26,050 matches
-
purta tot timpul în cosițe era aidoma spicelor de grâu coapte. În loc de ochi avea două migdale învelite-n albastrul Dumnezeiesc, luați de pe cer, motiv din cauza căruia deruta era la înălțime pentru orice persoană care încearcă a-și liniști curiozitatea. Gâtul asemănător al unei lebede stăpânea albul rupt din Univers, pregătit pentru a-l înveli cu cele mai scumpe salbe de oriunde. Corpul creionat de către cel mai mare pictor de pe pământ valsa în mersu-i de felină. În pieptu-i diafan vibrau sânii de
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
trăind într-o armonie aparte. Magnolia s-a născut o visătoare și indiferent ce făcea, totul dar absolut totul, pentru ea nu era altceva decât un vis. În timp ce ulciorul se umplea cu apă vie, la șipot s-a întâmplat ceva asemănător. În jurul Magnoliei era o larmă deosebită, dar ea nu auzea nimic, pentru că visa cu ochii deschiși. Prin urmare era absorbită de zgomotul pe care-l auzea și care venea dinspre pădure. Iar cu mintea vrăjită de lumea locuitoare a pădurii
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
să-i scoată fetiței frunzele din gură, dar a avut o surpriză neplăcută. Pentru că o ramură din rădăcina Planta neagră l-a lovit atât de puternic peste mâini, încât a crezut că a primit o lovitură de ciocan sau ceva asemănător. Mâinile i-au amorțit și nu le mai putea mișca după voință. Atunci s-a gândit să întrebe văzduhul, pentru că el nu dădea atenție tulpinei: -Cine ești, te rog, vorbește mi, vreau să înțeleg despre ce este vorba. Dacă nu
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
mi-a spart casa. -Cum așa? -Cât se poate de simplu, eu mă grăbeam să trec peste o cărare și să mă duc într un loc unde am mirosit că voi găsi crini cu floarea galbenă. -Altă plantă cu frunze asemănătoare la gust nu ai mai găsit, trebuia să treci neapărat peste acea cărare? -Nu, vecino. Acei crini sunt plantele cu frunzele cele mai gustoase și pentru melci sunt cele mai hrănitoare. -Și uite așa ai rămas fără casă. -Nu am
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
trebuie să recunosc că emoțiile m-au cuprins puternic și mi-am promis gândului că n-o să-l uit niciodată. Mai târziu i-am închinat lui și tuturor persoanelor singure poezia: „Singur.” După ceva ani am întâlnit un caz aproximativ asemănător, într-o altă zonă a țării, numai că de această dată nu era vorba despre un bărbat, ci despre o femeie. Femeia în cauză avea vârsta apreciată de mine, între cincizeci și șaizeci de ani, soțul îi murise în război
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
317 Pentru continuarea lecturii: opere de Hans Küng / 345 Cuvânt de mulțumire / 349 Bibliografie / 351 Viziune generală despre lume "Dumneavoastră ce credeți?". Pe întreg parcursul vieții mele de teolog mi s-au adresat în repetate rânduri această întrebare și altele asemănătoare. Încerc să răspund fără stereotipuri, personal și complet. Scriu pentru persoanele care sunt în căutarea unui sens al vieții. Persoane care nu știu ce să facă în fața unei credințe tradiționaliste, atât cea catolică de la Roma, cât și cea de proveniență protestantă, dar
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
un comportament de fond pozitiv și mergând drept înainte. Acea încredere de bază dobândită de mic, păstrată pe durata pubertății și adolescenței, la care nu renunțasem ca student, acum o asumam conștient. Iar bucuria nemăsurată pe care o simțeam era asemănătoare celei simțite de mic când, înotând, îmi dădusem seama pentru prima dată că apa îmi menținea corpul și că puteam să mă încred în apă fără a fi supravegheat sau ajutat -, mă puteam abandona ei în totalitate de unul singur
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
un timp mulți gândeau: "Nu trebuie să mă încred în evrei", astăzi se aude adesea afirmație de asemenea de nesusținut "nu trebuie să mă încred în musulmani". Unii evrei și musulmani gândesc același lucru despre creștini. În India cred lucruri asemănătoare unii hinduși despre musulmani, iar în Sri Lanka budiștii naționaliști despre tamil, însă este totdeauna valabil și contrariul. Credincioși de proveniență diversă dau etichete defăimătoare necredincioșilor sau credincioșilor de credință diversă, ateilor, scepticilor sau celor în dubiu, și chiar în acest
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
mult natura. Natura este precum soarele, o forță vitală pentru bunăstarea fizică și psihică. Încă din timpul tinereții am preferat să lucrez în aer liber. Îi înțeleg foarte bine pe cei care, dacă nu au o grădină, își cultivă ceva asemănător pe balcon, dar și pe cei ce se îndrăgostesc de un petic de pământ sau de un peisaj. Zilnic mă minunez de panorama impresionantă de care mă bucur aici la Tübingen, chiar dacă se schimbă în funcție de condițiile atmosferice ale anotimpurilor sau
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
pentru a putea, într-o muncă solitară de mulți ani, să descopere mecanismul celest" (Religion und Wissenschaft, Religie și știință, 1930)5. Credința în raționalitatea universului și deci dorința de cunoaștere. "Doar cel ce și-a consacrat propria viață problemelor asemănătoare, continuă Einstein, poate să-și formeze o imagine autentică despre ceea ce a animat pe acești oameni și ce le-a dat puterea să rămână fideli obiectivului lor în ciuda numeroaselor insuccese. Religiozitatea cosmică este cea care oferă o asemenea determinare". Aș
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
actuale) nu erau scrise, nu erau norme formulate sub formă de fraze. Ele au fost transmise pe cale orală, ca etică a familiei, clanului sau tribului, prin relatări, parabole, asemănări și tradiții. Dar nu fusese întâmplător că se dezvoltaseră norme etice asemănătoare în cele mai răspândite regiuni ale pământului. Erau concentrate pe domenii de importanță vitală: în primul rând pe protejarea vieții, interzicând uciderea celorlalți oameni, cu excepția anumitor cazuri specifice (reglementarea conflictelor, pedepsirea violenței); în același timp, pe protejarea proprietății, tutelarea onoarei
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
mondiale am înțeles semnificația sa fundamentală și universală pentru societate. O regăsim cu cinci sute de ani înainte de nașterea lui Cristos, în Confucius: "Ceea ce vrei să nu îți fie făcut ție nu face altora". O întâlnim exprimată, în variante foarte asemănătoare, în toate marile tradiții religioase și etice ale umanității. Am găsit forma sa așa-zis seculară în imperativul categoric al lui Immanuel Kant. Una dintre cele trei formulări ale sale spune: "Acționează astfel încât să consideri umanitatea, atât în persoana ta
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
și filozofiilor, al concepțiilor despre lume și al religiilor, atâtea și atâtea instanțe dătătoare de sens. Mulți se simt nesiguri deoarece în acest nou context propriul punct de vedere religios (sau nereligios) pare în mod radical relativizat. Într-o situație asemănătoare, Max Weber e de părere că un profesor nu trebuie să se transforme în profet, demagog, sau într-un Mesia care să impună ascultătorilor o luare de poziție. Trebuie, în schimb, să facă efortul, cu onestitate intelectuală, să "constrângă individul
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
Wittgenstein în fragmentul jurnalului său, citat la începutul acestui capitol. Astfel, în ciuda tuturor incertitudinilor vieții, mi-au fost dăruite certitudinea și conștiința radicală. Așadar ar trebui să fie clar că încrederea de fond și încrederea în Dumnezeu evidențiază o structură asemănătoare. Nu privesc doar rațiunea, ci omul în totalitatea sa; privesc corpul și spiritul, rațiunea și instinctul. Încrederea în Dumnezeu transcende rațiunea fără a fi irațională. Poate fi justificată rațional împotriva criticii raționale: nu cu probe imperative, dar cu motive convingătoare
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
un timp era interpretat ca "noaptea obscură a sufletului" astăzi este diagnosticat ca depresie, "ariditatea" spirituală se definește sindromul burnout. Stări de frică, sentimente de vină și probleme de conectare la nivelul percepției vizuale pot fi tratate ca nevroze. Fenomene asemănătoare erau și sunt prezente și în mediul meu: pot fi considerate doar boli? Cei mai buni psihiatri și teologi sunt foarte precauți în acest sens. Punctul decisiv este efectul pe termen lung asupra întregii personalități. Se poate ca o anume
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
cazuri concrete ale vieții precum boala, eșecul profesional, infidelitatea, trădarea sau moartea unei persoane dragi -, o astfel de teodicee nu poate ajuta cu nimic, nu reușește să consoleze cu adevărat pe cine este disperat. Din punct de vedere intelectual este asemănător cu a ține o conferință despre chimia alimentară și despre știința nutriției în fața unui public de persoane care nu au de mâncat și de băut. Pe de altă parte, fumătorii și sportivii de înalt nivel nu trebuie să îl învinovățească
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
o tumoare la creier, știu că nu îmi doresc să mor astfel. De când Hans Mayer, celebrul profesor de literatură din Tübingen, a acceptat să moară de foame la nouăzeci și patru de ani, știu că Dumnezeu nu vrea o moarte asemănătoare și pentru mine. De când Walter Jens, dragul meu coleg și prieten, în chinurile demenței deși îngrijit și asistat cu cea mai mare atenție -, deseori plângea, urla și se lovea, am înțeles că nu trebuie să pierd momentul să decid cum
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
prin intermediul căreia se ajunge la eliminarea structurilor sociale, politice și economice nedrepte; la conservarea creației, prin intermediul căreia să se urmărească locuirea pământului în cadrul unui mediu acceptabil. Cum va fi oare viitorul? Cu istoria nu se pot face calcule O viziune asemănătoare, sunt constrâns să mă întreb în cele din urmă, nu este oare o utopie, nu se referă la un loc ce nu există? Dacă privim la prezent, și nu foarte departe de cel al Bisericii mele, Biserica Catolică, am fi
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
dialectica istoriei a lui Hegel (Prelegeri de filozofie a istoriei) și cea a lui Karl Marx (Manifestul Partidului Comunist). Dar mi-am dat seama curând că se trata despre niște construcții idealiste sau materialiste. În istorie nu există nici o lege asemănătoare legilor naturii. Cursul istoriei nu este determinat de reguli în care se pot deduce principii pentru a acționa în viitor. În anii '50, la Roma, din perspectiva stagnării reformelor, rezultată în urma regimului absolutist al papei Pacelli, Pius al XII-lea
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
luări de poziție împotriva unor decizii ale Ministerului de Culte, apărute, de pildă, în ziarul Epoca 68. Astfel, el critica deschis măsurile luate de acest Minister în colaborare cu Prefectura Poliției București împotriva călugărilor vagabonzi. Șerboianu îi considera pe aceștia asemănători țiganilor nomazi sau beduinilor, care nu-și găseau nicăieri locul. Prin urmare, decizia ministerială și aplicarea de către autorități era considerată o imixtiune în treburile Bisericii, dar și o nedreptate făcută acestor oameni. În opinia lui Șerboianu, cei mai mulți dintre călugării vagabonzi
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
articolele sale precedente regăsim și într-o reflecție asupra respectului față de cei decedați. Punctul de pornire îl constituia faptul că unicitatea ființei umane față de regnul animal era dată de cultul celor decedați. Șerboianu arăta că orice similitudine cu unele deprinderi asemănătoare în cazul albinelor era falsă, iar, pe de altă parte, nota faptul că respectul față de cei morți a constituit rezultatul unei evoluții pentru omenire (conturarea familiei, dezvoltarea sentimentelor, imposibilitatea de a explica fenomenele naturale, nașterea ideii de continuare a vieții
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
a ceea ce contemplă sau de vreo apreciere artistică cu privire la aceasta și, de cealaltă parte, ochiul cultivat al cărui exercițiu rafinat este, ca atare, în patosul său, plăcerea estetică. Dacă ne referim la potențialități subiective motrice, fiecare va face în mod asemănător diferența între trupul unui dansator capabil a-și stăpâni forța și, se pare, a o multiplica, și trupul individului neexperimentat și stângaci. Același lucru este valabil pentru dicția unui actor, respirația unui cântăreț etc. Vom avea ocazia să mai vorbim
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
individ excepțional (Pasteur), și-a schimbat și el total natura. Prin această mijlocire a activității individuale a inventatorului și a vieții sale proprii, el era legat de progresele culturii în general și perceput ca una dintre ramurile acesteia. Însă nimic asemănător nu se regăsește astăzi în dezvoltarea tehnicii ce se înfăptuiește ca autodezvoltare. Putem doar spune că: dacă se dau tehnicile a, b, c a căror compoziție este tehnica d, aceasta din urmă va fi produsă, în mod inevitabil, ca efect
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
sunt doar intuiții ideale, inferențe, ipoteze, premise, consecințe etc., subordonate toate unei tipologii eidetice care îi conferă vieții predicative stilul său propriu; ci fiecare efectuare corespunzând unuia dintre aceste tipuri este o efectuare singulară, având o individualitate a sa, deopotrivă asemănătoare și distinctă de toate cele care se supun aceleiași legalități. Faptul că savantul nu acordă atenție acestei experiențe de fiecare dată în parte nu schimbă nimic, încă o dată, din realitatea sa. Ci, mai curând, această neglijare ar trebui să determine
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
poarte în sine măcar urma sau umbra vieții? Categoriile transcendentale care îi aparțin acesteia și își extrag din ea plenitudinea conținutului lor nu sunt oare prezente și active pretutindeni unde, îndărătul celui mai obiectiv dintre toate fenomenele, se ascunde ceva asemănător omului, unui comportament uman, unei semnificații umane? În acest caz, nu a sosit oare clipa să reflectăm și mai adânc asupra termenului "obiectiv" sau "obiectivitate", care, dacă desemnează în mod primitiv ființarea naturală și în același timp condiția sa, sfârșește
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]