4,412 matches
-
Dumnezeu să-i arate într-un chip oarecare de-i sunt plăcute explicările sale. Între timp un curtean a căzut în dizgrația împăratului. El a cerut, printr-un cunoscut, Sfântului Ioan îngăduința de a-l primi, ca să-și spună necazul. Arhiepiscopul a încuviințat. Omul a hotărât să se ducă noaptea la casa arhiepiscopului, ca să nu fie văzut de dușmanii săi. Într-o seară, a venit și l-a rugat pe ucenicul sfântului, pe Proclu, să-l anunțe. Proclu, înainte de a intra
Viaţa Sfântului Ioan Gură de Aur. In: Viaţa Sfântului Ioan Gură de Aur1 by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/179_a_161]
-
explicările sale. Între timp un curtean a căzut în dizgrația împăratului. El a cerut, printr-un cunoscut, Sfântului Ioan îngăduința de a-l primi, ca să-și spună necazul. Arhiepiscopul a încuviințat. Omul a hotărât să se ducă noaptea la casa arhiepiscopului, ca să nu fie văzut de dușmanii săi. Într-o seară, a venit și l-a rugat pe ucenicul sfântului, pe Proclu, să-l anunțe. Proclu, înainte de a intra, s-a uitat printr-o crăpătură în camera în care lucra sfântul
Viaţa Sfântului Ioan Gură de Aur. In: Viaţa Sfântului Ioan Gură de Aur1 by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/179_a_161]
-
de dușmanii săi. Într-o seară, a venit și l-a rugat pe ucenicul sfântului, pe Proclu, să-l anunțe. Proclu, înainte de a intra, s-a uitat printr-o crăpătură în camera în care lucra sfântul și a văzut că arhiepiscopul nu era singur, ci în spatele lui stătea un bărbat aplecat spre el și cu gura la urechea lui. Proclu, intrigat că dascălul său este cu cineva în cameră, a căutat să audă ce spune acel bărbat, dar n-a putut
Viaţa Sfântului Ioan Gură de Aur. In: Viaţa Sfântului Ioan Gură de Aur1 by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/179_a_161]
-
cu cineva în cameră, a căutat să audă ce spune acel bărbat, dar n-a putut înțelege nimic. Văzând că nu poate intra, s-a întors și a spus curteanului că nu-l poate anunța, pentru că altul se afla cu arhiepiscopul; să mai aștepte până va pleca acela. După câtva timp, Proclu s-a dus din nou; dar iarăși l-a văzut pe străin tot acolo; s-a dus și a treia oară dar în zadar. Nu după mult timp a
Viaţa Sfântului Ioan Gură de Aur. In: Viaţa Sfântului Ioan Gură de Aur1 by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/179_a_161]
-
dus și a treia oară dar în zadar. Nu după mult timp a tocat pentru slujba de noapte. Atunci Proclu a spus curteanului să se ducă acasă și să vină în seara următoare, că nu-l mai poate introduce, pentru că arhiepiscopul își începe rugăciunea, care durează până dimineața. Curteanul a venit și a doua seară, dar n-a putut să intre pentru aceeași pricină ca și în seara trecută. Mirarea lui Proclu era mare; cine putea fi străinul acela care intra
Viaţa Sfântului Ioan Gură de Aur. In: Viaţa Sfântului Ioan Gură de Aur1 by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/179_a_161]
-
s-a hotărât să nu mănânce, să nu doarmă și să nu se dezlipească de ușă până nu va afla cine este acel bărbat. Și a făcut așa. Seara, când a venit curteanul, încredințat că nimeni n-a intrat la arhiepiscop, i-a spus că va vorbi negreșit cu el, că n-a văzut pe nimeni intrând. Totuși, ca și mai înainte, s-a uitat înăuntru și a văzut iarăși pe acel bărbat. Proclu a spus curteanului să se ducă la
Viaţa Sfântului Ioan Gură de Aur. In: Viaţa Sfântului Ioan Gură de Aur1 by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/179_a_161]
-
ca și mai înainte, s-a uitat înăuntru și a văzut iarăși pe acel bărbat. Proclu a spus curteanului să se ducă la casa sa și să se roage singur lui Dumnezeu pentru mântuirea lui, că bărbatul care vine la arhiepiscop este trimis de Dumnezeu, că intră în cameră fără să fie văzut. A doua zi dimineața, Sfântul Ioan și-a adus aminte de curteanul care trebuia să vină la el și l-a întrebat pe Proclu de nu la căutat
Viaţa Sfântului Ioan Gură de Aur. In: Viaţa Sfântului Ioan Gură de Aur1 by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/179_a_161]
-
Proclu i-a răspuns că da, dar i-a povestit totodată și motivul pentru care nu l-a putut introduce. Când a terminat de vorbit, Proclu și-a aruncat ochii la icoana Sfântului Pavel și, minunat peste măsură, a spus arhiepiscopului că bărbatul care era în cameră cu el semăna cu cel zugrăvit pe icoană. Așa a aflat Sfântul Ioan Gură de Aur că Dumnezeu i-a ascultat cererea, trimițând pe însuși autorul epistolelor să-i dicteze tâlcuirea<footnote Cf. † Irineu
Viaţa Sfântului Ioan Gură de Aur. In: Viaţa Sfântului Ioan Gură de Aur1 by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/179_a_161]
-
însuși, și chiar nevastă-sa, Ingrid. Despre care îi va fi dat să afle, după câteva decenii bune, direct de la șeful său ierarhic, că suferă de erotomanie paranoidă. Fapt probat de sutele de scrisori cu care Ingrid îl hărțuise pe arhiepiscop, victimă silențioasă care în cele din urmă i se mărturisește soțului, nu altul decât pastorul din Sunne. Fapt e că naratorul datorează pastorului structura spiritualistă și cugetătoare a romanului, deci și a vieții personajelor, dovadă citatul ales de Stellan din
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
susținută de orășeni, mica nobilime provincială și clerul superior, iar rezultatul a fost, câțiva ani mai târziu, triumful unui Parlament colaborând cu regalitatea. Magna Charta reglementa, de la 1215, atât convocarea Marelui Consiliu (Magna Conciliu) cât și obligativitatea consimțământului clerului superior (arhiepiscopi, episcopi, abați) și al baronilor pentru ridicarea impozitelor și acordarea "sfatului și ajutorului". În acest scop, regele era obligat să îi convoace pe cei menționați anterior individual, prin scrisori, iar pe ceilalți vasali în mod colectiv, prin șerifi și balivi
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
XIV-lea, unul din principiile dreptului public în regatul Franței. Din această perioadă structura Statelor Generale înfățișa nu doar ordinea corporativă a stărilor privilegiate din Franța, dar și greutatea lor politică. Clerul era reprezentat prin membri săi cei mai importanți: arhiepiscopi, episcopi, abații marilor mânăstiri. Ei nu erau aleși, participând în virtutea demnității recunoscută în ierarhia bisericească. Marii nobili laici și ecleziastici, vasali direcți ai regelui și membri ai Consiliului său, făceau corp distinct față de deputați. Orașele libere (les bonnes villes) delegau
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
acest moment a început să se manifeste trecerea de la rezistența individuală la rezistența colectivă a stărilor.218 Amestecul regelui în problemele Bisericii și înfrângerea de la Bouvin (27 iulie 1214) au accelerat procesul de organizare a opoziției, condusă de Stephen Langton, arhiepiscopul de Canterbury 219. Încă din 25 august 1213 Langton a adunat un mare număr de baroni și prelați la biserica Sf. Pavel din Londra, cerându-le să jure că vor lupta pentru obținerea libertăților, enunțate într-o Cartă al cărei
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
a deveni victima Parlamentului. Regele Eduard al III-lea (1327-1377) a reușit, până către anul 1341, an considerat punct final al perioadei de tranziție în dezvoltarea Parlamentului, o bună colaborare în Parlament cu reprezentanții stărilor privilegiate. Dar conflictul său cu arhiepiscopul John Stratford de Canterbury, susținut de Parlament, va inaugura o nouă mișcare de opoziție a stărilor. Deși pentru puțin timp, Parlamentul își va asigura preponderența în guvernare. Constrâns la concesii numeroase, regele va reveni asupra acestora și, la 1 octombrie
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
Castiliei, va supune Aragonul, Filip al II-lea a convocat Cortèsurile la Tarragone (1592) printr-o violare a legii, procedând în același fel cu Carol I: nici regele, nici vreun prinț de sânge nu a deschis adunarea 298, ci Chincon, arhiepiscopul Saragozei. Discuțiile au fost întrerupte, legile adoptate modificate, iar dreptul de veto, de care se bucura fiecare membru din Cortès, a fost interzis, fiind înlocuit cu deliberările și hotărârile luate cu majoritate de voturi. Regele a intervenit decisiv asupra vechilor
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
a exclus la început pe ceilalți seniori de la vot: în 1220 Henric al VII-lea a primit la alegere vota tam electorum quam principum et nobilium Teutonie 316. În perioada interregnului numărul principilor ecleziastici a rămas aproximativ același, cu preeminența arhiepiscopilor de Mainz, Köln și Tier, în timp ce numărul principilor laici s-a redus la șaisprezece 317, ulterior prezența acestora în realizarea actului electiv va scădea la patru persoane: comitele palatin al Rinului, mare mareșal; ducele Saxoniei, mare mareșal; markgraful de Brandenburg
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
1312 și 1346 este caracterizată de anarhie, pe fondul luptelor pentru tron desfășurate între familia dinastică de Habsburg, conții de Luxemburg și principii Bavariei. În aceste lupte a intervenit Franța și papalitatea, ceea ce a declanșat o mișcare protestatară sub conducerea arhiepiscopului de Mainz. Adunările principilor electori de la Oberlahnstein și Rense (1338) au proclamat necesitatea menținerii drepturilor coroanei imperiale și că puterea monarhului este dată de votul electorilor, neavând nevoie de confirmarea pontificală 320. Noul candidat urma să fie ales numai de către
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
germană (1806)323. Documentul stabilea o anumită ordine a principilor electori (Kurfürsten) și modalitatea de alegere a suveranului: votul era dat pe rând de către arhiepiscopii de Trier și Köln, regele Boemiei, contele palatin al Rinului, ducele Saxoniei și, la sfârșit, arhiepiscopul de Mainz. Bula de Aur consolida poziția privilegiată a principilor electori. Consacrând principiul majorității, documentul permitea pretendentului la coroană dacă era elector să-și adauge votul altor trei existente, pentru a forma majoritatea în favoarea sa. Împăratul reprezenta puterea suzerană asupra
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
va deveni regulată. În aceeași perioadă s-a consolidat, în forme bine conturate, suveranitatea principilor teritoriali. Acest fapt a contribuit la întărirea puterii lor, pregătind reforma Imperiului și a instituțiilor sale. Partida reformistă a fost condusă de Berthold de Henneberg, arhiepiscop de Mainz și cancelar imperial 330. Acțiunea reformatoare a început sub domnia lui Frederic al III-lea și a continuat în timpul lui Maximilian I (1493-1519) și Carol Quintul (1519-1556)331. Hotărârile Dietelor din anii 1486, 1495 și 1497 au reglementat
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
probleme ale Imperiului. Reprezentarea nu a fost identică în toate țările Imperiului. O primă distincție fundamentală se poate face în privința reprezentării clerului în Dietele principatelor ecleziastice și laice. Acesta participa în cadrul "curiei prelaților". În principatele ecleziastice Capitlul catedralei care desemna arhiepiscopul sau episcopul se confunda cu domnia (Herrschaft), ori era considerat singurul reprezentant al clerului în Dieta provincială (Landtag)336. În principatele laice se disting două situații de participare a clerului la Dieta provinciei: în "curia prelaților" și în "curia seniorilor
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
întăreau cu titlul ereditar; scutirea de obligații, mai puțin serviciul militar; excluderea posibilității de a fi condamnați la pedeapsa capitală și confiscarea averii fără o judecată legală etc. Garanții asemănătoare se acordau micii nobilimi și clerului. Dacă regele viola Constituția, arhiepiscopul de Gron trebuia să-i amintească legea și, dacă refuza să i se supună, îl putea excomunica 482. Sfârșitul domniei regelui Ladislau al IV-lea Cumanul (1270-1290) și domnia lui Andrei al III-lea (1290-1301) delimitează începutul unei alte etape
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
Henric al VIII-lea. J. H. Baker, op. cit., pp. 21, 238. 234 L. Konopczyňski, op. cit., p. 53. 235 Ibidem, p. 54. 236 Numită chiar "grup parlamentar". A. Marongiu, op. cit., p. 109. 237 În septembrie 1336 clerul mărunt era convocat de către arhiepiscopul de Canterbury în cele două "scaune" aproape de Nottingham și Leicester, fiecare din cele două provincii ecleziastice având propria adunare. Ibidem, p. 110. 238 K. Kaser, op. cit., pp. 180-181. 239 R. Manolescu, op. cit., p. 124 240 Prin "Actul de succesiune" regele
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
necunoscuți să dea cîteva explicații în legătură cu misterul impenetrabil al narațiunii, James s-a mărginit la menționarea unor posibile origini ale creației lui și la niște "portretizări" textuale absolut generale. Într-o notă de jurnal (12 ianuarie 1895), își amintește că Arhiepiscopul de Canterbury într-o seară, cînd prozatorul ar fi avut o conversație relaxantă cu el i-a relatat întîmplări ciudate, povestite cîndva de o doamnă (cam confuză) care fusese guvernantă la o familie importantă din Londra. În acele "întîmplări" stranii
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
cu copiii familiei, aflați în grija naratoarei. Doamna se opune cu vehemență acestei, cum s-o numim, "întîlniri de gradul trei", și intră, fără voia ei, într-un joc parapsihologic periculos. Într-o scrisoare ulterioară, adresată lui A.C. Benson (fiul arhiepiscopului), James reia povestea cu "valeții morți" și "guvernanta anxioasă", reiterînd ideea că sursa principală a nuvelei ar fi fost înaltul prelat. Mai tîrziu, într-o altă misivă (către scriitorul H.G. Wells, de data aceasta), prozatorul își caracterizează propria operă ca
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
rămâne decât să sper că, într-o zi, o pledoarie pentru utilitatea unei proze de această factură în literatura română nu va mai fi necesară. Mai ales pentru că, precum observa Jean-Jacques Rousseau însuși, într-o scrisoare către Christophe de Beaumont, arhiepiscopul de Paris, cine mai crede, astăzi, în vampiri? 2.5. Postfigurări Orbitor de Mircea Cărtărescu După șocul peioadei interbelice, date fiind condițiile dure impuse de regimul comunist, cititorul român nu a mai putut savura proze din registrul terorii estetice 102
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
menționați doar polonezii și maghiarii, ignorând minoritari importanți ai acestora. Astfel, merită citat Nicolae Olahus (1493- 1568), originar din Sibiu, adică din Transilvania locuită continuu de români numeroși, preexistenți maghiarilor așezați la sfârșitul mileniului întâi în Panonia. Olahus a ajuns arhiepiscop și regent al Ungariei și Țărilor de Jos. Înaintea lui, Iancu de Hunedoara a fost de asemenea guvernator al Ungariei, iar fiul său Matia Corvin a fost unul dintre cei mai importanți regi ai Ungariei renascentiste între 1453-1490. El l-
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]