2,718 matches
-
vitregă. Scârba caliba nică a proletarilor care-n infernalele autobuze și tramvaie ale ITB-ului ceaușist îi îndemnau pe bieții intelectuali sufocați „să-și ia mașină mică, dacă nu le convine“ s-a cuplat cu fesenismul gospodinelor care i-au aplaudat pe mineri, pentru ca acum să decreteze fioros: „cui nu-i place aici - să se ducă dracului în America!“ Astfel încăt, (să) ne căutăm fiecare „patria mică“ despre care scria Liiceanu. Viață la nișă, într-un „popor desțărat“ - o spune tot
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
două decenii (cu furie sau indiferență, cu dispreț, exasperare, cinism, scepticism, neputință ori triumf stupid) faptul că o treime din populație nu votează, la fel presa privește lumea specialiștilor cu un păgubos amestec de silă și milă. Când s-o aplaude, îi vine s-o storcească sub tălpi. Pentru gazetar, specialistul este un ochelarist fanatic sau impotent, un megaloman monomaniac, un „pinguin“ visător, incapabil să măsoare anvergura, tainele sulfuroase și provocările Realității. Un raft de bibliotecă bun să pui pe el
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
light design-ul și descifrarea comportamentului nonverbal? Cum intrăm într-o expoziție și cum citim un tablou? Din ce direcție începem parcursul? Cum ne plasăm față de obiectul contemplației? Cum se ascultă o simfonie sau un concert? Când (nu) trebuie să aplaudăm? Cum comparăm variantele de interpretare? Ce înseamnă jocul text-context-subtext psiho(și socio)logic în evaluarea unei cărți? Ce rol deține în judecata strict estetică deter minismul etnogeografic și istorico politic? Cum ne orientăm printre diferențele specifice marilor școli de roman
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
spre casă, partea de jos era împinsă către Dunăre. Conform teoriei malului, tot o creangă, sărmana, mi-a venit în ajutor. Am luat-o pe câmp, prin grădinile oamenilor, a dat sfântul și am ieșit iar la drum, victorie intens aplaudată de lătrăturile câinilor. Ud până la piele am trecut de Lărgeanca și am ajuns acasă. Iar Dumnezeu m-a ajutat să nu ies din sănătate, poate și datorită faptului că orice sacrificiu făcut pentru un copil este bine primit. Am avut
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
de o oră și ceva, am auzit mereu, la difuzoare, același anunț: "D-l Victor Ivanovici e rugat să vină la recepție". Bucata de carton cu numele său lipsea de la tablou. Când, în sfârșit, Victor Ivanovici a apărut, toți au aplaudat. Elvețianul care m-a intrigat în prima seară și-a adus, la Pireu, bicicleta pe vas! Și la Odesa și la Constanța și-a coborât bicicleta, a încălecat pe ea și dus a fost. La Odesa nu I-am mai
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
tuturor: „Am jucat de două ori mai bine, pentru că am jucat și pentru Ionuț. El este adevăratul campion! El și-a învins tristețea și neputința. Voi dărui jumătate din banii mei pentru ca Ionuț să aibă un cărucior performant. Toată mulțimea aplauda, iar colegii de echipă l-au ridicat pe Ionuț sus de tot cu tot cu cărucior, apoi au procedat la fel și cu Dorinel. Ce frumoasă poveste! Poate că fiecare din noi am avea ceva de învățat de aici. Cum să mulțumim
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
tuturor: - Am jucat de două ori mai bine, pentru că am jucat și pentru Ionuț. El este adevăratul campion! El și-a învins tristețea și neputința. Voi dărui jumătate din banii mei pentru ca Ionuț să aibă un cărucior performant. Toată mulțimea aplauda, iar colegii de echipă l-au ridicat pe Ionuț sus de tot, cu tot cu cărucior, apoi și pe Dorinel. Ici-colo, mame, tați, bunici și bunicuțe, își căutau batistele. Bunicul făcu o cruce, mulțumind lui Dumnezeu că a lucrat la inima lui
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
spus unele cuvinte simple ce mi-au fost dictate de momentul respectiv. Simplu, descătușat de orice emoție și după 23 minute m-am oprit. Aproape că nu-mi amintesc, dar cei prezenți m-au privit cu simpatie, m-au aprobat aplaudând că nu i-am chinuit cu cine știe ce filozofie, ori idei prețioase și pretențioase, menite să le pună răbdarea și mintea la încercare. Le-am relatat despre sponsorul întâlnit în tren ce s-a oferi să mă sponsorizeze voluntar, lucru pe
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
demn de imortalizat pe peliculă. O învățătoare urmărită stăruitor de lumina din ochii de copii cuminți și ascultători, ce-i sorb spusele cu dragoste și interes de cunoaștere. Surprinzându-mi apariția indiscretă, învățătoarea mă semnalează copiilor care, îndrumați, m-au aplaudat ca cel ce le vorbisem cu puțin timp în urmă, pentru ca la rândul meu să fiu surprins de ropotul de aplauze. La clasa următoare m-am făcut că nu văd activitatea școlară spre a nu mai deranja prin prezența mea
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
în neștire, mulțimii de față. Între timp, canalul de televiziune continua să transmită, lumii, tot ce se petrecea acolo. Ropotul asurzitor de aplauze, ale asistenței, i-au trezit, parcă, la viața reală, pe ambii. Deci, acea mulțime de pușcăriașe, acceptau, aplaudând acel gest, profund uman, al celor doi. Desprinzându-și mâinile, degetele, delicate și ușor, ca un frumos nor, bântuind cerul unei zile de vară, s-au desprins, unul de altul, frumoasa deținută reașezându-se pe scaunul de pe care se ridicase
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
deodată cu un coș de prăjituri, mai luați, sînt foarte dulci și cu un nou mire, un italian de data asta. PÎnă și Martin rămase cu gura căscată văzînd grămada de ouă pe care o scosese din pălărie și toată lumea aplaudă. Scamatorul mulțumi tuturor, făcu o plecăciune ușoară și arătă spre partenera sa ca s-o aplaude și pe ea puțin. Ca să fim drepți, aplauzele se răriră simțitor, fiindcă femeia nu făcea altceva decît să țină În brațe tot ce scotea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
un italian de data asta. PÎnă și Martin rămase cu gura căscată văzînd grămada de ouă pe care o scosese din pălărie și toată lumea aplaudă. Scamatorul mulțumi tuturor, făcu o plecăciune ușoară și arătă spre partenera sa ca s-o aplaude și pe ea puțin. Ca să fim drepți, aplauzele se răriră simțitor, fiindcă femeia nu făcea altceva decît să țină În brațe tot ce scotea scamatorul din pălărie, sau din mîneca hainei, sau din gură, sau din rever, sau din buzunarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
de moarte pe Susan cea frumoasă, iar scamatorul dădu drumul porumbeilor să zboare prin tot castelul, scotea milioane de ouă din toate părțile și era cît pe-aci să Înghită valijoara. Julius se uita la Cinthia și copiii Începură să aplaude, cînd, Rafaelito, verde și umflat de mînie ca un curcan, strigă: Da, dar tu n-ai casă la Ancón! și se făcu nevăzut. Scamatorul Își mai tăie un deget imaginar, făcu să-i crească un braț imaginar, Împlîntă o sabie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
pregătea pînă În ultima clipă. După ce se Împărțeau premiile, se urcau pe scenă și nu se putea să nu greșească de cîteva ori. Mamele se frămîntau pe scaunele lor, așteptînd cu sufletul la gură să termine și se pregăteau să aplaude, erau gata să intre În pămînt de rușine cînd copilul lor se oprea la jumătatea bucății și atunci aplaudau din toate puterile de parcă s-ar fi terminat cu adevărat și puteau să-l salveze; n-avea nici o importanță, la urma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
greșească de cîteva ori. Mamele se frămîntau pe scaunele lor, așteptînd cu sufletul la gură să termine și se pregăteau să aplaude, erau gata să intre În pămînt de rușine cînd copilul lor se oprea la jumătatea bucății și atunci aplaudau din toate puterile de parcă s-ar fi terminat cu adevărat și puteau să-l salveze; n-avea nici o importanță, la urma urmei cîntase cu multă simțire. PÎnă și Rafaelito Lastarria a reușit să cînte la un recital, bineînțeles cu șiretlicuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
soldăței ai lui Hristos și acum Își Încheia discursul făcîndu-le cu ochiul și trăgînd poc, poc, poc, cu mîna În chip de pistol, referindu-se probabil la diavolii pe care trebuiau să-i omoare pentru a ajunge la cer. Bărbații aplaudară și părintele se apropie pentru a da mîna cu toți. Cineva Îi oferi o țigară și el și-o aprinse. Atîta fum, atîta cacao fierbinte, atîtea conversații i-au coborît pînă la urmă pe copii pe pămînt Într-un picaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
cu cîteva minute mai Înainte la bucătărie, aducînd-o acum cu el și ținînd-o strîns de braț. aproape lipită de impecabilul său bluzon alb, pe negresa Concepción de los Reyes, pentru ca toată lumea s-o vadă, s-o admire și s-o aplaude. „Hei, Carlos, pune niște valsuri creole! strigă adresîndu-se unuia dintre invitați; trebuie să creăm ambianța potrivită pentru numărul care urmează! Iar artista acestui număr este aici, de față, uitați-o!“ Concepción de los Reyes nu știa ce să mai creadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
mai tacă dracului odată și să termine cu fanfaronada asta. Și corrida va Începe Îndată, fiindcă uite că apare Domnul Președinte al Republicii, unii vor zice că a fost primit cu ropote nesfîrșite de aplauze, alții că nu l-a aplaudat nimeni. Fanfara Gărzii Republicane atacă primele acorduri muzicale care creează atmosfera potrivită și toreadorii ies pe poarta de sub sectorul numărul unsprezece și Înaintează mai Întîi cu fața spre tribuna de la umbră, cotind apoi puțin spre loja unde se află judecătorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
eu grijă de el. Nu era rea ideea, fiindcă la urma urmei Carmincha Înota liniștită mai departe, nici nu se uita la ei, rămăsese În apă ținîndu-se de marginea bazinului și admirîndu-l pe străin, nu mai lipsea decît să-l aplaude de fiecare dată cînd sărea. La naiba! Pentru faima cartierului, băieți. Dă-mi un Chester, bă, crema, frate-miu, dar cum facem să vină? Chiar atunci neisprăvitului de Manolo Îi veni să-l trimită pe Julius să le ceară o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
de credința neclintită în Om. Ce fericită completare a muzicii lui Musorgski Modest Petrovici cu acest torent de sentimente!” “Oda Bucuriei” izbucnește, deodat’, nestăvilite se revarsă sunetele ei în întreaga sală. Prima jumătate a sălii mari a Casei de Cultură aplaudă frenetic, în picioare. Cealaltă jumătate are toate scaunele libere, inclusiv cele de la lojă, rămase așa încă de la începutul concertului. Să ne bucurăm că mai sunt suflete care mai pot să recepteze muzica, s o absoarbă. Să cântăm un cântec de
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
oraș. Dar nu-i. Probabil, l-or fi luat, cumva, cu ei cei care n-au avut răbdare să asculte finalul concertului. Așa că... Ropotele de aplauze izbucnesc cu și mai multă forță. Dirijorul se-nclină și, la rândul său, își aplaudă orchestra. Instrumentiștii se ridică-n picioare și aplaudă și ei. Poate măiestria dirijorului. Poate înțelegerea și căldura sufletească a publicului, atât cât a mai avut răbdarea să mai rămână. În fond, non multa, sed multum... V.5. ... Reporterul (de fapt
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
luat, cumva, cu ei cei care n-au avut răbdare să asculte finalul concertului. Așa că... Ropotele de aplauze izbucnesc cu și mai multă forță. Dirijorul se-nclină și, la rândul său, își aplaudă orchestra. Instrumentiștii se ridică-n picioare și aplaudă și ei. Poate măiestria dirijorului. Poate înțelegerea și căldura sufletească a publicului, atât cât a mai avut răbdarea să mai rămână. În fond, non multa, sed multum... V.5. ... Reporterul (de fapt, o reporteră. O persoană bine, chiar foarte bine
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
timp menit să asigure succesul “înaltei” vizite, nimeni de pe șantier n-a mai avut voie să miște-n front. Toată lumea a trebuit să se afle pe poziții, adică să simuleze că muncește, iar la apariția “cuiva” trebuie să înceapă să aplaude și să scandeze. Singurii ziariști cărora li s-a permis să fie ziariști au fost... doar cei auotrizați. Cei cu epoleți ascunși. Ceilalți, adică cei de la “Scânteia tineretului”, au trebuit să se confunde cu masele despre care aveau intenția să
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
însă, spunea „De ce?“ sau „Vorbește-mi mai mult despre asta“, iar Thaw nu simțea nici o emoție față de el. îi plăceau vizitele astea, dar se întorcea în salon ușor neliniștit și stors, ca un actor al cărui joc nu fusese nici aplaudat, nici huiduit. Cînd fu în stare să meargă, își prelungi întoarcerea prin curtea spitalului. Pavilioanele lungi și joase din cărămidă roșie se aflau pe pantele unui deal aerisit. Peste tot erau pescăruși care se roteau deasupra capului sau stăteau cocoțați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
a Sfîntului Ioan, dar nimeni nu se va îndoi în legătură cu ce se întîmplă. Ascultă! Cînd vei pleca din această încăpere, vei rata orice șansă de a contacta vreo oficialitate sau vreun comitet. Mîine, cînd te vei adresa adunării, vei fi aplaudat, dar nebăgat în seamă. Vei afla că majoritatea regiunilor se află într-o stare similară sau mai proastă decît a ta, dar asta nu-i va face pe lideri să coopereze; mai mult, consiliul rezistă cu mare dificultate. Monboddo nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]