2,578 matches
-
Războiul de Șapte Ani. Împărăteasa Maria Tereza și cancelarul ei, contele Kaunitz și-au dorit să iasă din război recâștigând Silezia. Austria a făcut alianță cu Franța și Rusia, Marea Britanie cu Prusia și Portugalia. Războiul începe cu o înfrângere a austriecilor la Lobositz. În urma eșecului, comandantul trupelor austriece devine Prințul Karl Alexander de Lorena, cumnatul împărătesei. Frederic a fost surprins de Lobositz; în cele din urmă el s-a regrupat pentru un alt atac, în iunie 1757. Bătălia de la Kolin care
Maria Terezia a Austriei () [Corola-website/Science/298926_a_300255]
-
o treime din trupele sale și înainte ca lupta să se termine, el a părăsit scena. Prusia este privată de fondurile venite din Anglia, care este obligată să susțină un război maritim cu Franța pentru America de Nord. La 12 august 1759 austriecii și rușii îi bat pe prusaci la Kunersdorf. În 1762 țarina Elisabeta a Rusiei moare iar succesorul ei, Petru al III-lea, mare admirator al regelui Frederic cel Mare, retrage Rusia din coaliția franceză. Prusia a început să-i expulzeze
Maria Terezia a Austriei () [Corola-website/Science/298926_a_300255]
-
rușii îi bat pe prusaci la Kunersdorf. În 1762 țarina Elisabeta a Rusiei moare iar succesorul ei, Petru al III-lea, mare admirator al regelui Frederic cel Mare, retrage Rusia din coaliția franceză. Prusia a început să-i expulzeze pe austrieci din Saxonia și pe francezi din Hesse-Kassel. Prin Tratatele de pace de la Paris și Hubertusburg, Franța a fost forțată să renunțe la cele mai multe dintre coloniile sale americane. Pentru Austria, însă, rezultatul a fost "status quo ante bellum". Pe plan intern
Maria Terezia a Austriei () [Corola-website/Science/298926_a_300255]
-
Ludovic este fructul unei uniuni dinastice: bunicii paterni au fost Henric al IV-lea și Maria de Médicis, care erau franco-navari și florentini iar bunicii materni au fost Filip al III-lea și Margareta de Austria, care erau spanioli și austrieci, ambii din Casa de Habsburg. La naștere, Ludovic a primit titlul tradițional pentru moștenitorul tronului francez, cel de "Delfin al Franței". Nașterea lui Ludovic a fost urmată, doi ani mai târziu, de cea a lui Filip, mai întâi Duce de
Ludovic al XIV-lea al Franței () [Corola-website/Science/298942_a_300271]
-
cuceririle făcute după pacea de la Nijmegen. Ludovic a suportat umilința de a trebui să-l recunoască pe Wilhelm de Orania drept "Maiestatea Sa William al III-lea, rege al Angliei". Două familii regale europene emiteau pretenții la tronul Spaniei: Habsburgii austrieci și Bourbonii francezi. În noiembrie 1700, Carol al II-lea al Spaniei moare fără a lăsa moștenitori. Prin testamentul său i-a lăsat întregul imperiu ducelui Filip de Anjou, nepotul lui Ludovic al XIV-lea, cel de-al doilea băiat
Ludovic al XIV-lea al Franței () [Corola-website/Science/298942_a_300271]
-
are o concurență serioasă în Balcani în afară de tânăra Rusie care se erijează în apărătoare a ortodoxismului în Est-Europa, Austria duce o politică continuă de lupte pentru acapararea de noi teritorii. În cursul războiului de șapte ani Prusia obligă pe Habsburgii austrieci la cedarea bogatei regiuni Silezia. În anii 1789-1797 s-a luptat cu Franța. Acolo o revoluție a maselor populare sprijinită de burghezie a răsturnat monarhia bourbonă instaurând o republică efemeră și măcinată de lupte interne. Austria, Spania, Prusia și Anglia
Sfântul Imperiu Roman () [Corola-website/Science/298921_a_300250]
-
După votarea în sfârșit a articolului adițional, pe fondul protestele boierilor datorită intervenției lui Ghica, Câmpineanu a fost forțat să-și abandoneze funcția și să se refugieze în Europa Centrală (până când a fost arestat și trimis înapoi în țară de austrieci pentru a fi întemnițat la București).. Începând din acest moment, opoziția s-a organizat după modelul francmasoneriei, având ca nucleu de bază nume ca Mitică Filipescu, Nicolae Bălcescu, Eftimie Murgu, Ion Ghica, Christian Tell, Dimitrie Macedonski și Cezar Bolliac (cu toții
Regulamentul organic () [Corola-website/Science/304502_a_305831]
-
regiunea a intrat sub guvernarea generalului rus Aleksandr Ivanovici Budberg. Întrucât Balcanii rămâneau un teatru secundar de luptă, cele două principate au fost preluate sub o administrare neutră austriacă în septembrie 1854 - ca parte a înțelegerii dintre Poartă și Rusia (austriecii au rămas până în 1857). Grigore Ghica și Știrbei și-au ocupat tronurile din nou în același an și au efectuat ultima parte a reformelor conforme "Regulamentului". Cea mai importantă dintre acestea era cea privitoarea la sclavia țiganilor. În Moldova, țiganii
Regulamentul organic () [Corola-website/Science/304502_a_305831]
-
originari ai coaliției, a amenințat granița franco-italiană timp de patru ani, până când Bonaparte și-a asumat comanda armatei franceze din Italia. Lui Napoleon i-a trebuit numai o lună pentru a-i învinge pe piemontezi și a-i forța pe austrieci să se retragă. Francezii au învins forțele papale la Urbino în 1796, forțându-l pe Papa Pius al VI-lea să semneze un armistițiu pe 22 iunie 1796 și mai apoi un tratat provizoriu de pace. Contraofensivele succesive austriece din
Războaiele Napoleoniene () [Corola-website/Science/304489_a_305818]
-
1796 precum și în bătălia de la Rivoli, însă cel din urmă și-a pierdut viața în dezastruoasa bătălie de la Novi din 1799. Bonaparte a intrat învingător în Friuli. Războiul s-a terminat în momentul în care Napoleon i-a forțat pe austrieci să accepte tratatul de la Campo Formio (17 octombrie 1797). Regatul Unit a rămas singura forță antifranceză care mai lupta în 1797. A Doua Coaliție (1798-1801) avea ca membri: Guvernul francez, divizat și corupt în timpul Directoratului, a suferit din cauza proastei finanțări
Războaiele Napoleoniene () [Corola-website/Science/304489_a_305818]
-
ca urmare a celei de-a doua bătălii de la Zürich. Napoleon a reorganizat armata franceză și a creat o armată de rezervă, care era menită sprijinirii oricăruia dintre fronturile de pe Rin sau din Italia. Atacul francez i-a luat pe austrieci prin surprindere. În acel moment, armata franceză avea 300.000 de soldați angajați în luptă cu forțele coaliției. În Italia, presiunea austriacă în creștere a schimbat situația în favoarea lor, astfel încât Napoleon a trebuit să mobilizeze armata de rezervă. Rezistența esențială
Războaiele Napoleoniene () [Corola-website/Science/304489_a_305818]
-
Napoleon a trebuit să mobilizeze armata de rezervă. Rezistența esențială a lui Masséna la Genova a permis operațiunile primului consul Bonaparte și desfășurarea cu succes a bătăliei de la Marengo pe 14 iunie 1800, care s-ar fi încheiat cu victoria austriecilor, dacă nu ar fi intervenit în luptă la timp generalii Desaix și Kellermann, reușind să răstoarne situația în favoarea francezilor. Desaix a fost ucis în luptă, iar Napoleon l-a onorat pentru bravura arătată prin ridicarea de monumente și prin gravarea
Războaiele Napoleoniene () [Corola-website/Science/304489_a_305818]
-
Triumf din Paris. Bătălia decisivă s-a dat pe frontul de pe Rin, când armata franceză cu un efectiv de 130.000 de soldați a luptat cu cea austriacă, care număra 120.000 de oameni în Bătălia de la Hohenlinden (3 decembrie). Austriecii au fost învinși, fiind nevoiți să nu se mai implice în conflict pentru o vreme după semnarea tratatului de la Lunéville (februarie 1801). Înfrângerea Austriei l-a lăsat pe Napoleon să se îngrijească doar de problema britanică. Regatul Unit a rămas
Războaiele Napoleoniene () [Corola-website/Science/304489_a_305818]
-
martie 1805. Austria a intrat în luptă prin invadarea Bavariei cu o armată de aproximativ 70.000 de oameni condusă de Karl Mack von Leiberich, iar armata franceză a părăsit Boulogne la sfârșitul lunii iulie 1805 pentru a opri înaintarea austriecilor. În timpul Campaniei de la Ulm din 25 septembrie - 20 octombrie, Napoleon a reușit să încercuiască armata lui Mack, forțându-l să se predea. După ce a înfrânt principala armată austriacă de la nord de Alpi (o altă armată austriacă condusă de arhiducele Carol
Războaiele Napoleoniene () [Corola-website/Science/304489_a_305818]
-
Alexandru I. Pe 2 decembrie, Napoleon a zdrobit armata austriaco-rusă în bătălia de la Austerlitz, considerată de obicei cea mai importantă victorie a sa. După Austerlitz, Austria a semnat tratatul de la Pressburg (26 decembrie 1805) și a părăsit coaliția. Tratatul cerea austriecilor să cedeze Veneția Regatului Italian dominat de francezi și Tirolul Bavariei. După retragerea Austriei din coaliție s-a ajuns la un impas. Armata napoleoniană a avut o serie neîntreruptă de victorii terestre, dar importanta armată rusă nu intrase încă în
Războaiele Napoleoniene () [Corola-website/Science/304489_a_305818]
-
trupele franceze au luat treptat în stăpânire teritoriul spaniol, ocupând în cele din urmă Madridul. A urmat în scurtă vreme intervenția britanică. Austria a încercat să recucerească teritoriile pierdute în Germania pe care le avusese mai înainte de bătălia de la Austerlitz. Austriecii au obținut inițial o serie de succese împotriva armatei de mici dimensiuni a mareșalului Berthier. Napoleon îi lăsase mareșalului doar 170.000 de soldați pentru apărarea întregii frontiere de răsărit a Franței, față, de exemplu situația din 1790, când 800
Războaiele Napoleoniene () [Corola-website/Science/304489_a_305818]
-
noul front, fără să se mai întoarcă vreodată în peninsulă. În absența împăratului și a celor mai buni mareșali ai săi, situația francezilor s-a înrăutățit, în special după ce la comanda forțelor britanice a fost numit generalul Sir Arthur Wellesley. Austriecii au atacat Ducatul Varșoviei, dar au fost înfrânți în bătălia de la Raszyn 19 aprilie 1809. Armata poloneză a ocupat și Galiția Occidentală după acest prim succes. Napoleon și-a asumat comanda supremă pe frontul de est și și-a încurajat
Războaiele Napoleoniene () [Corola-website/Science/304489_a_305818]
-
dar au fost înfrânți în bătălia de la Raszyn 19 aprilie 1809. Armata poloneză a ocupat și Galiția Occidentală după acest prim succes. Napoleon și-a asumat comanda supremă pe frontul de est și și-a încurajat armatele în vederea contraatacului împotriva austriecilor. După o campanie bine organizată și condusă, după câteva bătălii mai mici, care au avut ca rezultat retragerea austriecilor din Bavaria, Napoleon a intrat în Austria. Încercarea sa grăbită de traversare a Dunării a dus la marea bătălie de la Aspern-Essling
Războaiele Napoleoniene () [Corola-website/Science/304489_a_305818]
-
acest prim succes. Napoleon și-a asumat comanda supremă pe frontul de est și și-a încurajat armatele în vederea contraatacului împotriva austriecilor. După o campanie bine organizată și condusă, după câteva bătălii mai mici, care au avut ca rezultat retragerea austriecilor din Bavaria, Napoleon a intrat în Austria. Încercarea sa grăbită de traversare a Dunării a dus la marea bătălie de la Aspern-Essling (22 mai 1809) — prima înfrângere importantă a lui Napoleon. Incapacitatea comandantului austriac, arhiducele Carol de Austria, de a-și
Războaiele Napoleoniene () [Corola-website/Science/304489_a_305818]
-
22 mai 1809) — prima înfrângere importantă a lui Napoleon. Incapacitatea comandantului austriac, arhiducele Carol de Austria, de a-și fructifica victoria i-a permis lui Napoleon să continue preparativele pentru asedierea Vienei (iulie). Împăratul a reușit să-i înfrângă pe austrieci în bătălia de la Wagram din 5 - 6 iulie. În timpul acestei bătălii, Napoleon l-a destituit pe mareșalul Jean-Baptiste Bernadotte, în urma greșelilor strategice flagrante făcute de acesta. La scurtă vreme după acest episod, cu acordul lui Napoleon, Bernadotte a acceptat oferta
Războaiele Napoleoniene () [Corola-website/Science/304489_a_305818]
-
Părțile beligerante au declarat un armistițiu pe 14 iunie 1813 (prelungit până pe 13 august), în timpul căruia fiecare participant la conflict a încercat să se refacă după luptă. În timpul acesta, aliații au reușit să atragă Austria în mod deschis împotriva Franței. Austriecii au trimis în sprijinul aliaților două armate cu un efectiv de aproximativ 300.000 de soldați să se alăture trupelor care se concentrau în Germania. Aliații adunaseră o armată de aproximativ 800.000 de oameni în primele linii, cu o
Războaiele Napoleoniene () [Corola-website/Science/304489_a_305818]
-
maghiară. Termenul face referire în general politicile folosite în partea maghiară a Austro-Ungariei în secolul al XIX-lea după instaurarea dualismului austro-ungar și începutul secolului al XX-lea, când ungurii le-au aplicat în locul celor de germanizare, promovate anterior de austrieci, în jumătatea de imperiu devenită ungară prin "Ausgleich-ul" () din 1867. Ideea a apărut ca urmare a iluminismului, după care în secolul al XIX-lea și-au văzut apariția mai multe state-națiuni în Europa, în zone mari europene fiind impusă omogenizarea
Maghiarizare () [Corola-website/Science/304546_a_305875]
-
are strămoși nemaghiari. De exemplu, Sándor Petőfi era maghiar, cu strămoși sârbi și slovaci. În Ungaria, originea etnică nu era considerată ca o stigmă, cu atât mai mult cu cât după 1526 țara însăși era dominată de străini, turci și austrieci (habsburgi). Pentru a clarifica acest concept, folosirea termenului de maghiarizare în acest articol se va face în sensul său original. Termenul de maghiarizare este folosit în general referitor la politicile implementate de guvernul din Regatul Ungariei, care era parte a
Maghiarizare () [Corola-website/Science/304546_a_305875]
-
casele. În 1551 Cenadul este ocupat de turci, până în 1698. În această perioadă au fost alungați toți catolicii din oraș. Orașul a fost depopulat ajungând un sat. În 1758 este menționat ca primar, Avram românul. În 1765 sunt aduși de către austrieci, coloniști sărăciți și datornici din Alsacia, Lorena etc. În 1848 se menționează luptele duse de către românii și sârbii din zona împotriva ungurilor și a germanilor în timpul revoluției (date preluate din Gheorghe Cotoșman).
Cenad, Timiș () [Corola-website/Science/304586_a_305915]
-
Arieș și Crișul Alb. Cuprinde porțiuni din actualele județe Alba, Arad, Bihor, Cluj și Hunedoara. O porțiune din regiune este parte a Parcului Natural Apuseni. începe tradițional la Bistra, înainte de Câmpeni, numit mai demult "Topani" de către moți sau "Topfesdorf" de către austrieci, considerată tradițional "capitala moților", iar satele de pe râul Arieș, spre Turda (Lupșa, Sălciua etc.) sunt locuite de mocani. „Țară” este un termen care, precum în Țara Bârsei, Țara Oașului, Țara Făgărașului, Țara Hațegului, Țara Zarandului sau în Maramureș nu implică
Țara Moților () [Corola-website/Science/304588_a_305917]