bine de două sute de ani de la încheierea convențională a momentului de referință. Și acest fapt nu se datorează doar unei simple întîmplări, aceea de a cuprinde un moment istoric într-un enunț memorabil, ci și, sau poate chiar în primul rînd, unei intuiții exemplare. Burckhardt
Cărți despre artă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14909_a_16234]
-
cînd se distribuie rolurile, și atunci cînd se fac marile bilanțuri. Octav Grigorescu la Hamburg În timp ce Mihai Ungheanu îl blagoslovea pe Mircea Deac - unul dintre cioclii și necrofagii lui Brâncuși - cu vreo sută cincizeci de milioane - și asta la nivelul anilor 1993-94, în care protoperemistul era secretar de stat la Ministerul Culturii -, pentru a tipări un fel de album cu lucrările marelui sculptor, special amenajat pentru ambasade și alte asemenea organisme propagandistice, nemții s-au gîndit că trebuie făcut pentru arta
Cărți despre artă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14909_a_16234]
-
au și comis două albume după cele mai severe norme ale meseriei; primul se ocupă de Ștefan Câlția, de imageriile, bestiariile și sincretismele sale, iar cel de-al doilea de evanescentul, seraficul și atît de rafinatul Octav Grigorescu. Cei zece ani care s-au scurs, la apariția albumului, de la moartea celui din urmă au fost marcați, așadar, nu prin grija înneguratului ideolog care își încropise un cuib la Ministerul Culturii, ci prin bunăvoința d-lui Ernst Michael Winter, galerist din Hamburg
Cărți despre artă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14909_a_16234]
-
lume obscură, ci și al unei dureroase disoluții cosmice. Al doilea ciclu marchează începutul unei dificile încercări de salvare a poetului claustrat între ziduri: "următoarea lume ar putea fi sufletul dacă mă hotărăsc/ să scap de pielea asta putredă[...] atâția ani pierduți pe lume în frica prelungită că aici e totul./ alta e nepăsarea mea. viața continuă la fel de bine de/ sub cenușă" (dacă mă hotărăsc). Așteptarea indefinitei salvări și starea de coroziune psiho-fizică ("azi omul nu este decât pielea lui") sunt
Fundăturile poeziei by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14919_a_16244]
-
și care nu se mai pot regăsi, după o atare experiență, în toposul lor originar: "Oamenii care au fost și au trăit acolo (sau aici, din punctul meu de vedere) un timp destul de scurt, poate numai cîteva luni sau un an, ajung să se obișnuiască atît de tare, să fie atît de atrași de locurile respective, de modul de viață experimentat, încît tînjesc apoi, nu se mai pot reobișnui cu pămîntul lor de origine, vor zor-nevoie să revină în lumea pe
Un româno-american (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14900_a_16225]
-
Telefil Cînd văd trei tineri, cu fețe patibulare, ucigînd cu sînge rece un bărbat doar ca să-i ia laptopul, cînd văd un fiu azvîrlindu-și mama de la etajul 6, cînd văd tați siluindu-și fetele de 12-13 ani (ori chiar de 3!), sub privirile îngăduitoare ale mamei, cînd văd mame aruncîndu-și plozii nou-născuți în tomberoane, cînd văd (zilnic la t.v.) asemenea orori, mă gîndesc la Lombroso și la contestatele lui teorii despre criminalii înnăscuți, pe care i-
Politică și modă by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/14940_a_16265]
-
Sînt români la modă. Mai mult nu vă spun! * Probabil că televiziunea a demarat deja un program de protecția minorilor. Zilele trecute, am putut vedea chipul unui tată care-și legase cu lanțuri fiul potențial infractor. Chipul puștiului de 12-13 ani a fost mascat. Probabil ca să nu fie văzut de congenerii lui, gata să-l asedieze spre a-i solicita să le mărturisească din experiența lui.
Politică și modă by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/14940_a_16265]
-
cinstea, la bunele intenții, la talentul său politic, slalomul uriaș prin care încerca să-l scoată basma curată în chestiunea etern criminală a mineriadelor aveau de ce să pună pe gânduri. Noul chip arătat de Petre Roman vine cam după zece ani de ursuzlâcuri, de recriminări și faulturi pe sub masă. Cu abilitatea și talentul de �încasator" bineștiute, Iliescu s-a abținut să escaladeze conflictul, și iată-l azi în postura de-a fi pețit pentru un nou mariaj. De la �dictatorul depășit de
Partidul numelor parfumate by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14918_a_16243]
-
mult Petre Roman, ale cărui ambiții politice nu pot rămâne la jenantul trei la sută obținut la ultimele prezidențiale. Despărțirea de Ion Iliescu a reprezentat pentru Roman intrarea într-un lung, prea lung con de umbră. Faptul că vreo trei ani a fost președintele Senatului, iar apoi ministru de externe nu înseamnă mai nimic, având în vedere contextul exercitării acestor funcții. Lungul purgatoriu i-a fost însă benefic lui Petre Roman: despărțindu-se brutal de echipa �moscovită", numele său n-a
Partidul numelor parfumate by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14918_a_16243]
-
același timp, Petre Roman a știut să-și croiască o bună imagine internațională. Din septembrie 1991 încoace, e foarte greu să identifici vreo gafă de genul acelora, sângeroase, în care fusese implicat, mai mult sau mai puțin, în primii doi ani postcomuniști. Partea proastă e că în România nu contează imaginea internațională - decât dacă ești sportiv... Așa se explică de ce plusurile la capitolul extern nu i-au adus beneficii în planul luptei politice interne. Petre Roman are disperată nevoie de-o
Partidul numelor parfumate by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14918_a_16243]
-
al cărei angajat a fost nu demult. Ionel Pepenică, managerul Luxten și fost consilier municipal din partea PSD, cîștigă licitație după licitație pe căi neortodoxe. * Un picior în pragul guvernului PSD își intitulează Ioana Lupea editorialul din nr. 181 pe acest an din COTIDIANUL. O analiză atentă a relațiilor României cu Uniunea Europeană, pornind de la nemulțumirea lui Jonathan Scheele că i se ascultă convorbirile telefonice și ajungînd la fonduri blocate de U.E. din cauza faimosului N. Mischie, editorialul Ioanei Lupea ar trebui folosit ca
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14942_a_16267]
-
unei sonerii, apăs cu degetul arătător vârful de bronz al papucului auriu, îngălbenit de atâtea mâini ce l-au pipăit... Ca și când s-ar fi produs un declic, aud tare în spatele meu: Bonjour Mon-taigne! E un puști vioi de vreo zece ani care trece pe lângă mine țopăind într-un picior, probabil cursa lui zilnică. Am timp să văd bareta papucului decoltat, cu toc roșu purpuriu, cum purtau în Evul mediu oamenii de seamă... am timp să-mi amintesc de legenda piciorului drept
Reflexe pariziene (1) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14927_a_16252]
-
sus de cele două străzi, baza Franței, strada Clovis și strada Clotilda, regina lui, de pe la 500, revărsându-se în Piața Panteonului, unindu-se într-un unghi ascuțit, îmbrățișând strâns amândouă liceul Henri IV, clădire de fapt întemeiată de ei în anul 510, Clovis fiind înmormântat aici în 511, urmat de Genevieva un an mai târziu, în 512. Din Piața ilustră dominată de statuia lui Corneille unde își doarme somnul de veci, în Panteon, Victor Hugo, printre atâtea alte culmi ale spiritului
Reflexe pariziene (1) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14927_a_16252]
-
regina lui, de pe la 500, revărsându-se în Piața Panteonului, unindu-se într-un unghi ascuțit, îmbrățișând strâns amândouă liceul Henri IV, clădire de fapt întemeiată de ei în anul 510, Clovis fiind înmormântat aici în 511, urmat de Genevieva un an mai târziu, în 512. Din Piața ilustră dominată de statuia lui Corneille unde își doarme somnul de veci, în Panteon, Victor Hugo, printre atâtea alte culmi ale spiritului francez, se face rue Valette, la vale, în care la numărul 4
Reflexe pariziene (1) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14927_a_16252]
-
statuia lui Corneille unde își doarme somnul de veci, în Panteon, Victor Hugo, printre atâtea alte culmi ale spiritului francez, se face rue Valette, la vale, în care la numărul 4 se află biblioteca și Colegiul Sainte-Barbe și unde în anul 1460, a fost deschis un stabiliment la care au învățat Ignațiu de Loyola și Francis Xavier, întemeietorii de mai târziu ai Ordinului iezuiților, și poate că li se alăturase și Calvin... Dar, uitai: în biserica monumentală de alături, Saint-Etienne du
Reflexe pariziene (1) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14927_a_16252]
-
critici le au cu scriitorii vechi. Din mai toate comentariile negative ale criticilor tineri la opere ale unor scriitori considerați canonici rezultă o anumită idee de literatură. O formulează limpede autorul cronicii la Voința de putere : "...Scriitorul român afirmat în anii '60-'80 [...] a crezut că este luptător și [...] s-a trezit după '89 că nu știe prea multe despre literatură, că și-a dus lupta cu arme extrem de rudimentare, cum ar fi metafora, parabola..." Și încă: Se insistă pe acele
Scriitorii vechi și criticii noi by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14943_a_16268]
-
n-a făcut rău nici regimului comunist care și-a văzut de cincinale și congelări, care ne-a furat copilăria și ne-a umilit pe vecie taman în timp ce scriitorii benchetuiau la sărbătorile metaforei"). Despre ce e vorba, în definitiv? Literatura anilor '60-'80 este citită de criticii tineri ca o bătălie ineficientă cu un regim insensibil la metaforele esopice ale autorilor ei. Scriitorii ar fi predicat în pustiu o "morală" de nimeni ascultată. În sfîrșit, după Revoluție, ar fi trebuit ca
Scriitorii vechi și criticii noi by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14943_a_16268]
-
Să conteze cumva tinerii critici pe ideea că literatura evoluează? Asta îmi amintește de Natalie Sarraute care deplîngea ignorarea de către Dostoievski a tehnicilor de analiză psihologică din "Le nouveau roman". Și, dacă tot cred tinerii critici că parabolele romanești ale anilor '60-'80 sînt depășite, desuete, puerile, măcar să ne informeze despre gusturile lor, cu exemple concrete de capodopere postdecembriste, care nu-l mai fac să zîmbească pe cititorul evoluat de astăzi. Nimeni nu-i obligă să parieze pe N. Breban. Dar
Scriitorii vechi și criticii noi by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14943_a_16268]