1,870 matches
-
multe erori metodologice ș.a.m.d. El, altfel, fiind un băiat care a studiat matematica. Sunt convinsă că e un băiat deștept... V.A. : MĂ rog, prost-crescut, altfel. Dar cu asta se poate lua un doctorat. A.M.P. : De o aroganță absolută. Dar prost nu este, numai că a trecut prin școlile necompetitive românești, care n-au cum să-l formeze, că nici profesorii lui n-au fost formați vreodată. Cine i-a format pe profesori ? Regimul comunist. Deci, în acest
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
cerut iertare. Ei întrețin legenda că nimeni nu are dreptul să-i judece, dacă nu a trecut prin ce au trecut ei. Este un punct de vedere mai apropiat de mistică decît de justiție și ar putea fi invocat cu aroganță de orice criminal. Cred că toată lumea ar trebui să le cunoască faptele și că, mai ales, inocenții au dreptul să-i judece, chiar dacă torționarii, cei mai mulți, au fost bătuți fără milă, înainte de a accepta să tortureze pe alții". Întîlnirea pe drumul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
se pot transforma În „contrariul lor”, adică În norme veritabile care pot fi aplicate cu succes aceleiași „onorabile societăți”! Dacă nu poți altfel, dacă vrei și Îndrăznești un „destin aparte”, un „destin privat”, un destin „numai al tău”, dacă ai aroganța, hybrisul, de a te separa de mulțime și de norocul lor, provocând un altul, susținut doar de o confuză și persistentă credință În forțele proprii ce ar trebui să fie modelate din oțelul cel mai fin, cel mai rezistent, și
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
mă aducea mereu instinctivitatea mea, căreia, nu știu de ce, eu Îi acordam o uriașă Încredere. Nu mi se părea că m-am născut dintr-o eroare - nici cei din jurul meu nu credeam a fi rău născuți! -, mă miram Însă de aroganța cu care ei credeau că sunt singurii posesori ai aprecierii realului și realității. Sigur, aveau de multe ori ceea ce se cheamă dreptate, ba, trebuie s-o mărturisesc, aveau de cele mai multe ori! Ei, și!? Evident, această gravă și obstinată contradicție Între
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
nu găseam un loc unde să parchez, nu vedeai pe nicăieri picior de milițian, din cei care până de curând erau postați la toate intersecțiile țării și care dublau, nici mai mult-nici mai puțin, poliția politică și secretă, afișând o aroganță și o plăcere a abuzurilor puterii care ne-au Învecinat vreun deceniu și mai bine cu o țară bananieră! O splendidă „dezordine” cum spuneam, o „vatră”, un „jar politic și civic” din care trebuia să se nască o „altă Românie
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
senzual fatalism „local-oriental”, fără Însă anvergura celui sud-asiatic, fără fanatismul lor religios, fără acea „credință În teribilul Profet” sau fără vigoarea, tenacitatea ascunsă a acelei calme „pulsiuni de victimă”, botezată „non-agresivitate”, o armă, s-a văzut, la fel de eficace ca și aroganța și organizarea imperială britanică... Da, „se pare” că perioada românească Între al cincilea și al nouălea deceniu al secolului trecut nu se „potrivește” cu istoria și evenimentele noastre din ultimele secole, de care suntem mândri, de când, prin D. Cantemir, am
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
naștere, ne-ar fi făcut promisiuni demne de ființe regale! Toți acei indivizi din jurul nostru care se bat cu pumnii În piept, vorbind la nesfârșit despre marile lor necazuri, nu fac decât să exhibe teatrul unui orgoliu și al unei aroganțe nesfârșite, În ciuda aparentei și insistentei, afișatei lor modestii; și-apoi, aceiași sau alții se refugiază În religie sau În religii, care le promit o „adevărată, armonică existență”, o „recompensă pentru multele avataruri suportate În această vale a plîngerii”, aruncând, cum
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
diagonalitate destinală”, mărturisind că, În ce mă privește, indiferent de cele ce se Întâmplă „afară”, În lumea socială, nestingherit de vuietul și tărăboiul schimbărilor, eu, autorul care sunt, Înțelegeam să-mi urmez calea și obsesiile. - Se pare, am spus, cu „aroganța” mea cunoscută, se pare că nu scriam rău Înainte, cel puțin așa m-au lăsat să cred cei mai importanți critici și nu puțini lectori, decenii la rând, nu?!... Atunci, de ce m-aș „schimba”, de ce aș intra eu Însumi, spuneam
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
mea din nou În postură de victimă, de „lepros social” cum ziceai tu, a fost anunțată din capitala Franței și nimeni În toată țara românească nu a mai putut-o ignora! Ce „gafă”, nu-i așa, monumentală, dar și ce aroganță, ce spirit „aventurier”, dar și ce splendidă „sinucidere socială”! Recunoaște! Și... iată cum o Întâmplare a destinului, cum se Întâmplă atâtor milioane, printr-o voită, Încăpățânată, repetiție, simetrie, poate să devină cu totul altceva decât hazard, Întîmplare, ghinion, nenorocire, toate
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
unui efort, a unui proces, a unui fenomen, a unei viziuni?!... Nu știu, nu știu!... Timpul, Încă o dată, o va arăta, ca și caruselul nu rareori schimbător al gusturilor și mentalităților care, se pare, nu iartă pe nimeni, cu oricâtă aroganță sau siguranță de sine ai păși pe arena publică a creației, a expresiei individuale Într-una din puținele zone majore În care Îi este „permis” omului social și gânditor să fie, să se „arate”; să fie! Timpul, acest „timp al
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
e“, am zis. „Atunci e clar. În cazul acesta, mă tem că veți fi înghițiți din nou de o Rusie revanșardă.” Nu l-am putut contrazice. Dar și detașarea cu care vorbeau, ca niște ditamai vesticii, cu un soi de aroganță a celor care au depășit de mult faza orbecăielilor și nu mai au nici o problemă, își permit să nu înțeleagă, să nu fie empatici, cum sunt, de regulă, esticii unii cu alții, nu mi-a plăcut deloc. Verner ne spune
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
întâmpinat cu ridicări din umeri și cu stereotipa expresie: - Nu se compară! De parcă ar fi posibilă cea mai sumară judecată de valoare fără termenul de comparație major din același domeniu. Dar mulți, foarte mulți autori români, din comoditate, mediocritate sau aroganță provincială, refuză etaloanele majore ale literaturii universale. Iar azi, unii scriitori au senzația că numele citate mai sus sunt pur și simplu obsolete, fiindu-le probabil mai la îndemână să-și compare producțiile proprii cu cele franceze sau americane, de
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
care s-au ocupat de cărțile mele, traduse acolo. De la abordarea superficială, „mondenă”, până la trișeria critică insolentă nu a fost decât un pas. Voi discuta altă dată contactul meu, întâlnirea mea cu mediile literare franceze, dar ca un exemplu de aroganță, de trișerie critică, voi cita doar ampla cronică pe care mi-a făcut-o în importantul cotidian francez La Croix, exegeta Cela Minart, afirmând, apodictic, că „autorul a vrut să facă o biografie satirică a lui Ceaușescu și... n-a
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
milioane” de ore, zile și mai ales nopți, albe, fosforescente, tensionate, vii, m-au „salvat” până la urmă, proiectându-mă într-un destin intim și social ritmat, cu aparențe oarecum logice și normale. M-au salvat?!... Nu, încă nu sunt sigur, aroganța profesiunii mele de „liber profesionist” (chiar și în comunism!Ă, de „creator” îndrăznind a mă măsura cu zeii profesiunii mele, ce este una strident atipică, face ca statutul nostru social să fie absolut nesigur, dacă nu suspect de-a dreptul
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
noastre, de „scormonitori de istorii”, cineva care să dea „iluzia vieții”, noi, „plăsmuitori, mitomani, mincinoși” de profesie, noi, care am avut norocul în istoria modernă de a fi „salvați” de marii prinți ai „breslei” noastre, un Balzac, ilustrându-se prin „aroganța” de a voi să refacă întreaga realitate și tipologie a unei ample felii de istorie socială, sau Tolstoi, care a disecat, cu un bisturiu magic, marile boli ale omului! - salvați în sensul că au făcut din noi mărunți colportori de
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
uneori, scriitori precum Pop Simion, vice-președinte, pe atunci, al U. Scriitorilor, N. Velea și alții, în trecere pe la Pelișor. Niciodată Preda, ce ocupa un somptuos apartament, împreună cu soția lui de atunci, Eta Wexler, ființă uscată, intrată ușor, cu o anume aroganță, în rolul de soția „celui mai mare prozator al națiunii”! După nu multă vreme, ea avea să-l părăsească pe autorul Moromeților și, la Paris, să se piardă în acea emigrație măruntă culturală din care, uneori, jurnaliștii literari sau politici
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
cifre, la oameni și la fapte dar, în ochii lui, statutul de victimă nu scuză totul. Îmi spune, în treacăt, că, în adâncul ființei lui, nu are mai multă simpatie pentru una decât pentru cealaltă din cele două tabere. Morgă, aroganță, brutalitate și dispreț de o parte. Insensibilitate, opacitate, propensiune spre înșelătorie și brutalitate de cealaltă parte, unde cerșetoria este o permanență. Doi adversari care se omoară de prea mult timp unii pe ceilalți sfârșesc prin a se asemăna: aceleași cuvinte
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
și găsirea intrării în sacru, precum și calea prin labirintul inițiatic nu ar fi posibile în absența sfatului revelatoriu, primit întotdeauna doar de flăcăul demn să-l audă. Am văzut în primul capitol că frații sau surorile mai mari păcătuiesc prin aroganță și suficiență și nu pot recunoaște ghidul spre consacrare. Doar mezinul/mezina are calitățile necesare ce deschid calea spre lumea arhetipală, iar aparițiile de pe traseul lor simbolic constituie adevărate trepte spre desăvârșire. Pornind pe axa temporală înapoi înspre credințele milenare
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
face parte din argoul dâmbovițean, dar s-a răspândit în generația '80 ca o gripă. Prin el încearcă să se legitimeze mai ales "noii" scriitori din capitală în raport cu cei "vechi" și cu "retardații" din provincie în orizontul modernismului. Dincolo de această aroganță de prost gust, există printre ei și scriitori adevărați. Tot cu această monedă calpă se legitimează mai nou și grafomanii, care au descoperit în postmodernism, ca joc de cuvinte, rețeta facilă a succesului. În orice caz, a fi postmodern nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
oameni care puteau fi, dacă ar fi debutat la timp, optzeciști. În orice caz, toți acești poeți numiți de mine îmi plac fără rezerve și îi consider afini ai mei, fiecare cu limbajul său poetic distinct. Nu o spun cu aroganță, dar cred că sunt cumva pe frontieră, frontierist, așa, în margine cum suna, nu întâmplător, titlul primei mele cărți de poezie. Cred în creatorii care scapă acestor încorsetări canonic-critice, dar nu resping ideea de afinitate, de prietenie literară. Nu sunt
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
ei în mine, de fapt, un autor ratat sau un personaj mediocru din literatura română. E groaznic, azi criticii literari se cred infailibili cu gusturile lor estetice și judecățile aruncate cinic pe piață, fără scrupule (nu mai pun la socoteală aroganța criticilor tineri, "fără operă", aroganță care a ajuns deja o regulă). Că prost scriu numai cei pe care ei îi citesc, nu criticii înșiși. Nu întâmplător am ajuns să anunț că vreau să mă retrag din literatură cât mai am
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
un autor ratat sau un personaj mediocru din literatura română. E groaznic, azi criticii literari se cred infailibili cu gusturile lor estetice și judecățile aruncate cinic pe piață, fără scrupule (nu mai pun la socoteală aroganța criticilor tineri, "fără operă", aroganță care a ajuns deja o regulă). Că prost scriu numai cei pe care ei îi citesc, nu criticii înșiși. Nu întâmplător am ajuns să anunț că vreau să mă retrag din literatură cât mai am eu de trăit? De ce să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
în centru, cu căruțe pe bulevarde, cu câini flenduroși în ușa hotelului "marcă europeană", cu cerșetori care indienizează strada, cu cetățeni guralivi care se comportă oriunde ca pe toloaca din comună, cu bețivăneală generală, cu milițieni care emană puturoșenie și aroganță de tont cu diplomă și bulan la șold, cu indivizi în mijloacele de transport în comun care reușesc să evite spectaculos săpunul și deodorantul... La așa stradă, la așa societate, cum ai vrea să arate clasa politică? Nu e ea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
să fie axul spiritual de susținere a modernității noastre. Am urmărit cu destulă consecvență și am comentat în ultimul deceniu și jumătate, cam tot ce s-a scris important despre Eminescu (volumul de față probează, cu modestie, aceste strădanii, fără aroganță, doar cu ambiția imparțialității în opinii). E o bibliotecă impresionantă care ar trebui conspectată și propusă interesului public nu de către un om, fie el cât de harnic, ci de o instituție menită a inventaria totul și a prezenta periodic sinteze
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
câștig, deseori chiar cei mai capabili cetățeni sunt cei care devin criminali (Baumol 1990; Murphy et al. 1991). Dar chiar și în țările cu un nivel scăzut de corupție vor exista întotdeauna politicieni corupți, cel mai probabil caracterizați de o aroganță sau de o vanitate nemăsurate, de instinctele ,,tăioase" ale întreprinzătorului sau, ca în cazul lui Nixon, de cele ale unui om manipulat și neliniștit care crede cu tot sufletul în natura misiunii sale. Politicienii pot fi mai periculoși când încearcă
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Science/932_a_2440]