4,413 matches
-
violenței... pentru conducerea uriașei mase a populației, a țărănimii, a micii burghezii, a semiproletarilor, În vederea organizării economiei socialiste”. Din nou, marxismul pune la dispoziție ideile și instruirea, singurele care alcătuiesc creierul maselor de muncitori: „Educând partidul muncitoresc, marxismul face educația avangărzii proletariatului, capabilă să preia puterea și să ducă Întregul popor spre socialism, să călăuzească și să organizeze noua orânduire, să fie Învățătorul, conducătorul, Îndrumătorul tuturor celor ce muncesc și sînt exploatați, În opera de organizare a vieții lor sociale, fără
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
Îndrumătorul tuturor celor ce muncesc și sînt exploatați, În opera de organizare a vieții lor sociale, fără burghezie și Împotriva burgheziei”. Premisa este aceea că viața socială a clasei muncitoare va fi organizată fie de către burghezie, fie de către partidul de avangardă, Însă niciodată de membrii clasei muncitoare Înșiși. În același timp, Lenin vorbește elocvent despre o nouă societate, În care politica va fi dispărut și În care administrarea lucrurilor va putea fi Încredințată absolut oricui. Modelele pe care se baza optimismul
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
exprimă o viziune a perfectei raționalități tehnice a producției moderne. O dată stăpânite „operațiunile simple” corespunzătoare fiecărei ramuri din cadrul diviziunii muncii, practic nu mai rămâne nimic de discutat. Revoluția aruncă burghezia de pe puntea acestui „vas transoceanic”, instalează la cârmă partidul de avangardă și stabilește o nouă direcție, Însă sarcinile numeroșilor membri ai echipajului rămân neschimbate. Concepția lui Lenin cu privire la această structură tehnică, trebuie să remarcăm, este pe deplin statică. Formele de producție fie sunt fixe, fie, dacă suferă totuși modificări, nu vor
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
tradus literal „poporul Întunecat”). În sfârșit, ea făcea posibile (și chiar necesare) planificarea și calculele și funcționa așa cum spera Lenin să funcționeze puterea statului socialist. În viziunea gânditorului rus, aceeași logică evolutivă se aplica și elitei din fruntea partidului de avangardă, și fabricii, și fermei. Profesioniștii, tehnicienii și inginerii aveau să Îi Înlocuiască pe amatori În funcțiile de conducere, iar autoritatea centralizată bazată pe știință avea să fie forța dominantă. Ca la Le Corbusier, gradul de specificitate funcțională din cadrul organizației, ordinea
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
că acesta nu auzit de ea Înainte de a muri. În schimb, Lenin a Întâlnit-o pe Rosa Luxemburg. Ei scriau amândoi cam pentru același public, Își cunoșteau reciproc părerile, iar Luxemburg făcuse referire exactă la argumentele lui cu privire la partidul de avangardă și la relația acestuia cu proletariatul În cursul revoluției și le respinsese. Aici, ne vom concentra atenția În principal asupra eseurilor În care Rosa Luxemburg se opune viziunilor extrem-moderniste ale lui Lenin: „Chestiuni organizaționale privind social-democrația rusă” (1904), „Greva de
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
porneau. De pildă, ei acceptau premisele marxiste cu privire la contradicțiile dezvoltării capitaliste și inevitabilitatea revoluției, erau dușmani ai tranziției treptate și ai oricăror alte compromisuri decât cele tactice cu partidele nerevoluționare. Chiar și la nivel strategic, amândoi susțineau importanța partidului de avangardă pe motiv că acesta avea mai mari șanse să vadă situația de ansamblu („totalitatea”), În vreme ce muncitorii riscau să vadă lucrurile doar la nivel local și În funcție de interesele lor particulare. Nici Lenin, nici Rosa Luxemburg nu se gândiseră la ceea ce s-
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
ce nu era imediat perceptibil de pe poziția pe care se afla el. Cu toate acestea, apar diferențe În ceea ce privește amploarea pe care o capătă această logică la fiecare din cei doi autori. Pentru Lenin, totalitatea era exclusiv În mâinile partidului de avangardă, care deține un monopol virtual asupra cunoașterii. El Își imagina un centru atoatevăzător - un fel de ochi care să privească de sus -, care să alcătuiască baza operațiunilor strict ierarhice, În cadrul cărora proletarii deveneau simpli soldați sau pioni. Din punctul de
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
și mai misterios decât Își imaginase Le Corbusier. Metaforele folosite de Rosa Luxemburg sunt, după cum vom vedea, ilustrative. Ea evita paralelele legate de armată, inginerie și fabrică, scriind mai frecvent despre creștere, dezvoltare, experiență și Învățare. Ideea că partidul de avangardă ar putea fie ordona, fie interzice o grevă de masă, așa cum un comandant le poate porunci soldaților să meargă pe font sau să rămână În cazarmă, i se părea anacronică. Orice Încercare de a manipula astfel o grevă ar fi
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
sau conștiința, un fel de briceag fie păstrat În buzunar «pentru orice eventualitateș, fie deschis și folosit”. O grevă generală - și dealtfel și o revoluție - era un eveniment social complex ce implica voința și cunoștințele multor agenți umani, partidul de avangardă nefiind decât un element. Revoluția ca proces viu Rosa Luxemburg considera grevele și luptele politice procese istorice și dialectice. Structura economiei și forța de lucru ajutau la definirea opțiunilor existente, Însă fără a fi determinante. Astfel, dacă industria era una
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
la el modela caracterul proletariatului. Felul În care se producea revoluția conta la fel de mult ca și desfășurarea sau nedesfășurarea ei, deoarece procesul În sine avea consecințe enorme. Luxemburg era de părere că dorința lui Lenin de a transforma partidul de avangardă Într-un stat-major al clasei muncitoare era nu numai irealistă, ci și deplorabilă din punct de vedere moral. Logica lui ierarhică nu ținea cont de inevitabila autonomie (individuală și colectivă) a clasei muncitoare ale cărei interese și acțiuni nu puteau
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
sala de clasă presupune colaborare adevărată, admite implicit posibilitatea că profesorul ar putea avea de Învățat ceva util de la elevii săi. După ce a Început să considere revoluția analogă unui proces natural complex, Luxemburg a tras concluzia că rolul partidului de avangardă este, inevitabil, unul limitat. Asemenea procese sunt mult prea complicate pentru a putea fi bine Înțelese, cu atât mai puțin influențate sau planificate În avans. Rosa Luxemburg a fost foarte impresionată de inițiativele populare luate spontan pe Întreg cuprinsul Rusiei
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
popularăț se Întrețes: merg În paralel, se amestecă, curg unele În altele și unele din altele; e o eternă mare de forme În mișcare și În schimbare”. Așadar, greva de masă nu era nu o invenție tactică a partidului de avangardă, menită să fie folosită la momentul potrivit, ci, mai degrabă, „pulsul viu al revoluției și, În același timp, motorul său cel mai puternic,... forma fenomenală pe care o ia lupta proletară În timpul revoluției”. Din perspectiva Rosei Luxemburg, Lenin trebuie să
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
rezultat o politică educațională inadecvată, ce Împiedica dezvoltarea clasei muncitoare mature și independente, de care era nevoie pentru revoluție și pentru crearea socialismului. Astfel, Luxemburg Îi ataca și pe revoluționarii germani, și pe cei ruși, deoarece puneau conștiința partidului de avangardă În locul celei al proletariatului, neținând cont de faptul că scopul era de a realiza o mișcare muncitorească cu conștiință proprie, nu doar de a-i folosi pe proletari ca pe niște instrumente. Asemenea unui protector Încrezător și plin de Înțelegere
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
eventual și greșeli, Însă numai prin folosirea puterilor creative ale clasei muncitoare”. Chiar dacă specialiștii și funcționarii aveau un rol de colaborare de o importanță vitală, „numai aceia direct implicați În industrie pot aduce acesteia inovații vii”. Lenin considera partidul de avangardă o mașină de făcut revoluție, iar apoi de clădit socialismul - misiuni ale căror direcții principale, se presupune, fuseseră deja stabilite. Le Corbusier considera casa o mașină de trăit, iar pe urbanist - un specialist căruia cunoștințele Îi indică În ce fel
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
vor funcționa cel mai bine, ca și orașul lui Jane Jacobs, atunci când vor fi creații comune ale inginerilor și amatorilor talentați și cu experiență. și, mai presus de toate, nu există o delimitare strictă Între mijloace și scopuri. Partidul de avangardă definit de Luxemburg și Kollontai nu creează o revoluție sau un socialism, la fel cum o fabrică produce osii, de exemplu. Așadar, el nu poate fi evaluat corect - cum s-ar putea face În cazul unei fabrici - pe baza producției
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
cazul unei fabrici - pe baza producției sale, adică a numărului de osii de o anumită calitate, obținute cu un anumit număr de muncitori, un capital dat și așa mai departe. De asemenea, În viziunea lui Luxemburg și Kollontai, partidul de avangardă produce un anumit tip de clasă muncitoare - creativă, conștientă, competentă și puternică -, care reprezintă condiția necesară atingerii tuturor celorlalte scopuri ale sale. În termeni pozitivi, aceasta Înseamnă că felul În care se derulează călătoria este la fel de important precum destinația. În
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
creativă, conștientă, competentă și puternică -, care reprezintă condiția necesară atingerii tuturor celorlalte scopuri ale sale. În termeni pozitivi, aceasta Înseamnă că felul În care se derulează călătoria este la fel de important precum destinația. În termeni negativi, Înseamnă că un partid de avangardă poate obține rezultate revoluționare prin mijloace ce Îl abat de la realizarea scopului său central. PARTEA A III-A INGINERIA SOCIALĂ A AȘEZĂRILOR șI PRODUCȚIEI RURALE Lizibilitatea este o condiție a manipulării. Orice intervenție importantă a statului asupra societății - vaccinarea populației
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
reușită. Orice proces sau eveniment social de proporții va fi, inevitabil, mult mai complex decât planul pe care Îl putem elabora noi, fie anticipat, fie retrospectiv, pentru a-l descrie. Lenin, În calitatea sa de lider ambițios al partidului de avangardă, avea toate motivele ca, În cadrul proiectului revoluționar, să pună accentul pe disciplina și ierarhia de tip militar. După Revoluția din Octombrie, autoritățile statului bolșevic erau, la rândul lor, Îndreptățite să exagereze rolul central și omniscient al partidului În realizarea schimbării
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
universal ca proiect utopic vezi, de asemenea, Brasília Utopism În orașele geometrice ca scop al statelor moderne timpurii extrem-modernist administrativ rus În ingineria socială socialist secolul al XX-lea Vale, Lawrence Van der Ploeg, Jan Douwe Vandergeest, Peter Partidul de avangardă instrumentalismul respins de Rosa Luxemburg rolul pedagogic al relația cu masele Vauban, marchizul de Veblen. Thorstein Vercinîua Troița, cooperativă de stat la Vernant, Jean-Pierre Verneig, Puyrasseau, Joseph Vietnam capitația În simplificarea funciară În crearea de sate În Memorialul războiului din
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
adaugă el, „ei participă nu ca muncitori, ci ca teoreticieni socialiști precum Proudhon și Weitling”. Ibid., p. 33. Ibid., p. 41. Ibid., p. 151 (sublinierea Îmi aparține). Aici, Lenin se referă În special la ziarul Iskra, organ al partidului de avangardă. Ibid., p. 120-121. Ibid., p. 122 (sublinierea aparține autorului). Vezi, de pildă, Kathy E. Ferguson, „Class Consciousness and the Marxist Dialectic: The Elusive Synthesis”, Review of Politics 42, nr. 4, octombrie 1986, pp. 504-532. Lenin, What Is to Be Done
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
la București, alcătuită din F. Brunea-Fox, Ion Călugăru, M.H. Maxy și Ilarie Voronca, și o alta la Paris, unde se aflau B. Fondane (B. Fundoianu) și Hans Mattis Teutsch. I. este una dintre cele mai importante manifestări ale grupărilor de avangardă românești, sufletul ei fiind Ilarie Voronca. El și semnează în primul număr un articol-program intitulat Suprarealism și integralism, în care respinge suprarealismul în numele noii arte care trebuie să fie „constructivismul integral”, rezultat al interferenței artelor moderne: „poezie, muzică, arhitectură, dans
INTEGRAL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287566_a_288895]
-
sunt Ștefan Roll, Mihail Cosma și Al. A. Philippide, care susțin sectorul de poezie, alături de Ilarie Voronca, F. Brunea-Fox, Ion Călugăru, Tristan Tzara. Din literatura universală sunt traduși Ezra Pound, Max Jacob, F.T. Marinetti. Sunt prezentate și alte personalități ale avangardei apusene și este comentată opera lui Brâncuși, socotit un mare deschizător de drum. Toate numerele sunt ilustrate cu reproduceri după pictorii Camil Ressu, I. Ross, M.H. Maxy. Printre poeții români cu care redactorii își găsesc afinități se numără, în primul
INTEGRAL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287566_a_288895]
-
, orientare în cadrul constructivismului românesc. Aderând la principiile mișcării constructiviste, i. le accentuează pe unele și le aplică într-o manieră mai consecventă. Denumirea vine de la titlul revistei „Integral” (1925-1928). Îndeosebi prin Ilarie Voronca, spiritus rector al tuturor periodicelor de avangardă apărute după „Contimporanul” și înainte de „unu”, dar și prin alți colaboratori ai acestora, publicația reia ideile directoare din „75 HP” și „Punct”. Noua revistă consideră că invarianta acelor idei este principiul integrării artelor în ansamblul civilizației epocii. În „75 HP
INTEGRALISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287567_a_288896]
-
abstract pe același drum arcuit ca o coardă: sinteza.” Termenul e arborat programatic și în articolul-manifest din primul număr al revistei „Integral”: „Sintetizăm voința vieții din totdeauna, de pretutindeni, și eforturile tuturor experiențelor moderne.” Situându-se în raport cu celelalte curente de avangardă, i. se revendică din dadaism, pe considerentul că: „dadaismul reprezintă, mai mult decât o atitudine de artă, o ideologie generală, o stare de spirit universalizată, cu repercusiuni în etică, filosofie, religie.” Dar insurecția denumită prin această vocabulă „nu putea fi
INTEGRALISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287567_a_288896]
-
subiectivitate, încetează a fi o „expresie de suflet”, devenind o „existență materială”. Poemul țipă, vibrează, dizolvă, cristalizează, umbrește și calmează. El nu transmite emoție, ci „senzație crudă”, „sângerândă”, „zvârcolindu-se șopârlă în tăiere”. Respingând „gramatica”, mod al convenției, poetul de avangardă cultivă cuvântul „considerat în el însuși”, „indiferent de sens”, „cuvântul liber, fulgerător”, care „alunecă singur, ca un stilet”, „verbul zgârie-cer”. Eliberate de logică, de asocierea după norme și „descojite de simbol”, „cuvintele obțin [...] propriul lor sens, boxând sau îmbrățișându-se
INTEGRALISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287567_a_288896]