25,604 matches
-
Locul era exact așa cum îl lăsase cu patru ani în urmă. Deschise un sertar și găsi un set de gulere îngălbenite de timp, întocmai ca niște foi de papirus. Pe șifonier era o fotografie a mamei sale în ramă de argint. Purta o rochie cu guler înalt pus pe balene și privea neclintit, perfect calmă, o scenă ce nu se schimbase niciodată. Moartea, tortura, pierderile nu lăsaseră nici o urmă asupra peticului de perete din fața ochilor ei, acoperit de tapetul cu buchețele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
Sunt arestări extrem de mediatizate. Toată lumea discută despre ele și automat nimeni nu mai discută despre guvern sau despre Traian Băsescu.“ Dumnezeule mare, de ce ne-ai părăsit? De ce ne-ai orbit cu televiziuni și jurnaliști care și-au vândut conștiința pe arginți? De ce ai amestecat Binele și Răul în așa fel încât slujitorii Tăi să nu mai poată deosebi între ele? De ce Binele se împuținează și Răul crește în jurul nostru? Cât cinism, ce faliment moral printre jurnaliști și unii politicieni: apără un
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
cu o oală de vinișor din cel mai de soi. Când totul a fost pe placul mesenilor, Pâcu a prins a povesti: Apoi la mine în sat era o fimeie frumoasă foc! Bine făcută și cu niște ochi săltăreți ca argintul viu...Bărbatul ei...Un mototol. Vorba ceea: „O tunat și i-o adunat.” Satul...cum îi satul. O cam oblicit că pe gardul gospodarului mai cântă și alt cocoș...Dar, cum se zice: „Nu știe bărbatul ce știe tot satul
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Se-nțelege. La icre, putem să vă oferim o șampanie din partea casei? — Din partea casei poți să ne oferi ce vrei, acceptă Lionel. Robespierre nu refuză nimic. Nu-i așa, Robespierre? Câinele latră vesel. Sosesc icrele negre într un bol de argint. Lionel ia o lingură de supă și gustă de parc-ar fi vorba de griș cu lapte. — Merge. Ziceai ceva și de-o șampanie? Un dop de la o sticlă de Moet sare până-n tavan. Profitând de euforia de la masă, Robespierre
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
rezistență al serii. Scutură un clopoțel și dă impresia că vorbește la lampă, adică la candelabru: — Volaille de Bresse en fricassée, crêtes et rognons de coq, truffe noire! — Stop! strigă Lionel exact când picolii vor să ridice, sincron, clopotele de argint care acoperă felul de mâncare anunțat. Adică vrei să spui că ne servești creste de cocoș și - să mă ierte Liliane - coițe de cocoș? În România, crestele de cocoș se aruncă la pisici, iar pisicile trebuie să fie flămânde rău
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
toarnă apa fierbinte direct în frapieră. Lionel cade iarăși într-o stare de beatitudine. Liliane se foiește tot mai tare pe scaun: trena rochiei o jenează teribil. Lionel comandă o foarfecă. De la bucătărie vine un picolo cu o tavă de argint, acoperită de un clopot. Robert anunță la lampă: — Foarfece Solingen, natur. Picolul ridică ceremonios clopotul. Lionel ia foarfeca și își scoate picioarele din frapieră. Nivelul șampaniei scade vertiginos, spre disperarea lui Robespierre, care nu mai ajunge la ea. Ca să nu
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
venit fruntașii filistenilor și Îi spuseră: «Amăgește-l și află În ce stă puterea lui cea mare și cum l-am putea prinde, ca să-l legăm și să-l supunem. Te vom plăti cu o mie și o sută de arginți». Dalila Îl iscodește de trei ori Încercând să afle originea puterii sale, dar de fiecare dată Samson o duce În eroare. Însă fiindcă ea tot stăruia și-l necăjea cu vorbele sale În fiecare zi, s-a tulburat sufletul lui
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
cu ordinul ca prostituatele și proxeneții să poarte eșarfe galbene pentru a se identifica, legile sporadice de-a lungul secolelor al XVI-lea și al XVII-lea, au Încercat, de asemenea, să le limiteze dreptul de a purta mătase, aur, argint, dantelă și perle. Așa cum Alexandre Saint Disdier a insistat În ghidul său de la sfârșitul secolului al XVII-lea, era neclar dacă Veneția sau Roma avea cele mai laudate curtezane, dar cândva, după 1728, Baronul de Montesquieu a deplâns faptul că
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
vor flutura veșmintele noi vom face o plimbare, mână în mână sau la braț până la capătul iluminat al străzilor noastre. șase în primul loc: ehei, ce bine era, omule, când puteai tu să călătorești cu săniuța ta cu șenile de argint marcat, ce bine era când vulpile-zburătoare-cu-cap-cenușiu te trăgeau lin înainte, către munte, acum trebuie să mergi la pas, singur, nu mai ai nici un ajutor, nu mai știi nici o scamatorie care să te protejeze, să îți odihnească mușchii picioarelor mult alergate
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
alergi, acum a nins, e tocmai bine, zăpada s-a bătătorit un pic și se prelungește în lumina ceții, dinspre șes către munte, pe tot drumul pe care trebuie să mergi tu. scoate din desaga-fără-fund săniuța ta cu șenile de argint marcat, pune-ți fesele obosite pe ea și cheamă vulpile-zburătoare-cu-cap-cenușiu, e vremea să înaintezi gentil, nu năvalnic, e perioada în care vulpile trag bine și mult, ele vor putea să te ducă departe, unde ai tu nevoie să ajungi, te
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
timpul pare un ocean acum, dar e un prilej bun să refaci energia mușchilor tăi atât de încercați, dacă asculți poți auzi cum mușchii tăi își repară mitocondriile, în vremea când tu stai cu fesele pe săniuța cu tălpi de argint marcat, auzi ca un ciripit șoptit, e semnul că mușchii tăi își repară mitocondriile, telocitele tale îți repară organele chinuite de efort, de alergarea ta fără preget către suflețelul vieții tale. vor fi trei zile până la întâlnirea cu gheng și
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
tocmai bine de vânt, se aude scârțâitul lemnului corabiei ca un ciripit prelung, cineva a pus masa, cu somoni mari și purceluși de lapte, cu vin roșu de douro, cu cartofi aurii strălucind, cu ștergare albe prinse în inele de argint, cu suporturi de tacâmuri cu forme de animale, pe punte o zărești pe prințesa ta strălucitoare, părul i se lasă în adierea brizei, ea nu te privește pe tine, ci largul apei, tu ești însă liniștit, zâmbești. visul acesta este
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
a arătat, chemându-mă, chipul frumuseții desăvârșite, dar nu știu unde s-o caut. CÂNTĂREȚUL ORB: Am să-ți spun, Făt-Frumos. Și-ai să pleci să-ți cauți dragostea. Drumul va fi lung, prin pustiuri, prin cei trei codri de aramă, de argint și de aur, pe drumuri neștiute, până-ți vei întâlni dragostea. Dar nu știu cum vei face, căci fata pe care-ai visat-o e Frumoasa fără corp. (Mirare, voci care se întreabă și își răspund "Frumoasa fără corp?" "Așa ceva nu s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
F3 și doi bărbați: B2 și B3 sunt întruchipări ale gândurilor Poetului. Vor evolua în scenă după indicațiile regizorale. Vor fi folosite, potrivit momentului, efecte sonore sau de lumină, fond muzical. *** B1: Mi-ai dăruit, frumoasă doamnă, o călimară de argint cu două guri întunecate, ca două porți de labirint, prin care gândurile mele s-or afunda neștiutoare și-adesea n-or găsi ieșire din bezna umedă, la soare... În călimara asta nouă roiesc, ca fluturii, imagini ce vor cădea, cândva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
o voi scrie unui amic în doliu după o rudă care-i încă vie... În cupa ei de întuneric dorm viitorul și prezentul... Cuvintele prin care, poate, îmi voi începe testamentul... * B2: Ții minte, tu, iubirea mea, o noapte de argint, în care mi-ai arătat pe cer o stea din Carul Mare? Cu fața-s sus, spre Dumnezeu, lăsându-ți capul să se culce pe brațul meu, te legănam, povară dulce... Și nu mi-ai spus atunci nimic. Dar, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
sus, spre Dumnezeu, lăsându-ți capul să se culce pe brațul meu, te legănam, povară dulce... Și nu mi-ai spus atunci nimic. Dar, când mi-am coborât privirea, un deget mic mi-a arătat nemărginirea. F1: Un strop de-argint a lunecat și, cu paloarea-i siderală, pe cerul negru a-nsemnat un fir subțire de beteală... B2: Sclipind departe, prin frunziș, o stea smerită și albastră sta singuratică, pieziș, deasupra noastră. Și ca un spin, cu raza-i rece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
B3: Soarele, spre asfințit și-a urmat cărarea. B1: Zi cu zi l-au troienit vremea și uitarea. F4: Dimineața, ca un fum, urcă pe coline. Zvon de glasuri dinspre drum până-n preajmă-i vine. F3: Peste vârfuri, lunecând în argint, condurii înfioară când și când liniștea pădurii. F2: Numai colo-ntr-un frunzar galben în lumină stă pe-o creangă de arțar pasăre străină. F1: Stă și-așteaptă fără glas, parcă să măsoare cum se mută, ceas cu ceas, umbra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
-n sus după iarna ce s-a dus, după trena-i de ninsori așternută pe colini... F3: Drumuri 'nalte de cocori, călăuzii cei străini, îți îndreaptă an cu an pasul tainic, și te mint spre ținutul diafan al câmpiilor de-argint. B3: Iar acolo, te oprești; și doar pasul tău ușor, în omăt strălucitor lasă urme viorii, de conduri împărătești, peste albele stihii. B1: Primăvară, unde ești? * F1: Baloane mari de spumă albă prin grădini și zarzării, și vișinii, și merii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
univers privește-n urmă-i cu surpriză, un liliac, nedumerit de-alura ei de domnișoară, s-a-ngălbenit, s-a zăpăcit și de emoție-a-nflorit a doua oară. * B1: Toamna, cu-a ei albă frunte și cu galbenii conduri, a lăsat argint pe munte și rugină pe păduri. * B2: Murmur lung de streșini, risipite șoapte cresc de pretutindeni și se pierd în noapte. Rareori, prin storuri o lumină scapă de-mi aprinde-n cale reci oglinzi de apă și-mi trimite-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
cu sfială m-apropii de banca pe care am stat. Și pieptul începe să-mi bată. De sus, fluturând, a căzut pe bancă o foaie uscată; o frunză din anul trecut... * B1: Mi-ai dăruit, frumoasă doamnă, o călimară de argint cu două guri întunecate, ca două porți de labirint prin care gândurile mele s-or afunda neștiutoare și-adesea n-or găsi ieșire, din bezna umedă, la soare... Cu două guri ca de fântână, din care ultimul meu vis, scafandru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
însemna în izvorul său de cheltuieli următoarele: „în zilele lui Barnovski, când m-am pârât cu Spătarul Dumitru, cheltuit-am 12 zloți și lui Gavrilaș Vornicul un inel de aur de 10 galbeni”; și mai departe: „o sabie ferecată cu argint dat-am lui Aslan Vornicul când am scos Corlătăștii și Stejărenii preț de 12 unchii”. Iar dintr-un document din 24 mai 1503, aflăm că Danciu din Brâncoveni, fost mare vornic, dăduse lui Iane, banul Craiovei, satul Băilești, „ca să fie
Integritate publică şi corupţie Abordări teoretice şi empirice. In: Integritate publică şi corupţie:abordări teoretice şi empirice by Florin Marius POPA () [Corola-publishinghouse/Administrative/230_a_217]
-
Florile îmbrăcate cu fustițe verzi, cu frunzele, cu bluzițe colorate, iar petalele... roșu ca macul... albe ca margaretele... Poate are să fie o floare... Un crin ar vrea să fie - albă de sus și până jos și cu o cununiță de argint pe cap... Sau o zână? Și zână e frumos să fii, cu rochie lungă și subțire care să fluture la fiecare mișcare. Cum a văzut ea o rochie de mireasă când s-a dus odată la doamna Barbu. Ce frumoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
un geamăt sfâșietor. Hauăleuuuuu! Se presupune că întâmplător un element uman s-a interpus ca un țăcănit pe traiectoria ouălor. Se evită privitul pe geam din cauză de priveliște cutremurătoare. Chip uman desfigurat îmbunătățit cu ouă. Întocmai ca monezile de argint care se așază pe pleoapele muribunzilor. Se evită privitul și aplecatul peste fereastră, e pericoloso sporgersi cum ar spune un franțuz semidoct. Nu se recomandă holbatul și pentru a se evita represaliile ulterioare ale victimei în caz că mutilatul mai păstrează un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
cuminte și ascultător, mai slobozea uneori caii energiilor ținuți în frâu de dimineață până seara într-o încăpere de 4 pe 4. Singura lui bucurie era să privească cvartalul cu blocuri-cazarmă, pe care măiastra iarnă broda pe ferestre filigrane de argint, flori de o rară frumusețe. Viața profesoarei curgea ca o apă învolburată pe făgașul unui râu de neajunsuri, cu datorii de la o chenzină la alta, legând anevoie cele două părți ale unei luni pentru a păși mai departe spre capătul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
ierburi de teama anotimpului care venea încărcat cu vânturi, geruri și zăpezi. Într-o noapte însă, se așternu peste întinderi o plapumă de nea imaculată, semn că noul anotimp lua în stăpânirea sa ținuturile. În pomi apărură fructe albe, de argint, sub greutatea cărora crengile se aplecau la pământ ca într-o rugăciune. Iarna este un anotimp posesiv. Învelind cu o mantie albă cuprinsurile, satele și orașele, ea intră până și în casele oamenilor cu pale de vânt rece la fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]