1,935 matches
-
pentru fragmentul encefalitogen 84-102 al PBM asociat cu frecvența crescută a DR2 și pentru fragmentul 143-168 asociat cu DRw11. Deci cel mai bun antigen pentru evidențierea modelului experimental al SM, a fost PBM. Tot în sprijinul clasării SM drept maladie autoimună, vin asocierile, discrete, ce este drept, acestei boli cu altele, deja recunoscute ca autodistructive: poliartrita reumatoidă, tiroidita Hashimoto, lupusul eritematos diseminat, miastenia gravis, pemfigusul bulos. Cunoașterea diferitelor mecanisme din aproape în aproape, urmărind ipotetic anumite reacții și efecte posibile manifestate
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
ar determina distrugerea acestui complex de niște mecanisme foarte bine stabilite. S-a conturat astfel ideea unui tratament per os de autoantigene care ajung în sânge, sensibilizează aceste mecanisme distructive ale autocomplexului trimolecular și dau o stopare a inițierii procesului autoimun. În acest sens s-a acționat nu numai în direcția tratării SM, dar și a altor maladii autoimune. Astfel, din 1993 WEINER și colaboratorii a determinat un grup de bolnavi de SM să ia zilnic o doză de PBM bovină
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
per os de autoantigene care ajung în sânge, sensibilizează aceste mecanisme distructive ale autocomplexului trimolecular și dau o stopare a inițierii procesului autoimun. În acest sens s-a acționat nu numai în direcția tratării SM, dar și a altor maladii autoimune. Astfel, din 1993 WEINER și colaboratorii a determinat un grup de bolnavi de SM să ia zilnic o doză de PBM bovină orală, având ca prime 48 rezultate încetinirea evoluției bolii. Administrarea de antigenă S, pe cale orală a suprimat uveita
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
experimentală, iar administrarea orală de colagen II, surprimă artrita experimentală, indusă de colagen și adjuvantul lui Freud (THOMSON și colaboratorii, 1986; NAGLER, ANDERSON și colaboratorii 1986, ZANG și colaboratorii 1990). Tratamentele eficiente vor trebui astfel să atingă toate treptele evoluției autoimune: BHE, complexul trimolecular, self-toleranța, posibilitatea inducerii supresiei, iar ca obiective mai îndepărtate - remielinizarea, regenerarea axonală și de ce nu, o eventuală regenerare neuronală. Se consideră că SM este rezultatul unei interacțiuni complexe între factorii declanșatori de mediu (cum ar fi infecțiile
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
din măduva spinării un virus asemănător paraparezei spastice tropicale, boala care mimează SM. Dintre factorii microbieni, studii recente au raportat o asociere a Chlamydiei pneumonie cu SM. O altă variantă este cea în care agenții infecțiosi pot declanșa un răspuns autoimun prin infectarea țesuturilor țintă (de ex. oligodendrocitele), pe calea mimetismului molecular (PRATT E. și MARTIN R., 2002). Se observă ca etiologia SM este multifactorială, aflată la intersecția interacțiunilor dintre factorii de mediu cu factorii genetici (OKSENBERG J. R. și colab
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
etape: Etapa I - de prezentare a antigenului; Etapa II - de traversare de către limfocitele activate prin bariera hematoencefalică; Etapa III - nevraxială de agresiune imunoinflamatorie axomielică. În prima etapă se formează molecule proteice care se implică ca antigen inductor în fazele cascadei autoimune din SM. Aceste antigene sunt proteina bazică mielică, proteina proteolipidică, glicoproteina mielică oligodendrocitică, proteina specifică oligodendrocitică și alfa -beta cristalin. În urma unor agresiuni făcute de anumiți viruși sau bacterii asupra sistemului nervos central, iau naștere aceste antigene. Tot antigene sunt
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
viruși și bacterii. Toate aceste antigene sunt preluate de macrofage, microglie, celulele B, în strânsă legatură cu moleculele complexului de histocompatibilitate. Acest complex antigenic este recunoscut de un receptor al unor celule T. Această recunoștere este primul semnal în reacțiile autoimune, care se declanșează. Al doilea semnal activator activează celulele T cu ajutorul unor liganzi. Citochinele au un efect modulator asupra acestui al doilea semnal. După prezentarea antigenului celulelor T, acestea se diferențiază în celule efectorii. Aceste celule T cu molecule CD4
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
o a doua cale în care activitatea unui factor lezional endogen inflamator, sau exogen (viral, bacterian), produce fragmente peptidice antigenice mielinice, sau ale unor alte componente importante din sistemul nervos central, cum ar fi oligodendrocitele, declanșând o mulțime de reacții autoimune. Toate aceste reacții se produc pe un teren de predispoziție genetică, cu participarea unor factori de mediu, cu scăderea imunității date de limfocitele T. Studiind fenomenele ce apar în etapa a II-a de traversare a barierei hematoencefalice de către limfocitele
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
Țintele principale ale anticorpilor sunt proteina bazică mielică, proteina proteolipidică, glicoproteina mielică oligodendrocitară, proteina specifică oligodendrocitară, precum și alfa-beta crystalin, care apare în teaca de mielină după declanșarea răspunsului inflamator (numită și proteina de stress). Un mediator al agresiunii în afecțiunile autoimune este radicalul liber oxid nitric (NO). El este implicat în distrucția oligodendrogliei de către celulele microgliale. Oxidul nitric a fost identificat în leziunile demielinizante din SM. Interferonul gama și factorul de necroză tumorală alfa favorizează pătrunderea oxidului nitric în microglie, osteocite
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
mielină inițiază SM, la indivizi vulnerabili 57 genetic. Două tipuri de mecanisme pot fi implicate: unul intermolecular și unul intramolecular, în dezvoltarea atacului imun (VANDERLUGT C. L. și colab., 2002). Acest lucru extinde atacul imun și intensifică și perpetuează boala autoimună la un anumit organ. TUOHY V. K. și colab., (1997) numește această extindere răspândirea epitopă și aceasta are loc la modelele animale de SM, iar datele preliminare indică faptul că este deasemenea un factor etiopatogenic în SM. Răspândirea epitopă îndreptățește
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
antigen cunoscut și caracterizat. Se știe că în EAE antigenul este cuprins în molecula de proteină bazală a mielinei, cu o structură cunoscută. În SM acest antigen încă nu este cunoscut, existând mai multe ipoteze cu privire la etiologia bolii (teoria imunogenetică; autoimună). b. Se pune apoi întrebarea dacă există în aceste boli un răspuns imun față de un antigen specific pentru SNC. În EAE, răspunsul este dirijat împotriva proteinei bazale a mielinei. În SM, nu s-au demonstrat încă anticorpi împotriva unui antigen
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
că imunoglobulina G și complexele imune au scăzut după tratament cu Imuran, atestă că acest medicament are o eficiență bună în bolile neurologice alergice experimentale și trebuie încercat cu mai mult curaj și în tratarea afecțiunilor neurologice umane cu patogenie autoimună. 73 x. Cu ajutorul acestui model experimental am realizat un tablou clinic morfopatologic și imunochimic asemănător fazelor incipiente ale SM la om, remarcând o concordanță aproape perfectă între cele trei aspecte studiate. y. Modelul intuit și aplicat de MAROS și colab
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
cu pierdere totală a oligodendrocitelor în leziune. Compararea caracteristicilor histomorfologice și imunopatologice cu cele observate în modelele experimentale ale bolii (EAE) și cu demielinizările virale și toxice, sugerează cu tărie că tipurile 1 și 2 rezultă dintr-un atac direct autoimun, mediate de celule T împotriva mielinei. Tipurile 3 și 4 rezultă drintr-o oligodendronopatie cu demielinizare consecutivă. Un aspect important descoperit în studiul LUCCHINETTI este cel prin care se demonstrează că fiecare pacient prezintă numai un tip de leziune, deși există
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
rămâne incomplet înțeles. În EAE sensibilizarea celulelor T specifice pare să aibă loc în exteriorul SNC și aceste celule pot transfera EAE animalelor sănătoase. Totuși problema dezbătută este, dacă SM este o boală imună localizată a SNC sau o boală autoimună sistemică în SNC, cu o activitate declanșatoare în acest compartiment. Nici un parametru biologic nu este în mod curent accesibil ca un semn specific al SM sau chiar al activității SM fie formă recidivantă- ameliorantă, fie progresivă cronică, așa cum a fost
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
eficienței lor pe termen scurt, după cum remarcă majoritatea cercetărilor efectuate. Există o unanimitate largă de opinii că acestor medicamente le revine o indicație numai în puseele acute. Aprecirea este fondată pe acțiunea lor antiflogistică, antiedematoasă și imunosupresoare față de procesul inflamator autoimun. Eficacitatea ACTH-ului a fost demonstrată atât pe animale cărora li s-a produs encefalomelita alergică experimentală (MIHANCEA P., 1980), cât și pe un lot de 197 de pacienți cu SM, după o metodologie care este și acum o referință
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
-ul este administrat 2-4 săptămâni. ACTH poate fi ineficient, fiindcă răspunsul cortical la ACTH nu este totdeauna consistent și se pare că nu este prompt, iar producția endogenă de steroizi niciodată nu atinge nivelul recomandat în general de bolile inflamatorii autoimune. Mecanismul de acțiune al corticoterapiei în SM este imperfect cunoscut, steroizii ar putea asftel să acționeze, reducând edemul prezent în leziunile recente; printr-o acțiune directă asupra conducerii nervoase în fibrele demielinizate și printr-un efect imunosupresor de scurtă durată
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
în determinarea mielinei în EAE. Într-un studiu de extract de celule de șoarece cu EAE, Novantrone a blocat capacitatea leucocitelor mielin-specifice, a macrofagelor peritoneale de a degrada mielina. Alături de dovezi preclinice care demonstrează activitatea potentă a Novantrone în bolile autoimune ale SNC, o serie de studii pilot au fost realizate în ultimii ani, în Europa și Canada. Rezultatele de succes a acestor investigații deschise au confirmat activitatea imunosupresoare a acestui agent în SM și au susținut introducerea Novantrone în studiile
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
ar trebui să aștepte rezultatele unor viitoare studii dublu-orb, placebo-controlate, iar în prezent schema dozajului optim și modul de acțiune al IGIV rămân neclare. 3. Medicamente cu recomandare de nivel C a. Ciclofosfamida este un alchilant folosit în tratamentul unor afecțiuni autoimune, cu efect imunosupresiv. Considerând că în SM există mecanisme autoimune, s-a introdus în tratamentul SM. Au fost studii în care Ciclofos-famida a dat rezultate bune în tratarea SM progresivă cronică, dar studiul lui LIKOSKY K. (1991) nu a confirmat
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
iar în prezent schema dozajului optim și modul de acțiune al IGIV rămân neclare. 3. Medicamente cu recomandare de nivel C a. Ciclofosfamida este un alchilant folosit în tratamentul unor afecțiuni autoimune, cu efect imunosupresiv. Considerând că în SM există mecanisme autoimune, s-a introdus în tratamentul SM. Au fost studii în care Ciclofos-famida a dat rezultate bune în tratarea SM progresivă cronică, dar studiul lui LIKOSKY K. (1991) nu a confirmat aceste rezultate. A rămas ca ciclofosfamida să fie folosită în
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
inhibă deschiderea barierei hemato-encefalice. SM se dezvoltă la indivizii susceptibili genetic, dar și mediul înconjurător influențează boala. Termenul genetic în SM este complex, multe gene contribuie la susceptibilitatea bolii. Cu privire la patogeneză, cunoștințele actuale indică faptul că SM este o boală autoimună mediată de celulele T. Cu toate acestea, alți factori imuni, inclusiv anticorpi, complement, mediatori ai răspunspunsului imun sunt de asemenea implicați. Datele obținute prin RMN, indică faptul că factori, alții decât inflamația, contribuie la leziunile din SM și sunt probabil
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
descreștere semnifivativă a leziunilor RMN cu creștere de gadolinium pe parcursul celor 18 luni, care au urmat tratamentului (PAOLILLO A. și colab., 1999). Studiul a mai reflectat că 1/3 din pacienții ce au primit tratament cu alentuzumab, au dezvoltat tiroidită autoimună Graves (COLES A.J. și colab., 1999). Un alt agent care acționează la nivelul barierei hematocerebrale este minocyclina. Matrix metaloproteinazele (MMPs) se produc ca urmare a inflamației și contribuie la degradarea membranei bazale. Acest pas este necesar pentru transmigrarea limfocitelor
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
miocardic. Laquinimodul a fost obținut prin modificarea linomidului și se crede că ar fi mai puțin toxic ca acesta. La fel ca și metotrexatul, leflunomidul este un inhibitor de sinteză de pyrimidină, care are proprietăți imunosupresoare și antiproliferative în bolile autoimune. Trialurile de fază III au arătat, deocamdată, eficacitatea în artrita reumatoidă. Hormonii legați de sarcină au generat interes ca terapie potențială în SM. Există o reducere semnificativă a ratei acutizării în timpul sarcinii, mai ales în al III-lea trimestru. Estriolul
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
și de amiloid, ce caracterizează hiperinsulinismul asociat cu înaintarea în vârstă. Aceasta conduce la un cerc vicios al depozitării intracelulare de amiloid, pierdere β celulară și creșterea amiloidogenezei în celulele β rămase, cu agravarea deficitului insulinosecretor. 3. Distrucție β celulară autoimună: poate conduce la T1DM cu debut tardiv, știut fiind că T1DM poate debuta la orice vârstă, incidența sa la 80 de ani putând fi aceeași ca la 30 de ani. La debut 80% din pacienți au autoanticorpi antiinsulari, antiinsulinici, anti
Tratat de diabet Paulescu by Carmina Alexandru, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92225_a_92720]
-
Început. Lipsește construcția, tocmai pentru ca piesele să poată fi detașate și Întrebuințate de citittor În numărul și pe perioada dorită. Autoficțiunile lui sînt În același timp autoiroince, orizontale, nu apelează la nici o transcendență, iar satira socială care le traversează e autoimună: naratorul se scuză că este un privilegiat al Sistemului pe care-l disprețuiește, dar declară că nu vrea să iasă din el. Literatura franceză de astăzi este moștenitoarea unui stil la care nu poate renunța, dar pe care se vede
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
neagră a soarelui, lățită peste un Iași aproape mortificat, "mormintele ridicându-se în picioare/ și sprijinindu-se de cârje"), fie pe reculul căutat nu atât ca răspuns în fața agresiunii universului însemnat, ca de obicei, în culoarea apocalipsei, cât ca reacție autoimună. De altfel, în special în ultimul ciclu al cărții, Mulțimea vidă, se înmulțesc vocabulele care detaliază simptomatologia actantului din cea mai recentă carte a lui Nichita Danilov: oboseala din ce în ce mai mare, începutul de inerție, convertirea în automat, melancolia înseriată ("Simt coborând
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]