1,758 matches
-
amor. Un vermut vrea și madam Aglae Verigopolu, vermut bând și cei doi bărbați - soțul ei și personajul- narator: „Dar doamna ne-ntrerupe: - Dv. aveți poftă de vorbă mie mi-e foame... Bine, cocoșelule, mie nu-mi dai un aperitiv? - Băiete! Încă trei.” (Mici economii...). Neputând rezista invitației doamnei de „a prânzi la dânșii”, personajul-narator constată că à la fortune du pot Înseamnă „fel de fel de mezeluri și o sticlă de marsala”, la care se adaugă icrele moi. „Vesela petrecere
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
un bătrân Își șterge ochelarii. Dar cineva a lăsat pe jos o coaja de mar. Deodată........ bătrânul alunecă și căzu. Mihăiță se repede sa-l ajute. Încercând sa-l ridice, observă că ochelarii bătrânului sau spart. - Bunicule, unde locuiești? - Mai băiete, vezi pădurea aceea de acolo? După ce treci de ea intri Într-un sat. Acolo locuiesc eu. - Bine. Am să te ajut să mergi acasă. În timp ce ei mergeau prin pădure, seara se lăsă Încetișor. Au ajuns, după lungul drum, la casa
Modalităţi de stimulare a capacităţilor creatoare în lecţiile de compunere la clasele primare by Lenuţa Barbu, Laurenţiu Tolontan () [Corola-publishinghouse/Science/91825_a_92802]
-
mă duce la el, adică să pot ieși din ghetou, și la el pe noptieră am văzut Pădurea spânzuraților de Liviu Rebreanu... Și zic: „Domnule plutonier, ați citit cartea asta?” - „Da, zice” - „Și v-a plăcut?” - „Mi-a plăcut, măi băiete, da’ de ce mă Întrebi?” - „Și, zic, ce mult aș da ca să pot citi și eu o carte!” - „Păi, uite, zice, ia-o, eu am citit-o și nu mă mai uit la ea - o ai de la mine”... Și țin minte
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
După aceea s-a îndreptat încet către ușă, s-a uitat la locul unde scuipase Pamela, a rupt o bucată din ziarul slinos și a așternut-o cu grijă peste scuipat. Pe urmă s-a reașezat pe scaun. — Bea, Charles, băiete! Nu bei deloc. Ești prea treaz. Bea! — Ziceai ceva despre teatru. — Ai avut dreptate să nu-ți publici piesele, erau un nimic, un nimic, spumă, dar, cel puțin, n-aveau pretenția să fie altceva. Acuma o faci pe ofensatul - vanitate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
au o crescătorie acolo. Simpatici ciobăneștii ăștia scoțieni! Dar individul ăsta de-aici nu s-a adaptat, nu se pricepea să păzească oile. Așa-i, Chuff? Nu-ți plăcea să-ți pierzi timpul cu proastele alea de oi, așa-i, băiete? Chuffey sări din nou în picioare, dând din coadă. Îmi așezasem valiza pe jos, lângă mine, iar peste valiză pusesem punga de hârtie cu lamele mele și fardurile lui Hartley. Mi-am lăsat ceașca din mână, am deschis valiza, am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Carantină? — Da, replică Ben. Noi ne pregătim să plecăm în Australia. Am terminat-o cu iernile englezești. Când l-am luat pe Chuff, n-am știut că atâta durează carantina, că doar nu-l putem lăsa aici, nu-i așa, băiete? — În Australia? Vrei să spui că plecați... definitiv? — Da. M-am uitat la Hartley. Mă privi și ea cu ochii calmi, violeți, larg deschiși, și cu un soi de zâmbet, apoi se ridică, luă ceainicul și se duse la bucătărie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
uit la ea, dar după ce-mi aruncase surâsul acela vag, își ferea acum privirile de mine. I se adresă lui Ben. — Crezi că Chuffey o să ne mai recunoască după toată carantina aceea lungă? — Fără îndoială. Nu-i așa, Chuff, băiete? — Mai ia puțin ceai, mă îndemnă Hartley. Un cornuleț, o felie de tort? Am înghițit restul de ceai și i-am întins ceașca. Am mâncat bucata de sandviș strivit pe care fusesem gata s-o vâr în buzunar. Eram atât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Atunci, n-are decât să dispară!“. Și-mi venea acum în minte, răscolită din cavernele adânci ale mării memoriei, o discuție pe care o avusesem cu Clement, despre Hartley. Da, lui Clement îi povestisem despre Hartley, și îmi spusese: „Acum, băiete, pune-o deoparte în dulapul cu jucării vechi“. Doamne, îi aud vocea puternică, sonoră, rostind aceste cuvinte, de parcă ar vorbi acum, în cămăruța întunecată. Și, pentru un timp, am pus-o deoparte pe Hartley. După acea perioadă de început a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
fi crezut c-o să se realizeze. Și-mi plăcea să lucrez pentru dumneavoastră, era grozav, toată Londra-n sus și-n jos, și ce mai vâjâială, țineți minte? Pe urmă, când dumneavoastră ați plecat, mi-am zis: „De ce nu, Freddie, băiete?“, mi-am obținut o echivalare, și nici măcar nu mai eram așa de tânăr, dar mi-a fost de mare ajutor faptul că am lucrat cu dumneavoastră, totdeauna mi-ați purtat noroc, domnu’ Arrowby. Ați fost așa de bun cu mine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
a spus: Școala noastră - mai bine zis liceul Aron Pumnul - se închide. Plecați la Brad, că ei s-au oferit și trebuie să vă primească. Și mi-a pus mama o pâine și o slană, cum zice ardeleanu... Și: Fugi băiete, că vin rușii peste tine și e de rău! Aveam deja 15 ani împliniți. Am fugit și am venit aproape o lună pe jos, cu căruța, prin ploaie, frig, zăpadă... că era luna martie, era primavară. Și așa m-am
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
meu... dar am fost la Odorhei, și am copilărit la școală cu copii secui. Și asta era bine, dar, totuși, nu m-au angajat... Până la urmă m-a angajat un director inimos, Dumnezeu să-l odihnească. Mi-a spus: Mă băiete, vrei să muncești? Vreau! Dar șofer vrei să fii? Da. Dar taxator vrei să fii? Vreau, orice! Dar să-ți vezi de treabă! Și m-o angajat și acolo am rămas până la ziua pensionării, la întreprindere... Ce-ați lucrat acolo
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
vreo două-trei săptămâni, și de-acoalea ne-au dus la Gherla că eram considerați oameni periculoși. Cum vi s-a părut Gherla în comparație cu celelalte locuri de detenție? Prima dată am zis: dacă venim în Ardeal, o să fie oameni mai buni. Măi băiete! Da’ periculoasă-i Gherla asta! Și acuma cred că ieste, îi închisoare grea. Atunci era Istrate și cu ceilalți gardieni... Stăteam la al treilea etaj și ne schimba din opt în opt zile... lua 4 inși din celula asta, și
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
pe deținut cu fundul gol și-i dădea 25 la fund... Eu n-am crezut, dar am avut un coleg de-al meu, Vasile Hărăbor, a rupt dintr-o bucată de cearșaf și a cusut o pereche de chiloți. Băi băiete, și l-a prins cusând chiloții ăia și i-a dat 25 la fund și așa era vânăt de a început să se ieie chielea ceia de pe el... A stat vreo trei zile numa’ cu burta în jos și cu
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
și stilistic. Forma cu -e este, în general, neutră sub aspect stilistic. Forma cu -ule dezvoltă diferite valori stilistice, în stilul conversației, exprimând atitudinea subiectului vorbitor față de interlocutor: ironie, desconsiderație, admonestare, dar și afecțiune, intimitate; forma în -e identifică: copile, băiete, ciobane, poete, moșnege, bătrâne etc., forma în -ule descrie: copilule, băiatule, ciobanule, poetule, moșneagule, bătrânule etc. Comportându-se adjectival, substantivele cu vocativul în -ule se caracterizează prin mutații semantice de tip metaforic, în planul lor lexical; substantivul copilule nu mai
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
stilul conversației (mai ales în limbajul popular) și în stilul beletristic, pronumele își depășește adesea sensul obiectiv prin dezvoltarea altui raport semantic; pronumele tu, de exemplu, poate exprima sensul de persoana I, dacă se raportează la locutor: „Apoi lasă-ți, băiete, satul cu tot farmecul frumuseților lui... dacă te lasă pârdalnica de inimă.” (I. Creangă, p. 77) Categoria gramaticală a număruluitc "Categoria gramatical\ a num\rului" Opoziția de număr prezintă trăsături distinctive și sub aspect semantic și sub aspectul expresiei. Sub
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
eu de la dascălii mei, de la albine.” (M. Eminescu) Asimilabile prin funcția lor lingvistică (declanșează sau asigură desfășurarea actului de comunicare) interjecțiilor volitive, termeni de adresare precum mă, măi, bre etc. însoțesc, fără a realiza funcții sintactice, vocative: „Bună vreme, măi băiete!” (M. Eminescu) sau se întrebuințează singure, cu același rol de adresare: „-Ho, măi! ce vă este...” (I. Creangă) „-Ia tăceți, bre, răspunse Zaharia.” (I. Creangă) sau constituie enunțuri neanalizabile: „-Mă! ia ascultați!” (I. Creangă) „-Dar cu chemarea împreună, cum te
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
-te, măi Trăsne, dacă poți.” (I. Creangă) Intonația imperativă este orientată de accentul sintactic și depinde de dezvoltarea enunțului; este ascendentă când enunțul se realizează doar printr-un vocativ, o interjecție sau un verb la imperativ: „Mai luăm câte unul?... Băiete!...” (I.L. Caragiale), „- Stăi! strig eu.” (I.L.Caragiale); este mai întâi ascendentă, apoi descendentă, când enunțul are o dezvoltare mai amplă: „Cântați-mi durerile voastre / Ca să am la ce să visez.” (A.E. Baconsky) Enunțurile imperative indirecte au intonație nespecifică; ele
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
am născocit eu timpul. ” (Eminescu) • sintagma predicatului analitic: „Dorea să se facă doctor, ca să salveze viețile oamenilor.” • adverbe (locuțiuni adverbiale) (prin intermediul unui verb): „Sandu juca în pierdere ca să nu se prindă păcăliții.” (E. Barbu, 225) • interjecții: „Hai și noi, măi băiete, să dăm ajutor la drum, să nu zică Vodă, când a trece pe aici, că satul nostru e mai leneș decât alte sate.” (I. Creangă, 7) * Sub aspect semantic, circumstanțialul de finalitate exprimă scopul în care se desfășoară o acțiune
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
la casa mică cu cerdac, unde locuiau bunicii și unde, în fața unei s ticle cu Cotnari și a două ulcele, bunicul a ținut să mi spună răspicat, sp re ținere de minte, tata dând mereu afirmativ din cap: „Noi, măi băiete, Hatmanii ăștia, cu tot neamul lor, au venit d in nord și, după ce s au stabilit o bucată de vreme în Basarabia, u nde se ocupau cu cumpărarea de cai, au coborât în Moldova, căsătorindu-se cu moldovence și devenind
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
lor, au venit d in nord și, după ce s au stabilit o bucată de vreme în Basarabia, u nde se ocupau cu cumpărarea de cai, au coborât în Moldova, căsătorindu-se cu moldovence și devenind buni gospodari. Așa-i, măi băiete cu neamul nostru”. Nu știam atunci că la acea sticlă de Cotnari voi afla câte ceva din genealogia mea, locul de proveniență, ocupațiile Hătmănenilor, contopirea prin căsătorie și o dată cu aceasta, transformarea lor în agricultori și viticulto ri. în timpul acelei revederi, am
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
mințit, că să meargă să-și ceară iertare și să spună că n-a fost așa. Stăpânu n-a venit niciodată la tribunal. «Degeaba vă opuneți, că n-o puteți scoate la capăt cu ăsta», mi-a zis avocatu. «Măi băiete, te-or arunca din tren ca să iasă basma curată...» «Nu contează. Adevăru trebuie să iasă!...» E bolnav de ulcer și nu bea. S-a angajat la Șichiva, la gater. Când să-l plătească, au zis că nu mai au bani
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
Parintele Alexandru a făcut Teologia la București. E pasionat de tâmplărie, de sculptură. Face catapetesme de nuc, de stejar, de paltin și ia bani frumoși, chiar dacă lucrează mult mai ieftin decât meșterii consacrați. - Tata m-a luat în primire. «Mă băiete, eu te-am trimis la Seminar. Tu ce-ai făcut acolo? În loc să-nveți carte, te-ai apucat de lemnărie, sudură?...» Biserica de-aici m-a obligat să lucrez, că altfel costa mulți bani. Mai mult nevoia m-a învățat. M-
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
drum. «Să nu iei numele Domnului tău în deșert!», spune «Vechiul Testament». Pe lângă Fălticeni, la Liteni, s-a mascat unul și tot ieșea înaintea unui preot. Luase o blană de vacă pe el, direct pe piele. Cu tot cu coarne. «Du-te, măi băiete!...» Nu, că io-s diavolu! Am venit să te ispitesc.» « Atunci diavol să rămâi!» Când a dat să-și ia blana de pe el, răcnea ca din gură de șarpe. Unul, Culiță Pustiu, s-a îmbrăcat în diavol și s-a
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
banii? N-o fost vânzare! Exasperat de faptul că hanul mergea numai în pagubă, Constantin a întrebat-o pe maică-sa - apriga Coană Tinca - care-i partea lui din afacere? Ea însă i-a răspuns cu parapon și meșteșug: „Măi băiete! Vezi tu drumul ista cât îi de lung și cât îi de lat, apoi tăt îi al tău!” El a înțeles cam încotro bate vorba ei și, plecând în lungul drumului spre Bucium, a găsit o casă încăpătoare lângă Plopii
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
o sfârșească. Abatele îl ascultă zâmbind. Apoi, după ce copilul a vorbit destul, a plâns destul, și-a descărcat cum trebuie biata lui inimă bolnavă, omul ăsta de treabă îi ia mâinile și-i zice foarte liniștit: Toate acestea-s fleacuri, băiete, și-ai fi fost un mare prost să te omori pentru atâta lucru. Povestea ta e foarte simplă: te-au dat afară din liceu, ceea ce, în paranteză, e o mare fericire pentru tine... Ei bine, trebuie să pleci, să pleci
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]