21,099 matches
-
mult în carnea obrazului, sfâșiată până aproape de os. Sânge mult, până aproape de bolțile sufletului. Când Baha moare, răpusă de hanger, Omalissan nu mai aude, de mult, nimic. Nu vede îmbulzeala, forfota slugilor care-și cheamă stăpânul. Prin fața ochilor ei trec aripi de înger. Cu excepția găurii din obraz, acolo unde, printre fâșii de țesut, piatra lui Solomon lucește ca un al treilea ochi, deschis spre Paradis, chipul ei e intact. Doar trupul zace frânt între pietre, când Musa năvălește în iatac și
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
în drum. N-ar fi știut ce să facă cu tine, n-ar fi știut cum să te ia... Te-ar fi strivit, cum a strivit-o și pe mama ta. Te ar fi opa cizat. Ți-ar fi tăiat aripile. Nu înțelegi? Nici măcar nu a fost vorba de o alegere - pur și simplu nu s-a pus problema altfel. Lingurița executa cercuri concentrice în ceșcuța minusculă, ca un iaz auriu, miniatural, închis între pereți de sticlă. Le urmăream așteptând, parcă
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
tavanul, îngăduindu-și un strop de apă colorată în roz și mov și roșu și gri și toate nuanțele piperului. Pic pic pic pic, plânsese el, din nou, gălbui, drept peste genele care hibernau, lăsând lacrimi colorate să alunece pe aripile nasului care-și mijise nările ca pe niște ochi neobișnuiți cu întunericul. Hapciu, strănutase Ivan din rărunchii unui ne vis, fără să știe ce se întâmplă. Nasul însă știa. Nasul ghicise, în boarea aceea de căldură ivită din senin, care
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
Era exact ceasul acela din noapte către dimineață, cînd liniștea domnește, atoatesuverană; era ca și cum un duh pus pe șotii încuiase undeva, pentru cîteva clipe, vocile pădurii. Nici ramurile nu se clătinau, nici vîntul nu susura; picior de animal nu călca, aripă de pasăre nu zbura; nimic nu părea să fi tulburat vreodată neclintirea ireală. Dacă nu i-ar fi bătut în piept o inimă de viteaz, pe Lupino l-ar fi trecut, poate, fiori de frică. Să umbli de unul singur
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
localizeze. Aerul mirosea a mic și a fraged, sunetul tînguitor se repeta iar și iar, dar de văzut nu izbuti să vadă nimic. Hei, care ești? Și unde? întrebă nedumerit puiandrul. Chemarea încetă. O mișcare scurtă, ca o fluturare de aripi îi atrase atenția. Vietatea se găsea în dosul unui trunchi plăpînd de copac. Se îndreptă într-acolo. Ce surpriză avea să-i mai rezerve ziua de astăzi? Cînd dădu cu ochii de puiul de căprioară, încremeni. Era atît de mic
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
chipurile nefamiliare ale lupilor întîlniți se amestecau caraghios, formînd capete hidoase cu cîte patru ochi și boturi pereche; urechile-i înregistrau inexistente țipete ascuțite de vulturi furibunzi, care se amplificau nebunește. Și, deasupra tuturor, Hana, plutind ca o pasăre cu aripi larg desfăcute. Apoi, dintr-odată, se lăsă liniștea deplină. Extenuat de drumul parcurs și șocat de vestea primită, Lupino își pierdu cunoștința. CAPITOLUL 12 Pîrjol F usese de-a dreptul copil cînd își imaginase că, rupîndu-se de haita care-l
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
Era, cum s-ar zice, un favorit: el începea lupta. Omologul său negru nu se lasă mai prejos și repetă aceeași figură. Megafonul comandă, pionii fac salturi, caii joacă în frâu mușcându-și cu sălbăticie zăbalele, „nebunii” trag spadele... În aripa stângă a albilor începe un duel îndrăcit. Comenzile sunt tot mai sacadate, mai gâfâite. Se pare că regele a căzut în transă războinică. Aghiotantul învârte cu frenezie „râșnița” muzicală, comandantul suprem cercetează cu înfrigurare câmpul de luptă. Comenzile încep să
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
mare parte din opinia generală franceză nu i-a lăsat șefului guvernului libertatea de a-și manifesta intențiile. Iată de ce au izvorât aparentele sale tergiversări, pe de o parte, iar, pe de alta, reproșurile pe care le primea atât de la aripa dreaptă, cât și de la cea stângă, primii acuzându-l de lipsă de loialitate, ceilalți criticându-l pentru slăbiciuni. Cavalerul Nigra, care s-a făcut popular în multe din mediile pariziene, a știut, dovedind o veritabilă artă a "dozării", să fie
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
bluza pentru a îndepărta măcar o parte din lichidul care lăsase o pată mare, maro, pe roșul acesteia. Un fluture alb se așeză pe marginea căniței din mâna ei. Se opri din scuturatul bluzei privind mica vietate care își mișca aripile cu atâta grație și finețe încât rămase mută de uimire. Uitase și de cafea, și de pată, și de leagăn, și de valsul care fusese întrerupt de curiozitatea ei, când descoperise masca. Timpul parcă se oprise pe acea gingașă ființă
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
gândească că deranjează sau că supără pe cineva. Pur și simplu să nu-i pese de urmările faptelor sale atât timp cât nu făcea rău nimănui. Așa cum nici altora nu le păsa ce simțea ea. Fluturele se înălță grațios bătând aerul cu aripile sale albe și catifelate. Karina îi urmări zborul lin spre alte zări în timp ce se întreba dacă aceste ființe delicate au și ele dezamăgiri în dragoste. Mai au puterea să zboare când suferă? Sau aripile cad grele pe lângă trupul firav, incapabile
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
se înălță grațios bătând aerul cu aripile sale albe și catifelate. Karina îi urmări zborul lin spre alte zări în timp ce se întreba dacă aceste ființe delicate au și ele dezamăgiri în dragoste. Mai au puterea să zboare când suferă? Sau aripile cad grele pe lângă trupul firav, incapabile să se înalțe? Ea se născuse cu aripile frânte, sau se frânseră atât de devreme încât nici nu-și mai amintea momentul? Cafeaua se răcise în timp ce admirase firava vietate, iar pata maro de pe bluză
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
zborul lin spre alte zări în timp ce se întreba dacă aceste ființe delicate au și ele dezamăgiri în dragoste. Mai au puterea să zboare când suferă? Sau aripile cad grele pe lângă trupul firav, incapabile să se înalțe? Ea se născuse cu aripile frânte, sau se frânseră atât de devreme încât nici nu-și mai amintea momentul? Cafeaua se răcise în timp ce admirase firava vietate, iar pata maro de pe bluză îi atingea pielea ca o monedă rece. Intră în casă, se schimbă și-și
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
pierde! Cine câștigă și cine pierde e o întrebare foarte grea... știut fiind că „adevărul” umblă cu capul spart! Pentru cei șapte (ori șase!) ani de-acasă răspunderea cade exclusiv pe umerii părinților. Fie ca povara acelor ani să dea aripi copilului în viața care îl așteaptă! Mulți dintre oameni se gândesc la o eventuală viața a lor de după moarte. Din nefericire, nu puțini dintre noi nu-și pot permite a gândi decât la ce vor pune pe masă mâine, cel
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
coborârea pe pământ, printre oamenii de rând, simte arșița usturătoare a țărânii uitate o vreme... Profesore, dacă cei cărora le vorbești în cuvinte „meșteșugite” nu prea te ascultă cu atenție, de vină nu sunt ei! Visul-taină ce ne leagănă pe aripile somnului, ne ajută să înțelegem câte ceva din viața cea de toate zilele. Când visul e urât și alunecă în coșmar, ne trezim și continuăm a visa cu ochii deschiși la darnicele zile de mâine... Poate că nu lumea, poate ceilalți
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
multele rele ce se întâmplă într-o colectivitate nu sunt numai răufăcătorii ci și tăinuitorii faptelor acestora. Crezând în ziua de mâine, vei apuca și ziua de poimâine! Oricât ar avea unii automobiliști mania vitezei, nu le vor crește niciodată aripi... Oricum însă, șansa lor de a se ridica mai repede la cer și fără aripi este considerabilă! Natura („mama natură”!) are multe feluri de a se răzbuna și a-i pedepsi pe cei care îi tulbură echilibrul ecologic! Vezi câte
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
faptelor acestora. Crezând în ziua de mâine, vei apuca și ziua de poimâine! Oricât ar avea unii automobiliști mania vitezei, nu le vor crește niciodată aripi... Oricum însă, șansa lor de a se ridica mai repede la cer și fără aripi este considerabilă! Natura („mama natură”!) are multe feluri de a se răzbuna și a-i pedepsi pe cei care îi tulbură echilibrul ecologic! Vezi câte-un demnitar, fanfaron, căruia îi plac... băile de mulțime - mulțime pe care o va batjocori
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
întâlnește aproape în fiecare zi când merge la clasa de matematici, această fetiță care îl privește cu ochi de vis. Și-și amintește imediat când, copil fiind, a văzut pe alți copii prinzând un liliac, țintuindu-l de perete cu aripile și făcându-l să fumeze, și cum se distrau cu asta. Bine, ei ce? îl întreabă tatăl cu neliniște de cum ajunge acasă. Fiul tace și tatăl își zice: "acest băiat este un sfinx... va germina?". Ajunge să-l cunoască Apolodoro
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
un inginer industrial care a descoperit trisecțiunea unghiului... În această noapte se surprinde Apolodoro cu orațiile pe care de copil i le cuibărise în memorie mama sa, că îi flutură acum în jurul capului, atingându-i buzele de multe ori cu aripi subțiri. Și după un "sărman tată!", murmurat mental, se pomenește cu Tatăl nostru în gură. Se gândește la mama sa și îi zboară sufletul gândind la ea. Și în șoaptă, foarte ușor, aproape în liniște, îi susură în auzul sufletului demonul
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
asociat cu un simbol... Mai ții minte sau ai auzit de Casa de Comenzi Mercur? Era o casă de comenzi care, pe timpul comunismului, mai aducea produse alimentare. Mercur, ca zeu al comerțului sau mesagerul zeilor, avea asociată imaginea zeului cu aripi la picioare, fapt ce duce cu gândul că e rapid, iar în calitate de zeu al comerțului ar avea cam de toate. Bun, dar cum inventezi? Aș zice simplu... Pornești de la lucrul care crezi că te va ajuta să fii diferit față de
Cum să-ţi faci publicitate : ghid practic testat by Dan Ştefanov [Corola-publishinghouse/Administrative/938_a_2446]
-
dacă vreți o imagine plastică a modului cum suntem ierarhizați, Noi suntem vidul care unește pla netele, galaxiile, universurile. Noi suntem totul, dar mai presus de Noi există Matricea de bază, . Din ce motiv suntem reprezentați În dimensiunea voastră cu aripi sau cu corpuri umane, Înconjurați de lumină? Mintea omenească are nevoie de reprezentări identice cu forma sa, cu forma ființei sale. Totuși, având calități superioare, când ne-am arătat oamenilor, de multe ori pluteam, deoarece pentru Noi atracția gravitațională nu
MATRICEA DIVINĂ by ALALEXANDRA C. XANDRA C. VASILE BOL OGAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1589_a_2960]
-
arătat oamenilor, de multe ori pluteam, deoarece pentru Noi atracția gravitațională nu avea efect, dat fiindcă Noi suntem vidul. Însă pentru omul simplu, singurele ființe care puteau zbura erau păsările, și În mintea lor au vrut să ne vadă cu aripi, iar Noi le-am dat ceea ce au dorit. Pentru Noi, să transmitem mesajul este mult mai important decât reprezentarea sub care putem apărea. Pământul nostru la ce nivel de vibrație se află? Nivelul -3, pe o scală de la -1.000
MATRICEA DIVINĂ by ALALEXANDRA C. XANDRA C. VASILE BOL OGAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1589_a_2960]
-
d???toare de via?? este un Înger care, desprinzându-se din l?că? ul s?u ceresc, coboar? pe p?mânt pentru a da via?? „corpului de lut" al omului pe care ?i-1 alege, Insufle?indu-1 „cu-al gândurilor aripi", cu „graiul dulce În pieptul lui cel mort". Cand „candela vie?îi" I?i va fi durat timpul ????zit de astre, atunci Îngerul o stinge, iar steaua va muri: „ Un om se na?te un Înger o stea din cer
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
i va fi durat timpul ????zit de astre, atunci Îngerul o stinge, iar steaua va muri: „ Un om se na?te un Înger o stea din cer aprinde ?i pe p?mânt coboar? În corpul lui de lut, A gândurilor aripi În om el le Întinde ?i pune graiul dulce În pieptul lui cel mut. O candel? a vie?îi, de cer steaua depinde ?i Îmbla scriind soarta a omului n?scut. Cand moare a lui suflet aripele ?i-a-ntins
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
o vale adânc?? ?i Întins? ț?iat? de un fluviu ??trân gr?dina zânei, În care Ins??i pas?rea ??iastr? I?i are s?la?: „Apoi ea prinde-o pas?re ?? iastr? De aur, se a?az?-ntr-a ei aripi / ?i zboar?n noapte printre stele de-aur". Fantezia poetului nu are limit? În a crea astfel de spa?îi: „Nemaiv?zut? feerie!". Metaforă cu greu poate surprinde frumuse?ea lor ireal?. În poezia lui Eminescu, p?durile sunt „de
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
mare murdară, unde plutea răvășit un cimitir. Un cimitir fără gard, fără nici o alee, fără nici un fel de logică, cu gropi săpate la Întâmplare, În care zăceau disprețuiți oamenii și fantomele lor. Undeva Într-o parte relicva unui avion cu aripi duble, din Primul Război Mondial. Ruginit, lipsit de roți, găurit, părea că se află acolo ca să transporte morții În cerul apus al lui Hades. Cortegiul funerar s-a oprit, cu Matei În frunte, lângă o groapă sinistră, cu pereții din
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]