11,781 matches
-
după cît de expresivă este susținerea verbală, citea discursurile de la Cameră sau de la Senat cu creionul verde în mînă și sublinia cîte o zicere mai norocoasă. Vorbitorul cu pricina se putea aștepta la un sprijin pe care nici nu-l bănuise, discret, dar îndeajuns de insistent, încît să-l împingă mai în față. " Cine se exprimă frumos înseamnă că gîndește bine. Doar se știe că la început a fost cuvîntul", nu obosea să repete Mihail cînd citea raportul vreunui inspector chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
aflat la limita rezistenței, din care nu mai poți scoate nimic, altfel întreaga alcătuire s-ar prăbuși. Poți adăuga îndeajuns de multe pe acea îmbinare primitivă, încît să o ascunzi cu totul privirii, să ajungi încît nici măcar să nu poți bănui că ea există, rețeaua aceea de grinzi și piloni, de arce de boltă și căpriori metalici suportă enorm de mult adaos, de umplutură ca să bucure și să mulțumească pe toată lumea sau aproape pe toată lumea, dar pentru aceasta trebuie păzită, vegheată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
numărătoare, îl auzea mai clar decît zbîrnîitul soneriilor ori hodorogeala automobilelor sub geamul biroului, tot ce venea dinlăuntru era mai puternic, mai plin de viață decît viața care-l înconjura. Și mai erau și alte semne, unele despre care nu bănuia nimic, abia mai tîrziu își dădea seama ce se petrecuse de fapt. Așa se face că rătăcea cîte o hîrtie, o căuta îndelung printre dosare, răscolea sertarele, mica arhivă strict necesară, înghesuită în firida din spatele său, și n-o găsea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
fi primul dintre inspectorii Serviciului care va deveni operațional." Bîlbîie n-a înțeles din prima clipă ce anume va deveni. Dar pentru că era un funcționar inteligent, de aceea îl și alesese Mihai Mihail, pentru tot felul de întreprinderi mai neobișnuite, bănui că e vorba de ceva cu totul nemaivăzut și nemaiauzit în Serviciu. Ceva se asemăna cu tinerețea lui Mihail, cu viața pe care o dusese acesta cînd fusese tînăr și nu cu opera sa de mai tîrziu, cu gîndirea, ideile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
prăvălie care lucraseră o vreme la magazinul de stofe a lui Schneier, dar acum își pierdeau zilele jucîndu-se de-a soldații. Stăteau țepeni, cu picioarele desfăcute și brațele încrucișate pe piept. Dacă nu i-ar fi știut n-ar fi bănuit niciodată că tăiau strîmb cupoanele de stofă și mai și furau cînd puteau și de la client, și de la stăpîn. A trebuit să se hotărască, intră sau nu intră! Uitîndu-se încă o dată înspre geamul luminat, i s-a părut că domnișoara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
întîi din Universul. Știa prea bine că niciodată nu va arăta așa, că nicăieri nu va fi pomenit numele său și nici măcar al lui Leonard Bîlbîie. Serviciul va sta mai departe ascuns în tihna străduței cu castani, nimeni nu va bănui că Mihai Mihail și oamenii săi poartă în vîrful degetelor soarta Țării. Așa trebuia să fie, așa era și bine. Îi va da mînâ liberă lui Bîlbîie să culeagă probele directe, doveditoare ale acțiunii de conspirație, ca să împingă de la spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
confortului, fusese desenat de unul din nemții ăia țicniți de la Bauhaus, "dhragă domnule Mihail, dacă ai venit la mine numai ca să-mi spui că știi, înseamnă că nu poți face nimic, dahr absolut nimic penthru a ophri această acțiune tinehrească. Bănuiesc că e vohrba de o chestiune de conștiință, decît de convingehri politice. Dumneata ești un tehnician, un phrofesio nist, dumneata nu-ți pehrmiți să ai convingehri. Dahr să lăsăm... Dumneata ai venit penthru că știi, dar cu alt intehres. Cahre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
oameni de pricepere. Eu fac politică, dumneata slujești politica, pînă la urmă sîntem în aceeași barcă în care întotdeauna vei trage la rame, iar eu voi număra. De ce să ne hărățim, să facem valuri și să intre apa în lotcă? Bănuiesc, după cît îmi dau seama, că n-ai stat degeaba, ai reușit să te strecori înăuntrul oamenilor de bine și numai iminența reușitei lor te-a adus la mine. Ești un ins prevăzător, directore. Deci, cum s-ar spune, știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
se deplaseze la Șosea și în magazia de lîngă Bufet a fost găsit într-adevăr cadavrul inspectorului principal Bîlbîie. În cădere se zgîriase nițel într-un cui ieșit din peretele magaziei și fotografia luată era de-a dreptul cutremurătoare. Puteai bănui o moarte violentă de martir, după sîngele prelins pe obraz, închegat, după expresia plină de oroare a ultimei clipe trăite de Bîlbîie. Această fotografie a anexat-o la cele trei exemplare ale Informării pe care a trimis-o pe cale oficială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ca și cum prin actul magic al atribuirii numelui său pruncului nou‑născut, măcar că era sânge din sângele lui, “ Îi mâncau coliva“. Numai că pe atunci n‑aveam cum să știu că el Își presimțea excrescența dubioasă În adâncul măruntaielor și că bănuia, poate chiar avea certitudinea, că În pântece Îi Înflorea, ca dintr‑un bulb, o necunoscută plantă otrăvitoare. Enciclopedia, Într‑unul din paragrafele finale, relatează și despre desfășurarea ceremonialului Înmormântării, numele preoților care i‑au cântat Prohodul, descrierea coroanelor, lista celor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
1893, Maestrul va răsfoi manuscrisul cu degetele sale ca niște clenciuri, constatând Îngrozit că temerile‑i fuseseră Întemeiate; doar greșelile ortografice de la pagina șaptezeci și doi fuseseră Îndreptate, În rest manuscrisul arăta neatins. Fu cuprins de căință (pentru că Înțelegea sau poate doar bănuia că dintr‑un nefericit cetățean făcuse un hasid și mai nefericit, și‑n acest caz nu mai exista remediu sau Întoarcere). Maestrul luă manuscrisul de pe masă și dispăru. Își va petrece o noapte Întreagă aplecat peste textul Drumului În Canaan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
una și ce era cealaltă (aici concepția sa se deosebea de cea a Maestrului), fiind vorba tot de valoare, că era morală sau poetică, și‑n ultimă instanță doar o chestiune de abilitate sau șansă, o formă goală. Ben Haas bănui gândul ascuns al discipolului său, căci cel numit Maestru deosebea Adevărul de Minciună și atunci se decise să‑i dezvăluie ucenicului hotarul dintre esență și aparență. Îl va lua acasă la el și toată noaptea va căuta să‑i explice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
din cărți bisericești și mistice În limbile germană, franceză și rusă. Trei din acele cărți aparținuseră, fără Îndoială, țarinei. Biblia În rusă, primul volum din Război și pace și cartea lui Nilus (ediția a treia, din 1917), pe care țarina, bănuindu‑și inevitabilul sfârșit, desenase zvastica, simbolul fericirii și binecuvântării Domnului. 6. Surprinzătoarea descoperire a Conspirației, cu zvastica desenată de mâna binecuvântată a Împărătesei, a Însemnat pentru mulți o revelație. După mărturia ofițierilor englezi din armata lui Denikin, se va lansa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
cu cele șapte peceți ale tainei, se cerea să aibă șiretenia vulpii, sprinteneala pisicii și inima vidrei. Surse franceze susțineau că manuscrisul ar fi fost adus din Alsacia (ori Nisa) de către o femeie de la iubitul ei care dormea somnul justițiarului, nebănuind că tainicul său vis despre stăpânirea lumii va fi curând adus la cunoștința omenirii oarbe și surde. Conform declarației lui P. Petrovici Stepanov, fost procuror al sinodului moscovit, fost consilier de palat etc., declarație dată sub jurământ În 19 aprilie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
corespundeau Întocmai perioadei 1860‑1880. Vin cu aceste detalii, Întrucât cred că ar putea ajuta la aflarea titlului... Ultimul ei posesor, fostul ofițer al Ohranei, nu și‑o mai amintea și nici nu dădea vreo importanță acestui aspect, dar X bănuia că acel exemplar era o raritate bibliofilă. Într‑o zi, răsfoind‑o, va rămâne foarte surprins de asemănările dintre unele paragrafe și formulările pe care le Întâlnise În faimoasa Conspirație. După această descoperire avea să se convingă curând că, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
mai mult. Nu-i marinar, căci nu văd nici o stea sau constelație pe care s-o recunosc, concluziona în cele din urmă Miti Matái, sigur de spusele sale. Nu e nici un Om-Întoarcere, căci majoritatea tatuajelor lui sunt foarte vechi, si bănuiesc că se referă mai degrabă la lupte decât la călătorii. De exemplu, cel de aici vorbește, fără-ndoială, de un asalt victorios asupra unei insule, care a fost și incendiată. —Mă întreb dacă nu cumva se referă la o insulă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
se afle locuințele, ci de pe munte. Toți cei prezenți se apropiară ca să analizeze desenul, care se află pe partea stângă a pieptului prizonierului și, după ce arătăcu degetul un alt tatuaj confuz care îi înconjura buricul, Miti Matái sugera: — Dacă, așa cum bănuim, aici, in buric, se află insula lui, e de presupus că într-un punct aflat undeva mai la nord se află această insulă cu un vulcan activ, care odată, în urmă cu cel puțin doisprezece ani, a fost atacată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
se scarpină, comic, pe sprânceană, nega hotărât: — În nici un caz! recunoscu. — Îți lipsește mult - foarte mult! -, ca să poți să te consideri navigator, comenta Miti Matái, ușor amuzat. Dar de undeva trebuie să începem... Chiar nu-ți vine nici o idee? — Nu. —Bănuiam... Făcu o nouă pauză. Mara’ amú s-a oprit de vreo patru ore și, puțin după aceea, valurile au încetat să mai vină dinspre sud-est. Ești de acord? Dacă zici tu... —Zic, pentru că eram atent la mare și la vânt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
el dur. În urmă cu trei ore și ceva a trecut ultimul val, deci atunci când acest ultim val o să treacă înapoi, vom ști cât timp i-a luat pentru a se duce și pentru a se întoarce... Ești de acord? Bănuiesc că da, fu singurul răspuns pe care reuși să-l lege băiatul. Aici nu-i vorba de bănuieli, continuă el neînduplecat. E vorba de realitate! Se părea că Miti Matái se înarma cu infinită răbdare de care are nevoie un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
într-o plita de sobă, Miti Matái își strânse oamenii istoviți și îi anunță fără ocolișuri: Azi-noapte am traversat hotarul celui de-al Cincilea Cerc, astfel că nici eu, nici nimeni altcineva născut în insulele din sud nu poate măcar bănui ce vom găsi de-acum înainte. Este ca și cum lumea noastră s-ar fi sfârșit. Își drese glasul, căci era conștient de importanță momentului și, cu o voce mai severă că de obicei, adaugă: Vă spun aceste lucruri ca să vă fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
deci aveam și ce mânca. Clatină din cap, râzând parcă de el însuși. Atunci am ajuns la Pământul Infinit 1. — Deci există cu adevărat? se miră RoonuíRoonuí, nevenindu-i să creadă. Vechile povestiri vorbeau de el, dar niciodată n-am bănuit că ar putea fi adevărate. Ei bine, sunt adevărate, întări Miti Matái, cu un ton care nu mai lasă loc la discuții. Eu l-am văzut, chiar dacă nu am debarcat pe el. —De ce? Pentru că era o coastă foarte accidentată, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
margini care țin apă în mijloc. Marca un punct. În urmă cu mii de ani, strămoșii noștri au pornit de aici, din marginea vestică, în timp ce eu am ajuns în partea cealaltă, în marginea estică. —Adică ai ajuns până la capătul lumii? — Bănuiesc că da, admise el cu absolută naturalețe. Iar noi, daca am traversa în întregime Infinitul Ocean al Infinitelor Insule, am ajunge la marginea cealaltă a lumii? — Îmi imaginez că ar fi posibil. Ridică din umeri, dorind să arate că toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
cobor pe uscat, fie ce-o fi. — Și ce s-a întâmplat? întreba imediat Tapú Tetuanúi, care urmărea cu sufletul la gură povestirea idolului sau. — La început am crezut că au să mă omoare, răspunse el liniștit. Oamenii aceia îi bănuiesc pe toți cei care ajung pe coastele lor că ar fi iscoade sau avangardă unei expediții armate. Apoi, adaugă, când le-am povestit, în amănunt, întâmplările prin care am trecut, s-au liniștit. Au devenit amabili? Ar fi cam mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
amabili. S-au mulțumit să fie respectuoși, convinși fiind că eu îmi consider călătoria încheiată și că intenționez să rămân definitiv printre ei. Clatină de mai multe ori din cap, ca și cum s-ar fi mirat și el de această atitudine. Bănuiesc că starea lamentabila a ambarcațiunii mele, care se năruia văzând cu ochii, i-a făcut să creadă că nimănui nu i-ar putea trece prin minte să încerce să traverseze cu ea cele două mii și ceva de mile de ocean
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
fi trecut deja prin atâtea vicisitudini, lui Tapú Tetuanúi i-ar fi dat lacrimile în fața neputinței de a găsi vreun răspuns la întrebările aceluia pe care îl admiră atât de mult. N-am nici o idee, recunoscu în cele din urmă. Bănuiam, răspunse el ironic. Este vorba despre un vulcan. —De unde știi? —Gândește-te. Bietul băiat, și dacă s-ar fi gândit patru zile, câtă vreme n-ar fi zărit un firișor de fum ieșind din nor, n-ar fi putut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]