1,778 matches
-
strunelor se stinse, în ușă apăru silueta înaltă a unui bărbat într-un costum elegant, cu cămașă albă și papion. - Domnule subdirector, dânsul spune că... - Lasă- l pe el, este destul de mare să se descurce singur. Despre ce-i vorba, băiete? - Păi, am dat ieri examen la școala dumneavoastră, n-am unde sta până se anunță rezultatele, și ca să pot merge acasă pe jos îmi trebuie actele, spuse dintr-o suflare. Bărbatul lăsă ghitara deoparte și-l invită în holul mare
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
acolo, noutatea orașului, apoi a școlii, examenul însuși, cunoștința cu atâția oameni noi, unii binevoitori alții nu, se concentraseră, eliberându-se după câteva clipe, în care directorul Mitru se apropie și-l privi în ochi, zâmbindu-i discret. - Te felicit, băiete! Ai reușit, și fiind de-al nostru, de acum ai un regim special, vei fi bursier! - Ce înseamnă asta? reuși să îngăime, bucuros, cum nu-și amintea să mai fi fost vreodată în viața lui de 14 ani. Omul nu
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
Profesorul aflase că provenea din Basarabia, unde limba română avusese de suferit influențe de care nimeni nu mai putea fi acuzat acum, îl remarcase și-l urmărea în mod deosebit. Când le aduse tezele corectate, ținu să-l atenționeze: - Măi băiete, măi Ioane sau Jane, cum aud că te strigă colegii, să știi că tu, pe cât de bine răspunzi la oral, pe atât de prost te exprimi în scris. Simți că i se tăiau picioarele: - Știți, învățătorul pe care l-am
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
la gură, apoi la ochi ca atunci când soarele era prea puternic, privi peste poartă, o trase în lături și se ridică pe vârfuri, să-și îmbrățișeze băiatul. Avea obrajii ridați, umeziți de lacrimi. Îl sărută, găsindu-și greu cuvintele: - Măi băiete, măi Ionică! Zăpăcită de surpriză bâiguia, încurcându-se și ducându-și mereu mâna la gură și la ochi. Cum de ne-ai lăsat?... Da, bine c-ai venit sănătos! Nu-ți este foame? Hai să-ți dau să mănânci ceva
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
țară tunurile. Și obiectele personale mi le-am abandonat undeva, în mijlocul drumului. Colonelul înalt, cu o statură impunătoare și ținută demnă de militar de carieră, își lăsă ochelarii pe masă, își trecu mâinile prin părul albit pe la tâmple, oftând: - Măi băiete, știu cum s-a făcut retragerea, nu ești singurul care ai pățit asta, însă tare mă tem c-o să ajungi în fața Curții Marțiale! Fără resentimente, colonelul îl numi comandant de pluton în compania a douăsprezecea, mitraliere. Urmă o perioadă de
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
Petrică. Numai să vină toamna, ca să poată ajunge la Iași “tata Toader” și “mama Maranda”, cum le spune feciorul lor aici de față, doctorul Gruia. ― Unde Îmi dă Domnul un asemenea noroc!? - s-a rugat Petrică. ― Ni-l va da, băiete. Ni-l va da - l-a asigurat Nicu, sub privirea plină de lumină a Despinei. ― Am să-i scriu lui tata Toader că am avut norocul să-l Întâlnesc pe cel mai bun și drag camarad de arme al lui
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
fără nici un zgomot... La un moment dat, am avut impresia că am auzit un scârțâit de frână de vagon... Mi-a tresărit inima de emoție și bucurie În același timp. Mă opresc și Îl aștept pe Toader. „Ai obosit, Petrachi, băiete, sau ți-i frică?” „Mi s-a părut că o pală de vânt a adus un zgomot de frână de tren”. „Tare aș vrea să fie așa. Da’ dacă vântul, trecând prin beldiile și păișul de pe marginea cărării, a făcut
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
noi destul de deslușit. După un timp, Toader ridică mâna și se oprește. Alerg la el. „Ce e?” - Întreb eu. Iar Toader Îmi răspunde: „Terenul aista mai ridicat și drept ca În palmă din fața noastră cred că Îi rambleul șușălii. Păpădie, băiete, amușinî tu dacă-i adevărat sau mi s-o părut”. Nici nu am clipit de două ori, și Păpădie urca rambleul. Când a ajuns sus - cât puteam noi distinge prin Întuneric - el semnala că e drum ca În palmă, ceea ce
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
avea sub control În caz de atac din partea inamicului... „Harașooo! Numai că nu ați nimerit-o, deștepților. Nu bănuiați că există și un inamic isteț, care știe ce trebuie să facă”... Toader m-a Întrebat: „Ce facem cu rusnacii, Petrache băiete? Ne-a căzut mare belea pe cap”. „Uite ce cred că-i de făcut - am răspuns eu: să-i Întrebăm care dintre ei este mai mare În grad. Până la urmă, o să ne dăm seama ce e În capul lor”. Între
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Întoarcem - i-am mai zis. „Eu aș vrea să fac totuși vreo doi pași spre depozite, ca să văd cum se mișcă celovecii pe acolo. Ne-ar prinde bine, atât nouă, cât și celor de la divizie” - a propus Undiță. „De acord, băiete, dar știi tu povestea cu coarda... Cântă frumos până n-o Întinzi prea tare. Dacă ai Întins-o, atunci plesnește. Și e mare păcat de coardă, da’ și de muzicant”... Cum cei de față au slobozit zumzet de râs, Petrică
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
am pornit spre ai noștri... Toader, care Își amintea clipă de clipă și pas cu pas acele Întâmplări, a venit În sprijinul prietenului: ― Mai știi, Petrică, ce Întrebare ți-am pus eu atunci? ― Cam așa, Toadere: „Ce ați aflat, Petrache băiete?” Asistat și ajutat de Undiță, i-am prezentat situația constatată la fața locului. Pe măsură ce afla ce am făcut, chipul lui Toader se lumina și mă privea cu alți ochi. La sfârșit, a rostit un „bravo, flăcăii moșului!” Și, În „mărinimia
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
știi că eu m-am simțit tare mândru atunci. Ca și acum de altfel. După aceasta ne-am organizat În așa fel Încât fiecare să poată dormi cât de cât... Abia ațipisem, când am simțit că cineva mă zgâlțâie: „Petrică, băiete! Fă ochi și hai să organizăm treaba pentru noaptea asta” - m-a trezit Toader, pe când geana roșie a asfințitului pălea Încet-Încet. Păpădie urma să rămână cu cei doi prizonieri. Undiță, Împreună cu mine, deveneam cap de coloană pentru cei trei militari
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
lucrurile”... Cu automatul Într-o mână și cu pumnalul În cealaltă, urmam tranșeul. Când am ajuns Într-un punct de unde, pe cerul senin, cu o lună cât o secere, am ghicit silueta santinelei de la magazii, ne-am oprit. „Ce zici, băiete? Îl putem Întreba de sănătate, fără să ne simtă?” Respirația celor de față se auzea vibrând, ca și cum acele Întâmplări atunci se petreceau. Petrică a mers mai departe: „Dacă ajungem la zidul lângă care șade rusul, toată treaba e o joacă
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
totul a fost gata, Petrică a ridicat ulcica: ― Apoi, boieri dumneavoastră, faceți-ne cinstea de a gusta din acest vin uitat În fundul pivniței de când m-am Întors de pe front și Încă mai trăia tata. Parcă Dumnezeu mi-a șoptit: „Petrică, băiete, lasă vinul acesta să se Învechească... Cine știe când i-a veni rândul?”... Și, mulțumită Celui de Sus, i-a venit sorocul! Să ne trăiască toți cei dragi și... să lăsăm să cadă un strop pentru cei alături de care am
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
acolo, dacă nici noaptea n-aveați somn? - a Întrebat, cu mare nedumerire, Elena. ― Apoi când nu-i cum trebuie, atunci Îi bun cum esti - dormem pi apucatilea! - a răspuns tata Toader. Iar Petrică a depănat firul mai departe: ― „Stingerea, Petrache băiete, că dacă o ținem tot așa o să ne Înecăm ca țiganul la mal - l-am auzit poruncind și prorocind pe Toader. Drept urmare, am stins opaițul și am adormit pe dată. A doua zi, la orele opt, a venit curierul trimis
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
supergrele... „Ce o fi Însemnând asta?” - ne-am Întrebat. „E posibil să fie și o coloană de tancuri. Altfel nu se explică această Îngrămădire de zgomot de motoare” - a presupus Păpădie. „Atunci, să ne grăbim, că altfel rămânem fără caimac, băiete” - l-am Îndemnat eu. ― Mare coraj! - a vorbit, mai mult În șoaptă, mama Maranda. ― Noi, Însă, am lungit pasul cu grijă, să nu facem zgomot... La o vreme, ni s-a părut că locul devine mai luminos... Scăpasem de malurile
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
prins acu’ niște mine” - l-am auzit vorbind, mai mult pentru el, pe Toader. ― Chiar așa ai spus atunci, Toadere. Iar eu am Întrebat: „Da’ o legătură de grenade nu ne-ar putea fi de folos?” „Cum cântă cucuveaua, Petrache băiete?” - mi-a pus fratele meu Întrebarea. „De ce?” - am Întrebat eu. „Păi, n-ai zis tu că ar fi bună și o legătură de grenade?” „Am zis. Și? „Aici avem de trei ori câte patru grenade. Adică douăsprezece. Dacă mai punem
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Și asta doar datorită unei Întâmplări fericite... L-am cunoscut pe dragul doctor Gruia, feciorul lui tata Toader și al mamei Maranda... ― Apoi sî nu mă Întrebi pi mini ce bucurie m-o cuprins când am aflat di tine, Petrache băiete - a vorbit Toader, Întinzând mâinile peste masă, care s-au Împreunat - ca Într-un ritual - cu ale lui Petrică... Și-au plecat privirile clipind des... Era semnul că o lacrimă - cea de nesperată bucurie a revederii - a ieșit din locul
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
rezultatul misiunii Împlinite. Și aveam multe să-i spunem... Norocu’ nostru o fost că, spre ziuă, cei doi - Ivan și Petea - o adormit pe marginea drumului, de puteai să tai lemne pi dânșii... Și amu iaca ne-am văzut, Petrachi băiete, tocmai Într-o noapte ca aceea - a Încheiat vorba tata Toader, punându-i mâna pe umăr... ― Uite ce minuni poate să facă Dumnezeu! Cine putea să mai creadă una ca asta? - a reflectat Petrică. Când au trecut dincolo de poarta „Hanului
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
noi dacă simțul meu de cercetaș mai funcționează - a răspuns Petrică. În acea clipă, În uralele comesenilor, a intrat nenea Mitru, cu două străchini cu gogoși aburinde... După ce le-a așezat pe masă, a vorbit, mai mult pentru sine: ― Fugi, băiete, și adu celelalte două străchini, că bieții oameni or fi flămânzit de aseară până acuma... La o vreme, s-a auzit glasul lui tata Toader: ― Apoi omul vine, stă, da’ mai și pleacă. Să nu pățim ca cel căruia i-
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
mulți soldați cu automatele În mâini. ― Harașo. Nu, paidiom! - l-am auzit pe unul, care părea a fi șeful. Și a luat-o Înainte. Am pornit În urma lui, mânați de cei cu automatele. Eram vreo treizeci de prizonieri. Și, mergi, băiete, prin omătul până la genunchi! După o jumătate de zi, am ajuns la niște barăci. Se vedea că erau proaspăt făcute pentru „tăietorii de pădure”. Din hogeaguri ieșeau vălătuci de fum. „Asta-i bine, Costache. Înseamnă că suntem așteptați” - mi-am
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
și el. Ne-am scos Încălțările și am luat-o prin apă pe cursul pârâului. După o bucată de drum, am ieșit. Am ajuns repede la drumeagul cunoscut de noi. Când se Însera, eram În preajma gării... ― Ei! Ce facem Costică, băiete? - mă Întreabă Drâmbă. ― S-o luăm tiptil spre garniturile cu bușteni și să vedem care este gata de ducă. Norocul ne-a surâs, fiindcă În capul unui șir nesfârșit de vagoane pufăia o locomotivă cu direcția sud!!! Ne-am strecurat
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
uliță, plecând grăbit spre un loc fără lumină, din capătul de sus al străzii. Petrică a rămas lipit de stâlpul porții. Umbra străinului se mișca cu pas vioi, gata să dispară În lungul străzii... „Aista nu-i lucru curat, Petrache băiete! Cineva a stat cu ochii pe casa ta” - și-a spus el, burnițându-și privirea spre locul cu pricina. Cum avea bastonul la el, a Închis poarta cu repeziciune și a pornit cât de iute putea spre locul unde a
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
devenit un personaj a toate potent. Se aștepta ca din clipă În clipă să-l bată pe umăr și să-i spună: „Cu mare indulgență, membrii comisiei te-au promovat În rândul cadrelor universitare superioare. Așa că pune mâna pe carte, băiete!...” Plutea Încă În altă lume. Totul În jur i se părea ireal... Când a ajuns În fața intrării În clinica de chirurgie, a rămas cu privirea fixată pe o femeie... „Ce mult seamănă cu Maria! Dar ce să caute ea aici
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
dat, să pun câteva întrebări prudente despre strămoșii mei. Tata s-a arătat foarte rezervat. Ori de câte ori îl întrebam câte ceva, se uita în gol și spunea: - În anii copilăriei mele, s-au petrecut lucruri pe care nici eu nu le înțeleg, băiete. Într-o bună zi, o să-ți povestesc totul. S-a prăpădit pe neașteptate, de pe urma unei pneumonii, când eu împlinisem treisprezece ani. A fost un mare șoc financiar și emoțional. Mama a fost nevoită să vândă, printre alte lucruri, și vechea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85131_a_85918]