271,809 matches
-
Rodica Zafiu Pentru postmodernismul dominant al vremii actuale, formele hibride de discurs și interferențele dintre limbaje apar ca fiind zonele culturale cele mai interesante. Inevitabil, cercetarea însăși a acestor forme trebuie să fie de tip interdisciplinar, în orice caz să uzeze de arta încrucișării ideilor și a competențelor (de fapt, dincolo de mode și de spiritul timpului, întotdeauna
Limbajul imaginilor by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13641_a_14966]
-
poate părea exclusă (conform clasicei distincții dintre artele succesiunii și cele ale simultaneității) sau oricum marginală și atipică - e un act productiv atît pentru teoria literaturii (care își verifică astfel instrumentele de lucru), cît și pentru istoria artei (în care apar unghiuri de vedere noi). Autoarea ilustrează narativitatea imaginii prin exemple diferite, traversînd (în interiorul culturii europene) mai multe epoci, curente și spații de comunicare: de la fresca religioasă și miniaturile din manuscrisele medievale, pînă la publicitatea și benzile desenate contemporane. De fapt
Limbajul imaginilor by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13641_a_14966]
-
Dimov și Pucă pentru volumul Eleusis, ilustrațiile infantile la poemul După melci) - dar cuprinde mai ales o examinare, amănunțită și comparativă, a numeroaselor ilustrații la cărțile lui Lewis Carroll (Alice în țara minunilor, Alice în țara din oglindă): între care apar mari diferențe de normalizare, focalizare, abstractizare. Seriile de gravuri ale lui Hogarth sînt interpretate prin prisma legăturii cu romanul englez din aceeași epocă. Alte idei demne de reținut din demonstrația autoarei privesc: jocul subtil dintre raportarea imaginii la textul literar
Limbajul imaginilor by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13641_a_14966]
-
exil" au fost tipărite în 2001 la Cluj, după cum la București vrednicul Nicolae Țone avea să-i tipărească un volum simbolic intitulat "Piatră de încercare". Dar trecutul bucureștean al lui Lucian Boz a fost - am putea spune - fabulos - după cum și apare și în periodicele culturale ce se tipăreau cu duiumul în vechiul Regat și la care a colaborat asiduu. Semnătura șuie Lucian Boz apare astfel nu numai în "Viața românească", în "Contimporanul" (unde avea și calitatea de secretar de redacție), în
Amintirea lui Lucian Boz by Barbu Brezianu () [Corola-journal/Journalistic/13763_a_15088]
-
de încercare". Dar trecutul bucureștean al lui Lucian Boz a fost - am putea spune - fabulos - după cum și apare și în periodicele culturale ce se tipăreau cu duiumul în vechiul Regat și la care a colaborat asiduu. Semnătura șuie Lucian Boz apare astfel nu numai în "Viața românească", în "Contimporanul" (unde avea și calitatea de secretar de redacție), în "Cuvântul Liber", în "Zodiac" și "Capricorn", în "Discobolul" sau "Excelsior" dar și, foarte asiduu, în "Adevărul" și "Dimineața", ori în "Facla" lui Ion
Amintirea lui Lucian Boz by Barbu Brezianu () [Corola-journal/Journalistic/13763_a_15088]
-
special al lui Hașdeu pentru origini, pentru momentele aurorale restabilite pe coordonate abisale, între care obîrșiile dacice ale poporului român, pe o direcție pe care au mers Grigore Tocilescu, Nicolae Densusianu, Vasile Parvan, Lucian Blaga. Această atracție de factură romantică apare consubstantiata cu întoarcerea către rădăcinile dinaintea latinității care s-a manifestat în Franța și Spania în jurul anului 1900. E ușor de înțeles exaltarea lui M. Eliade, în calitatea sa de pasionat al începuturilor fabuloase și de devot al miturilor, în fața
Romanul "hasdeenilor” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13739_a_15064]
-
Și, în automobilul care-i ducea, femeia i-a spus bărbatului: E mijlocul vieții. Prin geamuri, totul fugea înapoi. Casele, pădurile, munții, satele, copacii și râurile fugeau și păreau devorați pe rând. Parcă i-ar fi înghițit chiar șoseaua. A apărut o răspântie. Acolo au cotit spre dreapta. Și au mers înainte. Cred că ajungem curând, a spus bărbatul. Și au mers înainte. Copaci, câmpuri, case, poduri, munți, râuri fugeau înapoi, lunecau până departe. Femeia s-a uitat îngrijorată în jur
Sophia de Mello Breyner Andresen by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/13722_a_15047]
-
să fi ajuns până acum la intersecție, a spus bărbatul. Sigur că am greșit drumul, a spus femeia. Nu aveam cum să-l greșim, a spus bărbatul, n-a existat alt drum. Și au mers înainte. Intersecția trebuia să fi apărut până acum, a spus bărbatul. Și atunci, ce facem? a întrebat femeia. Mergem înainte. Dar ne rătăcim. Nu văd alt drum, a spus bărbatul. Și a oprit mașina. În stânga se vedea o întindere mare de pământ, goală; în dreapta, o colină
Sophia de Mello Breyner Andresen by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/13722_a_15047]
-
înainte pe șosea în căutarea mașinii. Când o să ajungem în ținutul unde ne ducem, ai să te odihnești, întinsă pe iarbă, la umbra pomilor și a poamelor. Trebuie să găsim repede drumul, a spus femeia. În depărtare, printre pini, a apărut o casă. Mergem până acolo, a spus bărbatul. Poate vom da peste cineva care să ne arate drumul. Sufla o briză ușoară, iar pinii se unduiau. Au bătut la ușa casei. N-a răspuns nimeni. Au stat să asculte și
Sophia de Mello Breyner Andresen by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/13722_a_15047]
-
cele n cărți pe care le-ai lua cu tine pe o insulă singuratică sau în eternitate îi răspunde, în spirit, inițiativa editorială de a întocmi dicționarul celor o sută cei mai mari scriitori români în neființă trecuți. Lucrarea a apărut sub egida Uniunii Scriitorilor, este prefațată de președintele acesteia, dl Eugen Uricaru și coordonată de dl Mircea Ghițulescu. Scriitori de la începuturile literaturii noastre vezi Neagoe Basarab până la mult regretatul Mircea Nedelciu, figurează în cartea publicată la Editura Lider în excelente
O sută de magnifici by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13740_a_15065]
-
Pavel Șușară Economia reală și bunurile simbolice În aparență precaritate în care trăim de mai bine de zece ani, exisă o efervescenta și o dinamică fără precedent a societății românești. România nu e chiar așa cum apare ea în tînguirile noastre cotidiene și în statisticile sindicatelor cu lideri supraponderali. Dacă e să privim cu atenție în jur, nu se poate să nu observăm că au apărut sute de localități noi, pe centura vechilor orașe s-au nascut
Pasii marunti ai pietei de arta by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13752_a_15077]
-
dinamică fără precedent a societății românești. România nu e chiar așa cum apare ea în tînguirile noastre cotidiene și în statisticile sindicatelor cu lideri supraponderali. Dacă e să privim cu atenție în jur, nu se poate să nu observăm că au apărut sute de localități noi, pe centura vechilor orașe s-au nascut peste noapte cartiere de lux, iar toate acestea se fac cu bani foarte mulți, cu materiale, cu forța de muncă. Există o investiție privată imensă în România care nu
Pasii marunti ai pietei de arta by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13752_a_15077]
-
au avut cea mai bine sistematizata ofensiva de pînă acum, acțiune în care s-a implicat nemijlocit, pînă la proba contrarie cu bună credință a celui inocent, si o institutie serioasă cum este Muzeul de istorie. În acest climat au apărut, totuși, cîteva galerii - cele deja amintite, dar și altele, cum ar fi galeria Luchian 12, care își propun să facă, în mod evident, cîțiva pași importanți înainte. Miza acestor acțiuni este calitatea operei de artă, garanția lor este autenticitatea obiectului
Pasii marunti ai pietei de arta by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13752_a_15077]
-
ajungă exact unde trebuie, adică la oamenii care iubesc artă și care o pot plăti cît mai aproape de valoarea ei reală. Cu alte cuvinte, la mării actori ai unei piețe de artă adevărate care, mai devreme sau mai tîrziu, vor apărea și în spațiul nostru public așa cum se cuvine. Pentru ca aceste lucruri să funcționeze și dincolo de enunțuri și de principii, este nevoie de o rediscutare profundă a relației nemijlocite cu opera de artă, cu atît mai mult cu cît există încă
Pasii marunti ai pietei de arta by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13752_a_15077]
-
Terfelogul lui Daniel Constantin, un fel de jurnal început în 1962 și continuat, dacă am înțeles bine, pînă azi. Numele acesta nu vă spune probabil prea multe, fiindcă e doar unul din pseudonimele lui Dan Ion Constantin (n. 1939), care apare la Florin Manolescu, în Enciclopedia exilului literar românesc la litera B: Boc Daniel (Dan Constantinescu), poet. În țară a debutat cu poeme în 1968, în "Luceafărul" (seria Ștefan Bănulescu), unde Cronicarul l-a cunoscut ca tehnoredactor și corector sub numele
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13728_a_15053]
-
comentate cu o ironie dusă pînă la sarcasm, dau o idee veridică despre ceea ce a fost comunismul ceaușist, în special. l Iată doar trei notații desprinse din fragmentele publicate de "Jurnalul literar" nr. 7-12: "Spectacol «Cîntarea României» la Oravița, televizat. Apare prezentatorul: «Ne aflăm pe scena teatrului unde a răsunat pentru prima oară vocea marelui nostru poet Mihai Eminescu, pe atunci sufleur» (s.m.)" l "Încă un alexandrinism (Alexandria Teleormanului, bineînțeles): Zozi (Zoe Dumitrescu Bușulenga, n.n.) și Cioculescu fac pe micul ecran
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13728_a_15053]
-
de fostul președinte al României. Și asta din cel puțin două motive. Cel dintîi ține de importanța știrii propriu-zise, care în absența altor evenimente mai importante, nu-și avea locul decît la început. Iar al doilea ar fi că nu apar săptămânal în România partide de opoziție, încît Congresul Acțiunii Populare să fie trecut la și altele. Dacă TVR a minimalizat importanța acestui eveniment politic din vina cui a fost de serviciu în acel week-end, ar trebui tras la răspundere acel
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13728_a_15053]
-
lui Adrian Păunescu. Dacă nu mă înșel, la Roșiori de Vede s-a botezat prima școală cu numele poetului. Apoi a venit povestea cu stadioanele (Gheorghe Hagi și Dumitru Sechelariu). Cu așa exemple strălucite n-a trecut mult și a apărut și inițiativa sătenilor care au dorit o stradă cu numele Ion Iliescu. Nu vreau să discut aici meritele literare ale lui Adrian Păunescu. Ele există. Dar ostentația cu care el marșează în aceste situații penibile, în loc să se tempereze, crește în
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13728_a_15053]
-
tragica dispariție a lui Mircea Nedelciu, singurul maître d’école al generației optzeci, Mircea Cărtărescu este astăzi unul dintre cei mai populari scriitori de la noi dovadă, reeditarea continuă a cărților sale mai vechi și succesul instantaneu al fiecărui nou titlu apărut sub semnătura sa și, cu siguranță, autorul român cel mai tradus în marile edituri occidentale și nu numai. Cel puțin la nivelul literaturii române sînt rarisime cazurile mai ales în condițiile de maximă diversitate ale postmodernității cînd același scriitor devine
De la Camus la Nuova Guardia by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13765_a_15090]
-
și iese la suprafață un fel de Macondo al copilăriei mele. Nu mă interesează încă din punct de vedere literar, ci pur și simplu ca recuperare a unui continent pierdut, care își tot schimbă contururile în interiorul meu. D.P.: Cum îți apare acum toposul copilăriei: edenic sau coșmaresc? M.P.: Nu, n-a fost un eden. Eu n-am avut o copilărie fericită. Dar sînt și lucruri foarte frumoase. De pildă, îmi amintesc gornașul din sat. Adică, atunci cînd se transmitea o știre
Marta Petreu by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/13691_a_15016]
-
din ce în ce mai multe. O singură dată a mai fost o doamnă care a ținut Laudatio, iar eu sînt a doua, asta am aflat-o chiar de la rector. Sigur, e puțin neobișnuit, lumea se așteaptă să vadă bărbați serioși și demni, și apăream eu, acolo, în roba mea cam lungă, în care îmi era frică să nu mă împiedic, în care mă simțeam, evident, costumată, și de aceea eram și eu destul de veselă. Dar mă și bucuram că domnul Nicolae Balotă are parte
Marta Petreu by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/13691_a_15016]
-
cronică de carte tot felul de neisprăviți și de neisprăvite, care nu înțeleg ce citesc, care sînt complet nepregătiți și inculți. Mi se face rău cînd citesc asemenea lucruri. Habar n-au de nimic, și mai și dau verdicte. A apărut însă și un critic tînăr excepțional, talentat, e Daniel Cristea-Enache. El face o critică literară care-mi place. Pot să nu fiu de acord cu el, dar îmi dau seama că el investește muncă și cultură, că toate sînt puse
Marta Petreu by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/13691_a_15016]
-
odată cu Totul despre mama mea ( film dedicat tuturor acelor actrițe mitice - de la Bette Davis la Romy Schneider -, tuturor femeilor... și mamei sale) vor fi avut, poate, surpriza să constate că două dintre actrițele sale fetiș ( Cecilia Roth și Marisa Paredes) apar, preț de cîteva secunde, în-tr-o scenă din Vorbește cu ea; cei care-i cunosc filmografia în amănunțime le vor mai fi recunoscut pe alte două dintre veteranele sale: Loles Leon ( sora Victoriei Abril în Atame), aici în rolul unei moderatoare
De X ori femeie by Alex. Leo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/13751_a_15076]
-
Kahlo, pictorița mexicană a cărei viață extravagantă - bisexuală, comunistă, ș.a.m.d. - s-a terminat chinuit după ani de excese și de progresivă infirmitate, cînd gloria bătea la ușă, dar ea nu se mai putea ridica din pat... Kahlo ( care apare în multele-i autoportrete cu mustăcioară și deja-celebrele-i sprîncene împreunate) este redescoperită astăzi ca o precursoare a feminismului, iar tablourile ei se vînd la prețuri fabuloase. Căsătorită cu Diego Rivera ( muralistul revoluționar care-a încercat să-l pună pe Lenin
De X ori femeie by Alex. Leo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/13751_a_15076]
-
mitologii legate de momentul în care au simțit... atingerea aripii geniului. - Da, îi ironizam pe cei care se dau mari cu asta. Sunt însă două-trei momente pe care le-am scris în volumul Memorii din când în când care o să apară, probabil, la iarnă, și pe care vreau să ți le povestesc, pentru că sunt interesante. - Poate că primul dintre ele este legat de nea Garabet care vă spunea, la imperfectul lui imperturbabil: Ajungeam om mare!. Iată că n-a greșit. - Eu
“Dinu Păturică este un prototip al activistului” by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13745_a_15070]