17,970 matches
-
cân' i-o fi lumea mai dragă", amenință el cu un aer ocult. Săgetat de un gând rău, Vasile lăsă conversația și porni iute spre subsol, traversând mai apoi holul întunecos. Deschise ușa celui mai important ascunziș al său și aprinse lumina-n odăița fără ferestre. Se duse glonț în colțul plin de cartoane și le dădu la o parte. Cele mai bine de 60 de kilograme de bronz erau la locul lor. Răsuflă ușurat, înjurându-l totuși apăsat pe Petrică
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
s-a mirat, că spunea că le lăsase goale și acu' era pline amândouă." "Tii, fir-ar al dracu'!", izbucni portarul-instalator. "Bă, ce nasulia naibii! Curat ghinion, să moară mă-sa." "Mă-sa cui?", se interesă Anton cu niște ochi aprinși de o curiozitate copilărească. "Eee, mă-sa lu' nimeni, era așa o vorbă", deveni mai precaut Petrică. Încercă să schimbe subiectul: "Ăștia cu dezinsecția a venit?". "A venit. S-a dus deja să dea la gândaci cu soluție d-aia
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
pe cuvânt că așa s-au comportat. Mi-au scris că am ajuns în ultimu' hal și că să ies la pensie, că-s apucătoare și șperțară... Ehe! În toate felurile m-au făcut nenorociții ăia!" Stai, stai! Nu te aprinde iarăși. Te rog!" Nu mă crezi, este?" Cine ar putea, măi, Anico, să creadă o asemenea parascovenie?" Dom'ne, îi vedeam cum te văd și pe tine. Ce? Oi fi și tu vreo iluzie, ă?" Cuzbășan nu-i mai răspunse
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
-i mai aplic Săvuleascăi o lovitură care să-l convingă și pe amicul ei s-o îndrume către o binemeritată pensie. Pe perete apărură băieții mei cu un nou mesaj: "EȘTI DILIE. DE CE NU IEȘI LA PENSIE?". Babei i se aprinseră ochii în cap. Se încordă toată și prinse să se ridice încet din fotoliu. Șopti repede: "Cornele, ia fi atent acuma!". Până să-și înalțe profesorul ochii și să se întoarcă spre perete, soldații mei se și ascunseră. Zidul gol
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
reprime imediat, înainte ca să fie zărit de domnul director. "Cu tine vorbesc mai târziu", mârâi Ciucurel, făcându-i lui tanti Mery semn către ușă. Funcționara nu așteptă alt îndemn și ieși de urgență. Relu se sprijini de un fotoliu, își aprinse o țigară și întrebă pe un ton de gheață: "Acu', că am rămas numai noi doi, ia povestește-mi, Monicuțo, cum stă treaba? Așa te-ai gândit să mă faci, după seara trecută?" "Relule, mă jur pă ce vrei tu
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
și o țigară bună. Tovarășul contabil-șef mă salută cu apelativul castelane. De unde și până unde eu castelan? De unde știe necunoscutul ăsta că eu voi juca în rolul castelanului Mihai de Giulești? Ce mai? Era groasă de tot. Contabilul își aprinde tacticos o țigară umezind-o în prealabil, cu vârful limbii la capătul opus filtrului, trage un fum adânc pe piept, ca și când acesta ar fi avut rolul de a-i disipa emoțiile, și mi se adresează zâmbind, aproape în șoaptă: Castelane
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
limbajul codificat. De musai ca de voie bună... - râde el sănătos scuturându-se. Apoi după o schimbare de ton. Cam nefiresc și totodată puțin gratuit Trebuie să înveți să sufli și în iaurt, castelane. Fumezi? Iau o țigară. El le aprinde pe amândouă (el deja o fuma pe a doua) cu o brichetă șmecheroasă. Îmi distrăgea atenția cultul lui, ca și al altora ajunși rapid cu pâinea și cuțitul în mână, pentru obiecte provenite pe sub mână, din RFG. Trage aer adânc
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
și că va fi dusă împreună cu soțul ei, sas din Roșia de Secaș, la Cotul Donului. Radioul ocupa locul ca și cum ar mai fi funcționat și ca și cum ar mai fi fost capabil să scoată din el aceleași voci cristaline. I se aprindeau lămpile doar cu mare întârziere și scotea un bâzâit de aveai senzația că ori ceva se rupe în cutia miraculoasă și cei care vorbesc sunt pușcați pe loc, ori se dărâmă toată casa. Acolo, pe noptiera de lângă fereasta pe care
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
mult respect? Gerard căută cheia dosită după paravanul cu Scufița Roșie și Lupul și descuie. Pătrunzând în întunericul încăperii, i se păru că aude în surdină niște acorduri de pian sau ceva din operetele lui Kalmann. Dacă n-ar fi aprins becul de deasupra ușii, ar fi avut senzația că întreaga încăpere a fosei ar fi fost plină cu instrumente muzicale, de la viori și contrabași, până la flauturi, trompete, oboiuri și tube, xilofoane, etc, pregătite pentru repetiție. Lumina parcă bolnavă a becului
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
gât, cu umeri bufanți, pălărie albă cu boruri largi, ochi verzui, ca de cleștar, fața rotundă, fină, ochii radiind de fericire. Semnificativ era faptul că pălăria cu boruri largi îi umbrea fruntea, urechea dreaptă și umărul drept. Epa ar fi aprins o lumânare, dar de câte ori venea aici, constata că uitase să aducă măcar o singură lumânare. E adevărat, nu era obligat să aducă. Nu-i cunoștea pe răposații care zăceau fără timp, sub lespezile seculare. Nu o dată stând lângă acest mormânt
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
George Mihăiță, etc. Nu mai vorbesc de Stela Popescu. Eram în stare să stau la nesfârșit, ore în șir nemâncat și nebăut, ca să-l ascult. Avea mare talent la povestit. Fuma țigară de la țigară. Zicea că-i păcat să mai aprinzi chibrituri sau bricheta. Aprindea țigara de la chiștocul care era pe terminate. Trăgea fumul cât încăpea în cavitatea bucală și mai apoi adânc în piept, fără să piardă niciun firișor aiurea, după care, cu buza superioară, aproape lipită de dinți, împingea
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
mai vorbesc de Stela Popescu. Eram în stare să stau la nesfârșit, ore în șir nemâncat și nebăut, ca să-l ascult. Avea mare talent la povestit. Fuma țigară de la țigară. Zicea că-i păcat să mai aprinzi chibrituri sau bricheta. Aprindea țigara de la chiștocul care era pe terminate. Trăgea fumul cât încăpea în cavitatea bucală și mai apoi adânc în piept, fără să piardă niciun firișor aiurea, după care, cu buza superioară, aproape lipită de dinți, împingea, într-un jet spontan
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
mai ales pentru Iozefina, această veste fusese un mare șoc. Iozefina nu mai avea de-a dreptul, cuvinte. Nu mai putea vorbi. Nu se mai putea ridica de pe scaun. Obrajii i se îmbujoraseră rapid și o vâlvătaie parcă i se aprinse în tot trupul. Văd că nu ți-e bine, scumpa mea - remarcă Roji nu fără puțin teatru - Te ia cu leșin, nu? Soția directorului părea că nu mai putea răspunde pentru moment la nicio întrebare, decât prin gesturi făcute a
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
să vorbească de cântecul cornului, singuri, singurei. Dar cealaltă Iozefină era de acum, o simplă himeră pe care el încă o mai iubea. Ea se așeză din nou tacticos, pe dormeză, nu departe de desuuri, picior peste picior, și-și aprinse o țigară. Întinse păhărelul, ciocni cu Gerard, fără să-l privească în ochi. Îi privi doar mâna ce ținea paharul și întoarse conținutul de coniac pe gât în jos. Ochii înlăcrimați de tăria lichidului îi licăreau parcă forțat, ca și cum ar
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
Toate puterile, de când lumea, i-au pus pe săracii istorici să scrie ceea ce le convenea lor, nu ceea ce era adevărat. De aceea eu consider această știință o simplă lăbăreală. Bani tocați pe de-a moaca. Pierdere de vreme. Liviu se aprinse fulgerător de repede, ca de obicei: Simple aberații.... Nu. Uite ce vrea Covi să spună - interveni economistulșef-Ce înseamnă obiectiv și subiectiv? Obiectivitate sută la sută, cred, n-a existat niciodată. A existat numai un grad mai mare sau mai mic
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
acela select; era să uit), la un coniac și o cafea, cum din cauza vitezei, într o curbă periculoasă, și-a văzut numărul din spate al mașinii Dacia 1110 sau cum în armată la marină, scufundându-se în apă cu țigara aprinsă la ordinul comandantului de pluton, la revenirea pe debarcader, țigara încă mai avea jar. Alea mașini! Alea țigări! Mergeai la bar la o cafea, mai ales seara, cu prietenii, numai ca să auzi tot felul de poante și, auzindu-le, simțeai
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
un chiștoc de țigară. Un chiștoc de Bărăgan! Asta după câte și mai câte așa zise examene de capacitate la care trebuia să inspire tot fumul de frunze pe piept, dacă nu se stingea cumva țigara sau dacă nu se aprindea ca un furnal mai, mai să le ardă novicilor nasul, și să zică expirând: Hi! Caii popii! Hi! Caii popii! - fără să tușească și mai ales cu grozava frică de a nu fi picați de profesori. “ *** Cu alte cuvinte, cred
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
preferai să o admiri topindu-se goală, în luminile jucăușe și fierbinți ale șemineului. Cum ai putea s-o regăsești pe frumoasa doamnă de Bethlen. Cum? Simplu. Te ridici în șezută așa, acoperit cu plapuma până-n barbă și, până să aprinzi focul în sobă, dis-de dimineață, te uiți spre ușa care dă spre hol, acolo unde se formează iarna, țurțure de gheață, de să-l spargi cu toporul, nu altceva, și încerci să-ți distingi umbra ca o mogâldeață, mișcând aiurea
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
în infinitele posibilități de a experimenta viața. Totul este infinit. Ce frumos și fascinant par toate, atunci când treci un pic de partea non adevărului, ca să mă exprim mai poetic. Ce frumos și simplu par toate, atunci când scânteia din interiorul tău aprinde un foc de tabără. Ce frumos și trist în același timp, devin lucrurile când conștientizezi că tu ești responsabil direct pentru ceea ce ești acum. Ce trist poate părea faptul că ai înțeles că ar fi putut fi altfel în realitatea
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
când îl rog să spună ceva. Mă fierbe ca pe fasole. N-a ieși din pasul lui ferita Sfântului. Până nu și-a umple luleau cu iarba dracului, până n-a scoate din pungă cremenea, amnarul și iasca ca să-și aprindă hornoaica nu scoate o vorbă. Așa i-i feleșagul. Trebuie să am răbdare și pace” - gândea moș Dumitru, privind la gesturile leneșe ale lui Pâcu. Ca un făcut, Pâcu nu a ieșit cu o iotă din toate ale lui. Ba
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Și abia după aceea a îndesat tutunul în cioata de lemn, dar cu mare grijă... Aprinsul bucății de iască a durat mai mult ca niciodată. Numai nu lua foc și gata! „Îmi face în ciudă, pezevenchiul. Ce? N-o mai aprins luleaua cu amnarul și iasca? O aprins-o. Da’ acu’ nu ia foc și gata” - continua să presupună moș Dumitru, cu iz de zâmbet pe chip, semn că a ghicit gândurile lui Pâcu. Și zi așa. Numai nu ia foc
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
în cioata de lemn, dar cu mare grijă... Aprinsul bucății de iască a durat mai mult ca niciodată. Numai nu lua foc și gata! „Îmi face în ciudă, pezevenchiul. Ce? N-o mai aprins luleaua cu amnarul și iasca? O aprins-o. Da’ acu’ nu ia foc și gata” - continua să presupună moș Dumitru, cu iz de zâmbet pe chip, semn că a ghicit gândurile lui Pâcu. Și zi așa. Numai nu ia foc pacostea ceea de iască. Ai? De când te
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
a vorbit, ca pentru sine: Azi trebuie să ajungem la târg în graba mare, că Aizic ne așteaptă ca pe sfânta împărtășanie. Dar evreii nu se împărtășesc, Mitruță - l-a contrazis Gheorghe Amnar. Atunci cum așteaptă ei sâmbăta, când nu aprind nici focul în sobă cu mâna lor. Fie cum spui tu, Mitruță. Adevărul este că suntem tare așteptați. Hliboceanu a ridicat mâna și a strigat: La drum, flăcăilor! Și să călcăm mai cu spor. Nu mai avem nici deal nici
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
de un mare meșter, a pornit să meremetisească luleaua. Cu mare nepăsare s-a apucat să îndese tutunul în ea. Mitruță, atent la toate mișcările lui Pâcu, s-a repezit pe dată să-i aducă un cărbune pentru a-și aprinde luleaua. Pâcu, ca drept mul țumire, a plecat ușor capul și atât. După ce și-a văzut luleaua aprinsă, a tras prelung din muștiuc. Abia când nu se mai vedea din vălătucii de fum i s-a auzit glasul: Iar m-
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
pe flăcăi, atunci am răbdare până când s-a întâmpla asta, că n-ai să-mi spui doar numai mie povestea lui Sloi... Vasile Hliboceanu s-a furișat spre gârliciul beciului, unde Costache trebăluia ceva. În treacăt, a aruncat o privire aprinsă către Măriuța, care se învârtea prin bucătărie... Costache s-a ridicat, privindu-l întrebător... Hliboceanu s-a aplecat și i-a șoptit ceva, după care s-a întors aproape în vârful picioarelor, ca să nu fie băgat în seamă de cărăuși
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]