2,756 matches
-
numai scriitori: politicieni, artiști, vedete de film...) care au avut răbdarea și harul și lipsa de umor de ași transcrie propria viață. De a și-o transcrie cu o Încăpățânată migală, cu un respect aproape mistic față de propria biografie. Genul autobiografic a debutat fără pretenția literarității. Fără orgoliul de a fi mai mult decât era. Agendă, memoriu, carnet, jurnal - primele scrieri (auto)biografice - se aflau mai aproape de contabilitate decât de literatură. La unii autori, În chip premeditat, ele continuă să rămână
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
un lustru nobiliar. În parte pentru că nașii săi erau ei Înșiși personaje ilustre, În parte și pentru că specia ajunsese la un moment de criză. Asemeni personajului din Antichitate, nu avea decât două soluții: ori să Învingă, ori să moară. Genul autobiografic n-a murit, iar Amiel a arătat că el se afla mai În puteri decât oricând. Proliferând monstruos (șaptesprezece mii de pagini, record mondial ce părea de neegalat... până la Claude Mauriac, un obsedat al genului, care ajunsese, În 1992, la
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
decât oricând. Proliferând monstruos (șaptesprezece mii de pagini, record mondial ce părea de neegalat... până la Claude Mauriac, un obsedat al genului, care ajunsese, În 1992, la optsprezece mii de pagini publicate!), jurnalul intim a devenit un fel de specie-pilot a autobiograficului. Formulele, structura, tonalitățile s-au mai relaxat, iar unicitatea existenței e dublată, adeseori, de repetabilitatea Înscrisului autobiografic, iscând nu puține paradoxuri: jurnalul intim al lui Tolstoi, cel „oficial”, aflat la vedere și la Îndemâna oricăruia din membrii familiei, e dublat de
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
un obsedat al genului, care ajunsese, În 1992, la optsprezece mii de pagini publicate!), jurnalul intim a devenit un fel de specie-pilot a autobiograficului. Formulele, structura, tonalitățile s-au mai relaxat, iar unicitatea existenței e dublată, adeseori, de repetabilitatea Înscrisului autobiografic, iscând nu puține paradoxuri: jurnalul intim al lui Tolstoi, cel „oficial”, aflat la vedere și la Îndemâna oricăruia din membrii familiei, e dublat de unul „doar pentru mine”; mai aproape de zilele noastre - și din cu totul alte rațiuni -, o vedetă de
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
MacLaine, nu se mulțumește să-și publice doar o singură (auto)biografie, ci - până În 1993 - nu mai puțin de șapte! Biografii din ce În ce mai „autorizate”, nuanțând și remodelând aceleași evenimente până la disoluția totală. Am ajuns, așadar, Într-un moment În care literatura autobiografică a atins o culme a popularității și, de ce nu, chiar a valorii estetice. Invazia masivă de jurnale, memorii, autobiografii răspunde În primul rând unei nevoi psihologice: o nevoie de exhibare a eului adânc, de mărturisire și de confruntare cu un
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
predilecte. Atât pentru autori, aflați la ora, poate tardivă, dar binevenită, a reconsiderării sertarelor, dar și pentru cititori, care descoperă cu uimire un continent scufundat chiar sub propriile lor picioare. Nu trebuie pierdută din vedere dimensiunea axiologică pe care literatura autobiografică tinde s-o impună Întregii scări literare. Sub presiunea unor mărturii cutremurătoare, vechile ierarhii sunt supuse unor atacuri nemiloase. Discreta reierarhizare valorică se produce sub impulsul noilor tematici biografice, În care documentul se transformă - cel puțin la unii dintre autori
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
Sylvia Plath.) În orice caz, faptul brut, primar, cel care dă marca vieții, este preponderent. Altfel spus, imaginarul se află În relație de dependență față de real. Nu e mai puțin adevărat că „invenția” de tip literar poate, În anumite scrieri autobiografice, să pună În umbră efectul de real. Când implicarea autorului e atât de mare, când patosul rostirii covârșește soliditatea faptelor relatate, Întâlnim acel ciudat amestec de planuri care, Într-o carte din 1982, e descris de Albert Stone astfel: Nu
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
realității și regulii instituite de către aceasta. Deși evidența aserțiunii lui Stone pare a se impune de la sine, la o a doua privire nuanțările devin nu doar necesare, ci și obligatorii. Și asta nu doar pentru că jurnalul intim (ca subspecie a autobiograficului) rezumă o viață, ci pentru că este un caz particular al acesteia. E un fel de a spune, pentru că viața devine, aici, un termen metonimic: fragmente din ceea ce autorul numește viață, viață proprie. Indeterminat la un capăt (nu există jurnale care
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
-lea În fața austriecilor. Un patriotism al ricanărilor, al glumelor, al micilor comploturi - un patriotism al morților. Lucrurile se potrivesc prea bine cu starea sa de spirit, cu permanenta lui disperare pentru a nu vedea În ele mai degrabă un reflex autobiografic decât rezultatul unei analize obiective a problemelor de fond ale Franței. Jurnalul lui Drieu e, În final, documentul unei exasperări: de ce, se Întreabă el, de ce nu se termină totul mai repede? Ce rost are această nesfârșită tergiversare, această tragere de
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
infinit mai ample. Autoportretul e Însăși ținta finală a unei scrieri (jurnalul intim) dedicată aproape exclusiv cunoașterii sinelui. Autoportret și enciclopedie Michel Beaujour constată că autoportretul epuizează de la bun Început „limitele euristice ale metaforei picturale”18 și proclamă unicitatea formulei autobiografice. El vorbește chiar de „izolarea autoportretului În economia discursivă a culturii noastre”19, ceea ce constituie, totuși, o exagerare. În realitate, autoportretul este o formulă privilegiată, o sumă, un țel și un circuit textual În care energia psihică a autorului Își
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
descriere a lumii, la fel de adevărat e că enciclopedia e chiar lumea care așteaptă să fie descrisă. O lume căreia Îi lipsesc verbele. Un program al imaginarului Într-un fragment intitulat, nu Întâmplător, La récession, Roland Barthes Își definește astfel demersul autobiografic: Această carte este alcătuită din ceea ce nu cunosc: inconștientul și ideologia, lucruri care nu se vorbesc decât prin glasul altora. Nu puteam pune În scenă (În text) Întocmai, simbolicul și ideologicul care mă traversau, pentru că eu sunt pata lor oarbă
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
intră, mai Întâi, cu agresivitate În domeniul ficțiunii, Într-o Încercare de a-l falsifica. Cititor al lumii și al vieții sale, autorul de jurnale intime acceptă, În virtutea unui pact creator, să devină prizonierul unui sistem de lectură În care autobiograficul se manifestă cu o forță represivă, autoritaristă. Simultaneitatea cu care sunt percepute, la lectură, aceste lucruri nu are și un echivalent În ordinea psihologică a creației. Dacă sinceritatea nu poate fi un element decisiv În judecarea unui jurnal, În schimb
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
În derivă, ci se supune unei funcții precise - traducerea pulsiunilor conștiinței. El poate Înceta chiar: să fie ceea ce fusese - un cuvânt -, asumându-și până și riscul paragramaticalizării 90. Acceptând, ca autobiografia, autoportretul, ca amintirile, biografiile, memoriile sau corespondența, un „pact autobiografic”91, jurnalul intim intră În categoria textelor referențiale. Ele nu vizează „efectul de real”, ci imaginea realului. Adică o formă de transcriere, de interpretare - o formă literară. Oameni de interior După cum se observă, practicarea jurnalului ține, În mod fatal, de
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
Greimas privind existența constantelor narative). Disciplinele care au contribuit la valorizarea actuală a narațiunii nu s-au interesat de același tip de povestire: psihologia cognitivă privilegiază narațiunea cotidiană, antropologia și structuralismul basmul și mitul, sociologia literară romanul, iar psihiatria povestirea autobiografică. Preluînd ipoteza lui Michel Meyer conform căreia orice text/discurs este un răspuns deghizat la o întrebare, A. Kibedi-Varga (1989: 74-84) postulează existența a trei mari clase de interogări narative (questionnements narratifs): * acțiunea (LE FAIRE) tratată în romanul picaresc, povestirea
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
pentru acel job; • solicitantul trebuie să-și evidențieze motivația (vouloir faire); • postulantul trebuie să-și prezinte expertiza (savoir faire); • și evident disponibilitățile, puterea de muncă (pouvoir faire). Schema narativă subîntinde cele mai diverse tipuri textuale (de la romanul polițist la povestirea autobiografică din conversația psihanalitică sau interviul de angajare, de la proiectul unei între-prinderi la comunicarea publicitară etc.). Prin componenta "sancțiune", modelul introduce un element axiologic, care va fi preluat și reinterpretat de cititorul "lector in fabula": "înainte de a se termina, povestirea trasează
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
să o țină în legătură cu editorii francezi, indiferent dacă susținea punctele lor de vedere sau îi critica public, să-i îndemne pe europeni să o viziteze pe vreme bună sau să-i găsească vocile ei adevărate și să construiască o înregistrare autobiografică fără să piardă din vedere viitorul imaginii ei11. Scrisorile ei sunt cizelate; fiecare este un document coerent de sine stătător, în același stil direct și sobru ca al cărților ei. Ele formează o parte importantă din istoria literară franco-americană a
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
decât de una legată de mersul la biserică. A ajuns la ea prin catolicismul moștenit: dar întotdeauna o impresionase mai degrabă ritualul decât doctrina catolicismului. Yourcenar a făcut comentarii pe marginea originilor religiei sale mistice în multe din operele ei autobiografice. Ele se reduc la același punct: ritualul mistic acționase ca un tip de ciment, de liant legând trecutul de prezent. A fost constanta din psihicul uman și a explicat viziunea creativă a acestuia. Acest mod de a gândi este la
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
ar putea într-o zi să mă învețe să o iubesc. Nu am cunoscut niciodată tinere asemănătoare decât acasă. Alexis 29 Yourcenar s-a ferit să menționeze geneza lui Alexis până la sfârșitul vieții 30, dar opera a fost mai mult autobiografică decât filosofică sau științifică. Când Alexis declara "Pe când eram copil am tânjit după glorie" el vorbește și în numele Margueritei care nu a renunțat niciodată la acest vis de măreție. Povestea își are rădăcinile într-un anumit episod din viața Margueritei
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
flamandă. Aici a putut demonstra că este o adevărată Crayencour, cu toate că nu avea copii. Cărțile ei munca vieții ei au înscris-o în istorie și au servit validării locului ei la coroana dinastiei Crayencour. Încă din 1974 concepția acestei trilogii autobiografice ajunsese la proporții imense, în timp ce ea se lupta să-i țină în frâu anvergura în timp ce se concentra pe personaje colorate cum erau verii ei Octave și Rémo: ultimul un ideolog care s-a împușcat în fața unei oglinzi pentru a privi
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
fie o carte voluminoasă și cu ilustrații redactate pe o hârtie scumpă. Yourcenar a strâns poezia negrilor americani Negro spirituals -, poeme pe care ajunsese să le iubească din perioada anilor întunecați după ce emigrase în America. Surpriza survine în introducerea ei autobiografică. Aici ea relatează cum a întâlnit mulți afro-americani în lumea nouă, mai ales în Harlem și în sud, în anii pe care ea și Grace i-au petrecut în Manhattan și Hartford. Cu două decenii în urmă, în 1964, publicase
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
Zenon, personajele în care a pus atât de mult din ea însăși, nu a fost niciodată o creștină tradițională. Nici nu aproba viziunile creștinătății privind sexualitatea normală, dar nici nu va susține condamnarea homosexualității de către aceasta. Câteodată se neglijează aspectele autobiografice ale sexualității ei. În conformitate cu datele clinice sau chiar mai rău patologice, Marguerite Yourcenar a fost bisexuală. În timpul vieții a sedus atât femei cât și bărbați, și s-a îndrăgostit de ambii. Nu a fost interesată de știința sexului și nici
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
teatru american Eric Bentley despre statutul homosexualității în literatură 101. Se întâmpla exact în timp ce se încingea la Paris dezbaterea privind alegerea lui Yourcenar în Academia Franceză și efectiv în momentul de vârf al celebrității sale internaționale. Bentley, vorbind deschis, chiar autobiografic, a comentat în acest fel despre Yourcenar naratorul din Memoriile lui Hadrian: "este o femeie care vorbește despre un mare bărbat și iubitul lui". Dacă Yourcenar ar fi putut asculta interviul, ar fi obiectat viguros asupra noțiunii că era un
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
Paris, Gallimard, 1948). Bleus et Gospels (Paris, Gallimard, 1984). 6. INTERVIURI A. Cărți Rosbo, Patrick de, Entretiens radiophoniques avec Marguerite Yourcenar (Paris, Mercure de France, 1972). Wakeman, John (ed.) Autori universali 1950-1970 (NewYork, H. W. Wilson, 1975); include o Schiță autobiografică a lui Yourcenar. Les Yeux ouverts: Entretiens aves Matthieu Galey [Cu ochii deschiși] (Paris, Le Centurion, 1980). B. Selecție de ziare și periodice Les Nouvelles littéraires, 22 mai, 1952, p. 6. Le Figaro Littéraire, 3 octombrie 1959, p. 8. "Le
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
text, traducătoarea, Angela Cismaș, a putut observa deschiderea genealogică, marcată prin detașarea de spiritul polemic și deopotrivă de tonul hagiografic, cât și prin atitudinea de participare la ansamblul dramei omenirii, urmărite de-a lungul veacurilor și mileniilor În cel mai autobiografic volum al trilogiei, Ce? Eternitatea, Geo Vasile vedea mai apoi aceeași dublă poziționare față de tatăl memorialistei, iubit dar zugrăvit fără indulgență 9. Până și scurtele nuvele orientale vehiculează, după Magda Cârneci, semnificații îndelung elaborate, rupte de frământările produse de individualismul
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
că nu, limbajul nu poate decât să tindă către adecvare. De aceea sunt importante detașarea și implicarea personală, observate întâi de S. Iosifescu 20, apoi de Angela Cismaș, care a deosebit, urmând modelul lui Philippe Lejeune, felurite variante de pact autobiografic și de funcții ale lor în Labirintul lumii: mai multe atitudini, supuse unui echilibru fragil, garantează efortul de sinceritate al autoarei, care ajunge la o poziție de identificare perfectă, manifestată ca un apocrif 21. Oricum, efectul fiecărui text asupra cititorului
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]