7,050 matches
-
Ionescu, 1966; V. I. Markevič, 1981; D. Monah, 1997; D. N. Popovici, Fl. Drașovean, 2008; P. Șadurschi et alii,1996; V. Ursachi, 1991; 1992; N. Ursulescu et alii, 2005; N. Ursulescu, F. A. Tencariu, 2006; V. Voinea, 2008a; 2008b - cu bibliografia). Analogiile lor se regăsesc în larga arie est europeană, balcanică și egeo-anatoliană (E. Comșa 1977, p. 45-48; V. Dergačev, 1998; Vl. Dumitrescu, 1954; 1974, p. 270-271; 1979, p. 77 79; H. Dumitrescu, 1961, p. 93; L. S. Klejn, 1968; C.-M
DATE RECENTE PRIVIND PLASTICA ANTROPOMORFĂ ENEOLITICĂ DIN MATERII DURE ANIMALE APARŢINÂND CULTURII CUCUTENI-ARIUŞD. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Corneliu Beldiman, Diana-Maria Sztancs, Dan Lucian Buzea () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_650]
-
îndoială, Dolni Vestonice. Reprezentările umane pot fi divizate în două grupe (B. Klima, 1995): Cele mai mari, adevărate opere de artă, reprezentând personaje feminine cu caractere sexuale accentuate. Însă, lucru cu totul excepțional, ele sunt din lut ars. Nu găsim analogii ale acestei materii prime decât la Predmosti, Pavlov și un mic exemplar al unei statuete antropomorfe, în localitatea siberiană Maininskaja, datată însă la 16.000 B.P (S. A. Vasiliev, 1995). Totuși, Dolni Vestonice este unic prin faptul că s-au
REPREZENTAREA FEMININĂ ÎN ARTA PALEOLITICĂ. DE LA HOMO ERECTUS LA HOMO SAPIENS. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Monica Mărgărit () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_647]
-
H. Delporte, 1979). Același sit a livrat și o mască grosieră, despre care J. Svoboda (1997) spunea că reprezintă același individ, ca și capul precedent, datorită unei asimetrii faciale. După B. Klima (1983), această interpretare este confirmată nu atât de analogia asimetriei gurii, care se observă la ambele sculpturi, ci mai ales de patologia facială a craniului feminin, provenind dintr-un mormânt din același sit. Situl de la Pavlov a furnizat două tipuri de reprezentări umane: capete stilizate într-o formă biconică
REPREZENTAREA FEMININĂ ÎN ARTA PALEOLITICĂ. DE LA HOMO ERECTUS LA HOMO SAPIENS. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Monica Mărgărit () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_647]
-
descoperită, în 1908, una din cele mai cunoscute reprezentări feminine gravettiene (fig. 8c). Este vorba de o sculptură de o formă perfect echilibrată, fără îndoială opera unui sculptor experimentat: capul este lipsit de detaliile feței, dar prezintă un decor, cu analogii aproape exacte, cu o mică statuetă descoperită la Gagarino; sânii sunt enormi în contrast cu brațele încrucișate sub ei; bazinul este deosebit de voluminos (ceea ce face din ea, probabil, cea mai „grasă” statuetă paleolitică); picioarele sunt clar reprezentate, cu genunchii redați, însă fracturați
REPREZENTAREA FEMININĂ ÎN ARTA PALEOLITICĂ. DE LA HOMO ERECTUS LA HOMO SAPIENS. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Monica Mărgărit () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_647]
-
stângă este îndreptată spre colțul plachetei ca și cum ar ține în mână ceva, dar, din păcate, placheta este fragmentată. Femeia nu este reprezentată pe teritoriul rus numai prin statuete și gravuri, ci și prin reprezentări de vulve, în calcar, prezentând puternice analogii cu vulvele gravate din Aurignacianul Occidental. Se pare că acestea erau utilizate simbolic, deoarece vulvele de la Kostenki I sunt intenționat marcate, după finisarea sculpturii, de linii duble, mai ales la bază (Al. Marshack, 1987). Unele Venusuri gravetiene, descoperite în Europa
REPREZENTAREA FEMININĂ ÎN ARTA PALEOLITICĂ. DE LA HOMO ERECTUS LA HOMO SAPIENS. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Monica Mărgărit () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_647]
-
cu o imagine vulvară triunghiulară. În peștera La Roche-Lalinde, fiecare figurină feminină, realizată, de altfel, în același stil specific FFS-urilor, prezintă o linie care traversează abdomenul și al cărei sens este dificil de stabilit. În siturile magdaleniene găsim nenumărate analogii, indiferent dacă este vorba de gravură sau pictură, reprezentând incontestabil aceeași tradiție artistică sau o tradiție similară. Bogatele descoperiri de la La Roche-Lalinde și Gare de Couze, în Dordogne, numeroasele picturi de "note muzicale" (J. Jelinek, 1988), cum au fost numite
REPREZENTAREA FEMININĂ ÎN ARTA PALEOLITICĂ. DE LA HOMO ERECTUS LA HOMO SAPIENS. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Monica Mărgărit () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_647]
-
de reprezentări, cum dovedesc statuetele de la Nebra, Ölknitz, Königsee-Garsitz (Turingia). Trei statuete de la Nebra și două de la Ölknitz au corpul în formă de baghetă, fără sâni marcați, atenția creatorului îndreptându-se însă spre fese (J. Jelinek, 1988). Observăm, din nou, analogii cu statuetele de la Gönnersdorf, situl ce a livrat cele mai multe reprezentări feminine pentru această perioadă. De aici provin nu mai puțin de 400 figurine feminine gravate și 13 sculpturi în corn de ren sau fildeș (J. Jelinek, 1988). Dacă statuetele sunt
REPREZENTAREA FEMININĂ ÎN ARTA PALEOLITICĂ. DE LA HOMO ERECTUS LA HOMO SAPIENS. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Monica Mărgărit () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_647]
-
ar fi: echivalența între fecunditatea femeilor și fecunditatea naturii, o sacralizare a vieții sexuale, o mitologizare a misterului procreației. Prezența statuetelor de femei în vârstă (Kostenki XIII, Gagarino) și asocierea femeii și bovideului (Laussel, Tursac, PechMerle) oferă conform aceluiași autor analogii cu iconografia din Orientul Apropiat. Sensul sexual al acestor statuete este subliniat de exagerarea sânilor, feselor și triunghiului pubian, în timp ce benzile geometrice, prezente pe unele exemplare (ce ar putea reprezenta elemente vestimentare), nu acoperă ci, mai degrabă, subliniază nuditatea. C.
REPREZENTAREA FEMININĂ ÎN ARTA PALEOLITICĂ. DE LA HOMO ERECTUS LA HOMO SAPIENS. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Monica Mărgărit () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_647]
-
rezultatul tuturor acestor teorii a fost de a crea o imagine utopică omogenă a Paleoliticului superior, considerat ca o perioadă de înflorire a artei și simbolismului. Noi ne regăsim practic în acest trecut, prin descrierea grupelor Paleoliticului superior printr-o analogie decontextualizată cu vânătorii-culegători actuali, considerați ca structuri ecologice, amorfe social și bine adaptate mediului. Concluzia ar fi aceea că demersul științific trebuie să încerce să recreeze percepția și utilizarea imaginilor, în sensul creatorilor lor. Studiile lui D. Vialou (1991) au
REPREZENTAREA FEMININĂ ÎN ARTA PALEOLITICĂ. DE LA HOMO ERECTUS LA HOMO SAPIENS. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Monica Mărgărit () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_647]
-
prevăzut cu picioare antropomorfe (I. Mareș, 1996, p. 65, fig. 1) (fig.3/2). O altă reprezentare a unei divinități antropomorfizate feminine, cu brațele ridicate, a fost descoperită în stațiunea de la Nagornoye II, în Ucraina (nivel de locuire ce are analogii cu complexul cultural Aldeni II) (N. Skakun, 1996, p. 141-158, fig. 4)(fig. 5/7). Piesa este decorată cu perforații care reprezintă ochii sau delimitează brațul de antebraț, marchează ombilicul, alte perforații neputând fi interpretate (cea dintre sâni și cele
MOTIVUL ORANTEI IN ARTA ŞI RELIGIILE PALEOLITICE ŞI NEO-ENEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Vasile Chirica, Mădălin-Cornel Văleanu, Codrin-Valentin Chirica () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_648]
-
interpreți identifică reminiscențe culturale antice în spațiul românesc: Cicerone Poghirc dă articolul Ecouri clasice în poezia lui Eminescu (1968), Maria Marinescu-Himu scrie studiile Romanul grec în literatura română (1965) și Plutarh în literatura română (1969), iar Gabriela Creția stabilește unele analogii între poezia vergiliană și folclorul românesc (1998-2000). Tudor Vianu comentează din perspectivă comparatistă Începuturile realismului în Antichitate într-o prezentare modernă (1962) și face unele corelații între manierismul modern și strămoșul lui îndepărtat, asianismul antic (1963). Unele studii, interdisciplinare, țin
STUDII CLASICE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289992_a_291321]
-
ale Asociației Scriitorilor din București (1974, 2000), Sibiu (1985) și Timișoara (1996), Premiul Uniunii Scriitorilor (1976, 1980, 1991), precum și Marele Premiu al Uniunii Scriitorilor (2000). Greu încadrabilă în paradigma poetică a generației ’60, poezia scriitorului bănățean legitimează, în schimb, o analogie cu Mircea Ivănescu: traducători rafinați din lirica secolului al XX-lea - S. a tălmăcit numeroase texte din lirica germană și austriacă, dar și din aceea nordică -, amândoi se racordează la alte modele culturale decât acela presupus de francofonia tradițională a
STOICA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289952_a_291281]
-
1991, 107-108; Vlaicu Bârna, Zaharia Stancu, ST, 1992, 10; Alex. Ștefănescu, Zaharia Stancu, RL, 1993, 31; Marian Barbu, Aspecte ale romanului românesc contemporan, I, București, 1993, 74-85,177-185; Poantă, Scriitori, 11-15; Dumitru Vasile Delceanu, Armura lui Darie, Alexandria, 1994; Mănucă, Analogii, 179-183; Nițescu, Proletcultismul, 209-214; Ioan Adam, Inelele lui Saturn, București, 1998, 181-190; Dicț. analitic, I, 287-289, II, 284-287, III, 307-309, IV, 191-197; Simion, Fragmente, I, 160-163; Dicț. esențial, 784-787; Micu, Ist. lit., 216-217, 441-444; Manolescu, Lista, II, 12-15; Popa, Ist.
STANCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289869_a_291198]
-
la clasici, CL, 1989, 1; Nicolae Manolescu, Ecuatorul și polii, RL, 1989, 35; Spiridon, Melancolia, 100-148; Velea, Interferențe, 69-71, 77-79; Lovinescu, Unde scurte, I, 208-209, 254-257, 313-316; Maria Vodă Căpușan, Marin Sorescu sau Despre tânjirea spre cerc, Craiova, 1993; Mănucă, Analogii, 216-221; Cristian Stamatoiu, Cariul din „limba de lemn”, Târgu Mureș, 1995; Maria-Ana Tupan, Marin Sorescu și deconstructivismul, Craiova, 1995; Marian Barbu, Aspecte ale romanului românesc contemporan, II, Craiova, 1995, 138-154; Nițescu, Proletcultismul, 333-334; [Marin Sorescu], CRC, 1996, 23-24 (semnează Liviu
SORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289796_a_291125]
-
sau comercianți, ci de clasa samurailor (au restaurat imperiul, au fuzionat un număr mare de întreprinzători și au pus bazele Japoniei moderne). Ipoteza de bază a lui Bellah este următoarea: poate fi implicat factorul religios și în cazul japonez (există analogii ale eticii protestante în religia japoneză)? Teza lui Bellah invocă funcția socială a religiei pentru a explica decolarea și apoi persistența dezvoltării: „a furniza un set semnificativ de valori finale pe care se întemeiază moralitatea și valorile centrale ale societății
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
princiar erau cunoscute Încă din perioada anterioară, un motiv În plus de a spori dificultățile celor care se confruntau cu delicata operă de pacificare. Cât privește poziția Rusiei, cum era de așteptat, contele Șuvalov respingea, pe de o parte, orice analogie Între poziția Greciei, stat suveran, și cea a României, al cărei statut de independență nu fusese recunoscut Încă de Europa. Pe de altă parte, Gorceakov Împărtășea Întru totul opinia lui Bismarck, prezența delegaților români fiind de natură a provoca „discuțiuni
CAROL I ŞI POLITICA EXTERNĂ A ROMÂNIEI (1866-1914). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SORIN LIVIU DAMEAN () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1251]
-
gândirii, pe care le prezentăm în continuare: 1) Tulburările asociative Acestea privesc procesul mintal al asocierii ideilor și au următoarele aspecte psihopatologice: a) Asociații automate de idei cu caracter rapid, facil fără o ordine sau o direcție anumită, bazate pe analogii verbale, succesiune și asonanță. O formă particulară o reprezintă logoreea, expresia verbală a unei desfășurări rapide și incoerente a gândirii, cu un caracter absurd, realizând în exterior o adevărată „salată de cuvinte”. b) Asociațiile dirijate au un caracter productiv și
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
fiice ale lui Temis, zeița justiției, care s-ar fi împreunat cu Zeus17. În acest fel moirele pot țese împreună trama vieții. Este ceea ce vechii greci numeau closma (klwsma = „reunirea firelor de pânză, urzeala cu suveica”) și care prezintă evidente analogii fonematice cu clotho. Closma este „destinul împletit și țesut” riguros din care nu se mai poate ieși. Nu trebuie să ne surprindă acest discurs aluziv și alegoric. Vechii greci foloseau sensurile conotative la fel de mult ca și pe cele denotative, reușind
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
spiritului”, o „știință a culturii” care să suscite exclusiv decriptări de sensuri prin metode hermeneutice. Viața omului nu este un simplu text religios sau beletristic. Doar prin raționamente analogice o putem asimila unei „prescripții sacre” sau unei „descrieri romanești”. Aceste analogii permit interpretări și demersuri hermeneutice adesea uimitoare, revelatoare: sensuri și semnificații pe care viața obișnuită le tăinuiește. Dar atare decriptări de „mistere ale vieții” rămân eforturi de raționare analogică și atât; rezultatele nu sunt „adevăruri” în sensul celor stabilite de
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Sextus Empiricus (Adversus Mathematikos) că „pitagoreicii construiau din numere organismul universului”; și, de asemenea, pe Aristotel (Metaphysika, I, 5; vezi și traducerea lui Ș. Bezdechi, Editura Academiei, București, 1965): „Anume ei șpitagoreiciiț au crezut că văd în numere mai multe analogii cu ceea ce există și se întâmplă, decât au crezut în foc, apă, pământ; fiindcă justiția este o anumită însușire a numerelor (toiondí pavqo"), și anume o însușire nematerială, tot astfel (toiondí) este sufletul, intelectul; o altă însușire a lor este
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
vezi bine, putința moșitului, pentru că omul este, din firea sa, slab în a deprinde un meșteșug a cărui experiență nu o are. Le-a rânduit însă la așa ceva pe cele care, din cauza bătrâneții, nu pot avea copii.” Efebul confirmă această analogie mitologică doar probabilist. („Probabil” - zice Theaitetos.) Și Socrate continuă în același mod. „Și deci nu este tot probabil și chiar necesar ca moașele, mai degrabă decât altele, să cunoască femeile însărcinate și pe cele care nu sunt?” Adolescentul admite, de
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
o metodă de cercetare. Cuvântul peira (= „încercare”) este legat de verbul denominativ peiravzein, care înseamnă „a pune la încercare”. În dialogul platonic aflat în discuție este vorba de o cercetare autentică: Socrate „pune la încercare”, probează opiniile conlocutorului său cu privire la analogia dintre practica moșitului și maieutike, „arta moșitului” paideutic de care se ocupă Socrate. 5. Platon, Opere, vol. VI, ed. cit., 1989. Theaitetos (Qeaithto") a fost tradus de M. Ciucă (pp. 160-298). În continuare, trimiterile la dialogul Theaitetos se fac la
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
temă, el „face pe prostul”, se autobatjocorește, pentru ca, mai apoi, să ridice „umilința” la rang de artă divină. 17. Din mai multe dialoguri platonice (Menon, 7e-80; Hippias) știm că această acuză adusă lui Socrate era foarte frecventă. 18. Recursul la analogia mitologică implică, aici, o subtilitate răutăcioasă. Expresia o(ti aloco" o(usa thvn loceían evilhce conține un joc de cuvinte complex. Socrate este neserios. Aloco" înseamnă, când este scris cu a-privativus, „lipsită de patul conjugal”, „necăsătorită”, iar cu a-copulativus înseamnă
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
se concepe un curriculum absolut nou, când „se pornește de la zero”. De exemplu, când se înființează o instituție educațională nouă, cu o misiune și un profil care nu au mai existat până atunci, fiind complet lipsită de tradiții sau de analogii viabile cu alte instituții. Să luăm o situație imaginară. După câte cunosc, nu există încă pe Terra un liceu având ca profil agricultura marțiană. Înființarea unui asemenea exotic „liceu marțian” i-ar obliga pe specialiști să conceapă un plan de
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
orizontală, iar alteori, mai vag, corelare) se referă la relațiile concurente dintre elementele a cel puțin două discipline (materii, „experiențe de învățare”, „câmpuri de învățare” etc.) în cadrul ansamblului curricular. Pentru a explica acest principiu, de obicei se recurge la o analogie anatomo-fiziologică. Legăturile care există între humerus, radius și ulnă sunt astfel „articulate” încât să asigure funcționarea optimă a întregului braț. În structura unui curriculum, diversele componente joacă rolul unor astfel de „membre”; un bun curriculum dispune de asemenea articulații „orizontale
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]