3,212 matches
-
Așezând-o pe Rosa în portbebe, în poziția ei preferată, cu fața înainte, iar pe Theo învelindu-l strâns în cărucior, Alice s-a decis să mai facă un tur al parcului. În timp ce împingea căruciorul pe alei, Alice fixa amărâtă asfaltul. Supărarea cauzată de faptul că Hugo nu apăruse era condimentată cu o dezamăgire sălbatică. Nu era numai că voia să-l vadă ca să i-l dea pe Theo și s-o poată duce pe Rosa acasă, pentru ceai. Alice voia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
aștepta ca pe o delectare deplină a papilelor gustative extaziate. Nu auzi mașina care se apropia în viteză. Șoferul - șoferița? - claxona insitent, numai că apăsă piciorul pe frână târziu. Mult prea târziu. Lipsită de o aderență corespunzătoare, mașina alunecă pe asfaltul ud și îl lovi pe agentul imobiliar, ridicându-l în aer - părea mâinile și picioarele bărbatului doreau să pornească, fiecare, într-o cu totul altă direcție -, apoi luă o curbă largă și se propti în pomul din fața casei în care
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
luă la fugă... Încotro? Acolo unde ar fi trebuit să fie benzinăria la care alimentase de atâtea și atâtea ori... Alergă până ajunse în faza în care prăbușirea era iminentă, iar plămânii îl implorau să se oprească. Se întinse pe asfaltul încins și își spuse că ori a murit și trăiește o interesantă și foarte ciudată viață de apoi, ori a înnebunit, l-au dus la spital, i-au făcut cine știe ce injecții și acum aiurează... În momentul în care observă cum
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
de un păcat capital. Nu se sinchisi să comenteze replica, pădurea se apropia, copacii săltau în ritmul alergării, mâini puternice storceau norii, ca pe rufe, plămânii începeau să protesteze, splina își cerea dreptul la cuvânt, iar ploaia, spălând cu frenezie asfaltul, îi trimitea glonte după glonte, direct în cozorocul șepcii. Se opri. Îi tremurau picioarele și fu nevoit să se așeze pe bordură. - Ți-ai pierdut antrenamentul, evident, mai lasă berile în frigider, schimbă-ți alimentația, fii un om normal, nu
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
pe frigider, pentru a le citi cu un rânjet de satisfacție stupidă în zilele următoare. Înainte, marș! Era prea mult. Scriitorul se repezi asupra Magicianului, cu pumnii ridicați, ca și cum ar fi vrut să-l înfigă, dintr-o singură lovitură, în asfaltul podului... Exact la momentul potrivit, cu o fracțiune de secundă înainte ca pumnii Scriitorului să lovească, Magicianul scoase o batistă roșie din buzunarul de la piept, efectuă o mișcare de toreador cu state vechi de serviciu, iar Scriitorul trecu pe lângă el
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
sunt pline, pline... Ete, fleoșc, murmură în timp ce pornea la pas pe trotuarul care mustea de apă. Facem toți pe filozofii. Vorbim ca să nu adormim pe stradă, în timp ce mergem. Nu e vina șoferilor dacă primăria nu astupă gropile și nu toarnă asfalt de calitate. Hai să fim serioși... Mai avea câteva sute de metri până la magazinul Luciei. Și toată nebunia urma să devină... realitate. Un Magician nebun, apărut din mintea mea obosită, care încearcă să-mi transmit că mor unii pe lângă mine
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
după care o porniră, cu aceeași viteză de mai înainte, în sus. Rămase cu gura căscată. Încercă să articuleze cuvintele, dar nu reuși. Ochii holbați văzură cum alte picături, mii, zeci de mii, sute de mii, milioane, poate, ieșeau din asfaltul străzii și din asfaltul trotuarelor, apoi se duceau direct către... cer. Le urmări cu privirea, una dintre ele îi atinse obrazul, iar el o văzu cum dispare printre celelalte, continuându-și drumul. Imposibil, asta este prea de tot... - Hei, Magicianule
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
cu aceeași viteză de mai înainte, în sus. Rămase cu gura căscată. Încercă să articuleze cuvintele, dar nu reuși. Ochii holbați văzură cum alte picături, mii, zeci de mii, sute de mii, milioane, poate, ieșeau din asfaltul străzii și din asfaltul trotuarelor, apoi se duceau direct către... cer. Le urmări cu privirea, una dintre ele îi atinse obrazul, iar el o văzu cum dispare printre celelalte, continuându-și drumul. Imposibil, asta este prea de tot... - Hei, Magicianule! Făcu mâinile pâlnie la
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
observă că nu mai trece nimeni pe trotuar și că nicio mașină nu venea de undeva pentru a se îndrepta către nicăieri, surâse și se ridică de pe bancă. Ajunse în mijlocul străzii, se întinse pe linia albă care împărțea banda de asfalt în două și desfăcu brațele, larg. Magicianul îi dădu ocol, privindu-l cu superioritate. - Cam asta a fost, înțeleg că ai ajuns la concluzia următoare - nu are rost să-ți înfigi încă un cuțit în rana deschisă. Lucia, cel puțin
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
în dreptul genunchilor juliți și păr pleoștit, udă din cap până în picioare, ca o găină plouată, trăgând după ea un coș metalic de cumpărături din hypermarket. Un coș gol. Și care scârțâia înfiorător. Nimeni nu-i aruncă vreo privire. Sări de pe asfalt, iar inima încercă să-i iasă din piept. Privi cu teamă crescândă sicriul așezat în dric. Capacul era desfăcut, astfel că Scriitorul se văzu stând cu mâinile pe piept, cu obraji de ceară și părul pieptămat cu cărare pe partea
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
la fel. Grăbește-te, astfel de moment de luciditate sunt rare. Fugi către casă, cât mai poți. Și nu uita - laptopul, geamantanul, banii, Lucia... Laptopul, geamantanul, banii, Lucia. Țâșni de pe gărduleț și începu să alerge, din nou. Pantofii mușcau din asfaltul trotuarului cu o poftă nebună, iar curentul de aer îi biciuia obrajii. De la o fereastră situată la un etaj superior, o bătrână își făcu cruce, privind în urma lui. Apoi închise geamul, reveni în fotoliu, primi în poală un motan mare
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
o Încercare disperată de a curăța Încărcatul peisaj, Însă se fleșcăia repede, sub pașii faunei variate care Împânzise locul și mișuna bezmetică În căutare de chilipiruri. Ningea, Însă, ca un făcut, nu se așternea niciodată. Cum ajungeau În contact cu asfaltul iadului, fulgii se topeau imediat sub suflul fierbinte al acestuia, transformându-se Într-o zeamă cleioasă. Noroiul gemea În gropile din asfaltul șoselelor, devenind o torpilă periculoasă, care Îți era proiectată pe palton când Îți era lumea mai dragă. Trebuia
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
În căutare de chilipiruri. Ningea, Însă, ca un făcut, nu se așternea niciodată. Cum ajungeau În contact cu asfaltul iadului, fulgii se topeau imediat sub suflul fierbinte al acestuia, transformându-se Într-o zeamă cleioasă. Noroiul gemea În gropile din asfaltul șoselelor, devenind o torpilă periculoasă, care Îți era proiectată pe palton când Îți era lumea mai dragă. Trebuia să am mereu șosete de schimb În rucsac, pentru că umblam mai toată ziua pe jos. lucram ca reporter - umblatul pe jos făcea
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
mai târziu decât el, În realitate eram cu mult, mult mai bătrână. iar el știa asta. Dar sunt lucruri pe care el, cu mintea lui canadiană, nu le putea Înțelege. El nu a lins niciodată praful amestecat cu sânge al asfaltului Bucureștiului. Eram fericiți Împreună - doi săriți de pe fix care se urcă În mașină și mor de curiozitate să vadă unde Îi duce drumul : asta numesc eu aventură ! Treptat, În zilele cu lumină de aur pe care le-am petrecut Împreună
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
o încercare disperată de a curăța încărcatul peisaj, însă se fleșcăia repede, sub pașii faunei variate care împânzise locul și mișuna bezmetică în căutare de chilipiruri. Ningea, însă, ca un făcut, nu se așternea niciodată. Cum ajungeau în contact cu asfaltul iadului, fulgii se topeau imediat sub suflul fierbinte al acestuia, transformându-se într-o zeamă cleioasă. Noroiul gemea în gropile din asfaltul șoselelor, devenind o torpilă periculoasă, care îți era proiectată pe palton când îți era lumea mai dragă. Trebuia
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
în căutare de chilipiruri. Ningea, însă, ca un făcut, nu se așternea niciodată. Cum ajungeau în contact cu asfaltul iadului, fulgii se topeau imediat sub suflul fierbinte al acestuia, transformându-se într-o zeamă cleioasă. Noroiul gemea în gropile din asfaltul șoselelor, devenind o torpilă periculoasă, care îți era proiectată pe palton când îți era lumea mai dragă. Trebuia să am mereu șosete de schimb în rucsac, pentru că umblam mai toată ziua pe jos. Lucram ca reporter - umblatul pe jos făcea
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
mai târziu decât el, în realitate eram cu mult, mult mai bătrână. Iar el știa asta. Dar sunt lucruri pe care el, cu mintea lui canadiană, nu le putea înțelege. El nu a lins niciodată praful amestecat cu sânge al asfaltului Bucureștiului. Eram fericiți împreună - doi săriți de pe fix care se urcă în mașină și mor de curiozitate să vadă unde îi duce drumul : asta numesc eu aventură ! Treptat, în zilele cu lumină de aur pe care le-am petrecut împreună
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
la mijloc - fetița, de numai șase ani; o rară floare de viitor senator În parlamentul României. Șofa. Încet. Atent. Șofa, când dialogând, numai cu propriile gânduri; când, mai și cu câte careva dintre ceilalți ocupanți ai autoturismului, care, pe dunga asfaltului șoselei, luneca, lin, silențios, ca un fulg, ca un cântec abia perceptibil, ca o Învăluire de poem, ca o melodie, de basm. Nu mai era mult până la punctul spre care se Îndrepta. Orașul Constanța se și vedea, se și distingea
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
avusese În vedere, la plonjeul, În lupta cu viața. A lovit În chip ucigător, cumplit de pe neanunțate, de imprevizibil. Vijelia, care pornise, o clipă mai devreme, a rupt, unul din bătrânii plopi de pe marginea șoselei, izbindu-l, de-a latul asfaltului drumului public, În cădere, acesta, a turtit și a rupt, exact În două, autoturismul viitorului senator. Au murit, imediat: el, soția și fetița. Mai târziu, În drum către spitalul constănțean, au murit și ceilalți doi ocupanți ai mașinii. La câteva
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
ar fi omorît, era În stare. Bande mascate - cine putea să distingă vreun chip sub căștile cu vizierele lăsate? - gonind amețitor, mai ales noaptea, vremea fărădelegilor, prin orașul obosit; la ore tîrziii, cînd circulația era mult redusă, puneau stăpînire pe asfalt; bandele se Încăierau - Își disputau teritorii ori doar Își Încercau, orgolioase, puterile; pumni, lanțuri, chiar și răngi; răcnete, urmăriri, coborîtorii din vikingi erau bărbați, nu fantoșe, genele strămoșilor Își cereau dreptul; un joc, la urma urmei, ce mări mai erau
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
fetișcană atunci cînd acesta o urca pe șaua din spate a motocicletei, urla și el, pistoanele doar că nu pocneau, fierul mirosea a Încins: străbăteau orașul cu o mie de kilometri pe oră, cu două mii, roțile nici nu mai atingeau asfaltul, se ridicau amîndoi deasupra capitalei, Tivoli de abia se mai zărea, oamenii erau cît puricii, degeaba Încerca poliția să-i oprească pe zburători, doar un avion ar fi putut să se pună cu ei, dar nu se Încumeta vreunul. Bunica
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
intrase Într-o poveste necurată, trafic, se zicea, cu mercur și uraniu, mai bine rămînea În Legiune, acolo era mai multă siguranță. Nu era pentru Thomas o astfel de viață; nu trecuse niciodată de o anumită margine a aventurii, iubise asfaltul, nu jungla, barul, nu tranșeea, răpăitul tobei de eșapament, nu cel al mitralierei, fetele frumos mirositoare, nu prostituatele găsite la repezeală Între două bătălii; și nici curaj destul nu ar fi avut: nu ar fi putut să omoare un om
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
un om, nici ele nu crescuseră destul, unele erau Încă niște copile. Fetele, tot mai multe, nu vroiau să ajungă În ghiveciul visat cîndva de mamele și bunicele lor, nici măcar o seră nu le mai era destul, creșteau și din asfalt. CÎmpiile cu poteci de bitum erau pline de automobile, de motociclete călărite de o mulțime de Thomași, armăsari pe două roți, focoși, nepretențioși; nu cereau unor ființe tinere și nepregătite pentru așa ceva mîncare gătită, rufe spălate, călcate, rînduială și curățenie
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
a coborît panta străzii, spre bulevard. Emoția Încă Îl stăpînea pe Thomas cînd s-a așezat, la o intersecție, pe o bancă. Un bătrîn, alături, privea cu atenție o sfoară de care legase un con de metal ce aproape atingea asfaltul. Un instrument de zidărie folosit, de data aceasta, pentru a localiza ceva, vreo comoară sau un lac subteran; poate trata cine știe ce suferință a picioarelor. Bătrînul nici nu s-a sinchisit de Thomas, se uita doar spre vîrful conului de la capătul
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
aceasta, pentru a localiza ceva, vreo comoară sau un lac subteran; poate trata cine știe ce suferință a picioarelor. Bătrînul nici nu s-a sinchisit de Thomas, se uita doar spre vîrful conului de la capătul sforii Întinse. Fierul, care aproape că atingea asfaltul, părea să vibreze ușor; din cînd În cînd, omul se uita În depărtare cu atenție, de parcă și el căuta pe cineva anume; era numai o impresie. Peste drum de hotel era un oficiu internet. Thomas a privit din prag. Poate
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]