3,375 matches
-
miragii sau Cascada de senzații. La „Cronica literară” V. poartă polemici cu „Adevărul literar și artistic” și cu alte publicații de orientare moderată, lăudând în schimb revista „unu”, și recenzează elogios plachetele Flori de spin a lui Virgil Carianopol și Artificii a lui Teodor Scarlat, recent apărute. M. Pp.
VRAJA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290649_a_291978]
-
Desigur, varianta manuală nu poate să distrugă virușii neidentificabili de utilizator, iar, dacă sistemul era deja infectat, programul va fi reinfectat la următoarea utilizare a lui. Cea mai sigură metodă este folosirea programelor antivirus. Ea poate fi completată de un artificiu manual, prin copierea fișierului într-un nou document, exceptând paragraful final. Ca măsură preventivă, Microsoft Word poate fi configurat pentru a ne alerta de fiecare dată când se încarcă un document ce conține macro-uri. Cea mai sigură cale este
Protecția și securitatea informațiilor by Dumitru Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
problematica parcursului spiritual, a «căii»”. Cartea are o structură „în oglindă”, în cadrul căreia se îmbină speculația, specularul și spectacularul. Oricât ar uza de instrumentele ludicului sau ale divagației, prima parte (Introducere în angelologie) rămâne un tratat în toată regula, unde artificiile stilistice nu alterează înlănțuirea ideilor. Astfel, într-o privire deopotrivă erudită și problematizantă, unde farmecul discret al citatului alternează cu speculația dezlănțuită, P. traversează problemele importante ale „angelologiei”: legitimarea temei îngerilor prin depășirea binarismului logic, raportul între om și înger
PLESU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288852_a_290181]
-
că poetul maramureșean vine de mai departe. Lirica lui P. își trage sevele din trupul încă viu al modernismului. Fascinația ar consta într-o asumare a poeziei ca act ontologic, în orfismul ce transformă spațiul liric dintr-un tărâm al artificiului, al convenției, într-unul al existenței; forța poeziei lui P. este forța miraculoasă a limbajului poetic de a se metamorfoza în lume și de a ființa ca atare, în vreme ce rafinamentul postmodern este de a citi și de a transforma lumea
POP-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288886_a_290215]
-
din dealuri sfioase își fac vânt/ Ca niște păsărele cu aripile smulte” (Porniri). Încordat în voința de construcție, în efortul stilistic, lirismul rămâne unul al suprafețelor, al convențiilor, trădând adesea pe moralist și pe pedagog. Când nu e copleșită de artificiu, de angrenajul baroc, greoi ornamentat, sensibilitatea poetului, reală, dă naștere unor imagini pline de grație și senzualitate: „Salcia ca o fecioară/ Stă pe mal să se dezbrace,/ Lăsând părul lung să-i joace/ Alintat de vânt de seară” (În parc
POPOVICI-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288966_a_290295]
-
legalitate, fără compromisuri”, de a nu „maimuțări curente străine” și de a „nu servi partide ci, deasupra lor, țara, sub toate aspectele ei”. „Credincioși acestor principii - se spune în continuare -, nu admitem poezia de meșteșug și de joacă, focul de artificii, jongleria de cuvinte cu inversiuni și perversiuni de imagini și noțiuni, cu escamotări de umbră și lumină, poezia de ifose și poză.” În articolul Am încheiat un an comitetul revistei își declară adeziunea la curentul cultural naționalist susținut de Octavian
PROMETEU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289037_a_290366]
-
adevărată lansare în cadrul promoției tinere. De altfel, Geo Bogza îl remarcase încă din 1973, când îi consacrase o tabletă în „Contemporanul” (Scrisori de la un tânăr poet). Dezinteresat de căutările formale ale liricii moderne și, în general, de orice fel de artificiu prozodic, R. este fidel formulei clasice, cultivând versul tradițional, cu pregnante rezonanțe folclorice, într-o atitudine contemplativă, elegiacă. El stă retras undeva la munte, departe de zgomotul cafenelelor literare, înfășurat în norul său de melancolie („Mai singur, tot mai singur
RACHIŢEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289080_a_290409]
-
vrei să fii bărbat, București, 1968; Iepurele sub acoperiș, Cluj, 1973; Împușcătura, București, 1974; Cocoșul de tablă, 1975; Un loc printre voi, Cluj-Napoca, 1976; Miraj, Cluj-Napoca, 1986; Domnul singur și femeia nimănui, Cluj-Napoca, 2003. Repere bibliografice: Magdalena Popescu, Tehnică și artificiu în proză, GL, 1967, 14; George Munteanu, Probleme ale prozei, CNT, 1967, 50; Ion Vlad, „Iepurele sub acoperiș”, TR, 1973, 18; Dan Rebreanu, „Iepurele sub acoperiș” (masă rotundă), TR, 1973, 26; Mircea Iorgulescu, „Iepurele sub acoperiș”, LCF, 1973, 28; Valentin
REBREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289161_a_290490]
-
a face cu un adept învederat al livrescului ca M. H. Simionescu, criticul încearcă să deplaseze interpretarea către latura existențială a cărții: „Problema cea mai chinuitoare în acest roman e cum se scrie un roman. Și nu din nevoia de artificiu se complică autorul, ci pentru că dilemele creației sunt mai primejdioase decât viața însăși.” O asemenea perspectivă are, neîndoielnic, meritul de a vedea în literatură mai mult decât o simplă asamblare de semnificanți. Cu atât mai mult cu cât în anii
MORARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288251_a_289580]
-
și nocivitatea societății burgheze. În competiția atroce pentru dobândirea bogăției și a puterii, destinele individuale devin tragice, caracterele se deformează până la autodistrugere. M. atinge apogeul viziunii sale sumbre în Corabia pe uscat (1971), o carte tulburătoare, cu toate defectele și artificiile ei, unde el pare intoxicat de cumulul paroxistic de percepții, experiențe, fapte, trăiri, viziuni negative la extrem. Un fost căpitan de vas își contemplă de la o fereastră proprietatea imobiliară, având vaga iluzie că se află pe o corabie ai cărei
MONDA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288234_a_289563]
-
spirit sud-est european”, înțeles ca matrice spirituală, stilistică în sensul dat de Blaga), și balcanism, înțeles ca literatură/cultură a balcanității. Ambii termeni sunt depeiorativizați de la bun început: balcanitatea este impregnată de „sentimentul istoriei tragice”, iar balcanismul nu e „doar artificiu, decorativism și mahalagism, ci o dramă cu reversul său parodic”. Balcanismul literar interesează ca paradigmă morfologică, sub aspectul comparatist al unor „serii estetice de tipul motivelor și al temelor”, generate de condiții geografice, istorice, etnice, religioase, etice și culturale similare
MUTHU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288336_a_289665]
-
plină de înțelesuri”, când acestea se dovedesc evanescente ori chiar absente. S-a opinat totuși că obscuritatea sau „afectarea” acestui poet ține nu de insuficiență, ci de procedeu, el optând structural pentru „jucarea” trăirilor, pentru medierea lor, din decență, prin artificiu (bine stăpânit, de altfel). Sub alt raport, se poate admite că N. a dat într-adevăr ceea ce e exprimat prin titlul unui volum din 1970: Poeme rococo. Cu trecerea anilor tonul elegiac se accentuează, „crisparea” inițială, afectată doar, e abandonată
NEAGU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288386_a_289715]
-
Poeme rococo. Cu trecerea anilor tonul elegiac se accentuează, „crisparea” inițială, afectată doar, e abandonată în favoarea descoperirii propriei vocații, cea de artizan giumbușlucar al verbului, cu recurs la tehnici și procedee variate: prozodie tradițională, inclusiv ilustrarea formelor fixe, vers liber, artificii grafice, cascade asociative bizare și gratuit-ludice, apropiate de cele ale avangardismului etc. Unele înlănțuiri sintagmatice amintesc de verva lui George Magheru, ca în Și-apoi, uite-așa, din volumul Soarele meu, inima mea (1986): „Mai prin nori de mai curând
NEAGU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288386_a_289715]
-
motive, teme) este resuscitată de o sensibilitate modernă, cu rădăcini în trăirea proprie, dar în cadrele unei evidente retorici argheziene. Ziduri, chilii, călugări și atmosferă „gotică” sunt prezente aici, gustul pentru universul desuet-romantic păstrându-se, altminteri, constant. Dar tonalitatea și artificiile lui Tudor Arghezi - frazarea, rima suspendată în mijlocul unei sintagme fracturate între versuri - sunt frapante: „Și storurile dese le-am tras deplin, ca printre/ Zăbrelele ferestrei să nu intre/ Lumina ce-ar putea să-i amintească/ Vecinătatea lui dumnezeiască” (Odihna). Nu
PAVELESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288738_a_290067]
-
și reabilitarea ingenios-stângace a cântecului de lume și a unui bogat limbaj argotic. Volumele următoare - Cântarea României (1951), Laude (1953), Declarația patetică (1960), Versul liber (1965), Tristele (1968) - marchează efortul poetului de a găsi formula unui lirism direct, dezbrăcat de artificii, solidar cu mutațiile social-istorice ale contemporaneității. Modelele existențiale și estetice rămân André Malraux și Federico García Lorca. P. e un contestatar al lui Tudor Arghezi, ale cărui operă și personalitate le-a atacat cu o vehemență nedreaptă în „Azi”, apoi
PARASCHIVESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288691_a_290020]
-
romanța, cantilena, epitalamul și liedul, P. a știut să evite edulcorarea lacrimogenă, sentimentalismul desuet. Unele texte au fost puse pe muzică, dar s-au banalizat prin reluarea în interpretări neadecvate. Citite cu detașare, ele își relevă substanța, fără poză și artificiu. Versul își păstrează, măcar în parte, vibrația nealterată, farmecul ingenuu al emoției, tălmăcit cu accente nostalgice, în imagini cromatice ce prevestesc atmosfera bacoviană: „Îți mai aduci aminte, doamnă? / Era târziu și era toamnă, / Și frunzele se-nfiorau, / Și tremurau în
PAVELESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288739_a_290068]
-
țărănesc. Când firea obosește (dar nu pentru multă vreme), memorialistul contemplă pentru o clipă orizonturile melancoliei nervaliene: „Sunt un melancolic - scrie în Soarele melancoliei - în adâncul făpturii mele. Ca să nu-mi înghețe, și să nu-mi împiedice declanșarea focurilor de artificii ale feeriei, strâng de gât neagra lebădă. Mi se prelinge printre degete și se scufundă în lacurile subterane. Acum înțelegeți, prieteni, de ce lebăda neagră a melancoliei mele tulbură și îngheață feeria amiciției, de ce sunt un prieten atât de detestabil?” Lebăda
PANDREA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288654_a_289983]
-
suflet și în cer”), doliul, jalea pierderii unor ființe dragi intensifică dorința dispariției: „Să mă dau pământului să mă soarbă/ Să mă prefacă, să mă plămădească, să mă fiarbă” (Cântec de singurătate). Vibrația trăirilor, exprimarea lor directă, fără apel la artificii de efect, conferă poeziei scrise de P. o anumită forță, care o face mai convingătoare decât proza sa. SCRIERI: Îmi placi!..., pref. Tudor Arghezi, cu o caricatură de Ross, București, 1933; Ceai dansant, București, 1934; Primăvară pustie, București, 1945; Stele
PERETZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288758_a_290087]
-
apropierea autorului de subiectele contemporane, având în atenție soarta copiilor născuți în urma abuzurilor comise de vremelnicii ocupanți în timpul primului război mondial. Pledoaria în favoarea „puilor de cuc” nu e susținută scenic, personajele nu au consistență, iar deznodământul se bizuie pe un artificiu facil: o încurcătură de rețete farmaceutice. Pe aceeași linie a dramei burgheze în proză, Fata lui Loth arată o construcție mai elaborată. Intriga se axează pe un caz judiciar - crima comisă de o tânără, victima fiind tatăl vitreg care, cu
PERETZ-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288757_a_290086]
-
ca un trandafir. Noaptea mușcă lacom din obrazul serii/ Și peste cătunul cu basme-n chimir/ Își scutură cerul frunzele tăcerii” sau „M-aș vrea-n cătunul meu cu porumbei/ S-adun în piept căpițe mari de soare”. Alunecarea în artificiu („Vulpea serii/ A intrat în cortul zilei/ Și-n gingiile tăcerii/ Sparge sâmburii luminii”) și în manierism diminuează totuși mult efectul scontat. O înnoire e încercată și în placheta Poeme cu livezi. Inadecvat intitulată, ea însumează declarațiile, spovedania și testamentul
PIETRARI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288811_a_290140]
-
ramurile „scuturatu-s-au/ ca și iubirea”, doar spaima de moarte ia chipul unei fiare la pândă, într-o imagistică ceva mai elaborată. O undă naționalistă, specifică anilor de după 1940, îl scoate temporar din contemplarea propriei suferințe. Încearcă să edifice, printr-un artificiu de arhitectură fonetică, „o grațioasă definiție” - cum spunea G. Călinescu - a provinciei martirizate: „Basarabia/ Cuvânt cu patru a/ ca o biserică/cu patru turle albe/ pe zările istoriei/ căria nu știu cine/ i-a furat clopotul...”. Versul se înscrie într-un registru
PLOP. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288854_a_290183]
-
secțiuni, lucrarea reconstituie din tușe călinesciene biografia poetului înrudit cu autorul tezei prin marginalitate socială dublată de concentrarea exclusivă asupra creației, degajează apoi la nivelul fiecărui volum elementele esențiale ale viziunii poetice, de la punctul de pornire simbolist până la renunțarea la artificiu din Stanțe burgheze, insistându-se asupra apropierii de Mihai Eminescu sau Al. Macedonski, de Charles Baudelaire sau Stéphane Mallarmé și, în sfârșit, pune în lumină calitățile prozei bacoviene - apreciată de estet -, cum ar fi gustul pentru senzațiile rare și reverii
PETRESCU-11. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288790_a_290119]
-
și infanterie (1980) și Cu cărțile pe iarbă (1986). Prima este un metaroman având ca pretext pierderea unui manuscris și ca subiect imposibilitatea autorului de a-l reconstitui. Romancierul Victor Testiban asistă la fărâmițarea, în ceea ce ține de convenție și artificiu, a ficțiunii pe care o imaginase, concomitent cu trecerea ei în actele de stare civilă, adică în realitate. Un proces care inversează ironic, epuizându-l, visul lui Balzac de a concura starea civilă. Cu cărțile pe iarbă, „cel mai bun
OLAREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288518_a_289847]
-
două eșantioane separate, trebuie să le combinăm. În cazul unităților Z am folosit abaterea standard a populației. În cazul unităților t, ne bazăm, în schimb, pe abaterea standard a fiecărui eșantion și pe gradele de libertate ale eșantioanelor respective. Un artificiu de calcul ar fi (de vreme ce computerul ne furnizează deja abaterea standard pentru fiecare variabilă din studiu) să ridicăm la pătrat abaterea standard pentru fiecare eșantion (s2A1 și s2A2) și să facem împărțirea cu gradele de libertate (n-1) pentru fiecare
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
Își construiește poemele din aglomerări vertiginoase de imagini, bogăția realului, polimorf și proteic, transformându-se în densitate lirică. Inorogul alb aduce o tonalitate nouă: metaforele se împuținează, discursul pierde din impetuozitatea inițială, imaginile se simplifică, nu își mai trădează elaborarea, artificiul, iar ironia devine mai subtilă, ocolind opozițiile șocant-teribiliste, gesticulația fiind înlocuită de hieratism, de o simplitate aproape solemnă. În „clopotele verzi” - barbiene - ale mării bate o pendulă de aur, purificând poemele de orice stridențe. Sub aspectul cântecului naiv, doi îndrăgostiți
NICOARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288432_a_289761]