2,797 matches
-
mult și ne vrea numai binele. Din acest motiv toți trebuie să avem încredere în tot ceea ce ne sfătuiește ea și să ne lăsăm ajutați de ea. O afirmație putem face și aceea este că drogurile ne sunt cei mai aprigi dușmani și nu trebuie să ne lăsăm influențați de nimeni pentru a le consuma. Cel care a gresit și a căzut pradă tentației are dreptul la o a doua șansă din partea tuturor. Au fost cazuri în care copii sau adolescenți
Drogurile şi influenţa lor. In: Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by CARP ELENA, DEACONESCU MIHAELA () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_2021]
-
pentru a ascunde sau pentru a depăși problemele zilnice pe care le au și aici putem menționa: divorțul părinților, abuzul sau indiferența părinților sau a școlii. O afirmație o putem face și aceea este că drogurile ne sunt cei mai aprigi dușmani și nu trebuie sa ne lăsăm influențați de nimeni pentru a le consuma, iar cel care agreșit și s-a lăsat pradă tentației are dreptul la încă o șansă din partea tuturor.
Înfruntă pericolul. In: Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by DEACONESCU ŞTEFAN-SORIN, ALCEA GINA () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_2017]
-
sării în sus, ca să mă uit în oglindă. De-abia mă recunoscui. Fața îmi era palidă, suptă, uscată, și sprînceneîe răvășite, parcă le smulsesem; nu știu ce dungă se adâncise la colțul buzelor, care mă schimba cu desăvârșire, dîndu-mi un aer de aprigă voință. Mă minunai descoperind pe fața mea o hotărâre virilă și putere de a acționa, însușiri pe care le pierdusem de mult. (De atunci nu mai cred în expresia oamenilor. Mi se pare că regulile schimbării feței nu au nimic
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
-i dea sfaturi, s-o roage, să aducă argumente cum că drumul ei secret s-a descoperit, că el nu duce nicăieri sau poate duce doar la spital și poate chiar mai rău... În sufletul fetei se dădea o luptă aprigă, își vedea înaintea ochilor viața de până atunci, alături de familie, auzea parcă de departe glasurile celor ce o înconjoau cu atâta prietenie și grijă sinceră... Oare ce să facă ea în continuare? Se zbătea între două lumi... glasul rațiunii nu
PRIETENII. In: Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by Sârbu Viviana, Ciuruşchin Miodrag () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_2014]
-
prăbuși. Dar trupul pare a fi aici simbolizat de splendida coroană de brațe, frunze și flori a arborelui iar spiritul de vigurosul trunchi ce-și prelungește substanța în ascunsa rădăcină. Astfel, precum coroana arborelui este lovită cel mai intens de apriga furtună dar impactul și rezistența la intensitatea acestuia este asumată și suportată de trunchi și rădăcină, tot astfel trupul este cel mai expus aici devastatoarei suferințe dar sufletul care-l susține și poartă adună cumulând vibrația durerii și neliniștea neconsolată
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
stau și cu Tudor, acasă. Și cred că n-aș fi rezistat la toate încercările prin care am trecut, dacă n-ar fi fost Tudor... Așa-i. Că fiecare naș își are nașul. Și fusese ea, la viața ei, fire aprigă și pătimașă. Se vedea și după cum râdea, și după cum îi sticlea ochii în cap la mâncare, și după cum trăgea din țigare. Atunci mi-am dat seama cum tremuri pentru un copil să nu pățească ceva, cum faci odată cu el toate
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ei cu trăsături puternice se putea recunoaște ceva din expresia de „mexicană“ a acesteia din urmă. Pearl era zveltă, avea un păr negru și drept, pielea măslinie, un nas subțire care pornea de-a dreptul din frunte și buze subțiri, aprige. Culoarea ochilor era căprui-verzuie, ca aluna. Se uită cu nervozitate la Hattie și fetița aproape pieri în ceața spaimei ei copilărești. Atunci Pearl zâmbi, și zâmbi și Hattie. Amândouă și-au declarat mai târziu că, în acea clipă, au știut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
linii galbene punctate, cu câteva pătrate de ferestre luminate ici-colo. Ennistonienii se culcau devreme. Tom se dedicase trup și suflet cântecului său, imaginându-și, până la cel mai mișcător amănunt, situația pe care o descrisese: el, eroul, îndrăgostit, dar înfrânându-și apriga dorință posesivă; fata, sfioasă, blândă, reținută (o virgină?), incapabilă să ia o hotărâre. El îi respectă nehotărârea, ba chiar îndrăgește indecizia care-l chinuiește, nesiguranța cețoasă, obscură, neputincioasă, ilogică, și lipsa de contur definit, pe care Tom le asocia cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
la o parte așternuturile. Tom, încă pătruns de imboldul său covârșitor care îl făcea să plutească, se apropie de prietenul lui și, pentru un moment, se treziră amândoi întinși piept lângă piept, ținându-se unul de altul într-o încleștare aprigă, dureroasă, cu inimile bătându-le violent, teribil; și așa, în tăcere, au stat întinși, destul de mult timp. George asistase odată la o încăierare într-o cârciumă din Londra. Un derbedeu atacase un bărbat și-l doborâse la pământ. După care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
gura subțire, tot dreaptă, arătau crispate, întunecate, ca „bătute de intemperii“. Astăzi, însă, culoarea măslinie a lui Pearl era ca de ceară, frumoasă, ușor rumenită, de parcă ar fi fost dezmierdată de un soare meridional, iar ochii căprui-verzi erau gânditori, nu aprigi. — Trebuie să-mi cârpesc cămășuța asta. Uite, se rupe la umăr. — Am să ți-o cârpesc eu, spuse Pearl. Las-o mâine afară. — Ba nu, de ce să-mi cârpești tu lucrurile? Pearl nu răspunse. De câtva timp, asemenea întrebări se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
mai departe. „Cât e de cumplit, gândi părintele Bernard, că această judecată feroce și aceste cuvinte crunte s-au ivit spontan în mintea lui John Robert când el, preotul, voise să-i vorbească despre George. Părintele Bernard simți o furie aprigă, aproape un val de ură împotriva filozofului, amestecându-se cu emoțiile lugubre și exaltate iscate de crâncenele cuvinte ale marelui poet. — Crezi în infern, domnișoară Meynell? — Vă rog să-mi spuneți Hattie. Mă numesc Harriet - dar mi se spune Hattie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
o să fie furios. Ah, Dumnezeule, George! Dar poate că, pâna la urmă, totul se referă la George. Poate că vrea să facă din mine supraveghetorul lui George?“ Tom privi fascinat la fața uriașă a lui John Robert, la ochii lui aprigi, galben-căprui, la buzele roșii, răsfrângându-se de voință. Membrii familiei dumitale sunt quakeri. Îți practici religia? — Mă duc la reuniuni - la reuniunile de quakeri - câteodată. — Duminica trecută ai fost? — Da. — Bun. Ești logodit? — Nu. Categoric nu. — Scuză-mi, te rog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
nu numai trăsăturile familiare, ci acel și mai familiar aer dominator și categoric, care părea chiar și în somn să stea de veghe. Și în tenebrele concentrate în sufletul său, George simți remușcare, regret, resentiment, frustrare, mânie și un jind aprig, acel aliaj de iubire și ură care poate constitui senzația cea mai dureroasă și cea mai degradantă din lume. În cele din urmă, se întoarse spre masă. Se părea că John Robert lucrase de zor. Cărți multe; George citi pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
care părea să se înalțe destul de aproape și totuși inaccesibilă unei plonjări, o puzderie de pescăruși se îngrămădeau și se ciorovăiau cu țipete ascuțite în jurul vreunui trofeu. George se uită la spinările catifelate, pestrițe, ale păsărilor și la ochii lor aprigi și încercă o vagă satisfacție, îi evocau vechi amintiri marine, din vacanțele petrecute aici cu tatăl său, din fericire atât de mort. George îl detestase pe tatăl său și, foarte curând, începuse să vadă în el nu chiar un monstru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
tresară și să se dea cu un pas îndărăt. Apăruse ceva, dincolo, de cea de-a treia ladă de gunoi. Vulpea-mascul, care se uita la ea. Capul animalului, cu ochii triști și botul zebrat de dungi întunecate, avea o înfățișare aprigă. Alex își ridică instinctiv mâna, ca și cum ar fi vrut să alunge fiara printr-un gest, dar vulpea nu se clinti. Îndepărtându-și privirea de la Alex, începu să adulmece la baza pubelei. Apoi se ridică pe picioarele din spate și își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
până la urmă, George înnebunise de-a binelea. — Dragul meu George. — Cară-te, Tom. Șterge-o! Întinde-o de aici! Într-o secundă, deși lumina radiată de fața lui nu suferise nici o eclipsă, degetele lui George se înfipseră ca niște gheare aprige în umerii lui Tom. Băiatul se răsuci pe călcâie, străbătu vestibulul dintr-un salt și o zbughi pe ușa lăsată deschisă. Pe scări se împiedică de pardesiul și pălăria lui Greg. Le ridică, ieși în stradă și trânti ușa după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
scurt, creț, electric, la nasul ca un cioc de pasăre, îngrădit de două șanțuri adânci în care creșteau perișori cărunți, la gura proeminentă, hulpavă, cu buzele-i roșii și umede, și bășicuțele de salivă la colțuri, la ochii gălbui, dreptunghiulari, aprigi, care se străduiau din greu să-i transmită un semnal. Movilițele moi de pe frunte, ciuruite de pori dilatați, aflate atât de aproape de ea, de cealaltă parte a mesei, îi inspirau un ciudat simțământ de tristețe, de bătrânețe. Se simțea cuprinsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ei, ajunsese irezistibilă: dorința ca, prin cine știe ce farmec, să poți îmbina imaginea iubită, captivă în inima ta, cu cea atât de liberă, aparținând realității. Asta era una dintre pricinile ei de suferință. Cea de-a doua, poate că și mai aprigă, era dragostea ei pentru Hattie. De astă-dată, nu o tainică și morbidă devoțiune imaginară, ci un atașament real, o dragoste ca pâinea cea de toate zilele, realitatea trăită a vieții de familie, pe care Pearl nu o cunoscuse niciodată până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
însă cu o evidentă notă ludicironică, într-o încercare de reconstituire a unui text considerat pierdut și regăsit după multe mii de ani, cu inevitabile lacune, valorificând cuvinte de origine dacă (sâmbure, gheară, curpăn, năpârcă, a anina, pârâu, mal, sterp, aprig, balaur, mistreț, burtă, mânz, aidoma, gard, șopârlă, vatră, scrum, baltă, grumaz, gușă etc.), alcătuiește, utilizând preponderent termeni din această categorie, un indirect omagiu închinat dacismului și, totodată, un avertisment: Te bucură, moșule, baciule, de zestrea bordeiului, / brazii, gorunii, păstrează-i
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
care îl slujește -, unde se exprimă neîmpliniri ale eului și reiterează, totodată, limitele de care se izbește, în general, insul sensibil, preocupat de sine și, aproape în egală măsură, de lume. Ca și alții, vede în timp vrăjmașul cel mai aprig: sunt prea bătrân, repetă oarecum melancolic, fără a fi, totuși, expresia unei crize sufletești. O insatisfacție din acumulări existențiale, regăsită la creatori din toate timpurile, se manifestă și în versurile artistului contemporan, pentru care totul este fără de folos, / o încercare
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
începuse să scoată sabia din teacă, și i-a lăsat asigurată doar stăpânirea provinciei Romagna, pe când celelalte posesiuni rămăseseră în vânt, încolțite între două armate dușmane foarte puternice, el însuși fiind grav bolnav, pe moarte. Ducele era însă atât de aprig la fire și, în același timp, atât de capabil, și știa atât de bine cum poți să-i câștigi pe oameni sau cum trebuie să-i distrugi, iar temeliile pe care le ridicase puterii lui într-un timp atât de
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
întreprinse atunci și acolo de șeful delegației americane vizau, în taină, diminuarea poziției Franței, mai ales în plan militar și economic. Chestiune în care nici Anglia nu părea dezinteresată. Mișcările din culisele Conferinței, deși se desfășurau în taină, păreau mai aprige decât dezbaterile „în câmp deschis”. Unul din punctele importante era chiar sediul Ministerului de Externe al Franței - Quai d’Orsay. Nefiind în nici un caz mai slabi decât alții, reprezentanții României au pus și ei în operă pârghiile ce li s-
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92342]
-
legat de ele pentru veci: Și-n scurta zi, și-n nesfârșita noapte? Împlinire În miez de toamnă mă îndrept spre vii Și cum să nu mă doară Părerile de rău neclare și târzii Ce-n suflet se strecoară?! Copilul aprig care-odată-a fost Din nuc acum coboară Să împlinească al său rost Prezis odinioară. Să construiască tainic un lăcaș Cu fata către vie, C-un geam ce stă mereu chezaș Spre matcă, pe vecie. Nedumerire Gândurile încăpeau anevoios în cuvinte, iar
Rătăcind pe vechile cărări by Mihai Hăisan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91699_a_92979]
-
Din război Într-un bordei, copii slabi mănâncă Din strachină, oțet și usturoi. Bătrâna-ncremenită la icoană Așa li-i viața-n aprigul război. Afară, tancuri ”Tigrul” se retrag, Cu crucea-ncârligată și scuipată Și-n mieii albi cu furie mai trag Războiul lor s-a-ntors spre ei și-i cată. Dar din coloană, unul se desprinde Să facă-un gest , de-aleasă-nțelepciune Și a strivit
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93454]
-
din București. Tatei i-ar fi plăcut să urmez medicina veterinară, pentru că aveam pe moșie o întinsă crescătorie de vite. Ne trăgeam dintr-o familie veche boierească, având rădăcini în trecut. Un străbunic fusese în divanul lui Bibescu-Vodă, tata-mare luptase aprig pentru unire și era intim cu Domnitorul Cuza, dar o ceartă pentru o femeie și mai ales orgoliul său care nu cunoștea margini (credea că se trage, după mamă, din bazilei) l-a îndepărtat de la demnitățile care i se cuveneau
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]