2,884 matches
-
În conflictul dintre turci și frânci. Din nici o variantă nu reiese vreo luare de poziție față de conflict, atitudinea implicită fiind una de totală neutralitate. Totodată, se poate afirma că această atitudine a personajelor respective este proprie și autorilor (performerilor) și ascultătorilor piesei, reflectând poziția acestora, deoarece, Într-o asemenea baladă, simpatia publicului se Îndreaptă spre eroii Încercărilor, care le sintetizează propriile aspirații. Din aceste constatări se deduce că, În mentalitatea tradițională, turcii și frâncii reprezintă În egală măsură două entități străine
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
germane sau austriece, din partea „Împotrivitorilor franțozi”. Țăranul putea fi sensibilizat Îndeosebi prin detaliul concret și amănuntul revelator. Numeroasele detalii oferite au darul, prin excelență, de a mișca publicul țărănesc, atent la o relatare cât mai concretă, familiară, care Îi permite ascultătorului să se imagineze pe sine Însuși În postura celor evocați. De exemplu, Într-o circulară se amintește Întâmplarea unui crâșmariu, care au fost murit, zăcând mort În casă și amărâta lui văduvă de supărare și de amar bolnavă, cât și
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
învățământ. M-am căsătorit în toamna anului 1974 cu Dorin Antonița (Coca). Coca mi-a dăruit trei flori: Iustina Dora 2 iulie 1977; Zalina - Gabriela 22 august 1978; Emanuel 29 iulie 1988. Sunt foarte mulțumit de copii pentru că au fost ascultători, și-au făcut un rost în viață, fetele fiind profesoare, iar băiatul economist (ASE București, actual masterand). Am două nepoțele ca două floricele: Alexia Dora și Maria Theodora. Actual în 2011 urmez cursul vieții alături de Coca și așteptăm cu drag
Giurgiuoana : sat, biserică, oameni by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Science/1193_a_1929]
-
vizită împreună cu Vasi, un secvență din drumul parcurs împreună cu celălalt Babis, din nordul Moldovei la Turnu Severin: Îmi vorbise odată de un portret al lui Tizian, capul unui apostol la masa de scris și care se uită și surâzând și ascultător și complice, "cu o șireată complicitate" - spusese el - dacă n-ar fi fost Luca sau Matei, spre umărul său drept, pe care un băiat, "un înger de serviciu, și cenzor și inspirator" cu bărbia leneș culcată pe umărul protejatului său
[Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
pentru a atinge mukti sau eliberarea, realizarea sinelui. În muzica Indiană clasică, se urmărește emiterea notei perfecte swara. În sanscrită, „swa înseamnă «sine», iar ra «a pune în lumină», «a ilumina». Când muzicianul merge în profunzime atingând esența sinelui său, ascultătorul este purtat spre noul nivel de conștiință la care artistul se ridică”. Mișcarea Sahaja Yoga din România are un asemenea grup: Sangeet Lahari. Majoritatea sunt studenți români care practică Sahaja Yoga și au studiat muzica Indiană clasică la academia de
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
brève introduction", Le Français moderne 1-1981: 1-17. 4. Între spus și nespus: de la elipsă la implicit Incompletudinea este regula discursului în virtutea legii economiei limbajului care permite să nu se spună totul (operație de prescurtare 23) și să fie implicat ceea ce ascultătorul sau cititorul pot restitui cu ușurință și/sau infera pe baza diverselor forme de implicaturi. 4.1. Elipsa ca formă de construcție textuală Ca să putem vorbi de elipsă trebuie să ne debarasăm mai întîi de viziunea idealistă asupra plenitudinii sau
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
de orice fel, ce fel de experiență vă așteptați să aveți și cum vă doriți să fiți tratați? Orice ați răspunde, este exact ceea ce trebuie pentru a fi un bun Practicant. Aceasta Înseamnă că este nevoie să fiți un bun ascultător, să aveți o fire Înțelegătoare și grijulie, să fiți capabil de empatie și de compasiune În raport cu oamenii, să-i tratați cu respect, Însă, În același timp, să vă arătați Îndeajuns de versat, sigur pe dumneavoastră și ferm pentru a impune
[Corola-publishinghouse/Science/2150_a_3475]
-
o întâmplare, și putem spune o mulțime de lucruri sau nimic. Întâmplarea care nu spune nimic atrage cu sine o replică disprețuitoare: "Ei, și?" Un bun povestitor reușește întotdeauna să evite asemenea întrebare, s-o scoată cu totul din mintea ascultătorului. El știe să facă în așa fel încât odată povestirea încheiată, singura remarcă potrivită să să fie: "Serios?" sau orice altă expresie în măsură să sublinieze caracterul memorabil al evenimentelor raportate. (1978: 303) Cel mai bun exemplu literar al acestui
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
de cauză, relația de ajutorare creștină a aproapelui său sau a unui grup uman, el atrage asupra sa acuzația de păgân și "vameș", ceea ce în limba Evangheliei înseamnă a fi în afara legii". Pentru a ușura eventualile dificultăți de înțelegere (de către ascultători) a îndemnului la dragoste față de "aproapele", el a mai adăugat că enoriașii săi (fiind credincioși pătrunși de "un adevărat spirit catolic") au dezaprobat "măsurile întreprinse în ultima vreme împotriva evreilor", căci "spiritul lor creștin (...) protestează instinctiv când (...) sesizează umilirea personalității
[Corola-publishinghouse/Science/84996_a_85781]
-
manifesta mai multă prudență în transmiterea informațiilor; • evitarea utilizării unei semantici necunoscute membrilor organizației; • evitarea surplusului de informații. Căile principale pe care se poate ajunge la perfecționarea procesului de comunicare organizațională sunt: a. Ascultarea activă - sau ascultarea empatică: presupune abilitatea ascultătorului de a înțelege ceea ce i se spune, punându-se în postura interlocutorului său. b. Feedbackul constructiv - acțiunea de a le oferi interlocutorilor semnale referitoare la ceea ce simțim și gândim în legătură cu un anumit mesaj sau o anumită situație. Pentru a facilita
[Corola-publishinghouse/Science/2049_a_3374]
-
lui Mircea Eliade. Meteorologul Luca - protagonistul narațiunii - este și el un traficant de istorii, cele mai multe cumpărate de la alți fabulanți la conacul din Valea Plânșii. La fel ca Zaharia Fărâmă al lui Eliade, el este o șeherezadă punându-și în încurcătură ascultătorii, care nu știu cum să aleagă fabulosul de real. Poveștile au o țintă regresivă și urmăresc în aparență să reconstituie identități obscure, pierdute îndărăt pe firul timpului și mai ales pe cel al cuvântului. Apropierile se opresc însă aici. Cu fantasticul prozei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288398_a_289727]
-
de „stăpân al lumii” în fiecare dintre cele trei momente menționate. La rândul său, Anticristul, „purtând în sine toată puterea diavolului (omnem suscipiens diaboli uirtutem), va veni nu ca un rege drept (legitimus), nici ca unul supus lui Dumnezeu și ascultător față de legea sa, ci ca un necredincios (impius et iniustus) și fără de lege (sine lege), ca un apostat (apostata), un nedrept (iniquus) și un ucigaș (homicida), ca un tâlhar (latro), recapitulând în sine apostazia diavolului” (V 25, 1). Termenul „Anticrist
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
alt fel, el este «potrivnicul» care se așază pe tronul Scripturilor și pe zidirea lor «dându‑se pe sine drept Dumnezeu». În orice vreme, cuvintele ereziilor, anticriștii se arată stând în templul Scripturilor și vrând prin ele să‑și ademenească ascultătorii, ca și cum fiecare dintre acestea ar fi Dumnezeu Cuvântul în Scripturi”. Interpretarea anagogică este aplicată și pasajului de la Mt. 24,15 (care trimite la Dan. 9,27), referitor la faimoasa abominatio desolationis stans in loco sancto (Com. Mt. ser. 42). În
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
sensul Scripturii și al predicării? „Iată un mister asupra căruia trebuie să medităm.” Un mister care îi permite lui Augustin să reia tema Învățătorului lăuntric, amplu expusă în De magistro. Cuvintele predicatorului, spune el, se mărginesc la a atinge auzul ascultătorilor. Ele nu au alt obiectiv decât acela - fundamental, de altfel - de a trezi râvna pentru mântuirea sufletului. Adevăratul Învățător, Isus Cristos, este deja înlăuntrul omului (magister intus est). „Învățăturile externe sunt un ajutor, un îndemn la purtare de grijă. Amvonul
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
sens denaturat” al Bibliei, el operează o extindere a semnificației mitului nostru care face ca orice potențial cititor al Sfintelor Scripturi, situat în afara tradiției și a cadrului bisericesc să poată deveni un veritabil „anticrist”. Tot astfel, atunci când Augustin își îndeamnă ascultătorii să‑și scruteze conștiința, să vadă dacă nu cumva sunt ei înșiși acești „anticriști” care lucrează, despre care vorbește Ioan în prima epistolă, el merge încă și mai departe decât Origen și identifică „răul absolut” cu reaua conștiință a oricărui
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Este ceea ce demonstrează un studiu efectuat de cercetătorii de la universitatea Sheffield (Nord). Punându-i pe 12 studenți să asculte voci de femei și voci de bărbați, cercetătorii și-au dat seama, grație IRM-ului (imagisticii prin rezonanță magnetică), că creierul „ascultătorilor” se comportă diferit în funcție de vocea difuzată. Vocile, după cum sunt masculine sau feminine, activează diferitele părți ale creierului. Cele de femei stimulează sectorul creierului utilizat pentru a trata zgomotele complexe, ca muzica. Din ce motiv? Pur și simplu pentru că vocile femeilor
[Corola-publishinghouse/Science/1848_a_3173]
-
un poem în versuri sau în proza, ceea ce pune în lumina, așa cum s-a constatat, „natură tonica a limbii franceze” și, firește, a versului francez. Ritmul e definit - deopotrivă în poezie și în muzică - în funcție de perceperea lui de către cititor sau ascultător; poezia e privită că o formă de comunicare și va fi supusă legilor complicate ale comunicării. S. refuză transformarea demersului sau estetic într-un sistem și îi păstrează formă deschisă spre o înțelegere a funcției umanului. Din păcate, exemplele folosite
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289647_a_290976]
-
subiectivității, fie că era vorba de cea a jurnalistului, a cititorului sau cea a obiectului reportajului. Jurnalismul literar narativ a fost răspunsul la această criză în încercarea lui de a restabili ceea ce John Berger numea cu abilitate "relația dintre povestitor, ascultător (spectator) și protagonist" (Stories 286). Acesta e un alt motiv pentru dezvoltarea jurnalismului literar narativ la 1890. Nici o cauză nu trebuie să fie privilegiată față de alta. De fapt eu văd cele două cauze aflându-se într-o relație de permanent
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
strigăt lung, profund, armonios, care a vibrat prin cameră precum muzica unui șuierat de vapor. A început cu un ton nazal jos, dar i-a modulat treptat grosimea și volumul, ajungând să imite perfect șuieratul vaporului, astfel încât la sfârșit, fiecare ascultător și-a exprimat involuntar surpriza printr-o exclamație" (10). Așadar, alegoricul "sălbatic din afară" începe să cucerească simțurile și sensibilitatea publicului cititor, rafinat și civilizat, și să reziste unei delimitări culturale prin intermediul universului său particular, cu scopul de a fi
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
ale lui Hearn, acele inserții ale subiectivității sale, sunt pline de respect: strigătul este "armonios și profund", "precum "muzica" unui șuierat de vapor" (în loc de, spre exemplu, zgomotul strident al unui șuierat de vapor), o muzică "perfectă", care îi determină pe ascultători să își exprime "involuntar surpriza printr-o exclamație." Hearn se bazează și pe sensibilitatea culturală a societății americane cu pretenții pentru a o convinge că Albert Jones, și implicit Albert Jones ca reprezentant al Celeilalte societăți, ar trebui privit cu
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
tânăr slab, care vorbea despre căpitan ca despre stăpân și părea puțin agitat. Povestea cum atunci când au sărit în barcă aceasta s-a umplut iar barbeta s-a rupt din cauza greutății și ei au fost separați. La care unul dintre ascultători l-a întrerupt, zicând: "Măi, nu știu, dar mi se pare că zice o poveste adevărată. Vedeți voi, presiunea apei a rupt barbeta. O barcă plină cu apă e grea" - și așa mai departe, pe un ton gălăgios și impertinent
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
vorbește acesta" (xvi). Am asistat în mod evident la declararea intențiilor autorului, și anume ca "cititorul să fie la fel de implicat ca autorul și persoanele despre care vorbește acesta". Încă o dată, scopul jurnalismului literar este de a împărți subiectivitățile între "povestitor, ascultător (spectator) și protagonist(i)" (Berger, Povestiri 286). Lucrarea Let Us Now Praise Famous Men a apărut în anul 1941 și în ea autorul își declară intențiile narative: să își destăinuie propria subiectivitate într-un efort de a înțelege subiectivitatea altora
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
flux. Mai mult decât atât, astfel de poveste e afectată de contextul în care este povestită: de scopul interviului (de exemplu, pentru angajare sau în vederea participării la un studiu), de natura „publicului” și relația ce se formează între povestitor și ascultător (provin oare cei doi din aceeași cultură, sunt sau nu sunt de același sex?), de starea de moment a naratorului etc. Prin urmare, o anumită poveste a vieții reprezintă o singură ipostază (sau mai multe) a versiunilor polifonice ale posibilelor
[Corola-publishinghouse/Science/2308_a_3633]
-
vocI: vocea naratorului, așa cum o reprezintă banda sau textul; cadrul teoretic care furnizează conceptele și instrumentele necesare interpretării; monitorizarea reflexivă a actului lecturii și interpretării, care înseamnă perfecta conștientizare a procesului decizional de formulare a concluziilor. Pe parcursul unui asemenea studiu, ascultătorul sau cititorul unei povești a vieții intră în interacțiune cu narațiunea însăși și devine sensibil la vocea celui care o istorisește și la înțelesurile oferite de acesta. Ipotezele și teoriile sunt astfel generate pe parcursul lecturii și analizării narațiunilor și - printr-
[Corola-publishinghouse/Science/2308_a_3633]
-
unuia dintr-o locație mai provocatoare, și mai riscantă, în Africa. David oferă tot timpul descrieri detaliate ale punctelor critice din istoricul său profesional, insistând pe descrierea alternativelor pe care le-ar fi putut avea, ca și când ar dori să asigure ascultătorul de faptul că viața lui s-ar fi putut desfășura fără probleme într-o direcție cu totul diferită. Măsura în care David face în mod activ pași înspre asigurarea reușitei profesionale - indiferent dacă este vorba despre studiile sau de slujba
[Corola-publishinghouse/Science/2308_a_3633]