1,975 matches
-
ne-am așteptat ca persoanele care și-au declarat „acordul total” pentru ideea din propoziția: A) Un om care nu crește măcar un copil nu are nici un rost pe lume să se declare, în proporție covârșitoare, în „dezacord total” cu aserțiunea: B) Copiii aduc mai multe necazuri decât bucurii părinților lor. În realitate, lucrurile stau cu totul altfel: între aprecierile privind cele două propoziții nu există practic nici o asociere statistică. Dezacordul față de B a fost exprimat de 53% dintre cei care
Ancheta sociologică și sondajul de opinie. Teorie și practică by Traian Rotariu, Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
cel de 95%). Gradul de reprezentativitate a eșantionului depinde, în principal, de următoarele aspecte: caracteristicile populației care urmează a fi studiate, mărimea eșantionului și procedura de eșantionare folosită. Să spunem câteva cuvinte despre fiecare, urmând ca justificarea matematică a acestor aserțiuni să fie sugerată mai jos. Am folosit pluralul pentru caracteristici căci, așa cum se înțelege, într-o cercetare se studiază seturi de însușiri, nu doar una singură. În cazul anchetei, mulțimea acestor caracteristici este reprezentată de către întrebările din chestionar, fiecare întrebare
Ancheta sociologică și sondajul de opinie. Teorie și practică by Traian Rotariu, Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
reprezentativitatea, ci mărimea absolută a eșantionului este decisivă; teoretic vorbind, un eșantion de 1.000 de persoane are aceeași reprezentativitate și pentru populația Chinei, de peste un miliard de locuitori, și pentru populația unui oraș de câteva sute de mii. Aceste aserțiuni trebuie puțin amendate, în sensul că nu toate procedurile de eșantionare conduc la formule de calculare a erorii în care nu intervine efectivul populației. Dar și în acelea unde intervine, el apare doar în componența unor factori de corecție, a
Ancheta sociologică și sondajul de opinie. Teorie și practică by Traian Rotariu, Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
specifice profesiunii scenice. În alte lucrări, judecată de valoare este exprimată cu mijloacele eseului, pozitivismul istorist frecventat de autor împiedicând totuși devierea discursului spre efecte strălucitoare. În Pagini despre cultura europeană (1945), stilul, tinzând spre factura sentențioasa, lua forma unor aserțiuni generalizatoare, în evidențierea unor însușiri distinctive ale culturii engleze, stilului spaniol sau în exercițiul comparatist dintre culturile franceză și germană, de pildă. Astfel de zboruri entuziaste se vor calmă cu timpul, metodologia tradițională a istoriei literare, împletita cu cea a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286874_a_288203]
-
patolo gică și microscopie la Universitatea din München. În 1859 a fost promovat ca profesor de patologie generală și anatomie patologică la aceeași universitate, unde a devenit în 1875 director al Institutului de Ceea ce trebuie să se rețină din aceste aserțiuni, este că la sfârșitul sec. XIX teoria celulară a oncogenezei a ieșit învingătoare în disputa cu neohumoralismul și, implicit, cu teoria genezei spontane. La această victorie au contribuit și alți cercetători, de-ar fi să-i cităm doar pe fran
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
concepția sa, ar putea fi purtătoare a eredității, în aceeași măsură ca nucleul spermatozoizilor ori ai ovulei. Era, evident, o exagerare, dar ținând seama de descoperirea de mai târziu a ADN-ului mitocondrial și a multiplicării mitocondriilor „pe cont propriu“, aserțiunea lui Levitsky poate fi reținută, măcar ca idee precursoare cu valoare istorică. Mai la obiect ne pare în acest sens descoperirea citologului român Dimitrie Voinov (1867-1951), care în 191678 a descris multiplicarea mitocondriei, independent de evenimentele care se petrec în
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
de patologie celulară introdus de Robert Virchow în 1858, a dus la o intensificare a cercetărilor dedicate ciclului de multiplicare al diferitelor tipuri de celule, pornindu-se de la respingerea ipotezei generării spontane, valorificând în schimb adevărul de necontestat cuprins în aserțiunea Omnis cellula e cellula. În anii care au urmat, o serie de cito-histologi au putut preciza, pas cu pas, etapă cu etapă, nu numai fazele care compun ciclul celular, dar și fenomenele de tip enzimatic care se desfășoară în interiorul acestuia
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
favorabile evoluției filogenetice a speciei care „le suferă“. Se apreciază astfel că sute de microARN intervin posttranscripțional nu numai în embriogeneză ci și în procesele vitale din viața postembrionară de la toate speciile de plante și animale. Pentru a susține această aserțiune redăm în tabelul 5-3 câteva asemenea exemple. Funcții ale unor miARn în economia celulară Funcția normală sau patologică indusă Autorul care a semnalat 1. miARn 15 și 16 Bcl 2 Apoptoză A. Cimmino et al. (2005) 2. miARn-1 GJA 1
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
rezultate spectaculoase. Ne referim în special la Herpesvirusuri și infecția cu SV40. La oncoARN virusuri, prezența și rolul miARN au fost studiate temeinic până în prezent doar la infecția cu HTVL-1 (virusul leucemiei „japoneze“ cu limfocite T). Concluziile generate de aceste aserțiuni sunt: a) Integrarea virusurilor modulează activitatea miARN-urilor celulare și a genelor care codifică miARN-urile celulare. Se estimează că mulți miARN favorabili transformării canceroase sunt activați de integrarea virală în vecinătatea genelor care-i codifică. Integrarea virusului hepatitei B
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
selecției clonale, au „repus pe tapet“ ideea după care sistemul imunitar ar avea posibilitatea a) să recunoască și b) să distrugă celulele transformate nascente. Ei au eleborat teoria imunosupravegherii în cancer,1 pe care ulterior au îmbogățit-o cu unele aserțiuni și argumente noi. Într-un articol din 1957, Burnet se referea la recunoașterea „non-self-ului și self-ului“ de către celulele specializate (limfocite). După ce trecea în revistă aspectele, azi clasice, ale intervenției limfocitelor în distrugerea unor heteroantigene, el aducea o notă de
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
se afla marele preot Deceneu, care își avea sălașul în vârf de munte, de unde aducea slăvire lui Gebeleizis-Zalmoxis, zeul suprem, stăpânul cerurilor. Viziunea va fi contestată de arheologi de nediscutată autoritate. C. Daicoviciu respinge, în La Transylvanie dans l’Antiquité, aserțiunea lui P. potrivit căreia Zalmoxis ar fi fost o divinitate uranică, acreditând opiniile unor savanți străini, vehement combătute în Getica, după care geto-dacii s-ar fi închinat, din contră, unei zeități htoniene. De aceeași părere era, dintre nespecialiștii de seamă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288699_a_290028]
-
G-R, BS); „spune adevărul”/„adevărat”, „Cel ce este adevarat” (C); 8) „verax”, „verus” (Vg); „veridique”/„îl m’envoie vraiment” șcu notă: Litt.: Îl est véritable (văr. véridique) celui qui m’envoieț” (BJ); „true” (RSV). - În În 3,33 întâlnim următoarea aserțiune referitoare la mărturia dată de Isus: ho labÄîn auto¤ tgn martyrían esphrágisen hóti ho theòs alQthes estin: „Cine primește mărturia lui confirmă faptul că Dumnezeu este vrednic de crezare.” (A.B.) - În În 7,28, Isus strigă în templu: „Eu
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
reflecția intelectuală, decenii întregi. Chiar dacă unele considerații sunt contestabile, prin natura lor pur speculativă, nesprijinită pe o anchetă științifică solidă, și stârnind de aceea critici, remarcile filosofului surprind adesea particularități reale și le situează într-o perspectivă net superioară tuturor aserțiunilor precedente de acest ordin. Morfologul culturii semnalează o reprezentare spațială „ondulată”, o predispoziție de „retragere din istorie”, o împăcare cu destinul, văzut ca succesiune a unor „suișuri” și „coborâșuri”, ca năzuință formativă geometrizantă, temperată. Spațiul mioritic aduce și alte observații
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
lor afirmând categoric: "Cei din familiile Smith și Martin nu mai știu să vorbească pentru că nu mai știu să gândească"116. Explicația nefuncționalității limbajului este, deci, lipsa suportului rațiunii, instalarea "neantului, ca sursă generatoare a absurdului, în edificiul logicii, în aserțiunea logică și în universul discursivității în general"117. Recursul frecvent de raționamente se face în sens parodic, cu scopul subminării prestigiului logicii ca mijloc de a accede la un adevăr absolut. Falsitatea silogismelor, relativismul deducțiilor logice, limita gândirii umane mascate
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
contradicțiile nelipsite, firesc, din interpretările alocate personajelor "mai vii, mai de neuitat decât corespondenții lor din lumea reală"8, în viziunea lui Ibrăileanu, sau dimpotrivă "paiațe automate, [...] păpuși reduse la o singură formulă energică"9, din perspectiva lui Lovinescu. Majoritatea aserțiunilor critice referitoare la personajul caragialian sunt polarizate la aceste extreme. Astfel, Mihail Dragomirescu aprecia: "Atât de viu trăiesc oamenii dramaturgului și atât de complet, că, pentru descrierea celui mai neînsemnat dintre ei, ai putea să faci o monografie. Fiecare rezumă
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
luminii. Așa încât, ar trebui să spunem că termeni precum cei din cuplurile enumerate mai sus sunt "antinomici", iar nu că acele cupluri sunt "antinomii", rezervând acest apelativ doar pentru situația în care aceste cupluri de termeni prescurtează un conflict de aserțiuni. Discuția de mai sus arată că, atunci când este însoțită de o interpretare adecvată, utilizarea termenului "antinomie" la nivel categorial sau conceptual poate fi legitimă. Un episod important în istoria termenului "antinomie" îl constituie apariția paradoxurilor logico-matematice. În acest context, termenul
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
care nici nu speră confirmare în experiență, nici nu au a se teme de contrazicere, și fiecare dintre ele nu numai că este în sine fără contradicție, ci găsește chiar în natura rațiunii condițiile necesității ei, numai că, din nefericire, aserțiunea contrariului are de partea ei temeiuri de aserțiune tot atât de valabile și necesare"267. Așadar, antinomiile nu sunt rezultatul unei erori de raționare, ci al unei erori de aplicare a rațiunii. Singurul rezultat pozitiv al lor este că sunt "cea mai
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
nu au a se teme de contrazicere, și fiecare dintre ele nu numai că este în sine fără contradicție, ci găsește chiar în natura rațiunii condițiile necesității ei, numai că, din nefericire, aserțiunea contrariului are de partea ei temeiuri de aserțiune tot atât de valabile și necesare"267. Așadar, antinomiile nu sunt rezultatul unei erori de raționare, ci al unei erori de aplicare a rațiunii. Singurul rezultat pozitiv al lor este că sunt "cea mai bună piatră de poticnire a nomoteticii, pentru a
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
distincția dintre "fenomen" și "lucru în sine". Pe această bază, conflictul de la nivelul ideilor cosmologice ale rațiunii poate fi tranșat. Kant argumentează 271 că întregul conflict al rațiunii pure se bazează pe un viciu al argumentului pe care se construiesc aserțiunile cosmologice, ceea ce înseamnă că disputa dintre cele două poziții este fără obiect sau este un conflict bazat pe o aparență. Acest viciu constă în faptul "că ideea totalității absolute, care este valabilă numai ca o condiție a lucrurilor în sine
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
de presupus, datorită vechimii filogenetice a lichenului, ca aflate într’un echilibru (quasi)perfect. Totuși, lichenii sunt recunoscuți ca pionieri care transformă substratul stâncos în sol, o stare entropizată a acestuia, prin cedarea către acesta a excesului de entropie. Aceste aserțiuni sunt de fapt caracteristice tuturor proceselor oscilante între două stări. În acest context, o reacție oscilantă Belousov-Zhabotinskii, folosită anterior [117] ca model fizic al biocenozei, a demonstrat existența unui transfer energetic, având drept consecință modificarea stării redox a unui sistem
Coroziunea biologică : o abordare ecologică by Cristinel Zănoagă, Ştefan Ivăşcan () [Corola-publishinghouse/Science/745_a_1374]
-
liceul în comuna Bozovici (1961-1965) și Facultatea de Filologie a Universității din Timișoara (1968-1972). A debutat cu poezie în revista „Orizont” (1979). Imaginea-cheie a liricii lui B. este aceea a locului natal, văzut ca spațiu privilegiat, generator de sentimente și aserțiuni lirice, textul reflectând puternice afinități cu poezia lui Lucian Blaga: „Să știi că-i frumos / Să te auzi în cuvânt / (veghe adunată într-un dor de-aurori); / În fiecare vers. E ceva din sufletul tău, / din străfulgerele copilăriei / încrustate-n zăpoare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285524_a_286853]
-
Însă ultima metamorfoză boeresciană. După scurt timp, politicianul a schițat o aparentă apropiere simbolică de conservatori, În timpul dezbaterilor referitoare la chestiunea Dunării. „Sunt din aceeași școală cu d-sa [Lascăr Catargiu], adică a respectării ordinii și legalității” , afirma Boerescu. Scopul aserțiunii era Însă, o dată În plus, unul polemic; bineînțeles, coincidența Între replierea fostului ministru, Învinuit de lipsă de transparență, și pierderea calității sale de membru al guvernului nu putea fi Întâmplătoare: nu este exclus ca tentația apropierii de foștii colegi conservatori
Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SIMION-ALEXANDRU GAVRIŞ () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1275]
-
și o ierarhizare a personalităților, plecând de la orice vârstă, în contexte școlare și sociale în sens larg. Receptarea și definirea personalității se poate realiza în relație cu anumite opțiuni filosofice dar, după cum spune I. Radu (24, p. 314), . Conform acestei aserțiuni, omul este un sistem bio-psiho-social, subliniindu se, astfel, determinația socialității, deci omul este privit ca centru de intersecție într-un câmp de înrâuriri sociale. Copilul se include automat în acest sistem, deoarece el se încadrează unor realități deja constituite, formate
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1326]
-
voievodate. În aceste forme de organizare politică locală este depusă și perpetuată istoric statalitatea românească. Cu greu poate fi găsită o afirmație explicită care să enunțe continuitatea istorică a statului românesc, de genul celor făcute de Heliade. Mult mai precaute, aserțiunile ce vizează continuitatea politică românească se înscriu mai degrabă în prelungirea tezei "Romaniilor populare" postulată de N. Iorga. Unitatea. Procesul de unificare a viziunile regio-centrice despre trecut într-o memorie națională românească a început după unirea principatelor danubiene din 1859
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
emite generalizări (prin raportare la un cadru conceptual, teoretic), pentru a emite ei înșiși teorii (informale; vezi mai sus). Teoriile sunt interogații decriptate în mod științific (prin cercetare, prin raționamente inductive și deductive), din aceste interogații rezultând un corpus de aserțiuni (cunoștințe) care au putere explicativă și predictivă. Cunoștințele teoretice astfel elaborate sunt referențiale în baza cărora practica poate fi justificată și evaluată. Dar cunoștințele teoretice nu sunt nici situaționale, nici orientate spre acțiunea practică; ele sunt impersonale și universale, preocupate
Educația adulților. Baze teoretice și repere practice by Simona Sava, Ramona Paloș () [Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]