1,754 matches
-
este intervalul cuprins între armonicele 15 și 16 - Sexta mare 5/3 este intervalul cuprins între armonicele 3 și 5 - Sexta mică 8/5 este intervalul cuprins între armonicele 5 și 8 - Septima mică 7/4 este intervalul cuprins între armonicele 4 și 7 - Septima mare 15/8 este intervalul cuprins între armonicele 8 și 15 Aceste interval, care se regăsesc în armonicele unui sunet, formează un sistem de intonație numit sistem netemperat. - Așezând sunetele în ordinea aparentă, adică o succesiune
Sisteme de intonație () [Corola-website/Science/317608_a_318937]
-
este intervalul cuprins între armonicele 3 și 5 - Sexta mică 8/5 este intervalul cuprins între armonicele 5 și 8 - Septima mică 7/4 este intervalul cuprins între armonicele 4 și 7 - Septima mare 15/8 este intervalul cuprins între armonicele 8 și 15 Aceste interval, care se regăsesc în armonicele unui sunet, formează un sistem de intonație numit sistem netemperat. - Așezând sunetele în ordinea aparentă, adică o succesiune treptată, ascendentă, de tonuri și semitonuri. - Utilizând succesiunea natural a sunetelor, adică
Sisteme de intonație () [Corola-website/Science/317608_a_318937]
-
8/5 este intervalul cuprins între armonicele 5 și 8 - Septima mică 7/4 este intervalul cuprins între armonicele 4 și 7 - Septima mare 15/8 este intervalul cuprins între armonicele 8 și 15 Aceste interval, care se regăsesc în armonicele unui sunet, formează un sistem de intonație numit sistem netemperat. - Așezând sunetele în ordinea aparentă, adică o succesiune treptată, ascendentă, de tonuri și semitonuri. - Utilizând succesiunea natural a sunetelor, adică lanțul de cvinte perfecte. Atât tonurile, cât și semitonurile pot
Sisteme de intonație () [Corola-website/Science/317608_a_318937]
-
o comă pitagoreica. Se remarcă faptul că lymma este cel mai mic semiton diatonic din toate sistemele de intonație, iar apotom, cel mai mare semiton chromatic din toate sistemele de intonație. Faptul că intervalele sunt cele ce se regăsesc în armonicele sunetului fundamental, fac din sistemul netemperat pitagoreic, un system propice pentru manifestarea expresiva a melodiei, si de asemenea servește pentru acordajul instrumentelor cu coarde și arcuș. J.S. Bach - Clavecinul bine temperat - Intervalele mari și mărite formează grupa de interval expansive
Sisteme de intonație () [Corola-website/Science/317608_a_318937]
-
ca funcții sferice zonale pe spațiul Riemann simetric și în grupurile Lie semi-simple. Rolul și importanța lor pot fi înțelese prin următoarele exemple: seriile hipergeometrice F sunt un caz special al polinoamelor Legendre, iar când sunt considerate în formă de armonice sferice, aceste polinoame reflectă, într-un anumit sens, proprietățile de simetrie a două sfere, sau echivalent, rotațiile date de grupul Lie SO(3). În produsul tensorial se întâlnesc decompoziții de reprezentări concrete ale grupului coeficienților Clabsch-Gordon, care pot fi scriși
Serie hipergeometrică () [Corola-website/Science/317625_a_318954]
-
fantasticului; prosodia alătură tipuri de rimă specifice versului popular (împerecheată, monorimă, rimă prin asonanță) cu metri și ritmuri savante. Muzica este una de factură progresivă, împrumutând elemente din limbajul muzicii culte și citând câteva ipostaze din istoria muzicii: un vocabular armonic bogat (tonal sau modal), o ritmică diversă (poliritmii, ritmuri aksace, schimbări frecvente de metru, izoritmii), texturi instrumentale sau vocale ce fac aluzie la practici muzicale ale unor epoci anterioare. Acestora li se adaugă soluțiile timbrale inovatoare, tributare muzicii electronice sau
Zalmoxe (album) () [Corola-website/Science/317849_a_319178]
-
Enache, în B apare numai Bogardo, în B ei cântă succesiv, iar în C cântă împreună. Ambele voci se aud și în coda. Cu excepția introducerii, toate secțiunile cântecului conțin o orchestrație bogată, creată în totalitate din timbre electronice (sintetizate). Structura armonică a cântecului este tonală. Strofele sunt în tonalitatea siformula 1 major, iar refrenele - în miformula 1 major (însă ultimele două apar „transpuse” cu un ton mai sus, în fa major; coda rămâne în această tonalitate). Atât la strofă, cât și la refren
Ani de liceu () [Corola-website/Science/318068_a_319397]
-
trebuie confundată cu stiharul (unul dintre veșmintele liturgice). În limba greacă στιχηρον ar putea înseamna "care este în legătură cu un vers (στιχ). În mod tradițional, stihirile sunt cântate în forma stihirarică a muzicii modale canonice în Biserica Ortodoxă. Odată cu apariția muzicii armonice, polifonice, ne-modale într-unele din bisericile ortodoxe, unele din formele tradiționale s-au pierdut. În cântarea bizantină, modurile stihirarice sunt de viteză "medie" (mai lentă decât modul irmologic, dar mai rapid decât cel papadic), cântarea fiecărei silabe acoperind adesea
Stihiră () [Corola-website/Science/318171_a_319500]
-
creația între două tendințe - cerebralitate și lirism. George Sbârcea notează: „" (...) este icoana clasică a dascălului care corectează și îndrumă, pune totul în balanța opiniei critice, e oricând gata să radiografieze o compoziție, sensibil la simetria ei formală, la structura ei armonică, la duhul ce-o animă. Concluziile sale nuanțate, de fiecare dată bine cumpănite, le sunt de folos multor compozitori tineri, ca și de altfel unora dintre colegii mai maturi. Combate cu consecvență lipsa de profesionalism, carențele de gust, graba în
Richard Bartzer () [Corola-website/Science/319677_a_321006]
-
acustic este obținută plecând de la o bază de date cu eșantioane, generarea timbrului se bazează pe modele fizice ale ciocănelelor și corzilor, pe amortizarea sunetului corzii, rezonanța simpatetică a corzilor libere când este apăsată pedala de susținere, pe schimbarea conținutului armonic la reapăsarea tastelor etc. Instrumentul astfel conceput nu mai este un simplu reproducător sau generator al unor note, ci un sistem capabil să reconstruiască (să regenereze) o senzație acustică complexă; față de un instrument electronic de generație veche, ce-și genera
Pian digital () [Corola-website/Science/319823_a_321152]
-
substanțelor tind către zero odată cu temperatura absolută. Rezultatele mecanicii statistice clasice se verifică bine la temperaturi suficient de înalte; dar odată cu descreșterea temperaturii gradele de libertate „îngheață” unul după altul. Conform teoremei echipartiției energiei, energia medie a unui oscilator liniar armonic de frecvență formula 147, în echilibru termic cu un termostat la temperatură T, are valoarea kT, independentă de frecvență. Se obține astfel pentru distribuția spectrală a densității spațiale de energie a radiației termice la temperatură T: (legea Rayleigh-Jeans). Acest rezultat este
Mecanică statistică () [Corola-website/Science/319326_a_320655]
-
de ediția definitivă a unei opere), un ton protocolar, un stil bine cumpănit, studiat, așezat, iată ce caracterizează până la urmă romanul lui Ion Lazu.(...) Conglomeratul de întâmplări, gânduri, idei, fapte - sentimente/evenimente este ordonat de un glas muzical în note armonice, arareori găsești câte-un semiton discordant... Muzica interioară a textului, care izvorăște în egală măsură din „tonul elegiac al povestirilor tatălui”, cât și din tăcerile de sfinx ale mamei, îmbinarea acestor două voci generând întreagă textura melodică a cărții. Deși
Ion Lazu () [Corola-website/Science/316556_a_317885]
-
puterea medie radiată este dată de formula lui Hertz (1886):<br>formula 6 unde U este energia oscilatorului :<br>formula 7 Efectul radiației asupra mișcării oscilatorului poate fi reprodus de o forță suplimentară "F" :<br>formula 8 unde F reprezintă celelalte forțe (electrice, armonice, etc.) Variația energiei cinetice "W = m(dx/dt)/2" într-un timp t este :<br>formula 9 Estimăm acum aceeași mărime cu ajutorul formulei lui Larmor:<br>formula 10 Dacă mișcarea este periodică cu perioada T, primul termen se anulează la t=nT
Rezonatorul lui Planck () [Corola-website/Science/316720_a_318049]
-
la apropierea de echilibru, entropia crește, este datorită ipotezei suplimentare a luminii naturale, care are analogii cu ipotezele de uniformitate folosite de Boltzmann pentru demonstrația lui celebră ("teorema H") că entropia este o funcție crescătoare de timp. Problema interacției oscilatorului armonic incărcat cu câmpul electromagnetic este tratată în manuale, însă în alte contexte. Implicit ea apare în discuția difuziei undelor electromagnetice la trecerea prin medii materiale . Un tratament cuprinzător, cu un interes însă diferit de acela al lucrărilor lui Planck, se
Rezonatorul lui Planck () [Corola-website/Science/316720_a_318049]
-
ele asupra existenței undelor electromagnetice. Acestea au fost puse direct in evidență de Heinrich Hertz în 1886. Din ecuațiile lui Maxwell se poate deduce că o mișcare oscilatorie a unei sarcini electrice ("dipolul hertzian") generează radiație electromagnetică. Pentru micile oscilații armonice ale sarcinii, Hertz a arătat că puterea radiată este: unde "e" este sarcina oscilatorului, "l" este amplitudinea oscilațiilor, și se presupune că "λ » l" (lungimea de undă a radiației emise este cu ordine de mărime mai mare decât amplitudinea oscilațiilor
Formula lui Planck () [Corola-website/Science/315089_a_316418]
-
extrem de diferite, dacă masele lor sunt corespunzător diferite; distribuția radiației la echilibru nu ar putea depinde numai de temperatură (după Kirchhoff), dacă perioadele de oscilație ar depinde de viteză. De aceea, Max Planck consideră că este suficient studiul unui oscilator armonic "static" plasat într-un câmp electromagnetic "haotic" (într-un sens de precizat). În cursul oscilației, energia lui scade prin emisie de radiație, ceea ce poate fi privit din punct de vedere al mecanicii clasice) ca efectul unui coeficient de frecare. Aspectele
Formula lui Planck () [Corola-website/Science/315089_a_316418]
-
oferă atunci energia medie a oscilatorilor în echilibru cu ea, dacă cunoaștem funcția I(ν,T). În particular, din Fig.1 vedem că oscilatorii cu frecvențe proprii mari au o energie medie mică. (ii)Pe de altă parte, un oscilator armonic clasic este un sistem cu două grade de libertate, corespunzând energiei cinetice și celei potențiale:după principiul "echipartiției energiei pe grad de libertate" din teoria cinetică energia medie a unui oscilator în echilibru termic este kT ,independent de frecvența sa
Formula lui Planck () [Corola-website/Science/315089_a_316418]
-
asemenea diferența dintre cvartă P4 și cvintă P5: spre deosebire de cvintă, cvarta perfectă devine mai disonantă cu adăugarea unei octave (P11=P8+P4), similar cu intervalele mici. Există numeroase alte corespondențe între diferite intervale. Cele mai importante sunt mediile aritmetice și armonice între P1, P5, P4 și P8, relații care pot fi verificate ușor folosind rapoartele din tabelul de mai sus. M3=(P1+P5)/2 M6=(P4+P8)/2 2/m3=1/P1+1/P5 2/m6=1/P4+1/P8 Aceste
Interval (muzică) () [Corola-website/Science/316025_a_317354]
-
Română. Tânărul compozitor a scris piese pentru pian, lieduri, o lucrare pentru violoncel solo, un sextet pentru corn francez și coarde ș.a. În viziunea compozitorului Doru Popovici, muzicii lui Dumitrescu „"nu-i lipsește cantabilitatea de amplă respirație, după cum nici combinațiile armonice cromatice îndrăznețe nu îi sunt necunoscute. Relevă o mare afinitate pentru varietatea ritmică și timbrală și, totodată, un apreciabil simț al arhitecturii. Muzica lui - ca și arta-i interpretativă - se înscrie în orbita unui neoromantism cu nostalgii clasice. Nu odată
Tudor Dumitrescu () [Corola-website/Science/316297_a_317626]
-
teoria probabilităților, teoria perturbaților, statistică matematică, fizica. Una din cele mai importante domenii în care utilizarea lor a condus cu succes la rezolvarea unei probleme fundamentale este mecanica cuantică unde utilizarea lor a permis găsirea funcțiilor de stare ale oscilatorului armonic cuantic și implicit a relației de cuantificare a energiei oscilatorului. Au fost denumite în onoarea matematicianului francez Charles Hermite. Termenul general al polinoamelor lui Hermite este definit prin una din expresiile: sau uneori prin relația Aceste două definiții nu sunt
Polinoame Hermite () [Corola-website/Science/316296_a_317625]
-
tăiere superioară), dar încă este posibilă reconstruirea semnalului. Atunci când se eșantionează un semnal trece-bandă, eșantioanele sunt egale cu eșantioane ale unei dubluri de frecvență joasă a semnalului de frecvență înaltă. Asemenea subeșantionare mai este cunoscută și ca eșantionare trece-bandă, eșantionare armonică, eșantionare FI (frecvență intermediară) și conversie directă FI-numeric. Semnalele cu valori reale au spectre Fourier cu simetrie în jur de zero. Adică, au un spectru de frecvență negativă care este o imagine în oglindă a spectrului de frecvență pozitivă. Eșantionarea
Subeșantionare () [Corola-website/Science/320061_a_321390]
-
contracteze câteva angajamente la hotelurile „Wagner” și „Quarnero” din Rusia, unde conduce o orchestră mică. Aici, cu ajutorul unchiului său, învață repertoriul său de muzică populară rusească („Ei Uhnem” devine standard în repertoriul său) și tot aici compune, în stil rusesc „Armonica” și „Ruseasca”. În 1914 se întoarce în țară, odată cu începutul Primului Război Mondial, și cântă la restaurantele „Cișmigiu”, „Enescu”, „Gradina Otetelișeanu” și „Iordache”. La ultimul dintre acestea cântă în taraful celui mai tehnic țambalist al Bucureștiului perioadei, Lică Ștefănescu. În perioada 1916
Nicolae Buică () [Corola-website/Science/321137_a_322466]
-
zona respectivă. Din această cauză o „discontinuitate de impedanță” se formează în acel loc, iar o parte din unda sonoră este reflectată. Rezultatul net este o schimbare a frecvenței de rezonanță a cavității instrumentului, cu alte cuvinte a notei produse. Armonicele unui instrument de suflat din lemn sunt la multipli ai frecvenței fundamentale atunci când cavitatea rezonantă este cilindrică sau conică (cu excepția porțiunilor extreme). Instrumentele cu o cavitate conică au toate armonicele. Cele cu cavitate cilindrică nu au armonicele pare. Intervalul de
Instrument de suflat din lemn () [Corola-website/Science/321272_a_322601]
-
rezonanță a cavității instrumentului, cu alte cuvinte a notei produse. Armonicele unui instrument de suflat din lemn sunt la multipli ai frecvenței fundamentale atunci când cavitatea rezonantă este cilindrică sau conică (cu excepția porțiunilor extreme). Instrumentele cu o cavitate conică au toate armonicele. Cele cu cavitate cilindrică nu au armonicele pare. Intervalul de duodecimă (19 semitonuri) care se obține în cazul cavităților cilindrice poate fi traversat cu ajutorul unui dispozitiv complex de clape inventat de T. Boehm în anii 1830 și care a înlocuit
Instrument de suflat din lemn () [Corola-website/Science/321272_a_322601]
-
a notei produse. Armonicele unui instrument de suflat din lemn sunt la multipli ai frecvenței fundamentale atunci când cavitatea rezonantă este cilindrică sau conică (cu excepția porțiunilor extreme). Instrumentele cu o cavitate conică au toate armonicele. Cele cu cavitate cilindrică nu au armonicele pare. Intervalul de duodecimă (19 semitonuri) care se obține în cazul cavităților cilindrice poate fi traversat cu ajutorul unui dispozitiv complex de clape inventat de T. Boehm în anii 1830 și care a înlocuit necesitatea utilizării de către interpret o unor digitații
Instrument de suflat din lemn () [Corola-website/Science/321272_a_322601]