1,822 matches
-
acest articol este că Șerboianu își redacta intervenția sub formula unei scrisori adresate unui amic din țară, "tehnică" jurnalistică adoptată pentru un mai mare impact asupra cititorilor și profitul gazetei (lucru recunoscut și de către Șerboianu, mai târziu). Cât privește cremațiunea, arhimandritul o punea în directă conexiune cu socialiști, pe care îi considera atei și, prin urmare, lipsiți de orice reper moral: Copiii lor sunt cei mai destrăbălați și din ei ies pungași și omorâtori de oameni care au îngrozit mai ales
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
oameni nenorociți și rătăciți, care-și îngroapă morții ca pe niște câini și care nu se tem de D-zeu nici în ceasul cel din urmă al vieții!"119 Însă cea mai importantă chestiune ne apare în finalul articolului, când arhimandritul, în chip profetic, prevedea că nu peste mult timp și în spațiul românesc urmau să apară adepții unei asemenea practici. Or o asemenea realitate ar fi fost total nepotrivită spiritului și spațiului românesc, mai ales prin modificările profunde ce urmau
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
toți să știe să se ferească din vreme"120. În consecință, la finalul articolului îndemna cititori să-și găsească drept ancoră a existenței modelele oferite de școală și mai ales biserică. 25 de ani mai târziu, în revista Flacăra Sacră, arhimandritul revenea asupra intervenției sale din 1910, clarificând-o din punctul de vedere al opțiunii sale pro cremațiune 121. Explicațiile pe care le vehicula porneau de la ideea că orice discuție/dezbatere despre tematica incinerării umane încorpora o latură subiectivă implicită. În
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
mare stavilă pentru însănătoșirea acestuia o vedea în spiritul vremii și în "reprezentanții sfintei noastre biserici ortodoxe". Șerboianu era prezent în paginile revistei Flacăra Sacră de la primul număr al acesteia, în decembrie 1934. Acest lucru demonstrează că, în acel moment, arhimandritul trecuse pe deplin în tabăra celor susținând arderea cadavrelor. Rolul său în cadrul mișcării cremaționiste din România interbelică devenea fundamental, fiind primul (dar și ultimul, deocamdată) reprezentant a Bisericii Ortodoxe Române care își asuma o asemenea opțiune. Aceasta nu era una
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
propaganda practicii. În istoria cremațiunii din România el este astfel singular, deși am reușit până acum să identific încă două personalități, legate de Biserica Ortodoxă Română care au optat pentru incinerare. Dar aceste două personalități nu atingeau dimensiunile asumate de către arhimandrit deoarece legătura lor cu incinerarea s-a manifestat doar prin simpla operațiune a arderii după deces. Este vorba despre Nicolae Popovschi, pe de o parte. Popovschi (1875-1948) a fost un istoric al Bisericii Ortodoxe, dar a fost nehirotonit 123. Cea
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
precum și pe tărâmul cremațiunii, a fost cel dedicat Cremațiunii și religiei creștine. Acest studiu a apărut, cu intermitențe, în 16 numere ale revistei între decembrie 1934 și aprilie 1936. Datorită complexității și dimensiunii sale am preferat să editez toate textele arhimandritului care au legătură cu cremațiunea, sub acest titlu, care mi se pare cel mai potrivit pentru a denumi activitatea sa în domeniu. La nivel general, contribuția lui Șerboianu devenea fundamentală raportată la scopurile declarate urmărite de cremaționiștii români, prin apariția
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
ideea cremațiunii umane. Prin Flacăra Sacră, urmând un model occidental, se putea trece la o nouă etapă în dezvoltarea cremațiunii în România, realizată prin mijloace mult mai directe și eficace de propagandă. Prin urmare, apariția în paginile revistei a contribuțiilor arhimandritului Calinic I. Popp Șerboianu era una necesară, deoarece oferea un punct de sprijin provenind din interiorul retoricii ortodoxe, chiar dacă exponentul său era, la acel ceas, marginalizat complet, prin excluderea sa din rândurile clerului ortodox. Din punct de vedere teologic, Șerboianu
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
a unor posibile argumente de natură teologică și nu numai, precum și, raportat la momentul reprezentat de anul 1934, un act de mare curaj. Prima parte a studiului său apărut în numărul 1 al revistei Flacăra Sacră a fost semnată de către arhimandrit cu un pseudonim, pe care, după unele indicii, se pare ca l-a mai folosit în alte apariții ale sale din presa vremii: Piconșer. De altfel, în al doilea număr al Flăcării Sacre se preciza limpede că sub pseudonimul Piconșer
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
pământului"131. Prima parte a articolului era o introducere în tematica propusă. Șerboianu prezenta astfel o privire generală asupra percepției cremațiunii în epocă, raportată la spiritul ce caracteriza Biserica Creștină, cât și cel propriu acelor vremuri. Semnificativ este faptul că arhimandritul se referea la Biserica Creștină în general și nu menționa deloc confesiunea ortodoxă. El critica Biserica, ca fiind o stavilă în cazul progresului, în ciuda faptului că creștinismul era "cea mai ideală și perfectă religie în principii"132. Spiritul "excesiv conservator
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
diverse servicii religioase etc. În această ordine de idei, el admitea deschis că reprezentanții bisericii puteau comite erori, care dacă persistă se transformă în chestiuni de discuții publice. Concluzia acestei primei părții a studiului său denotă cu putere faptul că arhimandritul se situa în tematica incinerării nu pe poziții antireligioase, ci anticlericale, aspect pe care a ținut să-l sublinieze de la bun început. Următoarele două părți ale studiului său se axau pe o istorie a Bisericii Creștine, din primele sale secole
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
a ținut să-l sublinieze de la bun început. Următoarele două părți ale studiului său se axau pe o istorie a Bisericii Creștine, din primele sale secole până în veacul XX135. O asemenea parte își avea semnificația și economia sa în intervenția arhimandritului, jucând un rol introductiv pentru cititori. Astfel, se trasa profilul primilor creștini, influențați de un idealism evident, preluînd o serie de moșteniri păgâne în practica religioasă. Se sublinia astfel importanța diverselor sinoade ecumenice și a fixării dogmelor și canoanelor pentru
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
concesiuni reciproce titlul de națională și de stat"136. Marea schimbare se petrecea odată cu secolele al XVIII-lea și al XIX-lea, care afirmau un nou spirit cel științific în contradicție cu diverse prejudecăți și chiar cu religia creștină. Însă arhimandritul vedea aici o primă minune petrecută după mai multe secole, și anume faptul că reprezentanții diverselor biserici creștine și nu numai au înțeles și au încercat să explice faptul că între acest nou spirit științific și învățăturile religioase nu ar
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
diverselor biserici creștine și nu numai au înțeles și au încercat să explice faptul că între acest nou spirit științific și învățăturile religioase nu ar fi fost vreo discordanță. Astfel secolul al XIX-lea a marcat pentru biserica creștină, după arhimandrit, trezirea la o nouă viață, marcată prin tot felul de interogații noi și stimulative pentru spiritul uman (statutul sufletului înainte de naștere; a femeii, în comparație cu cel a bărbatului; a îngerilor; a cremațiunii; a curentului electric ș.a.m.d.). O asemenea situație
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
lumina credinței. Întrebarea " Cine este mai ateu, mai liber cugetător și mai francmason? Cel ce dă binecuvântarea religioasă sau cel care o refuză, din interese inavuabile"140 are astfel valoare de simbol și tălmăcește întreaga atitudine în tematică adoptată de către arhimandrit. Într-o asemenea direcție se deschide calea înspre explicarea "celebrului" citat biblic " Pământ ești și în pământ te vei întoarce", a cărui proporție era nejustificată în limpezirea atitudinii anti cremaționiste a Bisericii Ortodoxe Române. Acest motiv biblic, considerat un stereotip
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
Pământ ești și în pământ te vei întoarce", a cărui proporție era nejustificată în limpezirea atitudinii anti cremaționiste a Bisericii Ortodoxe Române. Acest motiv biblic, considerat un stereotip, constituia în fapt obiectul unei întregi părți din studiul lui Șerboianu 141. Arhimandritul avea astfel dreptate, deoarece acest citat și astăzi are o mare forță în elementele uzitate de către Biserica Ortodoxă pentru a respinge cremațiunea. Inclusiv în scandalurile de dată recentă legate de deschiderea unui crematoriul uman la Cluj Napoca, Mitropolitul Clujului, Albei, Crișanei
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
-se acestui proiect 142. Șerboianu demonta astfel faptul că acest citat ar reprezenta un argument biblic al respingerii cremațiunii, reliefând situația în care clericii ortodocși îl invocau bazându-se, în esență pe ignoranța enoriașilor în ceea ce-l privește. Prin urmare, arhimandritul îl explica pe larg, atât în contextul biblic, cât și în sensul posibil al deslușirii sale pentru creștinii vremurilor de atunci. El recurgea la largi citate biblice din Cartea Facerii, pornind de la facerea lui Adam și moartea sa pe Pământ
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
aceea că sensul anticremațiune, atribuit respectivului citat de către clericii ortodocși, era complet eronat, acesta trebuind luat într-un sens mai larg, care nu ar cuprinde întreg versetul, ci mai multe: cele din Cartea Facerii III, versetele 17-20. Sensul atribut de către arhimandrit acestui citat era așadar următorul: "Din tot textul scripturistic, nu rezultă altceva decât că Dumnezeu pedepsește pe omul cel dintâi, întorcându-l să LUCREZE pământul din care a fost luat, iar nicidecum să se-nmormânteze în el"143. Această idee
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
părți a studiului său, Șerboianu arăta că cremațiunea se supunea principiului chimic "totul se transformă, nimic nu se pierde" și astfel "cenușa, de asemenea, este tot pământ, dar un pământ purificat și transformat"145. Privind la modul general întreg studiul arhimandritului se poate considera că acest fragment este unul dintre cele mai relevante și bine argumentate dintre toate: alegea să explice și să contracareze, întemeiat, poate cel mai puternic argument extras din Biblie pe care s-a bazat și se bazează
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
Geneză, respectiv Cap. XXXI, din I. Samuel. v. 11-13)146. Odată cu partea a șaptea a studiului, Șerboianu încerca să explice originea cremațiunii, într-o notă evident subiectivă. Acest subiectivism ducea la speculații, explicabile și prin nivelul științific al vremurilor sale. Arhimandritul considera astfel că începuturile cultului morților se legau de "gradul de cultură, de credință religioasă și de viețuire în societate", fiind active doar din momentul în care decesul era însoțit de vreun ceremonial 147. Stabilea de asemenea și o apariție
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
o asemenea afirmație este complet greșită, în Paleolitic practicându-se înhumarea, iar incinerarea apărând doar sporadic în perioadele ulterioare și extinzându-se puternic în fazele finale ale Neoliticului 148. Prin urmare, remarc, din nou, caracterul speculativ al celor afirmate de către arhimandrit, chestiune care, în opinia mea, nu știrbește cu nimic contribuția sa. Aceasta se datorează faptului că Șerboianu căuta explicații și, fiind evident subiectiv, nu avea cum să nu comită erori de interpretare. Partea dedicată focului din studiul său trebuie pusă
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
nu comită erori de interpretare. Partea dedicată focului din studiul său trebuie pusă în legătură cu intervenția sa anterioară din Cultura Poporului, menționată mai sus, dedicată semnificației focului pentru alcătuirea societății omenești 149. Remarc din nou aceeași glorificare a focului operată de către arhimandrit, însă de această dată ea se face pe coordonate cremaționiste, ceea ce duce la o nouă viziune adoptată de către Șerboianu. Cu toate acestea, discutând despre foc, el nu menționează decât mult mai târziu, explicit, practica cremațiunii. Or acest lucru demonstrează eforturile
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
v. 24), unde se specifica limpede faptul că Dumnezeu a decis să blocheze accesul lui Adam și Eva înspre Pomul Vieții, prin doi îngeri, ce păzeau drumul spre o asemenea "locație" cu săbii de foc. Următoarele două părți din studiul arhimandritului se axau pe modalitatea în care focul este reflectat în Sfânta Scriptură. Primul dintre acestea scotea în evidență situația în care natura focului exprimă divinitatea: Dumnezeu ca foc mistuitor; ca foc strălucitor sau arătarea sa prin foc. Utilizarea focului la
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
ar afecta învierea morților sau că adepții săi erau păgâni/francmasoni, plus alte zvonuri referitoare la procesul propriu-zis al arderii cadavrului ridicarea în picioare a mortului în timpul arderii, zvârcolirea lui, țipete, întinderea mâinilor 153 etc. Toate acestea erau denumite de către arhimandrit "mătrăguna imaginației unor capete înfierbântate și dornice de reclamă și succes ieftin", cu atât mai periculoase cu cât erau livrate publicului larg, în mare parte incult. De altfel, după cum voi sublinia, el va reveni asupra diverselor zvonuri care circulau în
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
că inclusiv "sectanții" aveau uneori dreptate în credința lor, când de pildă respingeau reprezentarea divinității prin icoane. Dacă focul semnifică puritatea divină și Dumnezeu întotdeauna s-a arătat omenirii prin foc aceasta ilustra că focul nu atinge dogma spiritualității sale. Arhimandritul se revolta astfel în fața ignoranței unor preoți ortodocși care considerau că arderea cadavrelor ar afecta procesul învierii la sfârșitul veacurilor. Identifica două cauze principale ale categorisirii cremaționiștilor drept păgâni și idolatri, de către teologii vremii: pe de o parte interesele materiale
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
40 de Mucenici. În acest punct Șerboianu livra una dintre cele mai relevante întâmplări din Vechiul Testament referitoare la incinerare, care demonstra odată în plus cele afirmate mai sus: Capitolul XXII din Geneză "Jertifirea lui Isaac". Pilda respectivă îi întărea opinia, arhimandritul formulând o concluzie, care poate fi considerată drept un fir roșu al convingerilor sale cremaționiste și de aceea merită citată în întregime: "Însuși Dumnezeu iubește focul; că-l încuviințează și-l consfințește ca pe singurul element purificator și demn de
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]