8,738 matches
-
treceau muroii s-adune ouăle în coșercile acelea mari . Surâdea parcă și soarele, și drumul, și casele oamenilor îngrijite ,și vorba, și pașii împletiți în fugă, muroii să nu te ajungă , ci doar muzica aceea de trâmbiță ce-ți pune auzul la răscruci de drumuri sub aripile ochilor tăi . Ciuperci de lumini și flori de topaz, orhidee de glasuri curgeau pe mâinile fiecărei secunde , trecută prin fereastra cunoașterii de sine până pe pietrele drumului călcate-n picioare , căci Bogata de Jos își
MOȘUȚU ȘI MUROII de IOAN DANIEL în ediţia nr. 2001 din 23 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378916_a_380245]
-
că privea într-un caleidoscop, așa cum făcea în copilărie. Încet, încet, a început să zărească. Ramurile de jneapăn căpătaseră o aură de lumină, i se părea sau ... mișcă o creangă... Conturul strălucitor își păstra forma oricum o deplasa. În urechi, auzul parcă îi revenea dintr-un străfund de genune, cu ecou prelungit. Bubuitura fusese puternică și foarte aproape, zguduindu-i toată ființa. Simțea o mâncărime pe tot corpul. Cu pași șovăitori porni să își ia rucsacul pe care cu privirea încă
CORIDORUL de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 2274 din 23 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379082_a_380411]
-
CE ÎNALȚĂ.. Autor: Valerian Mihoc Publicat în: Ediția nr. 2065 din 26 august 2016 Toate Articolele Autorului Când noaptea-i cel mai bun sfătuitor În gândul acel cu atâta fierbinte dor, Mintea se-nalță la cer și la luceferi, Cu auzul încântat în glasuri de îngeri, Reținând glasul atât de suav și suplu, Mă ascund ca fineței să nu fiu sinistru.. Când noaptea-i cel mai bun pilduitor, Și sufletul nu mai poate de atâta dor, Înălțând Cerului acea mare rugă
CE ÎNALȚĂ.. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 2065 din 26 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379150_a_380479]
-
dat peste mine, acum, la o vârstă nu tocmai tânără. Nu, bătrân nu mă consideram, dimpotrivă, simțeam cum tinerețea sufletească mă copleșește clipă de clipă, transformând dragostea față de Adina într-una adolescentină. - Mă iubești ? Glasul ei de lebădă îmi mângâia auzul, făcându-mă să mă simt în al nouălea cer. - La nebunie, scumpa mea ! La nebuni e ... - La nebunie, scumpul meu ! La nebuni e... Pășeam pe aleea parcului, neobservând că în spatele nostru, la vreo douăzeci de metri, un bărbat trecut de
IUBIREA ESTE UN ÎNGER DE LUMINĂ CU O SINGURĂ ARIPĂ de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1586 din 05 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/379730_a_381059]
-
la instrumente tradiționale după care, la rândul lor au urmat muzicienii de azi, cum e maestrul Dumitru Fărcaș. E drept că plăcerile pentru muzică sunt stratificate dar nici melomanul cel mai fidel pianului, viorii, flautului, harpei... n-ar avea niciodată auzul stânjenit de dulcele taragot al lui Dumitru Fărcaș, care întinde vibrant în sunetul lui, ecoul, susurul, vuietul, clinchetul, șoapta, tunetul muntelui, apei, câmpiei, văzduhului, gliei românești. Toate instrumentele pretind muzicieni care scot îngerul din ele, iar taragotul e atins de
DUMITRU FĂRCAŞ TARAGOTUL CARE A PLÂNS ŞI A BUCURAT ROMÂNUL de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1403 din 03 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379830_a_381159]
-
să plece. Într-o altă zi, stăpâna conacului se opri drept în fața lui Nerun mărturisindu-i că îi este foarte drag și că și-ar dori să se mărite cu el, cu toate că știe că el este un băiat sărac. La auzul acestei vești Nerun se cutremură de-a binelea. Nu s-ar fi gândit măcar o clipă la așa ceva. Fără să se codească prea mult, îi zise stăpânei sale, pe de-a dreptul: - Mulțumesc, stăpână, pentru gândurile tale bune! Dar nu
BALADA LUI NERUN (2) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1395 din 26 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379872_a_381201]
-
a dreptul: - Mulțumesc, stăpână, pentru gândurile tale bune! Dar nu pot accepta să mă însor cu tine. Am jurat credință veșnică alteia și nu-mi pot călca jurământul, orice s-ar întâmpla! Stăpâna simți că i se clatină picioarele la auzul acestei vești. Nu-și putea imagina că este refuzată de un sărăntoc. Pe fața ei apăru dintr-odată mânia. Dar se trezi repede din amorțeală. În sine își zise că nu-l va plăti pe Nerun până ce acesta nu va
BALADA LUI NERUN (2) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1395 din 26 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379872_a_381201]
-
moartea prin decapitare. Dacă ar fi avut un rang mai însemnat în cadrul bisericii protestante, i s-ar fi cuvenit moartea prin ardere pe rug. Așa, însă, avuse parte de o moarte simplă, dar demnă de un bun credincios calvinist. La auzul acestei vești cutremurătoare, Julia izbucni în lacrimi nepotolite, încât nimic nu o putea alina sau opri din durere. Îl rugă pe tatăl ei să intervină măcar acum pe lângă municipalitate, ca trupul lui Hans să fie înmormântat într-un cimitir comunal
ULTIMA PARTE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379902_a_381231]
-
de piatră, îngust, tăind prin pădurile de brad înalte și întunecoase. Merg cât merg, iar când obosesc bine de tot, mă așez pe un buștean de la marginea drumului să-mi trag sufletul. Nici nu trecu mult timp că din vale auzul îmi desluși niște zgomote ca de copite de cal și roți de căruță. Mai apoi, la cotitura drumului se ivi o gloabă de cal cu urechile ascuțite și înhămat la un car hodorogit. Pe scândura pusă în fața carului ședea un
PUTEREA RAZEI ABASTRE (2) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1937 din 20 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379906_a_381235]
-
mâncat din pomul oprit, deși era singur, doar cu femeia sa, Adam, de frică, s-a ascuns auzind glasul lui Dumnezeu ce-l striga: “Adame, unde ești?” (Fac.3,9); de asemenea și Eva greșind, a cuprins-o frica la auzul cuvintelor divine ce i se adresau: “Pentru ce ai făcut aceasta?” (Fac. 3,13). Pentru că “era frumos la arătare și dulce la gust mărul ademenitor”, Eva a greșit, a greșit și Adam, bărbatul ei, a greșit omul, neascultându-L pe
NU VĂ TEMEŢI de PRODROMOS BELE IEROSCHIMONAH în ediţia nr. 1819 din 24 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381954_a_383283]
-
de admitere deasemenea. Printre membri se afla și un compozitor. O remarcase după primele acorduri și nu ascultase melodia până la capăt, spunându-i că este de ajuns și dojenind-o că monopolizează timpul celorlalți candidați, la care solfegiile deveneau dureroase auzului. La proba de sport îi fusese destul de greu. Se cerea proba de viteză și cea de rezistență, pe lângă săritura la groapa cu nisip. Mira nu mai avea rezistență după hepatita virală cu care se luptase în ciclul primar. Cu toate
GIMNAZIU de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1959 din 12 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381980_a_383309]
-
presupuneri din cele mai fanteziste. Brusc, intrusul s-a oprit. Era clar că îl interesa ceva. Am deslușit că deschisese deressingul și acum, îmi trecea în revistă hainele și încălțările. După un timp, s-a lăsat tăcerea. Oricât îmi încordam auzul, nu distingeam nimic, nu ghiceam ce anume făcea. Îmi țineam respirația, întrebându-mă cât mai durează acest joc. Curând, vizitatorul meu a pornit mai departe. În dreptul biroului, a ezitat. Nu îmi rămânea decât să sper că nu va fi curios
LOGODNICUL MEU, FRED (VI) de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 1475 din 14 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382057_a_383386]
-
01 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului Aud ades Ades aud viora ta cum cântă Nedumirit m-am întrebat de ce Atinge-arcușl doar o struna ruptă Și melodia sună sec și rece! Nu ramurile m-au trezit din vise Cum fulgera aveam auzul treaz! Am pus la insectar poeme scrise În așteptarea clipei de extaz. Cum macii roșii și-au schmbat culoarea Și soarele răsare din apus Încerc să trec și muntele și marea C-un ghiocel pe suflet juxtapus Mi-am acordat
AUD ADES de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380619_a_381948]
-
vorbit cu el de mult. - Ah... am crezut că știi... Iartă-mă că te-am deranjat. - E acum dacă tot ai făcut-o spune-mi tu! - Cred că sunt însărcinată Lavi... și începu de-a dreptul să plângă dar cu auzul încordat la maxim încercând să deducă reacția Laviniei la vestea șocantă. - Ho, ho! Stai puțin fă-mă să înțeleg. Ești sau nu ești gravidă și ce e cu logodna, că nu pricep neam! Ia-o cu-nceputul! - Păi cred că
INELUL de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 2231 din 08 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379590_a_380919]
-
prezentate cauzele prime ale apariției bolilor pe pământ după căderea lui Adam din rai ca urmare a păcatului, relația dintre trup și suflet, viață și moarte, inimă ca centru al medicinei creștine și creier, dintre ochi și ureche (văz și auz), cauzele spirituale ale bolilor, metode de vindecare, deosebirea dintre posedat de demon și atacat de demon, definiții ale nebuniei, cazuri de sinucidere din Biblie ca urmare a trădării, relația medicină creștină-medicină laică. Boala este considerată o formă de încercare a
FESTIVALUL „CONŞTIINŢA”, EDIŢIA A IV-A, 2016 de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 2111 din 11 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381009_a_382338]
-
le spuseseră că ar face parte din frumos-sufletul. Cât de greu i-a fost lui Socrate să smulgă frumosul din brațele lui Pitagora, care-l închisese în „măsură”, „proporție” și „armonie”, apoi să-l scoată din mâlul plăcerilor văzului și auzului, în care îl împotmoliseră sofiștii, și să-l aducă acolo unde-i era locul: adică în suflet! De aici, prin poarta sufletului, Frumosul, prin mâna lui Platon, s-a-mprietenit cu Binele și Adevărul. Întotdeauna Platon a fost un sensibil și de
DESPRE OMUL FRUMOS de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2313 din 01 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/381058_a_382387]
-
atât de uman și atât de tandru, ce răspândește mireasma mângâierii, asupra suferinței femeii văduve: De asta doresc să văd fața voastră, față în care este gura care sloboade glas și-mi vestește cele din lăuntrul sufletului, în care este auzul, care primește cuvintele, în care sunt ochii, care zugrăvesc mișcările sufletului și prin care mă pot bucura mai bine de sufletul dorit.” (Epistola a VIII-a, 12d) Scrisoarea I, „Preacuratei și preaiubitei de Dumnezeu stăpâne, diaconița Olimpiada, Ioan episcopul îi
MIRAJUL DIVIN ŞI ETERN AL FEMEII de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1894 din 08 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381039_a_382368]
-
uitat stăpâne să fii Om ce este te-ai prefăcut sub vorbe false sterpe dălți neîncetând a plânge fără de poveste îți duci o.dorul printre peregrine semne porți cântările de cețuri adâncuri de nesomn atârnă la ureche cireșe fără taine auzul ți-e închis spre a Vie.ții Domn iar văzul ți-e prea plin de neimagini haine ascunse sunt de tine ideile grăirii parabole de clare neînțelese sorți destine de avânturi cu aripe de îngeri te poartă printre zile ca
POEM HIERATIC LVII-MIRESME DE ARH.IDEI de DAVID SOFIANIS în ediţia nr. 1927 din 10 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381232_a_382561]
-
gândeam dacă nu cumva zgomotul era produs de bucuria acelor vietăți care alergau de colo-colo. Zgomotul era foarte palpabil, aproape material, asemănător cu picăturile de ploaie pe care le simți pe piele, dar care nu te udă. Simțurile văzului și auzului nu erau separate ca pe Pământ. Puteam să aud frumusețea acelor corpuri argintii care fluturau deasupra mea și puteam să văd cântecul lor vesel și zglobiu. În această lume nu puteai să te uiți sau să auzi ceva fără să
EXTAZUL ŞI AGONIA UNOR IUBIRI TRECUTE PRIN TIPARNIŢE DE SENTIMENTE VOPSITE ÎN ALB ŞI NEGRU de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1968 din 21 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381402_a_382731]
-
Aprinde lumina, să văd că viața nu e goală. Abia acum am aflat că ne iubim de-o veșnicie... De când eram copii la școală. * Nu pot dormii, Sar să deschid zorii de zi. Nevinovat, poemul tău mă fură. Strecurat în auz glasul tău mă-nfioară Și cu blândețe te strig, Dar un vânt îmi fură strigarea, perfid ! * Vis profetic, sidefat, ai vibrat în palma mea; Piatră sacră, lacrimi mi-ai descătușat. Lumina ta m-ajunge... Unde să te adăpostesc până la răsăritul lunii
VIS PROFETIC de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1971 din 24 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380864_a_382193]
-
hotel, pokerinii sunt monede, avem ținutul Rișcaniei și cel Tablarania, peștii nu sunt vertebrate inferioare, ci „întreprinzători vigilenți” care pot construi chiar un hotel, La trei chitici, Guvidam e șeful lacurilor și bunurilor lor etc.. Gheorghe Andrei Neagu are un auz perfect, absolut, cuvintele (i) se desfac precum o coadă de cometă, cinicul devine liric (așa era și Caragiale!), gustul e amărui și tonul capătă și accente de elegie, poanta devine pont, pontul devine pot, potul devine putirință... Neagu scrie scrisori
AESOPICAE de LUCIAN STROCHI în ediţia nr. 2251 din 28 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380898_a_382227]
-
din 13 septembrie 2016. Niciodată nu vom întâlni măcar două călătorii prin lumea aceasta identice. Ne gândim atunci că Înțeleptul Dumnezeu a statornicit în fiecare dintre noi o lucrare ziditoare aparte. Suntem înzestrați cu daruri minunate precum cel al văzului, auzului, vorbirii, etc, si le prețuim atât de puțin când reușim să ne bucurăm de ele, concepem totul că pe o normalitate care ni se cuvine. Abia când uneori încercări diverse năvălesc peste acest firesc al nostru, facem loc și Lui
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380804_a_382133]
-
în ... Citește mai mult Niciodată nu vom întâlni măcar două călătorii prin lumea aceasta identice. Ne gândim atunci că Înțeleptul Dumnezeu a statornicit în fiecare dintre noi o lucrare ziditoare aparte. Suntem înzestrați cu daruri minunate precum cel al văzului, auzului, vorbirii, etc, si le prețuim atât de puțin când reușim să ne bucurăm de ele, concepem totul că pe o normalitate care ni se cuvine. Abia când uneori încercări diverse năvălesc peste acest firesc al nostru, facem loc și Lui
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380804_a_382133]
-
deși aceștia încercaseră cu mult curaj să se reorganizeze și chiar să contraatace, cedaseră în cele din urmă, datorită asalturilor neîncetate ale germanicilor și mai ales în urma indicațiilor lui Arminius care știa foarte bine modul de luptă al romanilor. La auzul veștilor, Augustus fu mâhnit până în adâncul sufletului de această pierdere de care suferise enorm în ultimii ani ai vieții, și decretase ulterior o sărbătoare în memoria victimelor acestei tragedii naționale. Până la sfârșitul vieții, Augustus nu a uitat acest lucru și
AL SAPTESPREZECELEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1380 din 11 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/380855_a_382184]
-
Aprinde lumina, să văd că viața nu e goală. Abia acum am aflat că ne iubim de-o veșnicie... De când eram copii la școală. Nu pot dormii, Sar să deschid zorii de zi. Nevinovat, poemul tău mă fură. Strecurat în auz glasul tău mă-nfioară Și cu blândețe te strig, Dar un vânt îmi fură strigarea, perfid ! Vis profetic, sidefat, ai vibrat în palma mea; Piatră sacră, lacrimi mi-ai descătușat. Lumina ta m-ajunge... Unde să te adăpostesc până la răsăritul lunii
ION I. PĂRĂIANU [Corola-blog/BlogPost/380888_a_382217]