8,414 matches
-
de baia mea, altfel nu mai plecăm de aici. Cel căruia i se acordase favoarea se înroși de satisfacție, cariera lui tocmai făcuse un mare pas înainte, avea să se pișe în wc-ul șefului. În garajul subteran îi aștepta un automobil ale cărui chei venise cineva, în ziua anterioară, să le lase pe noptiera șefului, cu o scurtă notă explicativă în care se indicau marca, culoarea, numărul de înmatriculare și sectorul din parcare unde fusese lăsat. Fără să treacă pe lângă portar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
operaționali, aici sentimentele nu contează, ne vom imagina că suntem mașini făcute pentru o anumită sarcină și o vom executa pur și simplu, fără să ne uităm în urmă, Da, domnule, spuse inspectorul, Da, domnule, spuse agentul, călcându-și jurământul. Automobilul intră pe strada unde locuiește omul care a scris scrisoarea, e clădirea aceea, etajul, trei. Parcară mașina puțin mai înainte, agentul deschise portiera ca să coboare comisarul, inspectorul coborî pe cealaltă parte, comandoul era complet, în linie de tragere și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
privească în timp ce coborau scara. Clădirea nu avea lift și nici nu era de așteptat să aibă vreodată. Cei trei polițiști dădură o raită cu mașina prin oraș ca să treacă timpul până la prânz. Nu aveau să mănânce împreună. Aveau să parcheze automobilul aproape de o zonă cu restaurante și să se împrăștie fiecare la restaurantul său, ca să se întâlnească din nou după exact nouăzeci de minute într-o piață puțin mai îndepărtată, unde comisarul, de data asta la volan, avea să-și culeagă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
de ușă și ascultă. De cealaltă parte, liniște. Sună încă o dată pentru a respecta rutina, nu pentru că spera să-i răspundă cineva. Coborî scara, se urcă în mașină și murmură, Știu unde sunt. Dacă ar fi avut telefonul direct în automobil și l-ar fi sunat pe ministru ca să-i spună unde se ducea, avea certitudinea că el i-ar răspunde mai mult sau mai puțin așa, Bravo, papagal-de-mare, așa se lucrează, prinde-mi-i pe indivizii ăia cu mâța-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
și comisarul nu-i rezistă. Nu fugea, zbura, abia ridica piciorul de pe accelerație, dacă trebuia să frâneze, o făcea în derapaj controlat, așa cum îi vedea făcând pe acei acrobați ai volanului care, în filmele în care au loc urmăriri cu automobile, îi obligă pe spectatorii mai nervoși să dea cu pumnul în scaune. Niciodată nu condusese comisarul în felul acesta, niciodată nu avea să mai conducă în felul acesta. Când, în sfârșit, era trecut de nouă, ajunse la postul șase-nord, soldatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
umbra unui pom, dar n-o făcu. Repetă drumul pe care-l parcursese cu soția medicului, intră pe stradă, spectacolul se schimbase complet, acum abia se putea înainta, nu mai erau mici grupuri, ci o imensă adunare care împiedica circulația automobilelor, pare că toți cei care locuiesc în apropiere au ieșit din casele lor ca să vină să fie prezenți la vreo apariție anunțată. Comisarul îi chemă pe cei doi agenți la intrarea unei clădiri și-i întrebă dacă apăruse vreo noutate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
o fotocopie a articolului. În ciuda fricii, neliniștile și temerile sale meritaseră. Atriul clădirii era pustiu, portarul absent, decorul era perfect pentru crima perfectă, lovitura de pumnal direct în inimă, bufnitura surdă a corpului căzând pe lespezi, ușa care se închide, automobilul cu numere false care se apropie și pleacă luându-l pe asasin, nimic mai simplu decât să omori și să fii omorât. Liftul era la parter, nu trebuia să-l cheme. Acum urcă, își va lăsa încărcătura la etajul al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
la cabinetul său. Ministrul bombăni că șeful guvernului ar fi putut foarte bine să aleagă alt moment, dar n-a avut altă soluție decât să asculte ordinul. Îi lăsă pe consilieri să facă ultimele retușuri logistice la plan și plecă. Automobilul, cu gărzi în față și-n spate, îl duse la edificiul unde se afla instalată președinția consiliului, asta îi luă zece minute, în al cincisprezecelea ministrul intra în cabinetul șefului guvernului. Bună seara, domnule prim-ministru, Bună seara, vă rog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
cu un zâmbet sincer. „Nu sunt chiar în mizerie“, adăuga bombănind. Totuși, mizeria l-a ucis, în ’27. „Mort de foame!“ a decretat Desharet, tâmpitul lui de coleg, puțind a usturoi, cu fața lui roșie, venit de la V. într-un automobil cromat, cu piese de alamă și scaune din piele lucioasă, pentru a examina trupul fragil al doctorului, care fusese găsit întins pe jos în bucătărie, în bucătăria lui în care nu era nimic, nici o mobilă, nici un dulap cu mâncare, nici măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
timpul, cui îi dedica gândurile, conversațiile lăuntrice? Un văduv înțelege un alt văduv, în fine, așa mi se pare. Multe lucruri ar fi putut să ne apropie. XXII Pe 27 septembrie ’21, când traversam strada Pressoirs, nu văzui venind un automobil care mă lovi. Fruntea mi se izbi de colțul trotuarului. Îmi amintesc că, în momentul șocului, m-am gândit la Clămence, și-mi amintesc că mă gândeam la ea ca la o femeie vie pe care cineva mergea să o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
lasă acolo pe toți, și pe ei, și pe Loredana, căreia îi spune încet, la ureche: acum știu cine e Tina!, fata aia care mergea ca și cum ar fi dormit în ea... Se urcă în mașină. Pe șosea, o mulțime de automobile inutile încurcă, și ele, lumea. Luminile serii. Ajunge la apartamentul ăla nefericit, la parterul, casa despre care el îi spusese mereu: știu bine locuința asta, nu te-aș duce eu într-un loc rău, nu te duc eu la rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
era o măiestrită raconteuse, dar În seara aceea multe chei s-au răsucit În Încuietorile bufetelor, Întru prevenirea unui posibil delict al micului Bobby sau al micuței Barbara... Aceste mici pelerinaje domestice se desfășurau, invariabil, În stil mare: două subrete, automobilul particular - sau Însuși domnul Blaine când era disponibil - și deseori un medic. Când Amory s-a Îmbolnăvit de tuse măgărească, patru specialiști dezgustați, frânți din șale deasupra patului, au schimbat Între ei priviri nimicitoare; când a făcut scarlatină, numărul Îngrijitorilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
nebuloase ale lumii... iată bagajul cu care a intrat Amory, plutind, În adolescență. ANTRENAMENT PENTRU MAREA AVENTURĂ Trenul a Încetinit la Lake Geneva cu o lentoare de miez de vară și Amory a zărit-o pe maică-sa așteptând În automobilul electric, pe aleea cu pietriș din dreptul gării. Era un automobil electric străvechi, unul din primele tipuri, de culoare gri. Văzând-o cum stătea acolo, zveltă și dreaptă, și admirându-i chipul, pe care se citeau frumusețea și demnitatea, topite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
În adolescență. ANTRENAMENT PENTRU MAREA AVENTURĂ Trenul a Încetinit la Lake Geneva cu o lentoare de miez de vară și Amory a zărit-o pe maică-sa așteptând În automobilul electric, pe aleea cu pietriș din dreptul gării. Era un automobil electric străvechi, unul din primele tipuri, de culoare gri. Văzând-o cum stătea acolo, zveltă și dreaptă, și admirându-i chipul, pe care se citeau frumusețea și demnitatea, topite Într-un zâmbet de visătoare amintire, inima i s-a umplut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
și dreaptă, și admirându-i chipul, pe care se citeau frumusețea și demnitatea, topite Într-un zâmbet de visătoare amintire, inima i s-a umplut brusc de mândrie. Când ea l-a sărutat distantă, iar el s-a urcat În automobilul electric, l-a străbătut un fior rapid de frică, să nu-și fi pierdut cumva ceva din șarmul necesar pentru a se compara cu ea. — Dragule, ce Înalt ești... Vezi dacă vine cineva din spate... Ea s-a asigurat din dreapta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
sîntem vreo cinci-șase. Dă-i zor, băiete! După numai zece minute, Amory devora fulgi de porumb la Renwick’s, iar la nouă și jumătate au ieșit fericiți din oraș, cu destinația nisipurile de la Deal Beach. — Știți, a zis Kerry, aici automobilul e la el acasă. De fapt, a fost furat din Asbury Park de persoane necunoscute, care l-au abandonat la Princeton și s-au Îndreptat spre Vest. Humbird cel fără inimă a primit de la consiliul municipal permisiunea să-l predea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
o să ne dea În urmărire? Nu, a zis Kerry. La Început va crede că suntem fiii patronului sau cam așa ceva, după aia se va uita Încă o dată la bon, Îl va chema pe manager și Între timp noi... Au lăsat automobilul la Asbury au mers cu tramvaiul la Allenhurst, să caute frumusețea feminină În pavilioanele aglomerate. La ora patru au luat o gustare În sala de mese și de data asta au achitat un procent și mai mic din costul total
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
rubrica „Cecuri, cambii, scrisori de credit trimise lui Beatrice Blaine“. Restul cheltuielilor erau minuțios defalcate: impozitele și lucrările de reabilitare ale domeniului de la Lake Geneva se ridicaseră la aproape nouă mii de dolari, iar cheltuielile totale de Întreținere, inclusiv pentru automobilul electric al lui Beatrice, precum și pentru Încă unul, franțuzesc, cumpărat În acel an, Însumau peste treizeci și cinci de mii. Restul sumei era justificată complet, dar pe partea dreaptă a registrului se găseau, invariabil, și cheltuieli care nu intrau În balanța de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
așezat pe iarbă și am ațipit. Am știut atunci că am terminat-o cu frica de Întuneric. — Dumnezeule mare! a inspirat Amory. Eu, unul, n-aș fi rezistat. Aș fi parcurs jumătate din drum, dar la prima trecere a unui automobil, care-ar fi Înăsprit bezna după ce i-ar fi dispărut farurile, aș fi făcut cale-ntoarsă. — Păi, a zis Burne brusc după câteva clipe de tăcere, am parcurs jumătate din drum. Hai să ne Întoarcem acasă. La Înapoiere s-au lansat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Întrebat curios Amory. — O, trece prin clipe foarte grele. — De ce? — Din cauza Republicii Irlandeze. Crede că-i lipsită de demnitate. — Și? — S-a dus la Boston ca să-l Întâmpine pe președintele irlandez și s-a indignat cumplit fiindcă pe timpul drumului cu automobilul cei din comitetul de recepție l-au luat pe președinte de după umăr. — Îl Înțeleg. Ia să vedem, ce te-a impresionat cel mai mult În armată? Pari foarte maturizat. — Ăsta-i efectul unei alte bătălii, mult mai catastrofale, a răspuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
navele de linie britanice, bastioane gri ale civilizației, ieșind cu toată forța aburului din cețurile unui iunie Întunecat În largul Mării Nordului. - Ia te uită! Amory Blaine! Amory a aruncat o privire spre strada aflată cu un nivel mai jos. Un automobil de curse scund se oprise la semafor și o față veselă, cunoscută, se ițea din spatele volanului. - Hai jos, nemernicule! l-a strigat Alec. Amory i-a strigat și el un salut și, coborând scările de lemn, s-a apropiat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
de curse scund se oprise la semafor și o față veselă, cunoscută, se ițea din spatele volanului. - Hai jos, nemernicule! l-a strigat Alec. Amory i-a strigat și el un salut și, coborând scările de lemn, s-a apropiat de automobil. Se mai Întâlnise din când În când cu Alec, dar bariera numită Rosalind se ridica Întotdeauna Între ei ca să-i despartă. Amory era supărat din cauza asta - ar fi regretat să-l piardă pe Alec. - Domnule Blaine, faceți cunoștință cu domnișoara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
mult de furcă unor automobiliști, obligați să Încetinească dacă nu voiau să-l calce. Era atât de absorbit de gânduri, Încât nici nu l-a surprins straniul fapt - manifastat cu cordialitate la vreo șaptezeci și cinci de kilometri de Manhattan - că un automobil a Încetinit lângă el și o voce l-a strigat. Ridicând privirea, a văzut un magnific Locomobile, În care tronau doi bărbați Între două vârste, unul mic de statură și nervos, părând o excrescență artificială a celuilalt, iar al doilea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
mijloace trebuie să-și vândă talentul fabricantului de nasturi. Chiar dacă n-aș avea nici pic de talent, tot nu m-aș mulțumi să muncesc zece ani, condamnat fie la celibat, fie la o Îngăduință tacită, ca să produc bani de un automobil pentru fiul cine știe cui... - Dar dacă nu ești sigur... - Nu contează! a exclamat Amory. Poziție mai rea decât a mea nu există. O revoluție socială m-ar catapulta la vârf. Bineînțeles că sunt egoist. Am impresia că am fost un pește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
cumpere mașină. Iat‑o și pe Anni cum se tăvălește prin gunoaie și rahat de câine ca să atragă atenția asupra problemelor ei sufletești considerabile. O problemă sufletească e un lux și se ignoră. Ea vrea să fie singură într‑un automobil frumos și nu cu mai mulți laolaltă, cu atât mai puțin cu familia, într‑un rahat de tramvai în care toți sunt egali și ca atare nimeni nu poate reprezenta ceva deosebit. Dacă ar fi într‑un Mercedes nu s
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]