1,947 matches
-
solară (1955)53, care se detașează de SF-ul vârstei de aur și mai ales de universul lui Van Vogt. Philip K. Dick este un creator de lumi original, al cărui raport cu realitatea cunoscută nu trece prin știință. Face aserțiuni improbabile, în virtutea cărora construiește o lume coerentă care se dezvoltă de la un roman la altul, după ce s-a revelat publicului în nuvele. Cititorul nu are niciodată impresia arbitrariului, atât de prezentă este, ca și în coșmaruri, impresia de realitate. Tatăl
by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
sunt văzute drept consecințe ale mediului și ale modificărilor acestuia, ca monstruoșii copii mutanți rezultați din expunerea la radiații. Este cazul romanului Who Knows His Brother? / Frații (G. Door, 1974), unde fiecare dintre monstruozitățile mutante se pretinde singura "umană". Această aserțiune e înțeleasă ca normă și referință, deși fiecare grup sau civilizație o definește după criterii proprii. În Crisalidele, John Wyndham înfățișează o societate care se vrea garanta "normei" și care a instituit un sistem de inspectori. Aceștia acordă certificate de
by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
unele cu o vervă polemică de calitate, fină, cu punctări ironice, cartea transmițând pulsația emotivă a unei inteligențe distinse. Virtuțile discursului critic cultivat de Ș. își dau măsura în Cunoaștere poetică și mit în opera lui Lucian Blaga. Debutând cu aserțiunea că, indiferent de natura limbajelor, poetic sau conceptual, opera cercetată exprimă o gândire care „e în esență viziune”, demersul interpretativ își propune să lumineze substratul comun poeziei, dramaturgiei și filosofiei. Găsind neproductiv studiul poeziei pe traiectul evolutiv, Ș. are în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289792_a_291121]
-
9.3.2.1. Modelul relațiilor obiectuale 250 9.3.2.2. Terapia familială multigenerațională 251 9.3.3. Alte abordări 252 9.3.4. Abordarea sistemică și redescoperirea individului: terapia cognitivă 254 9.3.5. Echivalențe enunțiale. Concepte și aserțiuni distinctive 257 Capitolul 10 Principii metodologice și tehnici de asistență și terapie 10.1. Metode nonverbale 263 10.2. Arta de a pune întrebări 265 10.3. Metafora 267 10.4. Inventare, contracte contingențiale, injoncțiuni paradoxale și conotații pozitive 268
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
esențială existența unui referent ontic și a unei variante perceptiv-inferențiale corecte, fundamentată rațional. Ea face apel la fapte și deaceea dă randament sporit în combinație cu terapia comportamentalistă (vezi 9.3.1.3.). 9.3.5. Echivalențe enunțiale. Concepte și aserțiuni distinctivetc " 9.3.5. Echivalențe enunțiale. Concepte și aserțiuni distinctive" Cât din producțiile spiritului uman sunt idei noi și cât doar invenție expresională este nu numai o problemă majoră filosofică, ci și una practică. Cariere și acreditări științifice - formale și
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
perceptiv-inferențiale corecte, fundamentată rațional. Ea face apel la fapte și deaceea dă randament sporit în combinație cu terapia comportamentalistă (vezi 9.3.1.3.). 9.3.5. Echivalențe enunțiale. Concepte și aserțiuni distinctivetc " 9.3.5. Echivalențe enunțiale. Concepte și aserțiuni distinctive" Cât din producțiile spiritului uman sunt idei noi și cât doar invenție expresională este nu numai o problemă majoră filosofică, ci și una practică. Cariere și acreditări științifice - formale și informale - depind de acestea. Astăzi, din ce în ce mai mult, problema menționată
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
de specialitate, multe dintre ele dispar. (Desigur, pentru vorbitorul de limbă română se adaugă dificultatea de traducere.) Oricum, dincolo de posibilele nuanțe, pornind de la ideea suprapunerilor și echivalențelor, vom proceda în continuare la o selecție și sistematizare a principalelor concepte și aserțiuni întâlnite în literatura de specialitate după criteriul distinctivității lor, al puterii lor discriminativ-teoretice: - familia funcționează ca un sistem, cu granițe (limite) bine conturate față de exterior. Ea este un teritoriu - termen pe care analiștii socioumani l-au împrumutat din biologie (etiologie
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
nu intenționează precizarea vreunei exclusivități, în înțelesul sensului, și nici al unui creștinism văzut ca religie absolută, fiind supus unor îmbunătățiri ulterioare, înțeles ca atare și de apologeții creștini prin adevărata religie. Respectul pentru creștinism, care transpare dintr-o asemenea aserțiune, nu-l împiedică în definirea realității Dumnezeului biblic generic ca numen sau divinitas, asimilându-l astfel cunoscutelor divinități ale panteonului. Chiar dacă în opera sa se vorbește despre o mare divinitate, aceasta nu trebuie înțeleasă în sensul unei reprezentări monoteiste a
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
a perioadei de formare a Bisericii de stat, nu au apărut interpretări polemice grosolane, dacă se exceptează cazul lui Eunapius (347-414), care, în Viețile sofiștilor, exprimase o critică agresivă împotriva lui Constantin, a fiilor săi și a monahismului creștin. Baza aserțiunilor sale a rămas orizontul și terminologia religiozității trădate, plecând de la acuzația de superstiție până la critica adusă intransigenței crescânde a Bisericii postconstantiniene; critica adusă creștinismului nu este străină procedurilor pedagogiei antice păgâne. Acești istoriografi nu reușesc să pătrundă felul de a
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
de moderare juridică a răzbunării epocii în salvgardarea monoteismului și sacralizarea poporului. Punctul focal al decalogului sinaitic, identificat în primul precept - Eu sunt Domnul Dumnezeul tău, să nu ai alți dumnezei în afară de mine (Ex 20, 2-3)-, ne indică fundamentul tuturor aserțiunilor ulterioare: unicitatea divină pretinde o relație exclusivă Dumnezeu-creatură. Conceptul care se evidențiază cel mai mult între prima și a cincea poruncă de a nu ucide, constă în aspectul violenței considerate ca o idolatrie, prin respingerea violenței, a forței fizice, a
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
putem afla din interpretarea faptelor istorice și din perceperea patriarhilor, marilor preoți, profeților și regilor, trimiși de Dumnezeu să conducă poporul izraelit, sub directa inspirație cerească potrivit Sfintei Scripturi. Din ea aflăm că interdicția este relativă: ne sunt înfățișate anumite aserțiuni și fapte narate, prin care ni se spune că a ucide din motive drepte este permis și uneori chiar poruncit. Biblia ne spune că, într-un anumit caz, răzbunarea personală, cauzatoare de moarte este îngăduită; ne prezintă situația în care
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
la pacea individuală, specifică conștiinței creștinului, celui care umblă în harul lui Dumnezeu și nicidecum la cea civilă și etnică a popoarelor, întrucât scutirea de rău și harul divin, sunt singurele lucruri capabile să-i creeze pe fiii lui Dumnezeu. Aserțiunea noastră este confirmată de salutul sfântului Paul adresat corintenilor: În rest, fraților, fiți veseli, fiți desăvârșiți, mângâiați-vă, fiți uniți, trăiți în pace, și Dumnezeu păcii și al dragostei va fi cu voi (2Cor 13, 11). Apostolul propunea corintenilor și
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
permite, în aceeași măsură, criticului să rămână creativ în aprecierea sa a "efectelor de adevăr" asupra practicilor sociale. Principiul al doilea al retoricii critice sună, simplu: "Discursul puterii este material"778. Ca în cazul precedent, McKerrow elaborează pe marginea propriei aserțiuni. Dacă orice ideologie există, în sens material, în și prin discursul care o exprimă, iar agenții (umani), mereu deja interpelați ideologic, dețin abilitatea de a modifica discursul, trebuie să ne îndreptăm atenția, consideră McKerrow, asupra "dimensiunii sociale sau a conștiinței
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
efectuează acțiuni de verificare, formulează teorii empirice, recurge și la metareflecție. • Dă un nou rol celor care cercetează în organizație, pe o temă. Este un proces de reflecție, dar una spontană apoi deliberat și sistematică pentru căutarea evidențelor la o aserțiune, pentru desfășurarea unui proces de căutare a rezolvării unei situații problematice, indică modul de colaborare în investigare, valorificare a resurselor, găsirea de alternative în rezolvare, clarificarea tensiunii în identificare, interpretare, aplicare., cu tensiuni între valori.. Reflexivitatea este esențială pentru autointerogare
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
dintre naționalism și internaționalism, și dintre globalizare și fragmentare. În acest fel, a pus în evidență tensiunea dintre forțele care promovau accentuarea simțului comunitar și cele care promovau diminuarea acestuia. Cu toate acestea, mai presus de orice, studiul imperialismului critica aserțiunea liberală conform căreia capitalismul târziu era dedicat internaționalismului liberului schimb, care ar fi urmat să conducă la pace între națiuni; era o reluare a afirmației lui Lenin că, în viitor, capitalismul era sortit să se confrunte cu crize frecvente. Lenin
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
printr-una bună, care să aducă un folos Întregii comunități.) „Nimic nu-i apropie mai mult pe oameni de zei, decât faptul de a-i face fericiți pe alți oameni.” (Cicero) Haina face pe om. Haina nu face pe om. Aserțiunea primă este adevărată atunci când Îmbrăcămintea aleasă a fost obținută prin muncă cinstită, dar reciproca este și ea la fel de adevărată: „și sub zdrențe poți afla un om”; Frumusețea cui nu-i place? Dar nu știi În ea ce zace”.) „Sufletul e
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
2004. 58 Dumitru Tucan, art. cit., p. 232. 59 Ibidem, p. 232. 60Ibidem, p. 232. 61 Ibidem, p. 10. 62 Cf. J. Hillis Miller, Etica lecturii, București, Editura Art, 2007, în Prefață, p. 7: Nu întâmplător, deconstructiviștii duri resping orice aserțiune concluzivă, orice referință la adevăr și orice judecată asupra erorii". 63 Dan Negruț, op. cit., p. 7, " Fiind o formă de analiză relativ recentă, volumul Despre Gramatologie al lui Derrida fiind tradus și lansat în România abia în iunie 2009, deconstrucția
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
de Interventions colecționează luările sale de poziție În calitate de „intelectual” francez, devenind o referință euristică a romanelor sale de succes și o cale de acces către o personalitate histrionică. Orgoliul scriitorului nostru este acela al recent dispărutului intelectual francez. Iar iconoclasmul aserțiunilor, cinismul abordărilor, tonul flegmatic și oazele parcimonioase de tandrețe l-au impus ca atare pe un front unde n-a mai rămas decît el. Dar asta cred mulți, cei pentru care Rațiunea occidentală intră mereu În impas și drumul ei
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
tranșante, nuanțele nu-și au aici locul. Sentința proferată Împotriva monoteismului rămîne antologică pentru maniera polemică “În bloc” a lui Houellebecq: “Plus une religion s’approche du monothéisme songez-y bien, cher monsieur -, plus elle est inhumaine et cruelle” (p. 261). Aserțiunea citată, gravă, nu suferă de o formulare scandaloasă. Dar Houellebecq știe să treacă fără regrete de la opinii critice la altele cinice și, la urmă, vulgare. De la batjocura de un absurd negru cu care-i acoperă pe artiștii contemporani -swiftianisme mult
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Dar, de asemenea, și uneori involuntar, March și Simon ne spun multe despre propria lor concepție privind comunicarea în organizații. Comunicarea se înscrie, pentru acești autori, într-un capitol 6 intitulat " Limitarea în cunoașterea proceselor raționale". Capitol decisiv, deoarece conține aserțiunea și justificarea faimoasei bounded rationality, despre care s-a arătat că ascundea eterna raționalitate universală 43. Comunicarea este atunci unul din elementele constitutive ale raționalității limitate. Ea ocupă loc în analiză după descrierea programelor și strategiilor identificării organizaționale și diviziunii
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
un heritage.76 III. Auto-organizarea: demarcație și remedii Von Foerster insista deja, s-a văzut, pe faptul că emițătorul și receptorul unei informații aparțin amîndoi aceluiași sistem. Apare aici, centrală, convergența lui von Foerster, Maturana și Varela 77. Să examinăm aserțiunile lui Maturana și ale lui Varela. Autorii noștri indică trei postulate: 1. Trei postulate Postulatul nr. 1 Lumea are o realitate obiectivă, independentă de noi, ca observatori. Acest postulat, confirmat de experiență, rămîne nedemonstrat. Postulatul nr. 2 Noi cunoaștem cu ajutorul
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
nervos 78. Postulatul nr. 3 Informația este o adevărată adîncime fizică, măsurată în mod obiectiv ca proprietate de organizare a oricărui sistem observabil. Această idee a unei informații reale și obiective, colectată de organele senzoriale, și sursă pentru sistemele de aserțiuni obiective despre lumea exterioară, este înșelătoare. Pe de o parte, pentru că informația este fără valoare semantică, orice ar gîndi observatorul care adaugă o valoare semantică fenomenului biologic pe care îl examinează, ca și cum această valoare semantică ar participa la mecanismele realizărilor
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
fi fost nepot de fiu al unui invalid, ofițer de cavalerie, din oastea lui Carol al XII-lea, regele Suediei, care, scăpînd din catastrofa de la Poltava (1709), se stabilise în orașul Suceava, pe lîngă familia baronului Musteață 1. Pentru această aserțiune, nu mai cerem și documente, de vreme ce baronul Musteață a trăit, în Bucovina, cu un secol după acea luptă de la Poltava! Mai apoi s-a corectat Matei, scriind că tatăl său era fecior de plugar, din satul Călinești, de lîngă Ițcani
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
dacă vom lua în considerare specificul cauzalității în „psihologie”, vom putea explica de ce anume între doi indivizi, aflați în condiții de mediu relativ identice, numai unul comite la un moment dat acte cu caracter predelictual sau delictual. A devenit banală aserțiunea că între „cauză” și „efect” intervine un factor deosebit, factorul „personalității”, care condiționează și mijlocește producerea efectului. Orice cauză (influențare) se răsfrânge, deci, prin intermediul condițiilor interne (psihice, ale personalității) ale individului. În considerarea „fenomenului culpabilității” este necesar să plecăm, prin
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
Această relație se pare că a existat cel puțin de la începutul secolului XX; o lungă perioadă de timp a fost prezentată sub forma afirmației că sistemele uninominale cu majoritate simplă conduc la sisteme bipartidiste, în timp ce reprezentarea proporțională încurajează sistemele multipartidiste. Aserțiunea a fost înaintată cel mai fervent de Duverger în anii '40, fiind riguros testată pentru prima dată de Rae în anii 1960 (Hermens, 1941; Duverger, 1954: 206-55; Rae, 1967; Lijphart, 1984a: 150-69). CASETA 11.2 Magnitudinea districtelor și proporționalitatea Dezbaterea
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]