64,210 matches
-
de obicei Capșa), necazul fiind că nu avea bani să ia și cină tot acolo. Avea, îl descrie autorul nostru, un cap frumos, cu o expresie ingenua de copil, putin la trup, dar cu mișcări, necontenit nervoase și iuți și atins de surditate că invalid de război. În 1934, cînd l-a cunoscut mai îndeaproape memorialistul, publicase marile sale piese de teatru, volumul de versuri, cele două celebre române și altele. În același an ajunge redactor la nou-înfiintata Revista Fundațiilor Regale
Memorialistică savuroasă si instructivă by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18037_a_19362]
-
iert toate premiile "obligatorii" care-au luat drumul Iranului, Algeriei și periferiilor Parisului pentru acest formidabil Phil Touches Flo (SUA/ "Prix Recherche")!... Catalogul festivalului îl descria așa: "Flo e un cîine. Stăpînul lui Flo nu lasă pe nimeni să-l atingă. Stăpînul lui Flo nu e un tip drăguț. Phil îl atinge pe Flo". În șase minute, dacă se spun zece cuvinte; dar există atîta cinema - de la montaj, ritm, mutre și atmosfera - cît să înghită zece filme europene! Străzi mereu puștii
Judy Garland la Clermont-Ferrand by Alex. Leo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/18027_a_19352]
-
periferiilor Parisului pentru acest formidabil Phil Touches Flo (SUA/ "Prix Recherche")!... Catalogul festivalului îl descria așa: "Flo e un cîine. Stăpînul lui Flo nu lasă pe nimeni să-l atingă. Stăpînul lui Flo nu e un tip drăguț. Phil îl atinge pe Flo". În șase minute, dacă se spun zece cuvinte; dar există atîta cinema - de la montaj, ritm, mutre și atmosfera - cît să înghită zece filme europene! Străzi mereu puștii, un scenariu à rebours că un banc circular, o coloana sonoră
Judy Garland la Clermont-Ferrand by Alex. Leo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/18027_a_19352]
-
monastica, bazată pe un principiu al uniformizării și reducerii la singularitate a unei mulțimi. Gesturile prescrise, mult mai riguros decît în retorica latină, garantează coeziunea comunității monastice și anulează individualitatea, ferind-o astfel de ispita și păcat. Unde morală monastica atinge limită misticismului, gestul e chiar anulat complet: individul e mut și imobil, pentru că el e cuprins de extaz. De fapt, Evul Mediu, prin diversele sale domenii spirituale, documentează o treptată renunțare la anticul gestus, în măsura în care se modifică nu numai înțelesul
Civilizatia gesturilor by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18043_a_19368]
-
spectacol de teatru. La fel, anii de fidelitate față de Radio Europa Liberă tot voci au însemnat, pentru mine, cel putin, o exprimare nonfigurativa, o fugă de imagine, o imprimare nu pe rețină, ci pe timpan. Artă cuvîntului, a rostirii lui atinge perfecțiunea la radio, mai mult că oriunde în altă parte. Teatrul radiofonic a pătruns în case și s-a instalat în suflete. Imaginația fiecărui ascultător a fost ațițata, provocată să zburde liberă, să creeze, la rîndul ei, un spectacol propriu
Spectacole care nu se văd by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/18072_a_19397]
-
noiembrie 1996. Nevenindu-le nici lor să creadă că au câștigat în competiția cu Invincibila Armada securisto-comunistă a lui Ion Iliescu, ei se comportau în relația cu puterea precum vizitatorul la muzeu: îi dădeau ocoluri, dar nu îndrăzneau s-o atingă. Picați că din luna, neînțelegând nimic din mecanismul diabolic bricolat de bolșevici, nepoții lui Corneliu Coposu au înghițit gălușca amară abandonată neglijent în farfurii de oamenii Moscovei. Câteva luni, noile staruri politice au umblat bezmetice de ici-colo, incapabile să se
Autodiagnosticarea la români by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/18049_a_19374]
-
apare tratat printr-un cald impresionism al notației, uneori direct aplicat liniilor generice, măreției lor imobile, precum o gingașa ofranda a efemerului adusă absolutului: "Mierle și buxusus-ul abhorat de Montale/ și ginestrele mele le simt în spate,/ în fața nu pot atinge Egina, asemeni Grădinii Edenului/ intangibilă pe uscat.// În fine ajuns la cafeneaua literară a lui Temis/ ascult vocile transmițînd vibrațiile sinelui:/ cîte ființe șunt în tine, copila, femeia, înțeleaptă/ nestatornica și fidelă, Poezie cu nume de stol?// Mie care dintre
Crestinism si păgînism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18066_a_19391]
-
măi teutonic, mai putin iubit de localnicii/ privindu-ne întrebător..." (ibidem). Că și cu pipăitul beat de pretiozități, aplicat unui existențial sărbătoresc: "vieți virtuale și mosoare și lanțuri de-argint cu piatră/ de chihlimbar topit;/ cunoscători, degetele să ni se atingă fericite numai pe/ marile boabe iregulare și genuine, tăiate abrupt,/ rilkeean și celanean și irevocabil,/ întîmplări ale vieților noastre, ce și-au amestecat fluidele/ și-apoi au încremenit marile ore de taină și arșiță verii" (ibidem). Eufonia numelor italienești și
Crestinism si păgînism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18066_a_19391]
-
numelor italienești și elene e o muzică în sine, precum un ghid cîntător, precum un atlas simfonic: "Interzis îmi e și umbrosul Varese,/ calmul Capolago și chiar sacrul Urcuș/ unde Fecioara își are biserică săpata în piatră,/ nici vorbă s-ating mănăstirea Caterinei a Stîncii/ platonic oglindindu-se în adîncul din Lago Maggiore,/ amniotica anamneza: Grădină Maicii Chiliilor răsfrîntă-n Egee,/ stupul din Athos, cum numele văii Iserului/ surprinzîndu-te la intrarea în Delfi" (Elegia italica). Așadar adorația divinului în lume devine tot
Crestinism si păgînism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18066_a_19391]
-
nu mai puțin nebunei armuri goale, care se crede ceea ce vede: se aruncă în imensă oală cu ciorbă, crezându-se materie a acesteia, năvălește mâcâind peste ratele dintr-un eleșteu și altele asemenea. Dar asta e boală societății, care ne atinge pe toți, de nici nu mai e boală: suntem ceea ce e în jurul nostru, oricât ne-am opune, oricât am sta cu nasul în cărți ca să ne salvăm sau, mai nou, cu urechile înfundate de căști urlându-ne alte melodii. Ce
Legături periculoase by Nicolae Prelipceanu () [Corola-journal/Journalistic/18064_a_19389]
-
Titi Par omul nou și sclinteala vremurilor (Doamnei prof. dr. Elena Roată, la început de an școlar) Orice explicație, fie ea și una întâmplătoare, atinsă de contingent, fie științifică, încearcă să răspundă la întrebarea „de ce?”, întrebare pusă în legătură cu ceea ce se cere explicat. În termeni simpli, oamenii vor să cunoască nu numai ce se întâmplă, ci și de ce se întâmplă ceva. Explicația are menirea de a
Titi - Par omul nou și sclinteala vremurilor. In: Editura Destine Literare by Nicolae Bălașa () [Corola-journal/Journalistic/85_a_447]
-
surprinde" acea lume a absenței în "flagrant delict", de a-i deconspira tocmai absența pe care i-o suspectez. Evident, niciodată nu voi izbuti, pentru că oscilarea mea nu poate decît să tinda asimptotic către o asemenea limită, fără a o atinge vreodată. Important este însă că, așa cum crede Jankélévitch, "posibilitatea de a surmonta prin mișcare alternativă prezenței nu se confundă, în teorie, cu posibilitatea de a învinge ireversibilul prin durere și întoarcere." Am refăcut acest raționament al filozofului, care e evident
Nostalgici în masina timpului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18059_a_19384]
-
Pe de o parte, de Bismarck. Pe de altă parte, spun o seama dintre agitatorii momentului, de evrei. Momentul 1867 a adus evreilor din Ungaria un șir de drepturi, dar și o intensificare a represaliilor. Iar acest crescendo al antisemitismului atinge un punct înalt în 1878. Pentru români anul e cel care urmeaza Războiului de independență. E un an al speranțelor și al exaltării, al frustrărilor și al constrângerilor. Congresul de la Berlin trebuie să decidă situația României. Congresul condiționează independența de
Slavici si arta autodistrugerii la români by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/18026_a_19351]
-
foarte literal al cuvîntului, adică femei care trăiesc numai cu picioarele pe pămînt), conduce mulțimi, participă la aventuri de necrezut, e invitat la dineuri festive. Cu alte cuvinte, duce o viață pămînteasca fabuloasă, deși, sau tocmai pentru că el nu mai atinge niciodată pămîntul. Odată acceptată această convenție care nu te invită să plusezi prea mult imaginativ, pentru că e interesant dozata pe parcursul cărții (lumea din copaci capătă treptat autonomie, pe masura ce baronul e în largul lui în ea), orice devine posibil. Și nici măcar
Jumătate pe pămînt, jumătate în nori by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18076_a_19401]
-
bordel. Și niciunui tribunal nu i se admite să astupe canalul insultelor și să depună după gratii pe mîzgălitorii de inepții răufăcători. Mai mult decît atît. Și cercuri cu ifose de distincție cărturăreasca adulmeca uneori fără jenă ordinarele clevetiri, care ating moralitatea marei poete, intelectuali subțiri nu dau înapoi să savureze cancanuri de un gust îndoielnic, chicotesc vulgar, trăgînd cu urechea la plăsmuirile celor ce ascund în conformația lor un fond primar de mitocănie, inabil travestit. În anii postdecembriști s-au
Ana Blandiana - o schită de portret by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/18087_a_19412]
-
politică și literatura - asumate integral, din toată ființă, vă tînji după un echilibru, care îi alunecă mereu că o himera. I se va părea mereu că sacrifică un talger pentru celălalt, indecisa între priorități. Cînd se intersectează planurile ele nu ating de multe ori o concordie. Mă feresc s-o lezez cîtuși de puțin, îngaim doar o rezervă, îmi îngădui să mă separ pe un segment de tîlcul pe care il împrumuta Ana Blandiana termenului de datorie. Îmi pare rău că
Ana Blandiana - o schită de portret by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/18087_a_19412]
-
liniei, intervenitoare pe parcurs, reprezentau și ele compromisuri, gândite tot pentru mai bună funcționare a blocului ideolgoic, confruntat cu împrejurări ce pretindeau fine devieri ale acului. Convenția era că atrocea lupta din sânul Puterii, pentru cazarea în supremație, să nu atingă niciodată sacralitatea partidului - și aceasta printr-un riguros cuvânt de ordine. Pe anumite porțiuni de timp, populația o ducea cumva mai bine, bunuri materiale mult poftite și de mare rărițate apăreau brusc pe piață, șurubul se descleșta în artă, se
Scurtă privire peste umăr by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/18113_a_19438]
-
multora, creând psihoza unei necontenite conspirații, repulsie față de politică și justificând retragerea în sine a fiecărui ins ce se socotea lipsit de apărare. Nu fără oarecare rațiune: coaliția care a venit la putere în noiembrie 1996 nu s-a putut atinge de mână armata a P.D.S.R.-ului, a P.R.M.-ului. O precară situație economică moștenita, înrăutățita în timp prin practică de timide improvizații a noilor guvernanți, fascinați de algoritmi și uituci în privința unei politici de perspectivă a sacadat diminuarea nivelului de
Scurtă privire peste umăr by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/18113_a_19438]
-
asupra erorilor de conduită existențiala; dar - urmează sentențios autorul - nici nu poate păstra, atunci cînd o trăiește, clipă fericirii. Nu are cum, intră în fatalitatea devenirii.." EXISTĂ nu numai victime preferențiale, ci și maladii contagioase ale manualelor. Una dintre ele atinge invariabil capitolul figurilor de stil. Acestea sînt concepute de regulă că un fel de poleiala superficială, în care autorii ambalează un fond viguros de gîndire înălțătoare (sau, de la caz la caz, de suflet și simțire). Asta cînd nu travestesc întortocheat
"...Nici tobe, nici trompete..." by Monica Spiridon () [Corola-journal/Journalistic/18097_a_19422]
-
în stație, ucis de șoferul căruia îi fură autobuzul, prieteni care se lovesc și se omoară, un bărbat ucis cînd își recîștiga iubirea, un băiat lapidat pentru că fugea printre mașini de la care se furase benzină, fiecare episod din Bure Baruta atinge paroxismul. Tot pe sistemul povestirilor întretăiate, dar în cheie comică, e construit și filmul ceh Knoflikori (un fel de, Năsturarii) de Petr Zelenka, recompensat la Salonic cu "Alexandru de Argint" și cu premiul pentru scenariu; un scenariu care a oferit
De la Valladolid la Salonic by Magdalena Stanciu () [Corola-journal/Journalistic/18122_a_19447]
-
salvator), ci tăcerea (teofanie refuzată pînă la capăt), comparată cu bolovanii sfărîmați de tată în mină; e o materie lipsită de har, brutală, materie în stare pură, materie venită din adîncuri infernale. Ceea ce se așează peste ei, peste toate cele atinse de mamă, e praful - cît al pietrei, cît al tăcerii - iar nu harul. O Sfîntă Familie rescrisă invers, damnată. Blasfemie, textul lui Pasquali se vrea asta, contînd probabil și pe implicațiile contextuale mai dificil de sesizat de către un cititor străin
Cuvintele interzise by Ioana Bot () [Corola-journal/Journalistic/17400_a_18725]
-
nu are trup nici în oglinzi (scena coșmarescă a oglinzii goale dinaintea ochilor lui revine în narațiune spre a semnala efortul eșuat al eului de a prinde contur), iar absența oricărei mîngîieri materne se adaugă procesului negării trupului: mîinile mamei ating piatra, praful, obiectele inanimate ale casei, ele numără pastilele unei boli de neînvins, dar nu se roagă, nu ating, nu brodează (caietul vechi al mamei - ca ucenică într-un atelier de brodat - devine obiectul jocului, visului, evadării copilului), nu creează
Cuvintele interzise by Ioana Bot () [Corola-journal/Journalistic/17400_a_18725]
-
semnala efortul eșuat al eului de a prinde contur), iar absența oricărei mîngîieri materne se adaugă procesului negării trupului: mîinile mamei ating piatra, praful, obiectele inanimate ale casei, ele numără pastilele unei boli de neînvins, dar nu se roagă, nu ating, nu brodează (caietul vechi al mamei - ca ucenică într-un atelier de brodat - devine obiectul jocului, visului, evadării copilului), nu creează nimic. Mîinile ei împietresc pîinea cinei. Tot astfel cum ochii ei nu văd copilul, cum vocea ei îi refuză
Cuvintele interzise by Ioana Bot () [Corola-journal/Journalistic/17400_a_18725]
-
dar atît de solide cu moartea. Povestirea aceasta e bîntuită de idei din Kierkegaard și Bataille (în afinitatea sexului cu moartea) care îi dau o profunzime imposibil de rezumat la nivelul intrigii propriu-zise. Mélanie e un personaj fascinant, disperarea ei atinge limitele unei stranii cruzimi, nu îndreptată împotriva ei,ci parcă mai curînd contra tuturor celor ce trăiesc în ignoranța morții. Obsedată de extazul pe care numai pieirea i-l poate da, Mélanie e o efigie strălucitoare a morții. Finalul, însă
Povestitorul singuratic by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17417_a_18742]
-
muște; Leutu' beat crița, ăn aplauzele mulțimii; Leutu' băgat an seama de toată lumea. Dar marea lui calitate este că nu și-o ia niciodată an cap, de parcă ar mirosi cu nasul lui veșted că totul e trecător." Apologia câinelui vagabond atinge punctul culminant an momentul an care prozatorul al prezintă pe Leutu' ănvătăndu-i pe oameni să se iubească și făcând această cu discreție, ascuns an nimicnicia lui: "Doi oameni se puteau ămprieteni spontan stând lângă el. Omul A al privește și
O CARTE FRUMOASÃ CU UN TITLU STUPID by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17423_a_18748]