2,854 matches
-
alerga! - Andrei, vino la mama să-ți așez puloverul! - Andrei, oprește-te și termină-ți tartina! - Andrei, lasă fetița în pace, că ai să-i strici bicicleta! Nedumerit și contrariat, am întrebat-o pe cicălitoarea mamă de ce nu-i lasă băiețelului libertatea de a se juca așa cum dorește el? De ce îi îngrădește plăcerea de a alerga în voie? Răspunsul tinerei doamne a venit prompt și cam țâfnos: - Ce știi dumneata? Andrei este un copil greu de stăpânit. Acasă mă lupt cu
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
interlocutoarea mea cu năduf. Curiozitatea m-a îndemnat s-o întreb cum ar dori ea să se comporte Andrei. La această întrebare răspunsul ei a fost mai incoerent și îngăimat. Am înțeles totuși din spusele ei că ar vrea ca băiețelul să se joace liniștit în colțul cu jucării, că are (slavă Domnului) numai mașinuțe vreo zece, să se uite în cărțile cu poze și să coloreze, să urmărească desenele animate la televizor, să se distreze cu jocurile de la calculator, să
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
cade într-un somn chinuit. Se tot trezește și adoarme la loc, încearcând să-și dea seama ce s-a întâmplat cu el, să înțeleagă cum se face că mândrul fiu al tatălui său a ajuns până aici. Ca orice băiețel, își strecoară mâna între coapse. Cel puțin, zona asta este în siguranță, deocamdată. Cât despre restul, nu se știe nimic. Dimineața, hijra îl pun la muncă. Mătură podelele, cu sariul care-i atârnă pe jos, iar jupele ce i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
stabilise pe Grant Road. Apoi începu războiul și veni vestea că Duncan și Kenneth se înrolaseră. Andrew era mândru. Elspeth, doar supărată. Fii ei trăiseră departe de ea cam toată viața, iar acum se duseseră undeva și mai departe, niște băieței cu batiste albe, pierduți printre literele șterse din ultimele relatări de presă. I se părea monstruos. Vieți reduse la rapoarte scurte, alb-negru, trupuri pe care le spălase și le ținuse în brațe, încorsetate în relatări enervante despre fapte, fronturi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Mi-au amintit de copilăria mea. În afară de lucrările de pe pereți, ceea ce m-a făcut praf, din tot ce mi-a arătat Felix, au fost vreo cinci păpuși foarte speciale, de vreo șaizeci de centimetri ca mărime, meșterite de Klee pentru băiețelul lui în timpul războ iului, la Berlin. Apoi în multe dintre pânzele lui îmi recu noșteam propriul suflet. Am fost teribil de tulburată... Pe de altă parte, când Felix Klee a văzut câteva guașe pe care le adusesem să i le
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
am târât departe de Majestatea Sa pe Hsien Feng, care hohotea de mama focului. În fața porții stătea ministrul. Ținea în palme o bucată împăturită de mătase albă - sfoara pentru spânzurare. În spatele lui erau mai multe gărzi. Plâng pentru Hsien Feng, băiețelul. Peste ani, el avea să devină soțul meu, și i-am păstrat un loc în inima mea chiar și după ce m-a abandonat. — O tragedie prevestește norocul, îți spun eu, Orhideea. Fann Sora cea Mare își scoate pipa dintre buze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
a fost dat să treacă prin această situație! explodează Hsien Feng. Nu pot să-i sufăr. Ei sunt cei care mi-au lăsat acest dezastru. Când s-a pierdut primul război al opiului, în 1848, eu nu eram decât un băiețel. Am moștenit numai necazuri. Singurul lucru la care mă pot gândi în prezent sunt despăgubirile pe care sunt forțat să le plătesc. Opt milioane de tael-i fiecărei țări! Cum aș putea să îndeplinesc asta? Ne certăm până când îmi ordonă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Ch’un, despre schimbarea cărăușilor, el îmi răspunde că e ceva normal. Cărăușii sunt rotiți, pentru ca bășicile de pe umerii lor să aibă timp să se vindece. Nu sunt convinsă. Pentru a mă alina, Ch’un îmi vorbește despre Rong și băiețelul lor. Sunt bine și se află cu câteva mile în urmă. Sora mea nu a vrut să mi se alăture, deoarece se teme că s-ar putea întâmpla ceva cu palanchinul meu. „Un copac mare atrage un vânt mai puternic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
ia la goană, deoarece supraviețuirea lui Tung Chih depindea de armonia dintre noi. I-am convocat în cortul meu pe prințul Ch’un și pe Yung Lu. Cumnatul meu a sosit un pic mai devreme și l-am întrebat de băiețel și de sănătatea surorii mele, Rong. A izbucnit în lacrimi și mi-a spus că nepotul meu murise. El a dat vina pe soția sa și a zis că bebelușul murise de malnutriție. Nu puteam să cred așa ceva, dar apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
adevărat poet. Simțeam că așa trebuie să fie poezia, cum erau versurile lui bolovănoase. Nu semănau cu cele din manual. Ieduț vorbea despre muncitori, de rînduri strînse în jurul partidului, de o viață nouă ce trebuie făurită din temelii. La școală băiețelul se purta la fel ca în stihurile pe care le compunea. Pavoaza clasa și lua cuvîntul la ședințe. Nu părea doar talentul școlii ci însăși conștiința ei. După dînsul, exista un monolit care, preluînd puterea, avea să-i conducă pe
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
pe coasta ca un pîntec de bivol culcat. Sus, în șea, dintre spini izbucni un popîndău. Era un copil care își înălța gîtul, oprindu-se cu degetul în gură. Pe cer, în spatele său, alunecau nori destrămați. Cînd m-am apropiat, băiețelul fugi scărpinînd parcă pămîntul. O căruță mă ajungea din urmă. Duhnind a borhot, două putini troncăneau între draghini; la codîrlă, gol, bălăbănea un poloboc iar, din paie, se ițeau, cu torți de nuiele, cîteva damigene. Un bătrîn cîrligat ca un
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
și nu are apă”. Cînd suna clopoțelul, curtea școlii era invadată de mulțimea copiilor mînați de foame către case. Se auzeau discuții aprinse. - Da’ ce, temele noastre crezi că-s ușoare ca ale voastre? întreba o fătucă cu ghiozdan pe băiețelul cu care ieșea. La noi e greu de tot. Cîntărind totuși cu obiectivitate faptele, după o pauză, școlărița fu mai concesivă. - Ei, nu-s ușoare nici ale voastre. Pentru voi e destul de greu. În aceeași clasă, premianta era soră cu
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
să se facă inaugurarea. În timp ce copiii smulgeau cînepa, azvîrlind-o cu spor alandala peste hat, auzeam chicotitul lor. - Dacă ne prinde, ne belește popa. - Care popă? - Popa. Popa nostru. - Ce să aibă popa cu voi? Privindu-mă nevinovat în ochi, un băiețel mă dumeri: - Păi asta e cînepa popii. Am înțeles pe loc că dădusem de bucluc. Tulburat, am curmat veselia și i-am expediat acasă; voiam să mă lămuresc cu directoarea, dar n-am mai apucat s-o fac. Abia sosisem
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
mișcaseră mâinile celor ce scotoceau, tocuri vechi de lemn, câteva penițe pe care Încă se păstrau resturi de cerneală scorojită, Înfășurate Într-o filă de abecedar unde era Înfățișată o fetiță Încruntată care striga auuu! auuu! pentru că un drac de băiețel ce călărea, alături de ea, În apa mării, un colac cu cap de lebădă o stropea rânjind răutăcios. Anchetatorii habar n-aveau ce era cu ceșcuțele acelea și nici nu s-au străduit să afle de ce ținuse atâta la ele profesorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
fierbinți și‐ un vag infinit ca părinți cucernici, cuminți! DE 8 MARTIE Pentru‐a lui mămică Fiul a brodat O batistă mică. Mult s‐ a mai muncit Mult a mai brodat‐o Până‐a izbutit De a terminat‐o Ține băiețelul Batistoara strânsă Alb e porumbelul Ce‐a brodat pe pânză. Toți se minunează Mama fete n‐are Cine îi brodează Așa batistoară
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
Arată-ne un dans! Îi săreau pe genunchi. Se jucau cu el. Se agățau. I se uitau în urechi. — Domnule Măscărici! Îți crește părul afară din urechi! — Una, două. — Trei, patru. Cântând numerele, fetițele trăgeau firele de păr, în timp ce un băiețel îi încălecase umerii, apăsându-i în jos capul bătrân. — Joacă-te de-a căluțu’! Fă pe căluțu’ și nechează! Chokansai se târa în patru labe, supus, și când, dintr-o dată, strănută băiețașul îi căzu din cârcă. Doamnele de onoare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
ploaia umplea șanțul până sus. Cineva anunță imediat familia băiatului. Vecinii curioși de pe Strada Scursurilor începură să năvălească din case ca apa dând în clocot dintr-un cazan, iar părinții ieșită în fugă, desculți. Era o nenorocire. Dar, când sosiră, băiețelul fusese salvat deja. Arăta ca o rădăcină de lotus smulsă din nămol și suspina zgomotos. Copilul și doi misionari erau împroșcați cu noroi pe mâini și haine. Al treilea misionar, care sărise în șanț după băiat, se umpluse complet de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Vasalii inferiori, ca Shonyu, Hosokawa, Tsutsui, Gamo și Hachiya, ședeau în spatele lor. Chiar în față, pe locurile de cel mai înalt rang, se aflau Nobutaka și Nobuo. Dintr-o latură, însă, putea fi văzut Hasegawa Tamba, ținând în brațe un băiețel. Desigur, acesta era Samboshi. În spatele lor aștepta, cu modestie, Maeda Geni, vasalul care primise ultimul ordin al lui Nobutada când acesta din urmă era pe punctul să moară, în lupta de la Castelul Nijo. După câte se părea, nu găsea nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
îndrăznesc să se închidă, parcă temându-se să nu dispară minunea. Automobilul trece în trombă pe lângă noi, prăfuindu-ne chipurile care și așa erau unse de praf și noroi. Pe geamul din spate vedem chipul ireal de frumos al unui băiețel cam de vârsta mea. Ne privește cu aceeași uimire ca și a noastră: noi ne mirăm de frumusețea lui, el de sălbăticia noastră... Copilul e atât de fragil și atât de alb, încât eu îmi închipui că nu poate fi
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
avut un singur lucru de făcut pentru familie și acum...dacă pățește ceva... ― Sunt sigur că nu a fost vina ta. ― Nu am făcut-o intenționat, am șoptit, dar a fost și este vina mea. Iar el e doar un băiețel, ar putea fi oriunde... ― Oriunde, repetă el. Oriunde Înseamnă multe locuri. Acasă este de asemenea oriunde. M-am uitat uimită la el. ― Eu cred că e destul de mare ca să se descurce, continuă el. Există o posibilitate ca tot coșmarul pe
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
coadă la cap, am reușit să sar la loc, în picioare, aproape înainte ca genunchii să-mi atingă podeaua. M-am uitat împrejur cu coada ochiului ca să mă asigur că nici Chris, nici Misty O’Malley nu mă văzuseră. Doi băieței pistruiați și enervanți m-au arătat cu degetul, după care au râs cu lacrimi de isprava mea. în timp ce eu intram în sala de mese, Misty O’Malley tocmai ieșea, împingându-mă cu grosolănie. N-a fost o atingere ușoară, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
idee ce i-aș fi spus dacă ar fi fost el. în ultima zi a anului, aproximativ douăzeci de membri ai familiei, plus iubiții și copiii, erau înghesuiți în sufragerie uitându-se la Căutătorii Arcei Pierdute și țipând „Arată-ne băiețelul“ de fiecare dată când Harrison Ford apărea pe ecran. Până și mama urla împreună cu ei, dar asta numai fiindcă nu știa ce însemna „băiețelul“. Helen bea un gin-tonic și-mi spunea ce senzații avea. —întâi, ți se încălzește gâtul într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
și copiii, erau înghesuiți în sufragerie uitându-se la Căutătorii Arcei Pierdute și țipând „Arată-ne băiețelul“ de fiecare dată când Harrison Ford apărea pe ecran. Până și mama urla împreună cu ei, dar asta numai fiindcă nu știa ce însemna „băiețelul“. Helen bea un gin-tonic și-mi spunea ce senzații avea. —întâi, ți se încălzește gâtul într-un fel foarte plăcut, a spus ea gânditoare. —încetează! a strigat mama încercând s-o pocnească pe Helen. N-o supăra pe Rachel. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
O bătaie zdravănă în ușa dormitorului meu nupțial ne scoate din ceață. — E deschis, strigă Bea. Pe ușă dă buzna Lucille Cox, viitoare mea soacră - cu fața încruntată ca a unui Doberman și cu trupul ei mic, ca al unui băiețel slăbănog de opt ani. Am venit cu un cadou din partea mirelui! tună exuberantă Lucille, fără să se adreseze nici uneia dintre noi în mod particular - Lucille compensează minusul de la capitolul statură cu un plus de decibeli. Azi e mai mică și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
în disputele cu Lulu? și, mult mai important, Phil rămânea fără salariul din care își întreținea familia în creștere... Am simțit că-mi vine iar să vomit. Soția lui, Linda, tocmai născuse, în urmă cu trei luni, un al doilea băiețel, iar eu știam că Phil era deja destul de stresat din cauza banilor. Omul avea un CV impresionant, dar piața de muncă era destul de închisă. S-a auzit soneria intercomului. Era Netrebnicia Sa. — Claire, vreau să te văd la mine în birou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]