2,113 matches
-
urmat de Observatorul astronomic orbital nr. 2, care a observat stelele și galaxiile în ultraviolet, de la lansarea lui din 1968 până în 1972, mult peste durata de viață estimată. Misiunile Observatoarelor astronomice orbitale au demonstrat rolul important al telescoapelor spațiale în astronomie, iar în 1968 NASA a planificat construirea de telescoape spațiale cu oglindă de 3 m în diametru, cunoscute temporar sub numele de "Large Orbiting Telescope" (Marele Telescop Orbital) sau "Large Space Telescope" ("LST") (Marele Telescop Spațial), cu o lansare programată
Telescopul spațial Hubble () [Corola-website/Science/306181_a_307510]
-
NASA decât de propriile lor idei. În 1983, în urma unor controverse între NASA și comunitatea științifică, a fost înființat Institutul Științific al Telescopului Spațial. Institutul Științific al Telescopului Spațial a fost condus de Asociația Americană a Universităților Pentru Cercetare în Astronomie (AAUC) din campusul Universității Johns Hopkins din Baltimore, una din cele 32 de universități americane afiliate la acest proiect (AAUC). Institutul Științific al Telescopului Spațial era responsabil pentru operațiunea științifică de a prelua datele de la telescop și a le furniza
Telescopul spațial Hubble () [Corola-website/Science/306181_a_307510]
-
29 septembrie 2008, NASA a anunțat că lansarea SM4 se amână până în 2009 pentru ca și această unitate să fie înlocuită. Misiunea de întreținere 4 s-a lansat la 11 mai 2009. Hubble a ajutat la rezolvarea unor vechi probleme din astronomie, și a furnizat date care au necesitat elaborarea de noi teorii care să le explice. Printre primele misiuni efectuate a fost cea de măsurare a distanțelor până la stelele variabile numite "cefeide" cu mai mare precizie decât fusese măsurată înainte, dând
Telescopul spațial Hubble () [Corola-website/Science/306181_a_307510]
-
vreodată. Imaginile arată galaxii aflate la miliarde de ani lumină depărtare, și au generat o mulțime de lucrări științifice, furnizând o nouă fereastră către Universul din perioada sa inițială. Multe măsurători obiective arată impactul pozitiv al datelor de la Hubble asupra astronomiei. Peste 4000 de lucrări bazate pe informații furnizate de Hubble au fost publicate în reviste prestigioase, și nenumărate altele au fost prezentate la conferințe. Privind lucrările de astronomie la câțiva ani după publicare, aproape o treime din toate acestea nu
Telescopul spațial Hubble () [Corola-website/Science/306181_a_307510]
-
inițială. Multe măsurători obiective arată impactul pozitiv al datelor de la Hubble asupra astronomiei. Peste 4000 de lucrări bazate pe informații furnizate de Hubble au fost publicate în reviste prestigioase, și nenumărate altele au fost prezentate la conferințe. Privind lucrările de astronomie la câțiva ani după publicare, aproape o treime din toate acestea nu sunt citate nicăieri, dar dintre lucrările bazate pe date de la Hubble, doar 2% dintre acestea nu sunt citate. În medie, o lucrare bazată pe date de la Hubble este
Telescopul spațial Hubble () [Corola-website/Science/306181_a_307510]
-
și care sunt citate cel mai mult, aproximativ 10% sunt bazate pe date de la Hubble. Deși telescopul a avut în mod cert un impact semnificativ asupra cercetărilor astronomice, costurile acestui program au fost mari. Un studiu privind impactul relativ asupra astronomiei al mai multor telescoape de diverse dimensiuni au arătat că lucrările bazate pe date de la Hubble primesc de 15 ori mai multe citări decât cele bazate pe telescoape terestre de 4 m cum ar fi Telescopul William Herschel, iar construcția
Telescopul spațial Hubble () [Corola-website/Science/306181_a_307510]
-
activitățile Hubble. Proiectul "Moștenirea Hubble" a fost demarat pentru a produce imagini de înaltă calitate pentru uzul public al celor mai interesante imagini observate. Echipa acestui proiect este compusă din astronomi amatori și profesioniști, precum și de oameni cu pregătire din afara astronomiei, și a pus accent pe natura estetică a imaginilor Hubble. Proiectul "Moștenirea Hubble" primește puțin timp de observare a obiectelor care, din motive științifice, nu au fost fotografiate la suficiente lungimi de undă pentru a construi o imagine completă în
Telescopul spațial Hubble () [Corola-website/Science/306181_a_307510]
-
Jodie Foster. A fost de asemenea autor, coautor sau editor a peste 20 de cărți, si a publicat peste 600 de lucrări științifice și articole. O mare parte din cariera sa și-a petrecut-o pe postul de profesor de astronomie la "Universitatea Cornell", unde s-a și ocupat de Laboratorul de Studii Planetare. Acesta a primit numeroase premii printre care se numără și un Pulitzer pentru Non-Ficțiune, câștigat prin intermediul cărții sale "The Dragons of Eden "(Dragonii Edenului). El a fost
Carl Sagan () [Corola-website/Science/304829_a_306158]
-
ori și a avut cinci copii. Sagan a murit din cauza pneumoniei pe data de 20 decembrie 1996, la vârsta de 62 de ani. Sagan a urmat cursurile universității din Chicago unde în anul 1960, acesta și-a obținut doctoratul în astronomie și astrofizica. Din 1962 până în 1968, acesta a lucrat la Smithsonian Astrophysical Observatory(Observatorul muzeului Smithsonian) din Cambridge, Massachusetts. Până în 1968, a predat și a făcut cercetare în cadrul universității Harvard, până când s-a mutat la universitatea Cornell din Ithaca, New York
Carl Sagan () [Corola-website/Science/304829_a_306158]
-
disciplină științifică. Cercetările sale s-au extins și în afara Europei, de exemplu în America de Sud, SUA și Asia centrală. Von Humboldt a întreprins cercetările sale personal, având cunoștințe din domeniul fizicii, chimiei, geologiei, mineralogiei, vulcanologiei, botanicii, zoologiei, climatologiei, oceanografiei, demografiei și astronomiei. Prin cercetările sale a devenit foarte popular în Germania, fiind considerat un Aristotel și Columb al epocii sale. A elucidat aspectele disputate de Volta și Galvani referitoare la originea diferențelor de potențial electric. A stimulat orientarea spre fizică a matematicianului
Alexander von Humboldt () [Corola-website/Science/304896_a_306225]
-
Cesarea, (aceștia, adepți ai lui Origene), Metodiu, Arie (întemeietorul arianismului), Vasile cel Mare, Grigorie de Nazianz, Grigorie de Nissa etc. Să ne oprim doar asupra operei câtorva. Origene a fost, și el, un mare erudit, cunoscător profund al dialecticii, geometriei, astronomiei, matematicilor, eticii. În 553 Consiliul ecumenic l-a condamnat ca eretic (murise în 254 sau 255 în urma torturii, pe când era în închisoare). Aproape toți comentatorii operei sale sunt de părere că opera lui Origene este prima mare doctrină filosofică a
Patristică () [Corola-website/Science/304887_a_306216]
-
sau cerul nocturn desemnează cerul vizibil în timpul nopții. În astronomie desemnează cerul lipsit de nori vizibil în timpul nopții. Constelațiile sunt aranjamente stelare vizibile pe cerul nocturn. Alte obiecte nocturne strălucitoare sunt planetele sistemului solar, cometele, nebuloasele, galaxiile, supernovele. În secolul 2 d.Hr. Ptolomeu a identificat 48 de constelații, multe
Cerul înstelat () [Corola-website/Science/305566_a_306895]
-
sau de operele dogmatice (Cf. K. Ierodiakonou). Filosofia bizantină a fost studiată mult mai puțin decât alte curente sau perioade din istoria filozofiei. În legătură cu Bizanțul, sunt mult mai comune temele legate de civilizație, literatură și istorie, în vreme ce filosofia, științele, matematica, astronomia, medicina, se studiază foarte puțin. Între secolele al IX-lea și al XV-lea, filosofia ca disciplină era știința adevărurilor fundamentale privind ființa umană și lumea. Se făcea distincția între "Filosofia din exterior" și "Filosofia din interior" sau Teologia. Cele
Filozofia bizantină () [Corola-website/Science/305598_a_306927]
-
lunetei este mai mare, în același raport crește imaginea obiectului vizat în lunetă, și cu cât densitatea razelor de lumină ajunse pe retină e mai mare, cu atât imaginea va fi mai luminoasă. Galileo Galilei a introdus utilizarea lunetei în astronomie. Cu luneta construită de el în 1609, savantul italian a descoperit munții de pe Lună, natura stelară a Căii Lactee, patru sateliți ai lui Jupiter și petele de pe Soare. De la apariția și perfecționarea lunetei, au contribuit mai mulți inventatori ai epocii, mai
Lunetă () [Corola-website/Science/305617_a_306946]
-
de exprimare iar cunoștiița enciclopedică fiind fundamentul esențial. Imensa operă a lui Nichifor Gregoras denotă versatilitatea intelectuală și studiozitatea excepțională a acestui predecesor bizantin al Renașterii din Italia. Nichifor Gregoras a scris despre istoria romană, teologie, filozofie, retorică, gramatică și astronomie. Lucrarea sa majoră este "Istoria romană", în 37 de cărți, care tratează perioada 1204-1359 din diverse perspective, inclusiv controversa teologică cu Palamas.
Nichifor Gregoras () [Corola-website/Science/305619_a_306948]
-
de ctitorul David al IV-lea (1073 - 1125) cu numeroase manuscrise grecești și supranumita de aceea de către cronicarii georgieni de mai tarziu o "a doua Atena". În așa-numita "Epoca de aur" au fost scrise primele tratate de jurisprudența, matematică, astronomie și medicină. Istoriografia s-a dezvoltat de asemenea, concentrându-se pentru prima oara asupra originilor neamului kartvelic și a înrudirii lui cu celelalte popoare caucaziene, dar tratând și teme lingvistice sau istoria tuturor statelor georgiene, ca în compilația "Kartlis Tskhovreba
Cultura Georgiei () [Corola-website/Science/305686_a_307015]
-
Paleologul, astfel încât acesta l-a chemat la curte și l-a făcut aristocrat. Un an mai târziu devine senator. Ca politician a întreprins vizite în Cilicia (1295) și Serbia (1299). A studiat încontinuu. În 1312/1313 a început să învețe astronomia cu Manuel Bryennios. Mai târziu a devenit profesorul lui Nichifor Gregoras. Cariera sa politică a culminat în 1321, când a fost investit cu titlul de Mare Logothet ("Megas Logothetes"). Devine unul din cei mai bogați oameni ai timpului său și
Teodor Metochites () [Corola-website/Science/305724_a_307053]
-
Chora, unde a murit pe 13 martie 1332, sub numele monastic de Theoleptos. Opera vastă a lui Metochites cuprinde 20 "Poeme" scrise în hexametru dactilic, 18 orații "Logoi", "Comentarii" la tratatele de științe naturale ale lui Aristotel, o introducere la astronomia lui Ptolemeu ("Stoicheiosis astronomike") și 120 de alte texte pe teme diverse, adunate sub numele de "Semeioseis gnomikai". Ediții
Teodor Metochites () [Corola-website/Science/305724_a_307053]
-
Gregoriana”. În noul sediu numărul disciplinelor predate putea să fie mai mare: s-au adăugat noi catedre printre care cele de istoria bisericii, liturgică și de retorică. Universitatea a ajuns să fie de prestigiu și în domeniul matematicii, fizicii și astronomiei. Actualul calendar, calendarul gregorian, a fost elaborat de Cristoforo Clavio, profesor al Colegiului Roman. În câțiva ani numărul studenților a depășit numărul de două mii: capela universității, dedicată Bunei-Vestiri, nereușind să mai încapă un număr așa mare de studenți, a trebuit
Universitatea Pontificală Gregoriană () [Corola-website/Science/305737_a_307066]
-
1852. În jurnalul său împăratul a notat în anul 1862: "M-am născut să mă dedic culturii și științei". Subiectele care îl interesau pe Pedro includeau antropologie, istorie, geografie, geologie, medicină, drept, studii religioase, filozofie, pictură, teatru, muzică, chimie, fizică, astronomie, poezie și altele. Până la sfârșitul domniei sale, la Palatul Săo Cristóvăo existau trei biblioteci care conțineau peste 60.000 de volume. Pasiunea pentru lingvistică l-a îndemnat pe tot parcursul vieții să studieze noi limbi; știa să vorbească și să scrie
Pedro al II-lea al Braziliei () [Corola-website/Science/305738_a_307067]
-
și o anumită suma de bani, iar el a decis ca munca sa să-i fie răsplătită în bani fiindcă deja deținea o medalie de aur obținută pentru studiul său în matematică. În 1913, Jacobus Cornelius Kapteyn, faimosul profesor de astronomie de la "Universitatea Groningen" i-a propus o colaboare în calitate de asistent. În 1915 a obținut un post de titular nu la catedra de chimie sau atronomie ci la catedra de matematică-fizică. În documentele sale de statistică se gasește o lucrare cu
Frits Zernike () [Corola-website/Science/306288_a_307617]
-
-lea, în 1931, fiind sărbătorit în Biserica Catolică la data de 15 noiembrie. Opera lui Albert cel Mare a fost editată în 1899 în 38 de volume, incluzând texte de o mare varietate. Acoperă domenii ca teologia, logica, botanica, zoologia, astronomia, mineralogia, chimia, psihologia. Principalele texte teologice sunt "Comentariile la Sentințele lui Petrus Lombardus", precum și o "Sumă teologică" în două volume. Premise Albert cel Mare promovează la Paris, ca profesor, o reactivare ortodoxă, fidelă învățăturii creștine, a doctrinei lui Aristotel. Drama
Albertus Magnus () [Corola-website/Science/305391_a_306720]
-
anume a fost alterat, modificat sau adăugat după încheierea ciclului profetic al celor 24 de tirthankarași. Sfera de interes a literaturii jainiste nu se rezumă doar la religie și filozofie, ci integrează și alte domenii de specialitate cum ar fi astronomia, astrologia, logica și matematica. Câțiva matematicieni jainiști cunoscuți sunt Virasena, Mahaviracharya, Hemachandra și Mahendra Suri. Textele religiei jainiste se împart în texte canonice, cu o autoritate centrală, și texte necanonice, cu valoare periferică, care nuanțează și explică mai bine doctrina
Jainism () [Corola-website/Science/303397_a_304726]
-
stea pitica. Aceste diferențe se manifestă prin formă efectului luminozității care poate afecta și lungimea și intenistatea liniilor spectrale care astfel sunt măsurate greșit. Stelele mai dense, cu suprafețe mai mari vor exercita presiune mai mare pe linile spectrale. În astronomie, clasificarea stelara este o clasificare a stelelor bazată inițial pe temperatura fotosferica și de caracteristicile spectrale ale acesteia. Temperatura stelara poate fi clasificată folosind Legea lui Wien; dar aceasta nu este valabilă la stelele distanțe. Spectroscopia stelelor ne dă posibilitatea
Clasificare stelară () [Corola-website/Science/301498_a_302827]
-
presupune că au descoperit ciclul Saros (denumit astfel în timpul lui Galileo Galilei și Edmond Halley) de 18 ani, 11 zile si 8 ore. În timpul acestui ciclu au loc 41 de eclipse de Soare și 27 de Lună. Principalul scop al astronomiei mesopotamiene era acela de a înțelege și încerca să prezică diferite evenimente. În mintea oamenilor era puternic înrădăcinată ideea că toate lucrurile se întâmplă dintr-un motiv, și astfel preoții-astronomii conduceau viețile lor. Totul se petrecea după sfaturile lor.
Astronomia Babiloniană () [Corola-website/Science/300006_a_301335]