4,072 matches
-
6, ne încolonam în fața clădirii. La 8.30 veneau femeile de serviciu și ne băgau în templul lingvistic. Până pe la 11 rezistam cu demnitate. Ne aduseserăm cărți, reviste, ascultam muzică preclasică la căști. După ce venea inspectorul, într-un mare Fiat argintiu, ne prăbușeam pe lângă pereți, începeau crizele de rinichi și spasmofilie. Jucam popa-prostu’ și pocher, scoteam cârnații din gențile diplomat și ungeam felii groase de pâine neagră cu zacuscă de casă. Dacă găseam o sală liberă, intram și jucam lapte-gros. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
de con cu diametrul bazei de 1,2 m. Pe palier, la etajul unu, mă șfichiuiește cu privirea madam Istrate. Zestrea fiică-sii a mai scăzut cu câteva sute de molii. La capătul străzii arunc sacul pe capota unui Nissan argintiu. Norul de molii se ține după mine ca după un felinar. Până să ajung în parc mi-au halit toate hainele. Mă întind pe bancă, mi-e frig. Înainte de a adormi vreau să-mi șterg nasul cu o frunză de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Cerul e bun astăzi, lacul Băneasa limpede. Nu stăm în stația lui 205 mai mult de cinci ore. Bunicile însărcinate cu transportul blindat al nepoțeilor la grădiniță sau școală și-au adus - prevăzătoare - butelii de voiaj cu arzător. În tigăi argintii, curate, sparg ouă, fac pâine-pané, prăjesc felii groase de salam Victoria. Atrasă de mirosul apetisant, haita Zuzei vine în salturi mari. Bunicile țipă, nepoțeii plâng. Pentru că e iunie și nu putem să ne apărăm cu bulgări de zăpadă, aruncăm cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
și cum a fost posibil, l-a văzut până la piept în apa gheață. Voise să se sinucidă. Altădată o durea capul îngrozitor și îl trezise cu un telefon la patru dimineața. Dacă o iubea, să-i aducă un pin pitic, argintiu, așa cum văzuseră ei la Techirghiol. Îndrăgostitul sărise buimac în Dacia lui taică-său și peste trei ore era la ea la ușă cu copăcelul dorit, smuls din rădăcini. Părinții ei se cruciseră. Când se supăra pe viață, dispărea la mănăstiri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
aceea senilă. Veniserăm bineînfășați în halatul nostru bej care posedase trupurile a mii de alți nebuni iar Zornescu se scărpină după ceafă: ia papucii ăia de pluș și când vă strig intrați fffrumos. Și noi înlemniți în fața mahonului cu clănțău argintiu apoi respecte, dle doctor! și ia așezați-vă acolo!, cu Iolescu la capătul celălalt al curcubeului persan sorbind o țigară - adică tot timpul acordat - și mi-am strigat dreptul de tinerețe și sănătate mentală în scris și oral cu Zorneasca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
își scutură buclele albăstrii și bâigui că nu se putea pătrunde la domnul doctor, pentru că se concentra înainte de operație. Îl privea speriată, ochii indigo i se învârteau în cap. Pe ușa capitonată din spatele ei era fixată în șuruburi o plăcuță argintie: Director General Doctor Ulise Iolescu. O îmbrânci cu umărul și secretara, cocoțată pe tălpi groase ca niște cărămizi, se prăbuși icnind pe birou. C XLII Cosmin apăsă clanța și izbi ușa de perete. Departe, la capătul unui covor-curcubeu, directorul stătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
dinapoi. Sigur, am orbit și nu mai văd expresia concentrică a luminii. E trist căci totul se macină până-n scoarța cerebrală tot! tot! Dar, stai , a mai rămas ceva: Noaptea. I se legase în ascuțimea brațelor două șomoioage de pulberi argintii și sticloase. Un colb înspumat bătut peste fața sa rotundă sufla tot greul pământului. Harapnicul pocni meschin și înfiorător, se lovise pe sine ca în noaptea dintre ani. Din gura sa umedă se prelinseră două limbi de foc. Una se
Prin urmele noptilor ude de primavara. In: FASCINAŢIA ANOTIMPURILOR ÎN LITERATURĂ ŞI ARTĂ. Concurs naţional by Coman Octavian () [Corola-publishinghouse/Science/1123_a_2333]
-
atât de contemporan, încât apărea anacronic, o plasmă TV de firmă, de douăzeci și șase de inci, cu ecranul stins, mai întunecat decât noaptea ce sta să se pogoare, dincolo de geamuri. Alături, un orologiu elvețian de marină, își expunea mecanismul argintiu privirilor, sub un bol de sticlă, învecinându-se livresc cu un album retro, cu poze de familie, din piele de emu, format in-folio, cu pentagrame imprimate pe coperți en sec, ca un grimoire. În fața secretair-ului (și în cumpăna livingului), o
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
urmându-și Călăuza, își mai răsucea capul către foștii săi amici de-o viață, prelungind la extrem năuceala și tristețea de neîmpăcat, de la debutul unei despărțiri ireversibile. Apoi, blugii jerpeliți Dolce & Gabbana și tricoul galben, se contopesc cu decorul cel argintiu, fabulos. Poetul face și acesta un pas, în lateral, schimbându-și fulgurant unghiul de observație. Mai mult decît suficient, pentru ca aglomerarea holografică ordonată, de edificii marmoreene clasice, să dispară și ea, dizolvată în eter, reintrându-și în drepturi depline, peisajul
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
bașca inele șerpuite de argint, pentru degetele mari, ale căror unghii lătărețe erau pictate identic cu cele ale restului degetelor plantare, cu un lac nediluat și mâlos, albăstrui-sângeriu, presărat din belșug cu paiete! În mâini, voluptuoasa matroană ducea o tavă argintie zincată, pe care se afla un pachet de țigări mentolate slim, nedesfăcut, pentru Șobolan. Păi, de ce-mi vii tu cu tava aia goală, fără pahare, făi, grăsuno? o șfichiuie Mariusache. Toanto! Afară...! Fugi cu ea, că ți-o fac
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
afară, cu toată liniștea cartierului periferic, ne-am simțit tot drumul vizați de-o privire parcă dizolvată în tot ce ne înconjura, în stratul orbitor, fluorescent, de zăpadă depus peste tot, în vitrinele împodobite cu brăduți și stele de hârtie argintie, în rarii trecători încărcați de pachete și copiii înfofoliți, cu fularele peste nas și gură. Câte o femeie îmbujorată de frigul umed, zgribulită în haina de blană, își trăgea prietenul sau soțul în fața vitrinelor cu cizme și cu eșarfe, care
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Băieții de vârsta noastră și chiar țângăii de câțiva anișori, murdari ca naiba, aruncau cu pietricele după noi și făceau gesturi de neînțeles. Calvarul ăsta a durat însă doar vreo cinci minute, până am ajuns la gardul verde, cu flori argintii de tablă, culmea eleganței pe-atunci, în spatele căruia se afla o casă ciudată, cu verandă de sticlă. Am sunat cam stânjenite, căci cunoșteam prea bine obiceiurile maică-sii. Dar de data asta femeia aceea făcută numai din curbe era îmbrăcată
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
picioare când un fotbalist, tot cu părul pe spate și cu chiloți până la genunchi, gen Dinamo Moscova, aruncă în plasa ruptă mingea de piele. Bucureștiul răsunând de cântece mobilizatoare: "Marinică drăgălașul / Marinică zis codașul" sau celebrele "Macarale / Râd în soare argintii / Macarale / în zori de zi", dar și nostalgicul "Și-apoi de mână tu și eu / De la Ateneu / înspre Miorița s-o pornim", Bucureștiul lui Trio Do-Re-Mi, al Mielului turbat, al Dragostei la zero grade, al lui Ciubotărașu și Giugaru și
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
o senzație de greață îi picura prin sinusul nazal. Dar răcoarea îl mai învioră, deși dinspre cutiile de gunoi venea un miros caracteristic. Automobilul crem lucea stins, geometric, cu geamurile lună, lângă bătător, între Ladă și Wartburg. Arhitectul scoase cheia argintie și descuie. Lăsă lângă roată servieta diplomat și intră pentru o secundă în mașină. Aprinse farurile, jucîndu-se cu cele două faze. Dădu drumul la ștergătoare, apoi la radioul de bord. Un glas de bărbat vorbea despre starea vremii. Arhitectul zâmbi
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
fi un Pink Floyd "în mizerie". Indiferent de comentarii, zi de zi eroul nostru relua, cu evidentă încîntare, șirul de note întregi, care sclipeau stins și profund. Telente, vioristul țigan de pe scara șase, care avea trei fete încărcate de vulpi argintii, probabil omagii ale șirului incredibil de bărbați care se perindau prin casa lor zi și noapte, ascultase cu atenție muzica arhitectului, înjurînd uneori cu admirație profesională pe sub mustața á la Sile Dinicu. Era o gamă, asta își dădea și el
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
târziu, multe întrebări: cum se dădea ea lui? Cum o înfiorau pe carnea goală frunzele acelea cu șapte degete? Ce cuvinte i-a spus când s-a simțit pentru întîia oară posedată, robită numai lui?... Îmi adusese, învelită în hârtie argintie, o crenguță cu frunze, presată, parfumată, uscată. Am avut o nestăvilită pornire de furie văzîndu-le și le-am luat, am încercat să le privesc disprețuitor, dar nu m-am putut stăpâni și le-am fărâmat în palme, mușcîndu-mi buzele. ― Și
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
spre mansardă. Ca să vezi, zice, că nu dinspre oraș vine... Ca să vezi, că nu dinspre poartă vine-ncoa. Ca să vezi, putoarea dracului, că din casă iese !... Ivona ! Cu cipilica ei gri, cu paltonu verde, cu vulpea la gât, vulpea aia argintie de năpârlește, d-a tot vrut să o vândă la Consignația și nu i-a primit-o ăia. Ea știe de ce n-a vândut-o pân-la urmă, că ce spune n-ai cum să crezi, minte de stinge. Ivona, cu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
își arătau unul altuia, priveau cu mâna streașină la frunte, din spate, din curțile ce le lăsasem în urmă se auzeau strigătele încântate ale copiilor și mulțumirea generală a crescut când au apărut, sclipind pe cerul festiv, cele cinci jucării argintii - cinci avioane Taube. înainte de a avea chiar și eu gândul pericolului, pământul s-a zguduit de un zgomot asurzitor ! Tot nu am intuit unde se afla primejdia și m-am spăimântat doar de calul care, turbat, o luase razna pe
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
alte reviste occidentale. În mijlocul ușii de dulap, e o imagine a paradisului: o tipă cu un păr blond lung, Îmbrăcată doar Într-un slip alb, rătăcind pe o plajă caraibeană plină de umbrele de soare albe sau de stuf, reflexe argintii străfulgerînd de pe Întinderea mării turcoaz, ea privind peste umăr spre cameră, În timp ce Își ridică mai bine pe umăr coșul clasic de plajă. Lui Romică, oricît de multă veselie avea În metabolism, nu-i vine greu să te bată orice ați
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
nimic și e pus mereu la punct de adulți, căruia i se spune mereu ce trebuie să facă. În seara de 23 decembrie, familia stă În salon, cu ochii pe televizor. Alături, bradul firav e deșelat de mulțimea de globuri argintii și roșii, deși au fost puse doar jumătate, cealaltă jumătate se află În cutia de lîngă suportul lui de fier forjat, și de instalația electrică cu steluțe, care acum nu e aprinsă - părinții ei au găsit că e mai prudent
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
acum când reflecta, era convinsă că Ruby urmărea ceva, ceva ce lui Alex nu-i plăcea. Își aducea aminte de o lume cu șorțuri albe, scrobite, și bonete de cameriste, cu fețe de masă lungi, din damasc imprimat cu floricele argintii, abia vizibile. Era copilă când tatăl ei, Geoffrey Stillowen, „a descoperit-o“ (așa suna povestea) pe Ruby, în șatra de țigani care locuia la marginea maidanelor și față de care manifesta interese filantropice, și a angajat-o ca servitoare a fiicei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ar fi trebuit niciodată să se întâmple.) Pe ferestrele mari, victoriene, se puteau desluși, în lumina domoală și limpede a asfințitului, o pajiște cu arbori coniferi, terenurile de tenis îngrădite cu o plasă de sârmă, care alcătuiau un desen geometric, argintiu, și, în depărtare, dealurile înverzite, cu coame molcome, ale peisajului de țară. Două fete jucau tenis, dar nu „oficial“, întrucât nu era sezonul de tenis (aveau voie, desigur, să joace, dar antrenorii nu intraseră încă în funcțiune). Hattie purta uniforma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
camera de zi, la parter, dar ferestrele fiecărei camere purtau amprenta lumii fantastice a domnului Larkin. Dormitorul principal, în care se găsea acum Alex, înfățișa, în spațiul ferestrei obturate de deasupra banchetei lungi, un cer albastru traversat de un avion argintiu, privit de jos de un câine, un terier negru cu alb, de care Alex își amintea vag, dar al cărui nume nu-l mai știa. Storurile de la etaj, ca și draperiile, nu mai fuseseră atinse de multă vreme și erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
fusese niciodată locuită cu adevărat. Funcționase ca pavilion pentru petrecerile de vară și serbările unor Stillowen de mult dispăruți sau risipiți. Oare după moartea mamei ei, să fi dormit tatăl ei cu vreo altă femeie în camera aceasta cu avionul argintiu și cățelul care-l privea? Nu-i venea a crede. Casa, despre care ennistonienii gândeau că ar fi un loc ciudat, ambiguu, era, de fapt, nevinovată, neîntinată și nefolosită, ca fratele ei cu păr de aur, care murise în război
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
splendoarea apusă, sub forma unei pretențiozități greoaie, fară noimă, care-ți sugera un club de noapte abandonat. Trei dintre pereți erau tapetați cu un material negru, lucios, plesnit pe alocuri. Tapetul zidului din fața ușii reprezenta un desen zigzagat, verde cu argintiu. Un scrin înalt, îngust, de un negru lucios, care nu părea a fi nici de lemn, nici de metal, și un garderob înalt și îngust, de aceeași culoare, cu o oglindă înaltă și îngustă, elipsoidală, își făceau, cu stângăcie, datoria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]