4,171 matches
-
În final, perspectiva sociologică nu ajunge să se impună. Antropologii par a fi mai în largul lor în ceea ce privește acest subiect. De câțiva ani, ei propun scurte lucrări cu finalitate sintetică (Cuche, 1996; Warnier, 1999), la care se adaugă manualele de antropologie apărute în colecțiile editurilor PUF și Armand Colin. Punctul lor de vedere este mai bine afirmat, încât la ei recurg chiar și lucrările de sociologie, când trebuie să prezinte pe scurt problema (cf. Ferréol și Noreck, 1990). La fel se
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
social), care trebuie să consacre un capitol culturii și fenomenelor de socializare; sau în numerele speciale ale revistelor de popularizare (cf. Sciences humaines, 2000); sau chiar în manualele de filozofie care fac apel, în mod sistematic, la părinții fondatori ai antropologiei anglo-saxone (Tylor, Malinowski, Benedict, Linton și alții). Spiritul cărții de față Prin urmare, această carte are rostul de a umple un gol și o lipsă, pentru a răspunde la cererea miilor de studenți, profesioniști, amatori deschiși către studiul fenomenelor culturale
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
liber, a sociabilității, a culturii muncitorești, a artei, a educației, a cunoașterii, a religiei, a loisir-urilor... Principiul general de realizare a proiectului: o cultură de obiect Dacă sociologia culturii spre deosebire de alte sociologii sectoriale implantate și în contrast cu disciplinele învecinate (istorie, antropologie, filozofie, economie, drept) nu este încă pe deplin recunoscută în cadru universitar (fiind rareori numită), motivul ține, în mare parte, de faptul că universitarii nu se pun de acord nici asupra definiției, nici asupra obiectului său, cu atât mai puțin
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
ca niște convenții (Capitolul 13) 1. Partea întâi Bunurile Capitolul 1 La originile unei sociologii a bunurilor culturale Cercetarea asupra bunurilor culturale își are izvorul, cronologic, în trei tradiții: filozofia germană a secolelor al XVIII-lea și al XIX-lea, antropologia anglo-saxonă din secolele al XIX-lea și al XX-lea și marile sisteme explicative din aceeași epocă (marxism, pozitivism). Tradiția intelectuală germană Tradiției germane îi datorăm inițierea analizei, atât asupra ideii de cultură ca normă colectivă, cât și asupra faptului
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
și valorile etice. Activitatea omului (economică, politică...) este orientată de o "stare de spirit". Firește, bazele materiale permit contextualizarea ansamblului, chiar traducerea lui, dar cultura rămâne înainte de toate un principiu spiritual și normativ decelabil în fiecare popor. Devierea descriptivă a antropologiei Abordarea empirică Antropologia din secolul al XIX-lea păstrează, la început, expresia de "știință a culturii" moștenită din gândirea germană. Dar și în asta constă întreaga diferență ea optează pentru o abordare din unghi pur descriptiv. Animată de intenția de
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
Activitatea omului (economică, politică...) este orientată de o "stare de spirit". Firește, bazele materiale permit contextualizarea ansamblului, chiar traducerea lui, dar cultura rămâne înainte de toate un principiu spiritual și normativ decelabil în fiecare popor. Devierea descriptivă a antropologiei Abordarea empirică Antropologia din secolul al XIX-lea păstrează, la început, expresia de "știință a culturii" moștenită din gândirea germană. Dar și în asta constă întreaga diferență ea optează pentru o abordare din unghi pur descriptiv. Animată de intenția de a descoperi pe
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
judecată de valoare privind diversitatea culturilor, capacitatea lor expresivă, gradul de maturizare, progresele lor științifice, nivelul artistic. Este subliniată dimensiunea dobândită, socializată și transmisă de cultură. Optând pentru o concepție empirică străină de orice scară a priori a diverselor culturi, antropologia a deschis o pistă de cercetare care se rupe de știința germană și de concepția ei organică asupra poporului originar, de abordarea ei ierarhică și normativă a culturii. Este respinsă întâietatea acordată de Kulturwissenschaft poporului german asupra altora, precum și viziunea
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
și de concepția ei organică asupra poporului originar, de abordarea ei ierarhică și normativă a culturii. Este respinsă întâietatea acordată de Kulturwissenschaft poporului german asupra altora, precum și viziunea hegeliană a unei Rațiuni divine manifestate în cadrul diferitelor societăți în Istorie. Ceea ce antropologii numesc atunci "cultură" nu mai este disociabil de bunurile culturale, fie ele materiale sau ideale, ale căror listă și enumerare empirice (prin definiție, niciodată încheiate) sunt stabilite în vederea unificării provizorii a unui domeniu relativ, divers și schimbător. Perspectiva descriptivă, pluralistă
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
ale particularității instituțiilor, așa cum grupul le aplică sau, mai simplu, le trăiește. Cultura este așadar faptul însuși al societăților, ceea ce le face vizibile și active, ceea ce le istoricizează. Sir Edward Burnett Tylor (1832-1917), titularul, în 1883, al primei catedre de antropologie de la universitatea Oxford, autorul, în 1871, al volumului de pionierat Primitive culture (tradus în franceză în 1876), propune o abordare empirică a "științei culturii" fără să fie cercetător de teren care se delimitează de concepția normativă a Kulturwissenschaft citată mai
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
interpretativă, făcând din cultură un sistem de sens particular. Dacă orice cultură se manifestă prin probe obiective (precum limba) în sânul unei națiuni identificate, ea are nevoie pentru a exista de intenția actorilor săi; cel de-al doilea, inițiat de antropologia anglo-saxonă din secolul al XIX-lea, este strict empiric, descriptiv și relativ. El caută să descopere semnificațiile obiectelor (materiale și ideale) unei culturi particulare legându-le de funcțiile, între-buințările, afilierile lor, precum și de practicile care le pun în aplicare în
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
cf. Bastide, 1977; Heinich, 2001; Péquignot, 1993, despre evoluția istorică a sociologiei artei). Capitolul 2 Calificarea "culturală" Am arătat, până aici, că exista o pluralitate de căi de acces spre tema culturală: filozofia germană, care insistă pe aspectul său ideal; antropologia anglo-saxonă, care privilegiază abordarea descriptivă a elementelor materiale și simbolice; sociologia, în formare, care analizează tipurile de relații cu societatea. Dar aceste tradiții rămân încă prizonierele unei prejudecăți substanțialiste. Astăzi, contextul intelectual este complet schimbat: ne întrebăm prin ce proces
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
și oamenii, colectivul delimitează și ierarhizează lumea socială, generează diferențe în registrul faptelor și le transferă ca inegalități în registrul valorilor (așa cum arată separarea sacru/profan). Prolificitatea acestei abordări • Structuralismul și influențele sale Lévi-Strauss (născut în 1908) își înscrie direct antropologia în tradiția durkheimiană și maussiană care conținea germenele structuralismului. Cercetările sale legate de schimburile simbolice și de relațiile acestora cu schimburile materiale și economice au condus la analiza structurală a diviziunilor simbolice. Povestirile mitice și simbolurile sunt codurile culturale ale
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
a sistematizat anchetele despre sociabilitate în anii 1980. Originalitatea lor constă în studierea relațiilor interpersonale (între rude, prieteni, colegi de serviciu, vecini), fără a lua în considerare bunurile sau serviciile schimbate. Optica este, de această dată, deliberat non-monetară, influențată de antropologie: se consideră că schimbul predomină asupra bunului schimbat. Spiritul aceasta se inspiră, poate, din studiile de pionierat ale lui Alain Giraud, care, la INED, în 1958, a studiat omogamia soților. Unele anchete își fixează atenția asupra modalităților de schimb, după cum
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
aici toate problematicile ridicate de toți universitarii specializați în materie, vom oferi câteva exemple concrete din diversitatea abordărilor legate de multiple motivații. Polul speculativ Ar fi absurd să pretindem a prezenta în câteva rânduri aporturile teoretice ale filozofiei, istoriei sau antropologiei asupra practicilor și publicurilor. Vrem doar să indicăm câteva orientări speculative, pentru a arăta că pistele urmate nu i-ar putea interesa direct pe practicienii culturii. Logicile sunt aici academice, și ne vom referi doar la filozofie. Aceasta și-a
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
Rețeaua este deopotrivă un ansamblu de constrângeri și o resursă pentru fiecare. Noțiunea de rețea în sociologia franceză Numeroși sociologi se inspiră astăzi din această noțiune pentru a depăși individualismul sau holismul, considerate acum prea radicale: în sociologia și în antropologia științelor, prin Latour sau Callon, care înțeleg rețelele ca alianțe între uman și non-uman (obiecte), reprezentări și practici. Hennion a aprofundat această perspectivă în sociologia artei, arătând rolul medierilor în calificarea lucrurilor. Fiecare obiect, industrial sau nu, suportă o multitudine
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
116, 118-119, 122, 124, 128-130, 133-134, 138-140, 154, 161, 167, 192, 202, 210, 213, 249, 258, 262, 288, 300. Angajare, 113, 120, 156, 175, 279, 284. Animare socioculturală 153, 199, 207. Anomie, 156, 185. Anonimat, 184. Antreprenor de morală, 294. Antropologie culturală, 7-9, 17, 24-28, 39, 42, 86, 90, 92, 105, 236, 274, 299. Arbitrar cultural, 150. Arheologie, 205. Arhivă, 81, 95, 200, 205, 208, 228, 232, 238. Artă, 7, 9, 12, 21-23, 26, 30-31, 37, 46, 48, 50-54, 63, 65
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
evocă felurite imagini. Anato-mia nu se află în nicio altă parte a corpului într-o relație atât de sentimentală și senzuală precum cea conferită de sâni. Considerat o temă permanentă a artei, corpul uman este studiat începând cu anatomia și antropologia și terminând cu estetica și istoria artei. Se situeză la răscrucea științelor naturii cu disciplinele estetice. Frumusețea văzută ca farmec plastic obiectiv nu este cea care fixează entuziasmul. Ea este artistică, estetică, obiect al admirației, dar nu al iubirii. Desăvârșirea
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
mod esențial pe om - limitele sale și ale lucrurilor care îi stau în preajmă, afirmarea sau contestarea lor, rămânerea sub ele sau pășirea dincolo - se poate reorganiza coerent în jurul unui centru unic. Astfel înțeleasă, peratologia poate deveni nu numai axa antropologiei antice, ci axa antropologiei filozofice în general. Însă pentru aceasta va trebui să acceptăm că încărcătura ideatică a complexului peratologic este aceea care contează, și nu blocajul în analiza istorică a unui cuvânt. Este adevărat că buna fixare a obiectului
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
limitele sale și ale lucrurilor care îi stau în preajmă, afirmarea sau contestarea lor, rămânerea sub ele sau pășirea dincolo - se poate reorganiza coerent în jurul unui centru unic. Astfel înțeleasă, peratologia poate deveni nu numai axa antropologiei antice, ci axa antropologiei filozofice în general. Însă pentru aceasta va trebui să acceptăm că încărcătura ideatică a complexului peratologic este aceea care contează, și nu blocajul în analiza istorică a unui cuvânt. Este adevărat că buna fixare a obiectului unei discipline s-a
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
prin Scheler, s-a pus problema întemeierii unei "științe fundamentale a esenței omului" care să sintetizeze toate rezultatele științelor despre om și să ajungă la indicarea finală a "locului omului în lume" - s-a recurs la potențarea semantică a vechii "antropologii", care se rezumase la "istoria naturală a omului", înțeleasă ca sumă a cunoștințelor privind originea și evoluția sa biologică. - În momentul apariției sale, la sfârșitul secolului 16, "iconologia" nu era decât un repertoriu de simboluri și alegorii de tip plastic
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
dai și să menții un statut limitei, nu cum să depășești (Aufheben-ul este aproape un autómaton). Dincoace, problema este cum să depășești o limită insurmontabilă, deci cum să dai un statut real depășirii. La Hegel, "refuzul peratologic" provine din debilitarea antropologiei, care trebuie să-și afle consolarea într-un "adevăr mai înalt", unul însă care nu mai este al omului. Pe când în peratologie, care este eminamente antropologică, năzuința către un statut mai pur nu trimite la ieșirea din sistemul de referință
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
rațiune, atâta vreme cât nu se va produce "confruntarea cu altul", atâta vreme cât Ghilgameș nu își va întîlni Enkidu-ul extraterestru, cultura planetară ne va fi refuzată. Problema acestei "alte rațiuni" ne obligă să fim prudenți atunci când vorbim în lumea modernă de "subiectivitate" și "antropologie". Trebuie să recunoaștem buna măsură a subiectivității și să nu o reducem la eul psihologic și nici măcar la om. Niciodată în filozofia mare, nici la Kant și nici la Heidegger de pildă, nu a fost în discuție omul, cum crede
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
nici la Kant și nici la Heidegger de pildă, nu a fost în discuție omul, cum crede Foucault, ci doar paradigma umană a rațiunii. Și Kant, și Heidegger au obținut în fond întîlnirea cu altă rațiune. Ei nu au făcut "antropologie", de vreme ce au simțit limitările de pe Terra. Ei au vorbit despre om ca despre un singular generic, ca despre un hápax legómenon. Drama noastră, când vorbim despre rațiune, este că avem de-a face cu un simplet, nu cu un multiplet
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
de primă instanță la care se expune o asemenea abordare este limpede. Poate oare filozofia - care de la greci și până astăzi a rămas un exercițiu în marginea universalului și care, în momentele ei foarte mari, se ferește până și de antropologie, preferând să vorbească nu în numele unei rațiuni umane, ci al uneia în general (das Bewußtsein überhaupt, spune Kant), valabilă deopotrivă pentru oameni, îngeri și zei - să coboare până într-atît în regional, încît să vorbească de la nivelul și în numele spiritului unei
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
pieței securității, prin programe informatice, grile, supravegheri video, medicamente, terapii. Implică ONG-uri, grupuri de lucru, reuniuni, comitete, subcomitete. Este obiectul unor conflicte între proprietarii permanenți: cine trebuie, cine știe, cine poate să se ocupe de ea? psihologii, sociologii, criminologii, antropologii, politologii? asistenții sociali, profii, polițiștii, politicienii? comitetul meu, comitetul tău? statul? Este obiectul unor confruntări încrâncenate între cei care vor să-și însușească adevărata mană cerească pe care o reprezintă, de mai bine de zece ani este, în numeroase țări
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]