10,926 matches
-
celebrele sale ziceri, asupra surselor ce îi întemeiază unele personaje... A efectuat traduceri și adaptări după Cervantes, Poe, Twain, Baudelaire, Machiavelli, Carmen Sylva; este dovedit că Abu Hasan e din O mie și una de nopți, Pastramă trufanda din ciclul atribuit lui Nastratin Hogea, La hanul lui Mînjoală are atingeri cu Prăbușirea casei Usher a lui Poe. Kir Ianulea adaptare/ versiune după Le Demon marié de Machiavelli e publicată în Viața românească, 1909, însoțită de un avertisment prevenitor: "Această nuvelă [...] se
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
atribuie o calitate permanentă substantivului determinat, ci exprimă însușirea substantivului simultană cu acțiunea verbului. „Considerăm că adjectivul voioasă în construcția Fetița aleargă voioasă este un al doilea predicat al propoziției, un predicat secundar care exprimă o stare sau o calitate atribuită verbului prin intermediul substantivului”. Predicatul circumstanțial stă mai ales pe lângă verbele care exprimă mișcarea (a merge, a umbla, a se întoarce, a fugi, a intra etc.): Seara, când Simion veni de la cărăușie, băut și morocănos, bătrâna îl aștepta la poartă, să
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
cu sublinierea celor mai relevante aspecte legate de raportul de dublă subordonare simultană, capitol intitulat „Raportul de dublă subordonare simultană”. În capitolul al treilea sperăm că am reușit a selecta și sublinia cele mai interesante teorii legate de unele denumiri atribuite subordonatului cu dublu regent simultan, capitolul având titlul de „Teorii privind funcția sintactică cu dublă subordonare simultană - Propoziția dublu subordonată simultan”. Al patrulea capitol, „Dublul subordonat simultan și verbele impersonale” se află sub semnul unei analize aprofundate privind posibilitatea subordonatului
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
pe capitalismul industrial cu argumentul structuralist, înrudit, după care societatea civilă este o condiție necesară a libertății. El reiterează ideea cunoscută că societatea civilă nu este o comunitate segmentară sufocantă, dominată de cutume și ritualuri ori alte forme de identitate atribuită. Societatea civilă "se bazează pe separarea politicului de viața economică și socială" și pe "absența dominației vieții sociale din partea celor care dețin puterea". Tocmai această independență spațială a societății civile, abilitatea ei de a acționa la distanță de conducătorii politici
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
puterii, pot redistribui, transforma și camufla violența disciplinară și de alte tipuri, fără să o diminueze neapărat. Reducerea numărului delictelor capitale în secolul al XIX-lea și abolirea spînzurărilor publice în 1868 în Anglia, de exemplu, pot fi cu greu atribuite triumfului practic în continuă expansiune al civilității liberale. Acuzațiile și condamnările capitale s-au înmulțit atît de mult la începutul secolului al XIX-lea, încît pe la 1830 mai mult de 90% din condamnările la moarte nu au fost executate, nu
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
din moșiile statului, a așezămintelor de binefacere și completate apoi din marea proprietate. Prin urmare, liberalii nu aveau intenția de a împroprietări pe toți țăranii, ci pe cei care aveau inventar agricol dar pământ puțin. Potrivit unui criteriu selectiv, pământul atribuit țăranilor trebuia să completeze loturile pe care le dețineau și care, în final, nu trebuiau să depășească 5-15 ha. Dintre liberali, doar N. Basilescu s-a pronunțat pentru împroprietărirea tuturor țăranilor. El considera că exproprierea nu era decât o restituire
Iniţiative interne între anii 1914-1916 : putere şi opoziţie by Daniela Ramona Hojbilă () [Corola-publishinghouse/Science/1206_a_1890]
-
p. 141). Astfel, D. Sperber și D. Wilson (1978) ne propun să considerăm că toate ironiile pot fi interpretate "ca menționări cu caracter de ecou: ecou mai mult sau mai puțin îndepărtat al gîndurilor sau al vorbelor, reale sau imaginare, atribuite sau nu unor anumiți indivizi" (1978, p. 408). Este și cazul exemplului propus: spusele atribuite unui alt locutor (desemnat, în cazul nostru, prin pronumele SE) se constituie în ținta privilegiată a acestei atitudini ironice față de enunț. Teoria ironiilor ca menționări
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
ironiile pot fi interpretate "ca menționări cu caracter de ecou: ecou mai mult sau mai puțin îndepărtat al gîndurilor sau al vorbelor, reale sau imaginare, atribuite sau nu unor anumiți indivizi" (1978, p. 408). Este și cazul exemplului propus: spusele atribuite unui alt locutor (desemnat, în cazul nostru, prin pronumele SE) se constituie în ținta privilegiată a acestei atitudini ironice față de enunț. Teoria ironiilor ca menționări permite înțelegerea existenței unor afinități dintre ironie și parodie: atunci cînd vorbitorul vrea să spună
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
referențialitate. Propoziția " Se poate descoperi aici..." apare în cadrul unei validități generale (validitatea doxei), într-un univers pe care prezentul absolut și indicatorii de generalitate ("în general", "pe scurt, tot ceea ce, în principiu...") îl marchează diferit de cel al locutorului-enunțător. Proprietățile atribuite copertei a patra nu sînt contestate de locutor, însă el nu și le asumă (este tocmai sensul concesivului DOAR). Modificarea universului este marcată prin condițional, prin modalitatea TREBUIE ("ar trebui") și prin conectorul DOAR. Astfel, putem preciza valorile lui DOAR
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
dacă E Ø L: propoziția apare ca validă în ordinea lucrurilor (enunțarea "istorică" a lui Benveniste, enunțarea proverbială sau generală). În cazul unui singur epigraf pe o pagină, (adesea) propoziția altui locutor este considerată ca validă în ordinea lucrurilor: proprietățile atribuite citatului sînt revendicate de locutor (autor), însă acesta nu și le asumă. Totuși, în măsura în care epigraful se raportează la text, el marchează și aprobarea tacită a locutorului. În cazul mai multor epigrafe care apar pe pagina de titlu, efectele pot fi
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
distanța față de ea). Găsim o asemenea analiză la D. Sperber și D. Wilson: Putem accepta că toate ironiile sînt interpretabile ca menționări cu caracter de ecou: ecou mai mult sau mai puțin îndepărtat, al gîndurilor sau vorbelor, reale sau imaginare, atribuite sau nu unor indivizi. Cînd ecoul nu se manifestă, el este totuși amintit. Considerăm că toate ironiile tipice, dar și un număr mare de ironii atipice, din punct de vedere clasic, pot fi descrise ca menționări (în general, implicite) ale
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
1 (Nepoată) Rosary → (De la început) ea § 2 (Dar...) Rosary → § 3 Patronul ei să o facă Pentru a putea vorbi despre o povestire, este obligatoriu ca măcar un rol să fie permanent; coerența logico-semantică este asigurată prin înlănțuirea modificată a predicatelor atribuite celor două personaje, Dom Duarte și Rosary. Adăugarea unei concluzii asigură încheierea poveștii și ajută la perceperea evenimentelor succesive și a sensului global al povestirii. De fapt, coperta a patra combină o ordine cronologică (o secvență de acte și de
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
și al treilea, în mai, colecției de cărți de buzunar care va fi lansată sub titlul Babel. [P6] este marca redacțională exemplară a aportului argumentativ al lui ÎNSĂ: pe de o parte, locuțiunea adverbială "de acum înainte" confirmă poziția rematică atribuită datelor temporale; catalogul avînd o nouă periodicitate, este normal ca noutatea să fie prezentată în segmentul cu cea mai mare densitate de informații. Pe de altă parte, găsim în poziție tematică "catalogului general" care reia, concluzionînd, noua caracteristică a semestrialității
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
în general a literaturii sceptice văzute ca un indiciu al decadenței și disoluției sociale, au reprezentat, pentru Slavici, salvarea de derizoriu. Și aceasta cu atât mai mult cu cât el "nu are nimic din spiritul de înfrumusețare a vieții rurale, atribuit mai târziu sămănătoriștilor 191". În întinsul studiu despre Radu de Ronetti-Roman, următorul pasaj este remarcabil nu numai prin justețea gândirii, ci și prin frumusețea sa, fiind un adevărat imn închinat eroului puternic, anticipând pe cel din Fapta omenească: Priviți pe
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
trebuie înțeleasă deci ca o încercare de explorare a unei anumite forme a imaginarului, e vorba de imaginarul politic. Faptul că, de curînd, moda stăpînește o anumită terminologie, un anumit tip de vocabular, riscă, poate, să facă oarecum suspectă importanța atribuită problematicii abordate. Există însă atîtea relatări, atîtea apeluri, atîtea anunțuri profetice ce scapă oricărei raționalități aparente, dar de care cultura noastră politică este încă profund marcată. E limpede, e de o evidență incontestabilă faptul că bulversările politice din ultimele două
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
Conspirației evreiești sau la legendarul Om providențial. Nu-i mai puțin adevărat că dincolo de delimitările pe care ne-am obișnuit să le considerăm decisive, sîntem în prezența unor ansambluri structurale de o reală omogenitate și de o specificitate constantă. Rolurile atribuite acestora au putut varia, în timp și în spațiu, în funcție de vicisitudinile dezbaterilor ideologice sau ale luptelor partizane. În cadrul fiecăruia, factorii de permanență și de identitate rămîn totuși ușor decelabili, atît la nivelul limbajului, cît și la acela al imaginilor, atît
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
mai dificile fără să cunoască, fără să înțeleagă gîndirea care o dirijează. Cel ce vorbește astfel este însuși bărbatul care în primele capitole ale romanului își întinsese mîinile avide deasupra acelui glob terestru presărat cu cruciulițe roșii. Dincolo de diversitatea principiilor atribuite, dincolo de credința care se crede că o animă, Organizația urmărește, într-adevăr, același scop neobișnuit: dominația mondială, stăpînirea suveranilor și a popoarelor, impunerea în propriul beneficiu a unei puteri de dimensiuni planetare. Oricare ar fi natura și motivația aparentă a
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
de fenomenul foarte des descris de etnologi, cel al asimilării sau al reducerii la animalitate. Personajul sfîrșește prin a se găsi întru totul, pe deplin identificat cu masca aceea cu chip de animal, care i-a fost, în mod simbolic, atribuită 11. Această acumulare îngrozitoare de referințe la domeniul animalier pare a ține de o aceeași obsesie, aceea a gurii monstruoase, mereu lacomă, mereu devoratoare. O gură-maxilar care strivește, străpunge și sfîșie, dar și o gură-ventuză care suge, care aspiră. O
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
guri și de ventuze, absorbind sîngele cald din venele sale care se dezumflau cu zgomot de sticle golite..." E vorba de acea obsesie a ingurgitării, a cărei cea mai semnificativă mărturie o constituie, fără îndoială, povestirile consacrate descrierii "morților ritualice" atribuite celor mai puternici sau celor mai fideli dintre evrei (aceste povestiri sînt în număr deloc neglijabil în Franța de la sfîrșitul secolului al XlX-lea). Potrivit abatelui Desportes, de pildă, autor al unei lucrări publicate în 1889, intitulată Misterul sîngelui la
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
adesea primordial deținut de acea tematică a Complotului în cronica unor confruntări majore trăite în ultimele două secole de societățile Occidentului? Și cum, pe de altă parte, s-ar putea ignora funcția cu totul strategică ce i-a fost adesea atribuită? O știm cu toții, de la teroarea iacobină la teroarea stalinistă, acuzația de complot nu a încetat să fie folosită de putere pentru a se debarasa de cei suspecți sau de oponenți, pentru a-și legitima epurările, ca și pentru a-și
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
membrii lor și-au sacrificat viața, mulți alții s-au refugiat în emigrație 17. Adevăratul rol pe care 1-au avut societățile catolice secrete după căderea regimului napoleonian nu are, conform opiniei generale a istoricilor perioadei, nici o legătură cu atotputernicia atribuită fanaticilor Companiei. În ceea ce privește complotul evreiesc, nu numai că toate analizele încearcă să arate că răspîndirea antisemitismului nu este în nici un fel legată de o realitate măsurată statistic a prezenței evreiești, dar și că postulatul principal în jurul căruia se organizează tematica
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
pe care rîvnești s-o dobîndești? Această capacitate mereu mai extinsă de a controla societatea, această stăpînire a evenimentelor și a spiritelor care se dorește a fi exercitată de alții nu corespunde acelei puteri revendicate în slujba propriei cauze? Rolul atribuit acestei puteri, văzută ca factor determinant al istoriei care se face, și al celei care se pregătește nu este același cu rolul de care te simți în mod tragic frustrat? Această unitate organică văzută ca privilegiată, această voință supremă în
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
circumstanțele istorice în care a fost plămădit. Orice proces de "eroificare" implică existența unei relații de adecvare între personalitatea virtualului salvator și nevoile societății într-un anumit moment al istoriei sale. Astfel, mitul tinde să se definească prin funcția majoră atribuită vremelnic eroului, fiind un răspuns la ceva așteptat, la o anumită cerință. Imaginea Salvatorului e schimbătoare, după cum acesta este chemat să facă față unei primejdii venite din afară, să înlăture o criză economică sau să prevină pericolul unui război civil
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
să spunem că, în cele din urmă, construcția mitică nu poate exista dacă nu ține de o anumită viziune cosmică a Ordinii universale. Păstrător al normalității în succesiunea vremurilor și a generațiilor astfel, din această perspectivă se vede funcția esențială atribuită eroului salvator. Imaginii unui tată regăsit și reîncarnat, adică imaginii unui tată fictiv substituit tatălui repudiat, îi poate fi totuși opusă o altă imagine: aceea a conducătorului, a șefului unei bande, a persoanei în vîrstă prestigioase, de la care, bineînțeles, se
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
aceeași pîine și același vin, tot așa cum această pîine și acest vin mistic, puse nouă pe o masă sfințită, fac să dispară eul, ne absorb în extraordinara lor unitate. Citind aceste rînduri, nu putem să nu ne amintim de rolul atribuit banchetului, doar cu cîțiva ani după cele gîndite de Joseph Maistre, în realizarea a ceea ce va deveni timp de rnai bine de un secol un element important al ritualului politic din țara noastră. Nu ne gîndim numai la celebra așa-
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]