7,165 matches
-
se poate de bună. La lumina zilei o vedeam mai clar pe Adelina. Părea cu totul alta. Costumul ei de schi, ușor și pufos, îi venea nemaipomenit de bine. Ghetele finuțe, acum erau uscate și parcă alergau sprintene. Părul ei auriu se revărsa în bucle unduioase pe umeri. Mi-am dat seama că era nespus de frumoasă. Nu numai privirea adâncă și fermecătoare, așa cum o remarcasem chiar din seara trecută, ci tot chipul ei era plăcut, cu trăsăturile fine și armonioase
PUTEREA RAZEI ALBASTRE (3C) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1958 din 11 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378527_a_379856]
-
erau pictați ochii și gura, cam tot la fel cum îl vedea de pe pământ, când își ridica privirea spre bolta întunecată. Dar părul lui, pe care niciodată nu l-a putut zări de la asemenea distanță, îi strălucea ca o cascadă aurie. - De-ai ști cât te-am așteptat, a spus Luncerino cu glas de clopoțel. Sunt tare singur în împărăția mea, nu am cu cine să schimba o vorbă și, nici cu cine, să mă joc. Tu ești singurul care mi-
FEERIE NOCTURNĂ de MADELEINE DAVIDSOHN în ediţia nr. 1911 din 25 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378575_a_379904]
-
domol a reveriei minte, expirația mea fie viscolul ce-ți împrăștie gânduri pentru piesă muzicală ! O, expirație ... o, ce inspirație ---parfum de primăvară și cireși înfloriți ! Verdele crud al vieții, ajuns albul curat al petalelor spre bucuria rodului în toamna aurie ! Înțelepciune în atâta dragoste pentru viața ! 12 dec 2015 Mara Emerraldi Referință Bibliografica: ANOTIMPURI / Mara Emerraldi : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1808, Anul V, 13 decembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Mara Emerraldi : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
ANOTIMPURI de MARA EMERRALDI în ediţia nr. 1808 din 13 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378646_a_379975]
-
fiind rupți dintr o poveste și aduși în fața ochilor prin tablouri ce se perindau secvențial prin fața ochilor. Veșmintele preoțești, de culoarea paiului de grâu copt, străluceau în lumina soarelui ce și revărsa cu dărnicie razele, transformându le culoarea în alb auriu. Trupurile lor voinicești se înfățișau și mai mari sub stiharul și mânecuțele largi, iar atitudinea lor, purtând toată încărcătura momentului solemn, evlavios, la care adaug părul vizibil încărunțit al Cucernicului Părinte Pavel și cel alb complet al Preacucernicului Părinte Protopop
ISTORIE, CREDINŢĂ ŞI CULTURĂ (SFINŢIREA BISERICII) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1911 din 25 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378577_a_379906]
-
și trandafirii albi, surâzători, par să se bucure de ea. Lângă vaza cu flori este o cheie, nu știu la ce folosește. Merg mai departe. Undeva, retras, dar nu lipsit de lumină, pe o măsuță este un carnet cu coperți aurii. Îl deschid, nu înțeleg niciun cuvânt, doar niște semne frumos pictate. Lângă carnet, o pană de scris. În fața ferestrei stau desculță, într-o cămașă albă, subțire și largă, ușor transparentă, legănată de adierea brizei, șuvițele rebele ce-mi cad pe
CÂNTUL (POEME) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1973 din 26 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378940_a_380269]
-
Acasă > Literatura > Eseuri > FĂRĂ TITLU(DIN VL.3"CUIB PRINTRE STELE") Autor: Ileana Vičič Stâncă Publicat în: Ediția nr. 1967 din 20 mai 2016 Toate Articolele Autorului Soțului meu. Ți-am mângâiat tâmplele aurii, bujorii din obraz în transcendental. Ți-am sărutat curajoasă buzele... Revino! Te doresc, strigă inima-mi , tremurând, pulsând în a ta! Cu ochii închiși în miez de noapte încerc să te revăd, să te simt,să te iubesc. Sunt un
FARA TITLU(DIN VL.3 CUIB PRINTRE STELE ) de ILEANA VIČIČ STANCA în ediţia nr. 1967 din 20 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379038_a_380367]
-
bostănoase, la soroc sau timpurii : Castraveții, dovleceii (și desertul), pepenii ! Din grupa verzelor găsim : albă, roșie, sau creață Guliile și conopida, cea de Bruxelles, în orice piață ! Din legumele frunzoase : spanacul plin de "fierărie", Lăptuci, andive și marule, cu salata aurie ! Legumele condimentare, cu uleiuri aromate Dau gustul bun puse-n mâncare, sau în produse conservate Măraru-nfrunze sau tulpini și leușteanul : aromate Cimbrul și hreanul folosim : trufanda sau conservate ! Comestibila ciupercă, spontană sau cultivată E în azot, acizi organici, vitamine, fier
LEGUME, ZARZAVATURI, FRUCTE de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 1966 din 19 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379045_a_380374]
-
Măraru-nfrunze sau tulpini și leușteanul : aromate Cimbrul și hreanul folosim : trufanda sau conservate ! Comestibila ciupercă, spontană sau cultivată E în azot, acizi organici, vitamine, fier, bogată ! Fructele, sunt nucifere, de arbuști sau semințoase Pomi frucutiferi, semiarbuști, de import și sâmburoase Auriile gutui și-atâtea soiuri de mere Cele ce cresc în pădure, sau în livadă bune pere ! Apoi gustoasele cireșe, ce sunt de vișine urmate Caise, piersici, dar și prune ! dulci, gustoase, aromate ! Strugurii din multe soiuri, zmeura, căpșunele Fragii, alături de
LEGUME, ZARZAVATURI, FRUCTE de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 1966 din 19 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379045_a_380374]
-
Acasa > Poezie > Oglindire > ÎN BELLU Autor: Cristina Crețu Publicat în: Ediția nr. 2065 din 26 august 2016 Toate Articolele Autorului Azi a venit toamna. O văd prin cimitir, Văd jerbe aurii cum pune pe morminte, Un Recviem răzbate , iar frunzele-n delir Mi se adună-n suflet, în ochi și în cuvinte... Nervuri și oase, cernându-și risipirea, Cuvinte-n veci de-adio sub palid trandafir, O, ce dureroasă este amintirea
ÎN BELLU de CRISTINA CREȚU în ediţia nr. 2065 din 26 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379155_a_380484]
-
zilei, miresme pastorale Smulg iarba care scrie pasteluri estivale Și-n miriștea secundei, lipsite de-ascultare, Sub adieri nătânge trec entități călare. Mustangii verii saltă pe pajiștea culorii, Pe sub copite sfarmă solstiții iluzorii; Din raze despletite pe vesele păioase Inspiră auriul prin nările sfioase. Mă prind în armonia născută într-o doară Și caut amintirea ce n-ar vrea să mai doară. Pe foi de anotimpuri, căzute din privire, Cu iarba strălucindă te scriu într-o iubire. Referință Bibliografică: PE TRUPUL
PE TRUPUL VERILOR TE SCRIU de GEORGETA MUSCĂ OANĂ în ediţia nr. 1698 din 25 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/379841_a_381170]
-
nu-l țineam minte prea bine,dar în cursul căruia eram totuși o familie mai mult sau mai putin normală, obișnuită, cu doi băieți frumoși și deștepți... Armonie n-a existat aproape niciodată între noi doi,dar există o pojghița aurie care purta două nume: Idan și Nadir, fiii noștri. Vrând nevrând, mergeam împreună la Country Club, la care ne abonam an de an.. Până deunăzi,simțeam remușcări deoarece nu-mi aduceam cu adevarat aminte de perioade întregi din copilăria lor
DIN AMINTIRILE ALMEI de ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI în ediţia nr. 1792 din 27 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379854_a_381183]
-
țărănești pitoresc amenajate, cu ogoarele și stogurile de fân din preajma lor. Pe cer, nici urmă de nori! Iar în zare, se profilau piscurile albe ale Munților Rodnei. În celelalte părți ale orizontului se vedeau sate și iarăși sate, pe spinările aurii ale dealurilor peste care sclipeau căsuțe și cabane mărunte de tot. Rotind privirile, m-am oprit o clipă asupra pădurii în care aterizase acel fantastic obiect cosmic. Acolo nu se vedea nimic deosebit. Doar bradul din preajmă se uscase aproape de
FINAL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2040 din 01 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379958_a_381287]
-
de la poalele muntelui... În jur, până departe în zare se vedeau crestele înalte ale munților, cu acele vârfuri stâncoase însemnate pe mai toate hărțile turistice. Spectacolul cel mai mare a venit abia când au început să se îmbrace în haine aurii ori roșii coroanele tuturor fagilor și mestecenilor de prin pădurile verzi de conifere, odată cu înăsprirea vremii de toamnă. Pe ogoarele de pe lângă sate se vedeau femei ieșite la recoltatul cartofilor, iar după amiaza le sporeau ajutoarele, căci veneau copiii de la școală
PUTEREA RAZEI ALBASTRE (3A) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1944 din 27 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379948_a_381277]
-
atât de tare, parcă era împlinită de o adâncă recunoștință și de o infinită emoție. Am scos foile fine, împăturite și am început să citesc, cu inima în flăcări: "Marian, Iți mai amintești de mine? Sunt Adelina, fata cu părul auriu, care a trecut pe la Observatorul tău, de Crăciun. Sper că nu te superi că ți-am scris, dar mă gândesc că poate ai o prietenă și scrisoarea mea nu ar fi bine venită. Scuză-mă și uită-mă repede, dacă
PUTEREA RAZEI ALBASTRE (4B) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1971 din 24 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379950_a_381279]
-
și privi înăuntrul ei. Da, într-adevăr, acolo era un cuib. Ce interesant, un cuib mic, cât o palmă, căptușit gingaș cu fire de iarbă și pene. În mijlocul cuibului se vedeau vreo patru puișori micuți, golași, doar cu un puf auriu pe ei, cu ciocuri galbene, mari, deschise cu lăcomie, crezând că venise mămica lor cu insecte. Întinse mâna spre cuib și luă unul din acei pui, cu multă grijă, să nu-i facă vreun rău. După ce admiră și ceilalți pui
CUIBUL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2256 din 05 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379960_a_381289]
-
înțeles, spuse Lup. Deci fortărețele sunt secretul acestor indivizi! -Ăștia nu-s indivizi, Lup, sunt suboameni! Andermeni, sclavi. De fapt cea mai joasă speță de sclavi. Acum servește acest coniac, spuse Arc Silan împingându-i înainte un pahar cu licoare aurie. -Ce fel de nanoroboțí ai prin vene acum Lup? -E un model foarte sofisticat domnule locotenent. Cipul ia legătura cu nanoroboții și aceștia culeg date permanent pe care le transmit la CCS . Practic nu putem greși fiindcă suntem atenționați clipă
FORTĂREAŢA, PARTEA I-A de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1933 din 16 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380022_a_381351]
-
terestră, În umbra gândului-întuneric, căci apa, va inunda trupurile noastre, lumina ca lumânarea lăsând umbre, va plânge în adâncul durerii. Doar înmănuncheri de spic galben, ne vom naște din lumină, cu alți ochi în mintea trupului, cu scâncet de copil auriu. Așa, în fiecare anotimp vom împărții bucate, din pâinea ce ne naște, și vin din trupul nostru, ... Citește mai mult Vrei ca fântânile să nu plângă,picătură cu picătură, să nu sece.Vrei fiecare zi să nască din polen,fluturașii
NICOLAE NISTOR [Corola-blog/BlogPost/381712_a_383041]
-
terestră,În umbra gândului-întuneric,căci apa, va inunda trupurile noastre,lumina ca lumânarea lăsând umbre,va plânge în adâncul durerii.Doar înmănuncheri de spic galben,ne vom naște din lumină,cu alți ochi în mintea trupului,cu scâncet de copil auriu.Așa, în fiecare anotimpvom împărții bucate,din pâinea ce ne naște,și vin din trupul nostru,... IX. CRUCEA VIEȚII, de Nicolae Nistor , publicat în Ediția nr. 1946 din 29 aprilie 2016. Prea multe lacrimi vai, vor curge din noi, de la
NICOLAE NISTOR [Corola-blog/BlogPost/381712_a_383041]
-
care vine și din harul de pictor cu care autoarea e înzestrată, o dezrobire mai degrabă decât mărturisire gratuită a sentimentelor, fac din “Oglinzi de piatră” cartea în care se închid energiile creatoare. De la primele versuri, odată cu începutul : Un prunc auriu vorbește din copacul cu totul și Cu totul rotund al firii Îngăduiți-mi să fiu absent Și să visez un vis ...și până în final, la marele punct: și acum când știu că niciodată nu voi apleca pomii crescuți din resturile
UN RUBIN, CA UN TRON URIAŞ de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1720 din 16 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381879_a_383208]
-
tablouri pironite și gheața se topește sub sensibilitatea fiecărui vers, în spatele poeziei se deschide un univers nebănuit, viu, colorat, cu multă lumină. Deșertul roșu tremurând sub lună sub ape Fâsâind sub poalele zeiței Mângâindu-I gleznele spumoase Sparte de discul auriu căzut în uitare Lumina răspăndea un cal zglobiu Și iubit Departe Argintul din spatele Oglinzilor de piatră dezvăluie din matcă și învăluie degrabă în mister, sub ochiul atent al cititorului și sub iscusința cu care autorul versurilor mânuiește penița, cristale fine
UN RUBIN, CA UN TRON URIAŞ de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1720 din 16 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381879_a_383208]
-
Iolandei ce se ivi în cadrul ei, se înfiripă un zâmbet de bucurie. „Hai, vino, vino să vezi! Dar să te apropii încet, ca să nu-i sperii”. Și ajungând cu Smaranda lângă balansoar, întinse degetul arătător către fereastră. Ridicat în lumina aurie a amiezii, degetul subțire al Iolandei, ca într-un descântec, părea că-și pierde contururile, se estompează și căpătând o tentă semitransparentă, devenea penelul care, picta hulubii care se plimbau țanțoși de-a lungul pervazului, dintr-un capăt într-altul
DESCÂNTECUL AMIEZILOR de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381834_a_383163]
-
de-a lungul pervazului, dintr-un capăt într-altul, în așteptarea momentul în care fereastra se va deschide. Și la fiece pas pe care-l făceau, își legănau capul înainte și înapoi, ca și cum ar fi ciugulit bob cu bob, particulele aurii din care părea a fi alcătuită lumina. Nedumerită, Smaranda întrebă: „Și ce e... de văzut?”. „Tu chiar nu observi? Ia privește mai atentă! Uite-i cum, parcă fiecare poartă în jurul gâtului, câte un colan. De parcă întregul curcubeul li s-a
DESCÂNTECUL AMIEZILOR de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381834_a_383163]
-
întâiul meu născut, iar inelul va rămâne sub paza mea. Până să înțeleagă mai bine ce se întâmplă cu ea, Stela rămase fără inelul pe care mustățile i-l scoaseră de pe deget. Regele peștilor îl învârti câteva momente studiind împletitura aurie și steaua de mare incrustată în el, după care îl trecu prin lanțul gros pe care îl purta la gât, întorcându-se la masă. Îi făcu semn Stelei să se așeze alături de Somn. - Ai gătit bine! Dacă vei deveni nora
POVESTEA STELEI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1728 din 24 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381857_a_383186]
-
pe mărăcini. Noaptea își toarnă ploaia ei de stele, Cunună peste părul tău bălai, Iar razele se scurg ca niște perle Pe chipul tău serafic de din rai. Într-un târziu, când zorile se varsă, Și te trezești din visul auriu, Ți se chircește inima și, arsă, Viața-ți toată este un râu pustiu. Mangalia, 10.04.2016 Referință Bibliografică: Și te-am strigat ... / Urfet Șachir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1927, Anul VI, 10 aprilie 2016. Drepturi de Autor
ȘI TE-AM STRIGAT ... de URFET ȘACHIR în ediţia nr. 1927 din 10 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381936_a_383265]
-
Acasă > Versuri > Cuvinte > PALATUL MEU Autor: Silvana Andrada Publicat în: Ediția nr. 1927 din 10 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului PALATUL MEU Trăiesc într-un palat al visurilor mele, Pe-o culme de pădure cu frunze aurii, Unde în nopțile cu luna sunt ploi de mii de stele, În așteptarea răsăritului puterii de-a iubi. În spatele palatului este o grădină fermecata Cu păsări, fluturi, gaze care își vorbesc Câteodată prevestind în roua colorată Miracolul iubirii în care
PALATUL MEU de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 1927 din 10 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381963_a_383292]