6,769 matches
-
frâu liber enunțurilor poetice: “Poarta-i deschisă, universu-i al meu negru, adânc, potopit de stele, pașii îmi curg spre nimic iluzie dulce agățată-n inele” O metafizică a despărțirii supreme, deschisă delicat, cu o anume demnitate a durerii, o despărțire asumată, fără vaiete, fără lamentări, fără stridențe, într-un firesc al lacrimilor poetice: “nu pricep ce se petrece între acest albastru străin și drumul plin de noroi unde tu apari strălucind iluzie acoperită de ceară...” Nu am întâlnit nicio ostilitate, nicio
LETIȚIA VLADISLAV- VIAȚA ÎNTR-UN PUMN DE LACRIMI, GRINTA 2016 de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 2251 din 28 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379125_a_380454]
-
Oscilând între aceste două limite, viața trece inevitabil prin proba încercărilor duhovnicești, în vederea înaintării ei pe o treaptă superioară de desăvârșire. De aceea, necazurile (fie ele și pricinuite de alții, datorită ipocriziei și nesincerității lor), dacă nu sunt acceptate și asumate, ele ne dublează greutatea suferinței, cele abordate și înțelese din punct de vedere duhovnicesc însă, ne înjumătățesc necazul și urmările acestuia, în virtutea pedagogiei divine atotștiuoare și înțelepte. Dacă vrem ca viața noastră să fie o înaintare din treaptă în treaptă
CĂLĂUZĂ DUHOVNICEASCĂ SPRE ÎNVIERE, CÂT ŞI DESPRE PILDA VAMEŞULUI ŞI FARISEULUI – SCURTĂ REFLECŢIE TEOLOGICĂ ŞI SPIRITUALĂ de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1875 din 18 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380288_a_381617]
-
față cu toate neamurile ei. Taty o asculta șocat. Se simțea vinovat că băuse ce îi dăduseră ăia să bea. El nu era învățat cu băutura cum erau neamurile mamei și s-a îmbătat,, ca prostul,, cum recunoștea el acum asumat . O tot implora pe Mamy să înțeleagă, să tacă; nimic. Mamy mai tare se ambala și parcă special căuta fel de fel de ocazii când, zicea ea, Taty o făcuse de râs, peste tot. Nu prea mi-am dat eu
LEGILE DE LA IGEȘTI 1 de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2135 din 04 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380381_a_381710]
-
să existe, venit de la sine, nu adus, sunt vârfuri de lance matematice cărora nu le putem face față pentru că pur și simplu întorc propria noastră ființă împotriva ei însăși... Poemele sale sunt lacrima fericirii trăite. Prin întâmplarea în sine trăită, asumată, înțeleasă, exprimată, este adusă o flacără în templul culturii albaneze. Acest proiect desăvârșit apare în limbile română și albaneză numai datorită contribuției sale prin materializări care duc substanța spre esență. Nu mă îndoiesc nicio clipă de un lucru: Albina Idrizi
SENSUL VIEŢII ŞI VIAŢA SUFLETLUI NOSTRU (ALBINA IDRIZI, BIBLIOTECA CUVINTELOR, AMANDA EDIT, BUCUREŞTI 2016) DANIEL MARIAN de BAKI YMERI în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380590_a_381919]
-
solidaritatea ca natură socială și comuniunea ca natură religioasă spre a se împlini mai întâi în neamul cel mic-celula, rudele de sânge, apoi gintă, cânezat, voievodat întru Familia cea Mare-Țara, Neamul, ca rude sacre de Glie și Cer. Solidaritatea trebuie asumată permanent pentru a atribui poporului unitatea social-politică a unui Stat unitar, suveran și suzeran, condiție vitală continuității milenare ca nație monarhică. Apartenența la cer a Neamului creștin o dă dreapta credință trăită, mărturisită, jertfită a poporului, care încununează de fapt
BISERICA ORTODOXĂ BASARABEANĂ-ÎNFĂPTUITOARE A MARII UNIRI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2278 din 27 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379265_a_380594]
-
este? -O paternitate de tehnocrați! răspunde Dandanache. Rectitudinea Academiei Române trebuie fundamentată triadic: pe o bază a moralei creștine, pe o dimensiune spirituală a culturii ortodoxe și pe o profundă demnitate românească, astfel încât la rândul ei, alături de Sinodul Bisericii Ortodoxe Naționale, asumate acelorași caracteristici și sensuri fundamental-hristice, să poată impune ca principiu însuși al Elitei politice, al artei guvernării: rectitudinea creștină ca formă de corectitudine morală, mistică, socială, pedagogică și politică. Crescând numărul și incapacitatea celor ce guvernează, crescând conflictul de interese
MERCENARII APOCALIPSEI ROMÂNEŞTI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380969_a_382298]
-
democratic, zoon politikon a devenit miniatura unui diabolic personaj al perimetrului antic roman, destul de necunoscut contemporaneității - Sulla. Cum? Aidoma acestuia, prin jaf și dictatură personală. De ce? Pentru că inteligența nu i-a permis niciodată politicianului postmodern ... XIX. MAGDALENA ALBU - EMINESCU - IDENTITATEA ASUMATĂ A POPORULUI ROMÂN, de Magdalena Albu, publicat în Ediția nr. 1480 din 19 ianuarie 2015. „Oameni ca Eminescu răsar la depărtări de veacuri în existența unui popor.” (Alexandru Vlahuță) A-l plasa pe Eminescu într-o anumită epocă istorico-literară nu
MAGDALENA ALBU [Corola-blog/BlogPost/380929_a_382258]
-
biruitoare, s-a înflăcărat în imne celeste, s-a cuminecat în potire serafice de jertfă, înviind hristic și înălțându-se s-a întrupat în aure de Eroi, de Cuvioși, de Martiri, de Mucenici, de Mărturisitori și de Sfinți. Suferința Jertfelnică asumată deplin de creștinul ori Neamul ortodox în vremuri de prigoniri și persecuții este coparticipare martirică, coființialitate mistică la Patimile Domnului, la Răstignire, la Moarte, la Învierea și la Înălțarea Sa la Cerurile Tatălui nostru. Suferința este o comuniune deplină a
LACRIMI, LANŢURI, CĂTUŞE ŞI COLINDE ÎN CUNUNĂ DE SÂNGE, SUFERINŢĂ ŞI BUCURII SFINTE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1819 din 24 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381038_a_382367]
-
care au făcut un avort sau două se pot mărturisi complet, dar acelea care iau pastile nici nu știu câți au omorât deja. Divorțul este și el o calamitate. Când te căsătorești îți asumi un sacrificiu, o jertfă. Căsătoria este o cruce, asumată. Iubirea nu este sex, nu este instinct ori plăcere trupească, iubirea este ce spune același Sfânt Apostol Pavel în capitolul 13 la Epistola I către Corinteni: toate le rabdă, toate le îndură, nu este geloasă, iubirea nu caută ale sale
INTERVIU CU PĂRINTELE ARHIMANDRIT ROMAN BRAGA DIN S.U.A., LA ÎMPLINIREA UNUI AN DE LA NAŞTEREA SA CEA CEREASCĂ ŞI VEŞNICĂ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1932 din 15 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381246_a_382575]
-
abatere” de acest gen, ceea ce înseamnă că mă aflu într-o situație... “agravantă”, spulberându-mi singur (poate nu și... sigur) șansa ca onor instanța - cititorul, specializat sau nu - să adauge “verdictului” indulgența rezultată din circumstanțele atenuante. Desigur, e un risc asumat, întreținut de sentimentul recunoștinței pentru cel (în cazul de față, cea) care-mi dăruiește cartea, implicit rodul lecturii. De regulă, autorii îmi sunt persoane relativ cunoscute, apropiate, deci cu predispoziție în a-mi tolera exercițiul. Așadar, volumul “Demonii amintirilor” cuprinde
“DEMONII AMINTIRILOR”, DE VALENTINA BECART – NOTE MARGINALE de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 2199 din 07 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381307_a_382636]
-
IDENTITARĂ A CUTUMEI ROME, "cel care nu știe limba romani de acasă, acela nu este rom." Scopul ascuns al articolului lui Martin Kovats acesta este de fapt, distrugerea Puterii Cutumei Limbii.Odată scrisă această contra-definiție a unui rrom cu identitate asumată politică, nu etnică, valoarea cutumei ERA nulă, prin SCRIEREA ei, și ROSTIREA ei. Baza ERA faptul că nu se știa că în afară de romi au mai fost și alte etnii în starea de țigănie. Dar acum, principiul SIMȚIRII invocat de țiganii
NICOLAE GHEORGHE ŞI MARTIN KOVATS- O FILOZOFIE A VOTULUI? LIMBA ROMANI NU ESTE A ROMILOR? de MARIAN NUŢU CÂRPACI în ediţia nr. 2353 din 10 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381506_a_382835]
-
2017. Coliziune între real, suprareal și abstract Undeva este o graniță între amănuntele subiective și cele predicative ale obișnuitei existențe, și eventualismul care ideatic cât și imagistic/imaginativ tinde să absoarbă esențele, dacă poate fi găsită o cale de acces asumată responsabil pentru a face trecerea dintre cele două percepții, drept una naturală! Rămâne de văzut, e exact cum ai potrivi anotimpurile pentru ca apoi să ningă vara și să fie înfloriri iarna... ceea ce se mai și întâmplă. Odată cuplat la acest
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380682_a_382011]
-
mai mult Coliziune între real, suprareal și abstractUndeva este o graniță între amănuntele subiective și cele predicative ale obișnuitei existențe, și eventualismul care ideatic cât și imagistic/imaginativ tinde să absoarbă esențele, dacă poate fi găsită o cale de acces asumată responsabil pentru a face trecerea dintre cele două percepții, drept una naturală! Rămâne de văzut, e exact cum ai potrivi anotimpurile pentru ca apoi să ningă vara și să fie înfloriri iarna... ceea ce se mai și întâmplă.Odată cuplat la acest
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380682_a_382011]
-
CREDINȚA CĂ VOI ÎNVINGE", AUTOR PROF.DIR. DR. COL.(R) TOMA A. LEOVEANU, de Baki Ymeri , publicat în Ediția nr. 2106 din 06 octombrie 2016. (Această carte apare postmortem, sub îngrijirea fiului autorului, Drd.Dr. Ionuț Horia T. Leoveanu) Lecția învățată, asumată și dată mai departe Păstrarea vie a oamenilor și a faptelor, literar tradusă prin memorialistică, este aceea care ne aduce în centrele de forță ale existenței. Nu am fi de-adevăratelea în prezent și nu am avea repere pentru viitor
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380682_a_382011]
-
să învățăm atât cât am fost în stare în această viață, este dincolo de străduința noastră, o absolut formidabilă complexă cauză genetică. Citește mai mult (Această carte apare postmortem, sub îngrijirea fiului autorului, Drd.Dr. Ionuț Horia T. Leoveanu)Lecția învățată, asumată și dată mai departe Păstrarea vie a oamenilor și a faptelor, literar tradusă prin memorialistică, este aceea care ne aduce în centrele de forță ale existenței. Nu am fi de-adevăratelea în prezent și nu am avea repere pentru viitor
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380682_a_382011]
-
când soarele lasă un bol de raze pe pragul încleștării frământările aruncă scântei ochiului de gând în care m-am născut mă nasc încă pentru o nouă viață după ce voi fi trecut pe luntrea prezentului râul opac al mitului morții asumate voi fi voi vedea și poate voi ierta începutul miezul de foc al vieții în mocirla umanului apoi pe mine însămi pentru a-mi fi lăsat sufletul sub tălpile aspre ale trecătorilor umbre asemuindu-mi pașii cu șerpii albi și
LIBER GÂND NEGÂNDIT de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1369 din 30 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374407_a_375736]
-
moment, a începutului de veac XXI, avem de-a face cu o trecere semnificativă din sfera istoriei concrete a trecutului în alveola social-culturală a prezentului cu aspect întunecat, asubstanțial din punctul de vedere a structurii sale și cu o identitate asumat luciferică, unde relativizarea adevărului pare că este, la o primă încercare prospectivă, unul dintre cele mai distructive lucruri aruncate în ochi umanității de către noul ev postmodern. La o lectură secundă, însă, a fenomenologiei complexe din contemporaneitate, relativizarea în sine a
DE LA ALVEOLA UMANĂ A LUI ESTRADA, LA SEMIOTICA IMPERIALISTĂ A NEIUBIRII de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1687 din 14 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373240_a_374569]
-
nu este de ordin principal sau juridic, ci se manifestă ca unitate în iubirea desăvârșită existentă între Persoanele Sfintei Treimi, de ordin duhovnicesc, întemeiată prin Tatăl. Unitatea intratreimică nu presupune nici confuzie depersonalizantă, nici o structură a monadelor. În unitatea intratreimică asumată ca unitate de iubire desăvârșită este trăită o reciprocă dăruire a Persoanelor. Plenitudinea existenței intratrinitare este trăită ca o bucurie a dăruirii. În acest act de viață al dăruirii desăvârșite este trăită cu intensitate deopotrivă taina persoanei și a comuniunii
DESPRE DUMNEZEU TATĂL – CA TEMEI AL UNITĂŢII INTRATRINITARE. O ABORDARE DIN PERSPECTIVA TEOLOGIEI PĂRINTELUI PROFESOR DUMITRU STĂNILOAE (1903 – 1993)... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1994 din 16 iun [Corola-blog/BlogPost/373317_a_374646]
-
foarte mult Învierea de Înălțare, le apropie până acolo încât le așază în aceeași zi, pentru că oferă o interpretare teologică a celor două evenimente. Pentru Sfântul Apostol și Evanghelist Luca, Înălțarea, adică întoarcerea Fiului în sânurile Tatălui cu firea umană asumată, trecută prin moarte și înviere, îndumnezeită prin harul dumnezeiesc, a avut loc în același timp cu Învierea din morți, când trupul transfigurat de puterea Duhului Sfânt a trecut la o nouă condiție eshatologică, plin fiind de slava dumnezeirii. Potrivit acestei
DESPRE PRAZNICUL ÎNĂLŢĂRII DOMNULUI, DESPRE SĂRBĂTOAREA ŞI POMENIREA SFINŢILOR ÎMPĂRAŢI CONSTANTIN ŞI ELENA ŞI DESPRE ZIUA EROILOR ÎN VIAŢA BISERICII NOASTRE DREPTSLĂVITOARE… de STELIAN GOMBOŞ în ediţ [Corola-blog/BlogPost/373454_a_374783]
-
de buimăceală continuă, subtilizând după modelul sofiștilor și visând la cețoasa comoară, întregesc atmosfera anistorică a romanului. Parabola e aici destul de clar sugerată, deși autorul se ferește să formuleze străveziu adâncimea textului. Aerul vetust, uneori cronicăresc al romanului sunt convenții asumate, fiindcă întreaga atmosferă a cărții, se întoarce împotriva artificiului, datorită legendei pe temelia căreia s-a construit narațiunea, altfel impecabil insinuată. Metoda nu e a deriziunii, ci a estetizării: „Petrecură două nopți la rând în turn, acolo unde avusese viziunea
LEGENDA CA UN SUMUM DE ADEVĂR ISTORIC ŞI IMAGINAŢIE, DE AL. FLORIN ŢENE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1366 din 27 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/373570_a_374899]
-
este distribuită în trei cicluri:"dinspre părinți...", "...prin Dumnezeu...","...spre mine" * Fiecare ciclu este precedat de câteva referințe: - Gheorghe Grigurcu, ("...un miraj interogativ...") - Gheorghe Pașa, ("...un poet monocord...") - Călin Sămărghitan, ("...partea albă a morții...") - Cristina ștefan, ("...blajinul accent al solitudinii asumate...") - Mioara Băluță, "moartea, un fluture alb", sau cum să privești cu detașare întunericul...") - Stelian Vasilescu, (spicuiri- "avem nevoie de sfială, emoție și singurătate") - Veronica Pavel Lerner, ("...o mare gamă de sentimente...") - Viorel Horj, (spicuiri- "...un adevăr nesofisticat...") - Teodor Dume, (amintiți
MOARTEA, UN FLUTURE ALB de TEODOR DUME în ediţia nr. 1663 din 21 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374892_a_376221]
-
printre lumânări stinse”, “puținul din adolescentul din mine a rămas acolo”,”tată, de ce m-am născut?”- sunt doar câteva titluri în sensul enunțat. Al doilea argument de adăugat ar fi că discursul ondulează nonfictivul existențial spre blajinul accent al solitudinii asumate. (noaptea ca un ghemotoc de ziare vechi sau cealaltă jumătate de viață ce trece prin mine ) “am ochii mari poate sunt sensibil/sau poate am devenit/prea complex/nu știu/înăuntrul meu e strâmt/nimeni nu intră nimeni nu iese
MOARTEA, UN FLUTURE ALB de TEODOR DUME în ediţia nr. 1663 din 21 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374892_a_376221]
-
ȘI MODERNITATE Teatrul este a doua natură a omului și cea mai veche artă a sa. Toate celelalte arte includ fiicele teatrului, muzica, dansul, pictura, tragedia, comedia, poezia...toate artele sunt din și în teatru. Manifestarea scenică a omului, rolurile asumate, spectacolul, au fost, încă de la primitivi, manifestări ale ființei inteligent- artistice, omul. Ce altceva pot fi ritualurile, declamațiile, dansurile în jurul focului, decât primele jocuri artistice în era primitivă. Teatrul s-a născut odată cu saltul la inteligență, ca efect al acestul
TEATRUL ÎNTRE TRADIȚIE ȘI MODERNITATE de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1768 din 03 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373770_a_375099]
-
cum va fi atenționat, dacă nu cu mâna destinului cel mai bine, că greșește?! Ce farmec ar mai avea toate dacă ele vor fi cunoscute dinainte și doar așteptate a fi jucate, într-o tăcere seacă și în vinovată complacere asumată, monoton, în rutina banală, în rolurile primite?! Cum s-ar mai câștiga și prețui, treptat, din înțelepciunea vieții în sine, dacă aceasta va fi dezvăluită pe deplin tuturor, de la începuturi, chiar și așa, puțini dintre cei ce o cunosc, învățând
LA O CAFEA CU LAPTE, DE VORBĂ CU PROPRIUL DESTIN de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375470_a_376799]
-
pentru ceea ce aspiră și năzuiește să devenim toți, adică să ne primenim, revenindu-ne din zăpăceala și din dezorientarea care ne stăpânește și ne caracterizează în aceste vremuri și răstimpuri. Pe de altă parte, el este o conștiință vie și asumată, ori aceasta înseamnă dedicare voluntară în spațiul acesta fără limite, însă fertil și fecund, al neliniștii, îngrijorării și preocupării. Prin ce face pe scenă și prin ceea ce afirmă în fața miilor de oameni și tineri ce îl aclamă entuziasmați, și prin
ARTICOL – LA CARTEA MAESTRULUI DAN PURIC DESPRE “OMUL FRUMOS” de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 10 din 10 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/372266_a_373595]