1,871 matches
-
aceeași perplexitate și la ex-progresiștii de la Ramallah: a imagina o mișcare de eliberare națională ca oricare alta, fără rădăcini islamice nu înseamnă cumva a intra în competiție cu o mașină fără motor? Acele politice se rotesc în sens invers față de arătătoarele ceasului nostru filosofic. Ele urcă de la dezamăgirea menționată spre o reîncărcare accelerată cu vrajă a lumii. Steaua lui David pavoazând toate balcoanele din Ierusalimul de Vest și din împrejurimi, pentru sărbătorirea celei de-a patruzecea aniversări a reunificării Orașului Sfânt
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
veri care nu samână cu mine Doamne ferește. Unui Iftimie, i-a zis Iftime Clăoi, că avea oi multe și a făcut o claie stog de fân mai mărișoară. V.S. Iftime era foarte nătâng. Ca să nu facă armata, a pus degetul arătător de la mâna dreaptă pe un butuc și cu stânga a dat cu barda și-a tăiat degetu. Mama mea sămăna mai mult cu tatăsu, dar nu era răutăcioasă. Pe bunica, soția lui V.S.Iftime o chema Ancuța și era fata
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
Nu vă speriați, eu am crize de tahicardie de zeci de ani. O să vă învăț câteva manevre pe care le puteți face singur, imediat ce simțiți dereglarea ritmului inimii, o veți simți în zona gâtului. Verificați cu degetul mare și cel arătător pulsul la gât și imediat luați o poziție puțin încovoiată, ca atunci când vă aflați pe scaunul de la W.C., vă opriți răsuflarea și imitați sforțarea scremutului, țineți cât puteți de mult starea respectivă și eventual o repetați, până simțiți că inima
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
le răstălmăcesc. * Din alb poți face negru; din negru nu poți face alb. * Nu poeții au inventat cerul; ei doar l-au descoperit. * Filosofii descâlcesc ițele; politicienii le încâlcesc. * Pe câmpul de luptă mor și vitejii și fricoșii. Unii folosesc arătătorul în locul cuvintelor. * Capul gândește, gâtul îl manipulează. * Dacă rimezi „sărăcie” cu „bogăție” nu înseamnă că ai făcut o poezie. * Bogăția e o povară mai ușor de dus decât sărăcia. * La noi, hoția se... ocrotește de lege. mai are capital. * Pedeapsa
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
patul moale de iarbă și se ridică vrând-nevrând pentru a-i face plăcere gălăgiosului. Ce poate fi așa de uriaș? Poate a crescut vreo floare și-acum crezi că-i uriașă! Dar amuți de uimire când privi în direcția degetului arătător al fratelui ei. E uriașă, nu vezi? Se smiorcăi Prichindel. Ai dreptate, e uriașă! Ar fi bună pentru o tocănită. Și Prichinduța se aplecă, prinse de pălăria ciupercii, încercînd s-o rupă. Trase tare, dar ciupercă nici nu se clinti
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]
-
și lustruit cu răbdare și meșteșug mare pe marginea de bazalt a trotuarului, până ce căpăta silueta lune coasă și insinuantă a unui mic proiectil cu efecte percutante; Învârtit la joc, până ce-și lua vânt, Între degetul cel mare și cel arătător, ochit și lansat „pe târșite“ și cu dexteritate greu dobân dită drept În grămada soalbelor și mielelor rânduite pe pământ ca la popice, sărite, ca speriate de precizia „ichiului“, În toate părțile, spre admirația și uimirea băieților rămași cu gura
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
mâinile tale prea albe, ca de muiere, și cu care altfel nu știi ce să faci, ajungându-te, până la urmă, acea chirceală profesională a condeierilor, ca pe poetul Emanoil Bucuța, care În ultimii săi ani nu mai putea ține degetul arătător strâns de condei, ca noi toți oamenii cu mem brele variu exercitate. Tot Manolache Bucuța, poet de altfel curios, În chip platonic, după formele vieții și după realizările omenești, mă Întreba odată, În mașină cu mine: „Cum merge și de ce
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
ea. Mă atrăgea în biserică sculptura mare în ghips a Fecioarei Maria, pentru că-i vedeai inima. Care fusese zugrăvită pe rochia ei azurie și lungă pân’la tălpi - o inimă foarte mare, de un roșu întunecat, cu câteva picățele negre. Arătătorul ridicat al Sfintei Fecioare îți îndrepta privirea asupra inimii. Inima fusese atât de prost pictată că până la urmă era totuși reușită, preschimbându-se, fără voia zugravului, în ceva ce nu era menirea ei să fie. Uneori, când mă trimiteau la
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
bine în celulă, căci acolo oricum patul nu se zgâlțâie decât la cutremur. Ceilalți călători și-au încărcat maldărele de bagaje, îndreptându-se încet spre peron. Cei doi civili au șoptit ceva între ei, apoi unul a făcut semn cu arătătorul întins în jos spre pardoseală, să nu mă clintesc de-acolo cu un pas, mi-a spus el, cu nici un centimetru, a spus celălalt, s-aștept acolo - după care au plecat. Călătorii ceilalți ajunseseră acum toți afară pe peron, hala
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
doua zi m-am dus la ea și-am întrebat-o cum reușise să intre în casă la mine. Mi-a zis că-mi lăsase biletul prins de clanța ușii, în casa scării. Apoi, întrerupându-se brusc și ducând vertical arătătorul la gură, a luat telefonul și l-a vârât în frigider. Zicându-mi că de mult bănuiește că i-au montat în telefon un microfon de ascultare. și-n timp ce telefonul sta frumușel în frigiderul ei, băgat la răcoare
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
ar avea magneți pe ghete, picioarele sale nu se lasă desprinse de pământ. La un moment dat, Mehdi se oprește și arată cu mâna întinsă spre cea mai înaltă clădire din campus. Trasează în aer un cerc sugestiv cu degetul arătător. Apoi îmi spune în franceza sa cu accent magrebin: On est tous surveillés! (Suntem toți supravegheați!). Într-adevăr, în vârful clădirii tronează o imensă cameră de luat vederi, un tun optic cu un zoom capabil să detecteze și mișcările unei
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
Vali, ștergându-mă pe față cu un prosop, și l-am întrebat ce-i aia... Apoi îmi luă pulsul și am așteptat verdictul, privindu-i peste umărul lui pe ceilalți doi care stăteau în picioare, criticul făcându-mi semn cu arătătorul și ducându-l după aceea la fruntea sa, ciocănind-o vesel; i-am transmis calm, din ochi: „înțeleg - sunt nebun!”. Vali - fără să se ridice de pe marginea patului meu - îmi zise calm că pulsul e bunicel, dar ce am căutat
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
Hai, mișcați-vă și lăsați de-o parte aerele de domnișorici. Acum o să se vadă cine sunteți, care e fată mare ori care a călcat pe bec. În fața calului cu mușama stătea doctorița, cu un deget de cauciuc pus pe arătător și chițcăind la unison cu asistentele: — Astea-s curvele de la Filologie, intru în ele ca-n brânză. Aveam 19 ani, 48 de kilograme și stăteam la coada rândului, pentru că eram așezate în ordine alfabetică; mă simțeam umilită cel mai mult
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
o mică presiune, apoi au început încet să se le ridice. Eu care participam efectiv la experiență, în acel moment am simțit o stare mai specială, de eliberare, de ușurătate. Apoi cei doi colegi mi-au pus fiecare un deget arătător sub brațe și au început să mă ridice. Eu mă aflam într-un fel de transă (semitransă), eram ridicat undeva la nivelul capului celor doi colegi, iar experiența reușise. Dar la un moment dat cineva face un zgomot, eu îl
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
la egalitate, alfa și cei trei mari beta - Arghezi, Blaga, Barbu și Bacovia. (Cînd îmi spunea acestea, tanti Tanța se lua de degetul mare și și-l scutura la alfa, iar pe cei trei mari beta îi prindea în mănunchi - arătătorul, mijlociul și inelarul - și îi ținea mai mult timp strînși.) Era foarte familiară cu cîțiva critici literari, din moment ce îi numea, cu afecțiune, Croh sau Niky (aveam să aflu mai tîrziu, la facultate, că filoloagele au o mare afecțiune pentru personalitățile
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
șolduri, ca eroii pozitivi din filmele cu cow-boys. Du-te-n moaș-ta! îmi răspunde Vlad, încetinindu-și pasul. Ți-am spus că nu discut cu tine decît cînd aflu că te-ai lăsat de scris, mă amenință el cu degetul arătător, apoi se depărtează. Îi place s-o facă pe supăratul, și asta de cînd a ascultat la radio un scenariu radiofonic de-al meu. Am fost un prost că ți-am povestit cum m-am certat cu șefa, mi-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
întreb. Am făcut oleacă de pipi și usuc pijamaua". Sper că nu l-ai bătut. Cum să-1 bat?! Tace o clipă, aranjează mai bine cărțile de pe birou, scutură îndelung scrumul țigării într-o scrumieră de sticlă, adună cu vîrful degetului arătător firicelele de scrum de pe birou, le pune pe marginea scrumierei și, fără să mă privească, întreabă: Ce faci, te însori cu Livia? Cred că da. De unde știi de ea? V-am văzut împreună. Ai vreo obiecție? O, nu ! Chiar mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
niște cutii să le ducă la instalație. Ascultă, Vlad, îi spun cînd rămîne singur, ce-ai vrut să zici cu "opera capitală" a vieții mele? Crezi că e cazul să întindem discuția? mă întreabă, arătînd spre pieptul meu cu degetul arătător. Cîndva am fost prieteni. Tu te-ai lepădat de mine, nu eu de tine... Mă urăști și nu-mi dau seama de ce. Nu te urăsc, Mihai. Încerc doar să te ignor, ca pe mulți alții. De ce? Te căsătorești cu Livia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
ca-ntre bărbați... Și pentru că ai adus vorba de fosta noastră prietenie, acum cînd te-nsori, îți dau un sfat: cască ochii bine, mai ales că lumea te crede plin de bani... Pocnește scurt din degete, mă lovește cu degetul arătător în piept, se rotește pe călcîie și iese pe ușa laterală, spre instalația de care se ocupă. Nici măcar nu mi-a dat răgaz să-l întreb ce vrea să spună. Dar, ce-ar putea să spună mai mult Vlad?! Gesturi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
mai mult pe la combinat, apoi s-a întîmplat necazul cu Silvia și dintr-o dată m-am pomenit față în față cu noul Vlad, cel care mă măsoară lung cu privirea, pocnește din degete, ca apoi să mă lovească cu degetul arătător în piept, aruncîndu-mi o ironie ori vorbe în doi peri. Brîndușa mă cunoaște de la niște sfaturi tehnice. O salut ori de cîte ori o întîlnesc, dar de fiecare dată ea îmi răspunde de parcă m-ar înjura. I-o fi vorbit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
ca unui bun prieten să pun punct vieții de burlac. Eu îmi închipui, iar tu știi, cu siguranță, că familia îți aduce în suflet un anume echilibru... Graur vrea să-mi întindă mîna, dar rămîne la jumătatea gestului, cu degetul arătător spre mine. Ai grijă: nu confunda echilibrul din familie cu împăcarea de sine. Peste zece ani, cînd ne-om întîlni, n-aș vrea să te descopăr împăcat cu tine însuți și cu toți. Asta în cazul că vei continua să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
de pe scaun. Mai rămîne să spuneți că eu am aruncat în aer turnurile de filtrare și să chemați paza combinatului să mă ridice!... Mihai! strigă Tamara, izbucnind în sus de pe scaun, amenințîndu-mă cîteva secunde, zece-douăzeci, cu mîna întinsă și degetul arătător spre ochii mei, apoi, stăpînindu-și furia, își lasă mîna încet în jos și-mi șoptește: Știi prea bine că nu asta am vrut să-ți spun... Mă privește fix, în timp ce ochii ei devin rotunzi, iar buza de jos începe să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
mai înainte, pe scări, cu doamna Brîndușa. Mi-era mie rușine de rușinea care ar fi trebuit să-ți fie ție. Nu credeam c-ai să ajungi... Voi m-ați făcut să ajung! îi strig, atingîndu-i brusc pieptul cu degetul arătător îndreptat spre ea. Eu? se miră ea. Ce ți-am făcut eu?! Ce ți-a făcut doamna Brîndușa?! Spune-mi, o întreb pe un ton de zeflemea, spui "doamna Brîndușa" pentru că vezi în ea o doamnă, ori numai pentru că poartă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
ai întotdeauna replică. Păcat că n-ai și... prietene sincere! Ți-o spun pentru că ești prietenul lui Vlad. Adică? întreb eu. Brîndușa bagă mîna în buzunarul pardesiului și scoate o hîrtie împăturită, pe care mi-o întinde, ținînd-o între degetele arătător și mijlociu: Poftim declarația Tamarei. A scris în ea tot ce-am vrut eu. V-ați fi așteptat să n-o facă? Eu n-aș fi scris despre Vlad așa ceva. Nu. Dumneavoastră l-ați fi bubuit imediat ce nu v-ar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
senini, care au învățat să pătrundă direct în suflet, cum au făcut-o ochii profesoarei atunci, seara tîrziu, cînd am stat împreună la aceeași masă. Chiar vreți s-o căutați? Mda... Mihai Vlădeanu, începe farmacista să surîdă, ducîndu-și instinctiv degetul arătător spre gropița din bărbie, prietena mea spune că, dacă sînteți același cu bucătarul de atunci, ați început deja să vă plătiți datoria. Ne mai place și nouă teatrul..., surîde ea, ducîndu-și din nou vîrful arătătorului în gropița din bărbie. Anișoara
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]