2,924 matches
-
omniprezent în viața medievalului. El desemnează ansamblul cauzalităților malefice. Satana provine din disocierea figurii ambivalente a lui Iahve, dumnezeul Vechiului Testament, dumnezeu al mâniei și răzbunării, dar și al bunătății. În imaginarul creștin, diavolul își subliniază monstruozitatea și animalitatea. Rădăcina angoasei diavolului se află în faptul că este perceput ca o entitate intangibilă, hărăzită unei nesfârșite diversitas și metamorfozelor. În iconografie, diavolul apare cu trupul păstrând o siluetă antropomorfă, dar forma, creată de Dumnezeu “după chipul și asemănarea sa”, este pervertită
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
acela al demonizării chipului uman. În scurt timp arta cunoaște ridiculizarea omului în operele lui Daumier, trecerea lui în rândul obiectelor în Impresionism și negația sa în curentele nonfigurative și antiumaniste ale secoluli al XX-lea.” Francisco Goya a cunoscut angoasa și vidul însinguratului care descoperă o umanitate peiorativă și deformantă. Francisco de Goya Această etapă a operei sale se caracterizează prin imagini demoniace ale figurii umane concretizate în regi și regine marcați de imbecilitate și corupție, vrăjitoare fioroase, cadavre mutilate
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
subtil nu ar putea să o traseze, atât de mult arta este în același timp transcendentă și naturală.” În seria de gravuri intitulată Dezastrele războiului (1818-1820), artistul este în ipostaza spectatorului înspăimântat de ceea ce “nu se poate privi”, al disperării, angoasei și ororilor, a căror penibilă motivație este ura - Nu se știe pentru ce!; Iată ce este mai rău - supliciilor, omorurilor, violurilor - Frumoasele vitejii asupra cadavrelor mutilate fără sens, al mulțimilor anonime cuprinse de o ciudată nebunie căci Ei nu cunosc
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
câteva dintre imaginile emblematice ale literaturii secolului al XX lea. Într-o lume în care tragicul este declanșat de legile societății industriale de consum, individul trăiește drama depersonalizării, a pierderii identității, ceea ce-i provoacă o stare perpetuă de teamă și angoasă. În acest context, omul contemporan trăiește o puternică “criză a apartenenței” și reacția sa de apărare este retragerea neputincioasă din viața publică în viața particulară. Motivul literar al lumii ca vis este din ce în ce mai rar întâlnit, locul său fiind luat de
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
nihilismului. Absurdul este în strânsă legătură cu fenomenul alienării, ce se manifestă ca o maladie, afectând planul social, cultural și psihologic. Pe planul sensibilității, alienarea este un sentiment de înstrăinare în față acestui univers haotic și incomprehensibil, exprimându-se prin angoasă, anxietate, nesiguranță, disperare, dar și prin apatie și cinism: “Este absurd că ne-am născut, este absurd că vom muri, pe de altă parte, această absurditate se prezintă ca o alienare permanentă a ființei mele, posibilitate care nu este numai
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
de reificare; automatele par să se substituie oamenilor vii într-o lume reificată. Prin dislocarea, dezarticularea limbajului, prin accentul pus pe fantezia creatoare sau deformatoare de lumi, prin sfâșietoarea durere interioară, prin sentimentul unui “immense gouffre” (prăpastie, abis) existențial, prin angoasa, oboseala sau spaima în fața unui destin al incertitudinii și neliniștii, prin revelația esenței tragice a realității care pune individul, violent, față în față cu golul și absurdul, cu nonsensul și haoticul - prin toate aceste elemente se deschide calea literaturii contemporane
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
mai grotesc, în care individul apare depersonalizat și degradat până la stadiul obiectului și al animalului este Franz Kafka. Ducând până la ultimele sale consecințe absurdul camusian, Kafka percepe întreaga existență ca o farsă absurdă, în care drama omului se datorează sentimentului angoasei, care-i paralizează voința. Într-o lume care are atributele junglei, personajele sfârșesc în mod tragic sau grotesc. Pentru a sugera acest univers dominat de absurd, fatalitate, angoasă, vină, eșec și moarte, Kafka apelează la alegorie și simbol, al căror
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
existență ca o farsă absurdă, în care drama omului se datorează sentimentului angoasei, care-i paralizează voința. Într-o lume care are atributele junglei, personajele sfârșesc în mod tragic sau grotesc. Pentru a sugera acest univers dominat de absurd, fatalitate, angoasă, vină, eșec și moarte, Kafka apelează la alegorie și simbol, al căror rol este de a accentua viziunea halucinantă a unei lumi în care eroii sunt captivii unui cerc închis din care nu se poate ieși altfel decât prin moarte
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
Parcă sunteți Motanul Încălțat... Vă lipsesc doar mustățile. În rest, cum să vă spun, aveți de toate... Aș vrea să știu”, adăugă acesta, „cât timp o să mai zăboviți pe aici?” „Știți doar că prezența mea depinde de starea dumneavoastră de angoasă...” „Dar nu sunt angoasat defel”, zise Noimann. „Angoasa dumneavoastră e pe cale de-a atinge punctul culminant... Aveți o obsesie... Zău așa...” „Nu mai spuneți”, făcu Noimann. „Și de ce aș fi obsedat?” Întrebă el, cu inima Îndoită. „Obsesiile dumneavoastră sunt patul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
În rest, cum să vă spun, aveți de toate... Aș vrea să știu”, adăugă acesta, „cât timp o să mai zăboviți pe aici?” „Știți doar că prezența mea depinde de starea dumneavoastră de angoasă...” „Dar nu sunt angoasat defel”, zise Noimann. „Angoasa dumneavoastră e pe cale de-a atinge punctul culminant... Aveți o obsesie... Zău așa...” „Nu mai spuneți”, făcu Noimann. „Și de ce aș fi obsedat?” Întrebă el, cu inima Îndoită. „Obsesiile dumneavoastră sunt patul și dulapul... Trăiți cu teama că acolo se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
cordon ombilical, să nu fi aparținut pântecului matern. Nu cumva „alambicul” În care Își pierduse liniștea somnului dintotdeauna aparțineau unei anumite doamne ce se numea Mathilda și căreia el Îi zice, nu știa nici el de ce, Lilith? Starea lui de angoasă se accentuă. Noimann Își simți șuvița prinsă ca o lipitoare de tâmpla stângă. Hotărât lucru, ceva era În neregulă cu el. Probabil că o parte din conștiința sa se afla deja acolo. „Terapeuții garantează că o oră de spa catifelează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
loc. Satanovski Îl povățui să se calmeze. „Cu doamnele trebuie să fii politicos chiar și atunci când Întrec măsura”, Îl sfătui el. Ascultându-i, Oliver se tot foia pe locul său. Foșnetul cărților și zornăitul zarurilor Îi creau o stare de angoasă. Senzația de teamă din piept Îi creștea. Masterandul Își trecea privirea de la unul la altul, Încercând să găsească În conversație un colac de slavare pentru teama lui. Spaima Îi schimonosea chipul palid, făcându-l de nerecunoscut. Masterandul Încerca să stea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
jucau cu pachetul de țigări. Gâtlejul Însă i se uscase. Doctorul Își duse palma la buzunarul de la piept, În care se afla sticluța plată de Alexandrion, pregătită pentru ocazii de maximă urgență. Dar se răzgândi. Maxima urgență Încă nu sosise. Angoasa lui abia Începea. Inima Îi spunea că rezerva trebuia lăsată pentru mai târziu. Oare de ce Mathilda nu ținea cont de sfaturile lui? Unde putea fi acum?! De ce voia cu tot dinadinsul să-l aducă pe Noimann Într-o stare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Huruitul infernal al roților fu atenuat până la un țăcănit minuscul. Atunci doctorul Noimann intră În panică. Gândurile nu mai ascultau de nici o rațiune. Gesturile sale rezonau ca un ecou multiplicat În ceilalți. Călătorii păreau să fie și ei cuprinși de angoasa care pusese stăpânire pe simțurile sale. Dacă Își ducea mâna la păr, Își duceau mâna și ceilalți. Dacă scutura nedumerit din cap, jumătate din oamenii aflați În vagon clătinau și ei din cap. Trenul devenise din ce În ce mai aglomerat. Chiar dacă nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
evenimentele vieții lui personale de atunci, poate Îi e teamă de ceva, poate preferă o imagine standard uneia prea originale, poate crede că dacă s-ar lăsa În voia sincerității ar trebui din când În când să-și mărturisească și angoasele și lașitățile, poate că atunci când face câte o pauză mai lungă chiar se luptă cu ele și le ascunde. Zice: „Pe 23 aprilie, de Sfântu Gheorghe, Încă eram la Kijov, un orășel, și știam că rușii sunt la 12 kilometri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
niște pâslari uriași. Nu cred că Îmi era frig. Nu-mi era frică. Adică, să ne Înțelegem, nu-mi era o frică obișnuită. Sufeream de o ciudată fascinație a fricii imense și totale care mă cuprinsese. Nu teamă, neliniște, panică, angoasă, spaimă, sperietură, oroare sau groază, ci o frică dincolo de fire, aproape palpabilă, o frică atât de uriașă și de neclintit, Încât, paradoxal, Începuse să mă liniștească: știam cu siguranță că voi muri și această certitudine aproape că mă Împăca. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ar putea învăța meșteșugul de la el și să se îngrozească de perfecțiunea pe care și-a însușit-o. Dar făcându-ne să simțim curenții de adâncime ai lumii moderne, în loc să ne lăsăm învinși sau omorâți, dezvăluindu-ne parabole secrete ale angoasei contemporane și făcându-le eroice, accesibile și imaginabile, Manea este unic.“ (KENNETH MURPHY, Houston Chronicle, USA, 12 noiembrie 1995) * „În acest roman original, penetrat de umor negru, Manea etalează darul cel mai prețios al unui romancier: captarea cititorului. Alternând între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
-și că m-a încuiat în cameră într-o după-amiază, fără mâncare sau apă, dar nu am putut. Niciodată nu mi l-am putut închipui plângând. Mai ales pentru cineva atât de insignifiant ca mine. Ca mulți adolescenți plini de angoase, nu suportam că sunt supraponderală, fără prieteni și că bacul bătea la ușă. Mă gândeam din când în când să mă sinucid, dacă ar fi existat o cale ușoară să fac asta. Dar nu îmi plăcea nici una dintre opțiuni. Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
un al doilea urlet... Un zbieret gros, spăimos, grăbit și cutremurător! Sfredelitor, sfâșietor și izbitor! Uman! E Nae...! Nae...! E Năică...! L-a prins Criminalul! L-a linșat! Fugi, Dănuțule! Aleargă! Zboară! Repede...!! urlă și Fratele. Ca întotdeauna, în menghina angoasei, spațiul se comprimă, timpul se dilată și, din patru-cinci salturi, pașnicul triumvirat se-mbulzește dezordonat afară, în bătătură, înlemnind în ușa deschisă a bucătăriei. Scena smintită, care li se înfățișează la lumina unui bec halogen de stâlp, bate lejer Coșmarele
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
este uriașă și cît se poate de politică. Last but not least, ca să poată avea grijă de mine, Food safety trebuie să se asigure că această grijă există și pentru mine, că sănătatea corpului meu este o preocupare - eventual o angoasă - majoră a vieții mele și ca atare voi urmări din proprie inițiativă și cu atenție toate avertismentele sale referitoare la „alimentația rațională”. Modul de producție și stilul de consum trebuie armonizate, și anume prin schimbarea stilului de consum - adică, în
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
și mă gîndesc la tot ceea ce colegii mei de breaslă din lumea întreagă numesc deja de o bună bucată de vreme fear culture. Trăim cu toții într-o cultură mondializată a fricii, inventată și mediatizată de armate de „experți” în ale angoaselor umane. De la Patriot Act la Vegetarian Pact, ca să spun așa, sîntem avertizați în permanență că sîntem în pericol, iar cei care nu sînt vigilenți vor fi acuzați și pedepsiți pentru indolență criminală. Dar sînt atît de multe pericole care ne
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
frică” de care îmi aduc aminte), care te așeza după niște reguli imprevizibile în trenul cu navetiști sau în tramvaiul cu oameni ai muncii din orașul natal - dar, la vîrsta respectivă, și asta semăna mai mult a aventură decît a angoasă. Și atunci ? — De cînd se pun ștampile pe ouă, m-am învățat să mă uit cu atenție la data de expirare și să mă întreb permanent dacă nu sînt prea vechi, constată, amuzat, un amic. Odată, cînd am vrut să
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
aminte de un afiș scris de mînă pe o hîrtie de ambalaj, care făcea fericit, din cînd în cînd, tot cartierul. Ce „frici alimentare”, cînd nu aveai ce să mănînci, dar știai și că nu vei muri de foame ! ? Ce angoase provocate de nesiguranță, cînd erai sigur că așa va fi mereu ? Frica fusese și ea mono polizată de către partidul-stat, era o frică etatizată, generică și constitutivă, astfel încît pînă la urmă se întîmpla adesea să uiți de ea, așa cum uiți
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
dintre noi trebuie să-și gîndească un „management al fricii”. Cîtă responsabilitate !... Poate că aici este diferența : într-un regim totalitar poți să te confrunți cu teroarea și/sau cu suferința, dar mai puțin cu frica, această frică din specia angoasei, difuză și tratabilă pe care o exprimă sintagma „cultură a fricii”. În comunism, după perioada de teroare, am suferit, dar am fost mai puțin expuși fricii, pentru simplul motiv că nu aveam ce face (sau credeam cu tărie acest lucru
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
a unui geniu popular difuz și nu constituie cîtuși de puțin o pervertire sau decădere a „sufletului” etern al neamului românesc. De asemenea, Mitică nu este singur și nu are o singură înfățișare. Dramaticul nea Anghelache este umbra sa perenă, angoasa ascunsă în spatele zîmbetului veșnic al lui Mitică. Enigmatică, sinuciderea sa este opera mîinii invizibile a unui stat străin și fantomatic, Anghelache fiind, din acest punct de vedere, locuitorul cu mînecuțe și în papuci al unui castel kafkian. Prin aceasta, Caragiale
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]