4,707 matches
-
primul fabulist român. Deși informații biografice lipsesc, se poate presupune că era un om citit, știutor de limbi străine și umblat, poate chiar la studii, prin străinătate. Cele aproape nouăzeci de texte sunt fie selectate din diferite surse (grecești sau apusene), fie că, mai probabil, reproduc întocmai un model, posibil german, în orice caz o culegere contemporană încă neidentificată. Important este că ele sunt „înturnate” în românește („în rumânie”) într-o vreme în care asemenea inițiative erau, la noi, cu totul
OŢELEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288596_a_289925]
-
de contribuții antice, preluate de bizantini și amendate în spirit creștin, se topise în acea imobilitate în care medievalii traduceau fixitatea și invariabilitatea universului ce îi adăpostea. Învățăturile... se apropie prin spirit și țeluri declarate de literatura sapiențială a Renașterii apusene, ceea ce se observă în primul rând prin trimiteri la tot felul de scrieri - de la Il libro del cortegiano al lui Baldassare Castiglione și Principele lui Machiavelli până la „texte de învățătură” atribuite unor monarhi europeni (Ludovic al IX-lea, Friedrich Wilhelm
NEAGOE BASARAB. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288381_a_289710]
-
nouă”, „Dacia” ș.a. În demersul științific al lui P., reprezentant de seamă al școlii lui Ovid Densusianu, se îmbină cercetarea etnolingvistică și cea etnofolclorică, trăsătură caracterizantă ce se vădește în mai toate contribuțiile sale și îndeosebi în Cercetări în Munții Apuseni și Graiul și folclorul Maramureșului, ambele apărute în 1925. Dacă rezultatele celei dintâi lucrări nu sunt pe deplin concludente, autorul susținând că în spațiul examinat nu există doine, bocete, colinde, balade, basme, strigături, ghicitori, tradiții, opinie care avea să fie
PAPAHAGI-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288673_a_290002]
-
lui Nuși Tulliu, Zicu A. Araia și T. Caciona, N. Batzaria. SCRIERI: Aromânii din punct de vedere istoric, cultural și politic, București, 1915; La românii din Albania, București, 1920; Din folclorul romanic și cel latin, București, 1923; Cercetări în Munții Apuseni, București, 1925; Graiul și folclorul Maramureșului, București, 1925; Creațiunea poetică populară, București, 1926; Etnografie lingvistică română, București, 1926-1927; Macedoromânii sau aromânii, București, 1927; Images d’ethnographie roumaine, I-III, București, 1928-1934; Folclor român comparat, București, 1929; Originea muloviștenilor și gopeșenilor
PAPAHAGI-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288673_a_290002]
-
București, 1926; Poeții Z. A. Araia și T. Caciona, pref. edit., București, 1932; N. Batzaria, Anecdote, pref. edit., București, 1935. Repere bibliografice: V. Bogrea, „Din folclorul romanic și cel latin”, DR, 1923; N. Iorga, „Creațiunea poetică populară”. „Cercetări în Munții Apuseni”, RI, 1926, 1-3; N. Iorga, „Graiul și folclorul Maramureșului”, RI, 1926, 7-9; Ovid Densusianu, „Graiul și folclorul Maramureșului”, „Grai și suflet”, 1926, 403-405; Ștefan Pașca, „Cercetări în Munții Apuseni”, DR, 1924-1926; N. Drăganu, „Graiul și folclorul Maramureșului”, DR, 1924-1926; Vasile
PAPAHAGI-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288673_a_290002]
-
latin”, DR, 1923; N. Iorga, „Creațiunea poetică populară”. „Cercetări în Munții Apuseni”, RI, 1926, 1-3; N. Iorga, „Graiul și folclorul Maramureșului”, RI, 1926, 7-9; Ovid Densusianu, „Graiul și folclorul Maramureșului”, „Grai și suflet”, 1926, 403-405; Ștefan Pașca, „Cercetări în Munții Apuseni”, DR, 1924-1926; N. Drăganu, „Graiul și folclorul Maramureșului”, DR, 1924-1926; Vasile Bogrea, „Graiul și folclorul Maramureșului”, FF, 1927, 1; O. Fouché, „Graiul și folclorul Maramureșului”, „Revue des langues romanes” (Paris), 1927; L. Salvini, „Folclor român comparat”, „Flori din lirica populară
PAPAHAGI-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288673_a_290002]
-
parte a cărții, dedicată parlamentarismului junimist, ca și capitolul special dedicat lui P. P. Carp, atât de cunoscut ca maestru al oratoriei politice și atât de puțin ca, de pildă, traducător din Shakespeare, „aparițiune neobișnuit de interesantă” și pentru elita apuseană. Dacă Frânturi de cultură bucovineană, ce are meritul de a constitui un document cultural solid în slujba ideii de românism dincolo de granițele politice, este oarecum grevat de fragmentarism, Marginalii junimiste, volum dezvăluind aceeași răbdătoare pasiune de cercetător, se bucură, în
PAPUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288684_a_290013]
-
vreme de șase decenii. Mana în folclorul românesc (1944; Premiul „C. Rădulescu- Codin” al Academiei Române) aprofundează cercetările privind mentalitățile arhaice, urmărind cu acribie științifică concepte mai noi aplicate la datele culturii populare românești. Cercetări asupra magiei la românii din Munții Apuseni (1945) se bazează pe o investigație de proporții (în patruzeci de sate), unde autorul urmărește un singur factor - cel magic. Structurată pe trei niveluri - viziunea magică, vrăjile și descântecele -, lucrarea se situează în zona de preocupări din studiul Despre gândirea
PAVELESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288736_a_290065]
-
folclor”, 1991) urmăresc două importante aspecte ale artei populare din Valea Sebeșului, zonă în care etnograful a întreprins cele dintâi cercetări sistematice. SCRIERI: Mana în folclorul românesc. Contribuții pentru cunoașterea magicului, Sibiu, 1944; Cercetări asupra magiei la românii din Munții Apuseni, București, 1945; Studii și cercetări de folclor, București, 1971; Balade populare din sudul Transilvaniei, Sibiu, 1971; Folclor satiric din Mărginimea Sibiului, Sibiu, 1971; Cântecele dorului, Alba Iulia, 1997; Lucian Blaga și Sibiul, Sibiu, 1998; Eminescu și Sibiul, Sibiu, 1998; Ethnos
PAVELESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288736_a_290065]
-
problemele de bază ale acestui câmp de cercetare, după ce schițează un scurt istoric al legendelor și un istoric al studiilor anterioare, oferind totodată un repertoriu cu numele specialiștilor și cu rezultatul preocupărilor lor. Tot cercetarea legăturii dintre legende (în sensul apusean al cuvântului) și povestirile populare constituie obiectul volumului Der Graal im Spiegel romanischer Volkserzählungen (1996), unde sunt citate și exemple românești (de la aromânii din Macedonia sau de la românii din Cuban). Încă din volumul Einführung in die romanische Volksliteratur (1969), apărea
KARLINGER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287702_a_289031]
-
și de aceea a liricii galante franceze. M. citea și pe Voltaire, din care traduce o scurtă cugetare. În epocă nu apare ca o figură veche, anacronică, câteodată el arătându-se receptiv la înnoiri, curios de prefacerile aduse de civilizația apuseană. Pe plan literar e sensibil la turnura de gândire a moraliștilor francezi, mai apropiată structurii și formației sale. Nota originală a scrierilor lui se vădește în genul satiric. Înaintea lui Barbu Paris Mumuleanu, M. concepe, în forma populară a cimiliturii
MILU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288150_a_289479]
-
frumos caligrafiate, ceremonios construite din stări și trăiri diafane, ca o muzică de cameră calmă, reconfortantă în singurătate. Poetul trece însă spre o atitudine convențional-sonoră, aproape dezastruoasă, de evocare lirică a personalităților și faptelor revoluționare, patriotice, ca embleme pentru ținutul Apusenilor (ciclul Veghind din volumul Spuse fratele nostru, 1984), sau de imnificare a Transilvaniei („Pământ de iubire - Țară de suflet/ Se mai aud încă voievozii munților/ din piscuri în piscuri călcând - ca uriașii/ Se mai aud încă voievozii munților/ cu moartea
MOCANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288198_a_289527]
-
Relatate într-un stil îngrijit, în tonul și cu fabulația tradițională, toate aceste basme reușesc să captiveze atenția. Dacă poveștile au fost adunate în volume de sine stătătoare, legendele sunt presărate în număr mare în cuprinsul monografiilor Zarandul și Munții Apuseni ai Transilvaniei (1898) și Ardealul (I-II, 1911-1913). Descrierea locurilor, stabilirea însemnătății lor istorice și economice, surprinderea oamenilor cu obiceiurile, portul și ocupațiile lor sunt realizate în cele două lucrări într-o manieră mai mult literară decât științifică. Preocupat de
MOLDOVAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288226_a_289555]
-
întotdeauna sensibil la farmecul naturii și la frumusețea legendelor. SCRIERI: Păcală și Tândală, Sibiu, 1884; Povestea lui Ignat, Sibiu, 1885; Îndărătnicul, Sibiu, 1885; Fiica a nouă mame, Sibiu, 1885; Lumea proștilor, Sibiu, 1886; Țara noastră, Sibiu, 1894; Zarandul și Munții Apuseni ai Transilvaniei, Sibiu, 1898; În Panteon. Mormintele marilor noștri bărbați de la 1848-1849, Sibiu, 1901; Nichita Balica, Sibiu, 1904; Găsitul. Punga cu noroc și căciula fermecată (în colaborare cu Emil V. Degan), Sibiu, 1904; Ulisse, regele din Ithaca, Sibiu, 1905; Edip
MOLDOVAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288226_a_289555]
-
și un păstor», aici se ajunge” (lider local, 35 de ani). În opiniile exprimate se simte nevoia de apartenență indiferent de raporturile politice pe care le implică această relație: „Dacă a căzut ăsta șblocul politic răsăriteanț, s-a ridicat ăsta apusean... să mergem în Europa!” (bărbat, 83 de ani, pensionar). În general, în rândul acestei categorii de populație, Uniunea Europeană este asociată sistematic cu fostul blocul comunist, ea reprezentând, astăzi, în opinia lor, o replică modernă și pozitivă a acestuia. Se apreciază
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
au scăpat teferi după slalomul uriaș printre zecile de examene ale celor patru ani - unele materii având un tarif fix de trecere -, studenții la Teologie preferă o urgentă „reorientare profesională”, când nu se angajează la vânătoarea de burse în universitățile apusene („heterodoxe”, se înțelege). Nu vă așteptați ca vreunul să sufle o vorbă despre această gravă stare de lucruri și nici ca visul unei Academii de excelență să devină realitate înainte ca o mulțime de „doctori” în teologie să fie retrogradați
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Nichifor Crainic (1889-1972) și Dumitru Stăniloae (1903-1993) sunt mai degrabă sporadice. Ceea ce le suplinește uneori, în chip lamentabil, este injecția cu „moralină”, administrată timp de două ore pe săptămână 3. Or, de la insipidele cursuri de morală (o categorie a gândirii apusene secularizate) ar trebui să se treacă, fără cusur, la cursul de etică și bioetică creștină 4. Câteva seminarii ar trebui acordate delicatei probleme a sexualității și a vieții conjugale, care se cuvine tratată fără pudibonderii fariseice 5. Pentru că adăparea la
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
la o scurtă distanță în timp: nouă la număr, între Iacob și îngerul (1996) și Turn înclinat (2007). Ortodoxia este un atribut pe care autorul și-l asumă cu temperanță și claritate. Mult timp, Teodor Baconsky a criticat moda intelighenției apusene și, prin recul, a celei autohtone care cere subiectului să își drapeze identitatea religioasă sub pretenția de pudicitate 1. Într-o țară care a cunoscut totuși un „Bizanț după Bizanț”, mulți intelectuali au decis în favoarea deghizării apartenenței lor confesionale cu ajutorul
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
teologiei reformate a Cuvântului. Revenirea la „rațiunea scripturală” presupune o critică prealabilă a metafizicii eline ascunse în teologia de manual. Când în La Gaya Scienza (¬125) nebunul lui Nietzsche exclamă: „Voi l-ați omorât”, el acuză consimțirea treptată a lumii apusene la ideea abstract-metafizică de Dumnezeu. În versiunea moralizatoare de tip stoic 3, Dumnezeu intervine în orizontul conștiinței pentru a formula un imperativ categoric 4. Harul minții văzătoare și lucrarea inimii dispar. Dumnezeu nu se descoperă decât ca bun de consum
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
comentat geneza și transformarea lumii moderne. De la papa Leon al XIII-lea (autor al faimoasei enciclice Rerum novarum, 1891) la autori profunzi și sofisticați precum Hans Urs von Balthasar (1905-1988), Henri de Lubac (1896-1991) sau Louis Bouyer (1913-2004), vocile teologiei apusene găsesc puțin ecou. În privința tradiției ortodoxe, cu excepția pr. Serghei Bulgakov (1871-1944) și André Scrima (1925-2000), nu apare în concertul dezbaterii despre relevanța teologică a experienței moderne nici un nume care să trădeze sensibilități religioase consangvine 1. Până la un punct cel puțin
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
tipărită în 1657 la Viena și stând la baza primelor cinci cărți din cele șase ale ediției finale din Călătorul heruvimic) vădește de la început o uimitoare aderență la fondul spiritual și exigențele dogmatice ale întregii tradiții a Bisericii, Răsăriteană și Apuseană deopotrivă. De altfel, precuvântarea lui Johannes Scheffler argumentează în fața „cititorului însetat de Dumnezeu” ortodoxia doctrinară a scrierilor sale și conivența împărtășită cu teologia mistică a Bisericii, făcând o explicită referire la învățătura patristică despre „îndumnezeirea prin har (aus Gnade) a
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Johannes Tauler (1300-1361), Jan van Ruusbroec (1293-1381), Dionisie Cartuzianul (1402-1471) sau Ioan al Crucii (1542-1590), Angelus Silesius își declină ascendența spirituală în marea tradiție a spiritualității creștine occidentale. Lăsând pe seama medieviștilor argumentarea cu probe istorico-filologice a filiațiilor existente între reprezentanții apuseni și răsăriteni ai aceluiași univers creștin, ne vom rezuma la sesizarea catolicității conștiinței „călătorului” nostru, descins dintr-o nobilă familie de protestanți din Breslau, la doar o lună după stingerea din viață, la 17 noiembrie, a influentului philosophus teutonicus Jacob
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
înțelegerea adecvată a unor idei și practici teologice fundamentale pentru Răsăritul ortodox. Între acestea, un rol aparte îl ocupă apofatismul 3. Din acest punct de vedere, încercarea lui Yannaras de a pune într-un dialog filozofic teologia patristică și tradiția apuseană are un rol de pionierat. Demersul său diferă de cel al lui George Florovsky sau John Meyendorff, care au fost preocupați de restituirea comorilor patristicii în termenii teologiei istorice. Mult mai ambițios, Yannaras adoptă metodologia contondentă a polemiștilor bizantini. Un
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
prin două trăsături: (1) documentația istorică insuficientă și selectivă în raport cu rezultatele cercetării istorice și filozofice contemporane; aceasta duce, prin omisiuni deliberate, la o compoziție literară cu ton resentimentar; (2) o interpretare reducționistă a discursului nietzschean și heideggerian cu privire la tradiția teologică apuseană. Vom încerca, în această ordine, să semnalăm principalele teme puse în discuție de Christos Yannaras, precum și dificultățile pe care o lectură atentă le poate revela. Lipsit de precauții metodologice și refuzând demonstrația pe texte, Yannaras învinovățește vehement o întreagă tradiție
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
cu privire la figurile importante ale teologiei latine - Augustin, Toma d’Aquino sau Bonaventura. Nicăieri în scrierile lor nu putem găsi o minimalizare a „contextului existențial” al cunoașterii teologice. Mai mult decât atât, sunt gata să recunoască epigonii săi moderni, sfinții Bisericii apusene au subscris la îndemnul apostolic: „Vedeți dar că din fapte este îndreptat omul, iar nu numai din credință” (Iacov 2, 24). Sursele idolatriei conceptualetc "Sursele idolatriei conceptuale" Prin urmare, „apofatismul personalist” pe care Yannaras îl atribuie Părinților greci presupune, și
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]